ÎCCJ, decizie (scj.ro #82188)

Calitate procesuală. Primărie. Primar. Cuprins pe materii . Drept procesual civil. Părțile. Calitate procesuală. Reprezentarea judiciară. Index alfabetic . Drept procesual civil. - Primăria unei localități. ( Calitate procesuală) - Primarul unei localități. ( Calitate procesuală) - Calitate procesuală.

(Primăria și primarul unei localități) - Reprezentarea judiciară.( Primarul localității) Legea nr . 215/2001: art . 19, art . 67 alin. (1) Legea nr . 10/2001: art . 20 alin. (3) C.pr.civ .: art . 87 alin. (1) pct . 2 Comunele, orașele, municipiile, județele sunt persoane juridice de drept public (conform art . 19 din Legea nr . 215/2001) și pot sta în justiție prin reprezentanții lor legali, anume primarii ( art . 67 alin. 1 din Legea nr . 215/2001 și art . 87 alin. (1) pct . 2 C. pr . civ .) În litigiile fondate pe dispozițiile Legii nr . 10/2001, deși se fece referire la „actele primarului” ( astfel, conform art . 20, restituirea în natură sau prin echivelent se face prin dispoziția motivată a primarului) acesta, stă în proces ca reprezentant legal al uinității administrativ – teritoriale, iar nu în nume propriu.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 709 din 2 februarie 2005. Prin recursul declarat împotriva deciziei nr . 59/A din 23 iunie 2003 a Curții de apel Brașov , secția civilă, prin care i s-a respins apelul formulat împotriva sentinței nr . 126/S din 21 martie 2003 a Tribunalului Brașov reclamantul recurent B.A.G.M. a susșținut , în esență, că nelegal instanțele au respins contestația prin care s-a cerut anularea dispoziției nr . 1876/2002 a Primăriei Municipiului Brașov și obligarea Prefecturii Județului Brașov de a acorda măsuri reparatorii sub foema de despăgubiri bănești, conform Legii nr . 10/2001, pentru un teren, în suprafață de 142 stânjeni, situat în Brașov . Recursul este fondat.

Instanțele, de fond și de apel, au reținut în esentă , respingând contestația reclamantului, că Primăria Municipiului Brașov nu are calitate procesuală pasivă - ci primarul, nechemat în judecată, și că nu s-a dovedit existența unei înțelegeri în sensul acordării de despăgubiri, pentru terenul în litigiu, de către Prefectura Județului Brașov . În drept, sunt persoane juridice de drept public comunele, orașele, municipiile, județele ( art . 19 din Legea nr . 215/2001), adică unitățile administrativ teritoriale. Aceste persoane juridice pot sta în justiție prin reprezentanții lor legali, anume primarii ori prefecții - art . 67 alin. (1) din Legea nr . 215/2001 și art . 87 alin. (1) pct . 2 Cod procedură civilă.

Este real că legiuitorul, cu ocazia adoptării diverselor acte normative, nu a fost consecvent în folosirea acelorași termeni pentru desemnarea persoanelor juridice de drept public ori cu privire la reprezentanții legali ai acestora, însă, instanțelor judecătorești, în baza rolului activ, le revine obligația de a califica și reține „denumirea” acestor persoane juridice pe care o apreciază a fi cea mai indicată în raport de litigiul dedus judecății și de actele normative apreciate a fi incidente raportului juridic dedus judecății.

Este și cazul Legii nr . 10/2001, în care, de exemplu, în cuprinsul articolului 20, prin care se reglementează modalitățile în care persoanele juridice sunt obligate la restituire, la alin. 3 se menționează „în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București (adică a reprezentanților lor legali) . Or, prin dispoziția legală menționată, legiuitorul a înțeles să folosească denumirea de „primărie” pentru a desemna „persoana juridică de drept public, deținătoare a imobilului” - comuna, orașul sau municipiul – și nu o așa-zisă „structura funcțională”. Această interpretare se impune întrucât persoana juridică de drept public este cea care, potrivit legii, are personalitate juridică, capacitate de folosință și, respectiv, un patrimoniu în care se pot găsi bunuri ce cad sub incidența acestui act normativ.

De altminteri, din cuprinsul întregului act normativ, rezultă cu evidență, că, în această procedură, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială. În exercitare atribuțiilor ce îi revin în această calitate de reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercită și atribuția stabilită prin art . 67 din Legea nr . 215/2001, în sensul că emite o „dispoziție motivată”, intenția legiuitorului fiind aceea de a desemna, în mod expres, actul procedural prin care se soluționează notificările, în nici un caz de a stabili o „obligație, în nume propriu”. Ca atare, concluzia instanțelor de fond, în sensul că, în litigiile fundamentate pe dispozițiile Legii nr . 10/2001, „primăria” nu ar avea capacitate de folosință, respectiv, că ar trebui chemat în judecată în calitate de pârât, „primarul, în nume propriu”, este greșită.

Referitor la capătul de cerere privind pârâtul Județul Brașov este de observat că instanțele nu au fost preocupate pentru a stabili care este obiectul acestei cereri. Obligația instanțelor de a se pronunța asupra obiectului cererii deduse judecății dă eficiență și constituie garanția aplicării principiului contradictorialității. Dacă formulările reclamantului sunt neclare și confuze fiind de natură să nu permită determinarea clară a obiectului și temeiului juridic al cererii deduse judecății, instanța are îndatorirea de a cere lămuriri și precizări, respectând regula dezbaterilor contradictorii, pentru a stabili obiectul cererii și temeiul juridic al acesteia, aspecte care permit exercitarea controlului judiciar.

Astfel, prin petitul cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor să respecte acordul intervenit între acestea și subsemnatul asupra modalității prevăzută de Legea nr . 10/2001 de reparare prin echivalent. Ulterior însă, aspect reținut și de prima instanță, prin „notele de ședință”, înțelegând prin aceasta notele depuse la 14 martie 2003, reclamantul și-ar fi precizat obiectul cererii, inclusiv în raport de pârâtul Județul Brașov , în sensul obligării acestui pârât la plata de despăgubiri bănești, aspect care însă nu a fost pus în dezbaterea părților și clarificat la termenul de judecată din 21 martie 2003 când au avut loc dezbaterile. Așa fiind, cererea reclamantului referitoare la acest pârât a fost soluționată de către instanțele de judecată formal, fără a lămuri care este obiectul acesteia, fapt ce echivalează cu un refuz de a judeca pe fond pretenția.

În consecință, cum în cauza dedusă judecății în mod greșit instanțele au reținut că ar fi incidentă excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei Primăria Municipiului Brașov și cum acestea au omis să stabilească obiectul cererii de chemare în judecată în raport de pârâtul Județul Brașov , aspecte care au condus la o necercetare a fondului pricinii s-a impus admiterea recursului și casarea tuturor hotărârilor cu trimiterea cauzei pentru o nouă judecată la prima instanță.