ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82386)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82386) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Contestație în anulare fondată pe art. 318 alin. 1 C.pr.civ.

Cuprins

pe materii

. Drept procesul civil. Căi de atac în retractare.

Contestația în anulare fondată pe art. 318 alin. 1 C.pr.civ.

Index

alfabetic.

Drept procesual civil.

-

Contestație în anulare.

C.pr.civ. art. 318

Instanța de recurs  sesizată cu contestația în

anulare, dacă a omis să se pronunțe, motivat asupra unui motiv de recurs, chiar

dacă acest motiv a fost pus în discuție din oficiu, urmează să-și retracteze

decizia de respingere a recursului.

Contestația în anulare nu este însă fondată când pretinsele motive de recurs,

neexaminate reprezintă, motivele propriu zise invocate de recurent, care au

fost analizate sistematic în decizia contestată.

În aplicarea art. 318 alin. 1 C.pr.civ., instanța de recurs  sesizată

cu contestația în anulare, urmează a-și retracta decizia de respingere a

recursului dacă a omis a se pronunța, motivat asupra unui motiv de recurs,

chiar dacă acest motiv a fost pus în discuție din oficiu.

Contestația în anulare nu este însă fondată când pretinsele motive de recurs,

neexaminate reprezintă, motivele propriu zise invocate de recurent, care au

fost analizate sistematic în decizia contestată.

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 9108 din 10 noiembrie

2005

La 7 august 2002, reclamanții S.M. și W.L.E. au chemat în

judecată pe pârâții Municipiul Brașov, prin primar, S.C. Rial SRL Brașov,

Consiliul Județean Brașov, G.P.P. și G.S., solicitând:

- constatarea preluării abuzive, fără titlu, a unui imobil

situat în Brașov, înscris în C.F. 25230 Brașov, nr. top 13898/6573/1/d/1;

- constatarea nulității absolute a deciziei nr.395 din 13 mai

1989, emisă de fostul Consiliu popular al județului Brașov, precum și a

contractului de înstrăinare nr.20597 din 29 octombrie 1996, încheiat între S.C.

Rial SRL Brașov și pârâții persoane fizice, ambele acte având ca obiect

imobilul sus menționat;

- restabilirea situației anterioare, în sensul radierii Statului

Român și pârâților G.P.P. și G.S. de sub B 13, 14, 15 și reînscrierii reclamanților

în Cartea Funciară;

- obligarea pârâților la predarea imobilului.

Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr.8560 din 13

octombrie 2003, a admis în parte acțiunea precizată și, drept consecință:

- a constatat că imobilul în discuție a fost preluat abuziv în

baza Decretului nr.223/1974, fără titlu;

- a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.395/1989 emisă de

fostul Consiliu popular al județului Brașov și contractului de

vânzare-cumpărare nr.20597/1996, încheiat de S.C. Rial SRL Brașov cu pârâții

persoane fizice;

- a dispus restabilirea situației anterioare în Cartea Funciară,

în sensul radierii pârâților G.P. P. și G.S. și a Statului Român de sub B 13,

14, 15 și întabulării reclamanților;

- i-a obligat pe pârâții G.P.P. și G.S. să lase reclamanților,

în deplină proprietate și posesie, imobilul revendicat.

S-a reținut că:

- Decretul nr.223/1974, invocat la preluarea imobilului de către

Statul Român, era contrar art.36 din Constituția în vigoare în anul 1989, art.17

din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art.481 Cod civil, astfel că

nu poate constitui titlu valabil, în înțelesul art.6 din Legea nr.213/1998;

- decizia nr.395/1989, de preluare a imobilului, este lovită de

nulitate absolută deoarece nu a fost comunicată reclamantului Sorea Mircea, iar

obligația comunicării acestui act subzista și în ipoteza neindicării

domiciliului din străinătate al destinatarului;

- pârâții G.P.P. și G.S. cunoșteau condițiile în care a fost

preluat imobilul și împrejurarea că restituirea acestui bun a fost solicitată

de proprietari, având calitatea de intervenienți în procesul de revendicare;

- reaua credință a pârâților dobânditori atrage nulitatea

contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, conform art.46 alin.2 din Legea

nr.10/2001;

- potrivit art.2 din Legea nr.10/2001, reclamanții și-au păstrat

calitatea de proprietari, astfel că, în temeiul art.1 din Primul protocol

adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.480 Cod civil, se

impune ca pârâții G.P.P. și G.S. să fie obligați să lase acestora imobilul, în

deplină proprietate și posesie.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr.545 din 26

mai 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâții Municipiul

Brașov, prin primar, S.C. Rial SRL Brașov, G.P.P., G.S. și Consiliul județean

Brașov.

Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Civilă, prin

decizia nr.543 din 27 ianuarie 2005, a respins, ca nefondate, recursurile

declarate de pârâții Municipiul Brașov, prin primar, S.C. Rial SRL Brașov,

G.P.P. și G.S., cu motivarea că:

- examinarea, de către instanțe, a validității titlurilor

statului, de preluare a unor imobile, a fost recunoscută expres de Legea

nr.213/1998 și nu constituie, așadar, un exces de putere;

- prezumția de bună credință a pârâților G.P.P. și G.S. a fost

răsturnată de probele administrate în cauză, din care rezultă că, la data

achiziționării apartamentului în discuție, aceștia cunoșteau situația lui

juridică reală (ca urmare a participării lor, în calitate de intervenienți, la

un proces de revendicare, pornit de reclamanți) și, mai mult, și-au asumat

riscul evicțiunii, stipulat expres printr-o clauză contractuală;

- buna credință a pârâților G.P.P. și G.S. nu ar putea fi

reținută nici în raport de dispozițiile art.33 din Decretul-lege nr.115/1938

(reluate în art.34 din Legea nr.7/1996), deoarece persoana care dobândește un

drept real nu se poate prevala de cuprinsul Cărții Funciare dacă a cunoscut, pe

altă cale, despre inexactitatea înscrierii.

La 31 mai și 2 iunie 2005, pârâții Municipiul Brașov, prin

primar și, respectiv, G.P.P.și G.S.. și S.C. Rial SRL Brașov au formulat,

separat, contestații în anulare împotriva ultimei hotărâri, solicitând

desființarea acesteia, rejudecarea recursurilor și respingerea acțiunii.

În motivarea contestațiilor, întemeiate pe art.318 Cod procedură

civilă, contestatorii au susținut un motiv comun și anume omisiunea instanței

de recurs de a se pronunța asupra excepției privind admisibilitatea acțiunii în

revendicare promovate ulterior adoptării Legii nr.10/2001, invocată din oficiu,

conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă.

De asemenea, contestatorii au susținut că instanța de recurs nu

a cercetat motivele lor de casare cu privire la:

- valabilitatea titlului statului în raport de situația

distinctă a celor doi reclamanți; neatacarea Hotărârii nr.841/1999 prin care

Comisia constituită conform Legii nr.112/1995 a respins cererea reclamanților,

de restituire a imobilului; buna credință a pârâților G.P.P. și G.S., bazată pe

înscrierile din Cartea Funciară, în care statul figura ca proprietar la data

înstrăinării; existența unei hotărâri judecătorești irevocabile de recunoaștere

a valabilității titlului statului; împrejurarea că Legea nr.213/1998 este

posterioară Legii nr.112/1995, care caracterizează drept valabil titlul de

preluare în temeiul Decretului nr.223/1974; necontestarea de către reclamanți a

deciziei de preluare, conform Legii nr.1/1967 sau Legii nr.29/1990 (Municipiul

Brașov, prin primar);

- valabilitatea deciziei de preluare în raport de cadrul

legislativ existent în acel moment (anul 1989); inadmisibilitatea analizării

constituționalității Decretului nr.223/1974 de către instanțele judecătorești,

o asemenea examinare constituind atributul exclusiv al Curții Constituționale;

neanalizarea titlului statului prin prisma Legii nr.213/1998; efectele

hotărârii judecătorești irevocabile prin care s-a constatat valabilitatea

titlului statului pentru partea din imobil preluată cu plată; situația juridică

diferită a imobilului în raport de fiecare reclamant; buna credință a pârâților

G.P. P. și G.S. (S.C. Rial SRL Brașov);

- împrejurarea că preluarea cotei reclamantei W.L.E. s-a făcut

la cererea acesteia, cu plata cuvenitelor despăgubiri, iar preluarea cotei

reclamantului S.M. (plecat ilegal din țară în anul 1986), s-a realizat la

solicitarea soției sale; încălcarea dispozițiilor pct.1.4 lit. B pct.1 teza a

doua din H.G. nr.498/2003 (G.P.P. și G.S.).

Cele trei contestații au fost conexate, potrivit art.164 Cod

procedură civilă, iar intimații-reclamanți au susținut, în apărare, că:

- două contestații, respectiv cele formulate de Municipiul

Brașov și pârâții G.P.P.și G.S. ar fi tardive;

- toate contestațiile sunt nefondate deoarece instanța de recurs

a cercetat toate motivele invocate de recurenți și nu era obligată să se

pronunțe asupra motivului pus în dezbaterea părților din oficiu.

Prima apărare este nefondată deoarece:

- decizia atacată nu este susceptibilă de executare silită;

- intimații-reclamanți nu au făcut dovadă că, în raport de data

sesizării instanței cu prezenta contestație (31 mai și 2 iunie 2005),

pârâții-contestatori Municipiul Brașov și, respectiv, G.P.P. și G.S. ar fi luat

cunoștință de hotărârea atacată într-un termen mai scurt de 15 zile.

Motivul comun formulat de contestatori este fondat pentru că:

- deși a respins recursurile, ultima instanță nu s-a pronunțat

asupra excepției referitoare la inadmisibilitatea acțiunii în revendicare, pusă

în discuție din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă;

- această excepție constituia un posibil motiv de modificare sau

casare a deciziei Curții de Apel Brașov, astfel că, potrivit art.318 alin.1

teza a 2-a Cod procedură civilă, omisiunea pronunțării atrage anularea

hotărârii instanței de recurs;

- susținerile în sens contrar ale intimaților-reclamanți, în

sprijinul cărora se invocă decizia nr.1397/1978 a fostului Tribunal Suprem,

sunt neîntemeiate, decizia menționată (publicată în C.D./1978, p.279) statuând

că instanța de recurs nu este obligată să ridice, din oficiu, motive de casare

și, implicit, să se pronunțe asupra acestora.

Celelalte critici din contestațiile în anulare sunt însă

nefondate deoarece pretinsele motive necercetate de instanța de recurs

reprezintă, în realitate, argumente aduse în sprijinul motivelor propriu-zise

invocate de recurenți, care au fost analizate sintetic în decizia contestată.

Așa fiind, cele trei contestații au fost admise, și s-a anulat

ultima hotărâre, fixându-se (cu citarea părților) termen, când se vor soluționa

recursurile declarate de pârâți, exclusiv prin examinarea excepției

inadmisibilității acțiunii în revendicare, pusă în discuție din oficiu la 27

ianuarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă