ÎCCJ, decizie (scj.ro #82188)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82188) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Calitate procesuală. Primărie. Primar.

Cuprins pe materii

. Drept procesual civil. Părțile. Calitate

procesuală. Reprezentarea judiciară.

Index alfabetic

.

Drept procesual civil.

-

Primăria unei localități. ( Calitate

procesuală)

-

Primarul unei localități. ( Calitate

procesuală)

-

Calitate procesuală. (Primăria și primarul

unei localități)

-

Reprezentarea judiciară.( Primarul

localității)

Legea

nr

. 215/2001:

art

.

19,

art

. 67 alin. (1)

Legea

nr

. 10/2001:

art

. 20

alin. (3)

C.pr.civ

.:

art

. 87 alin. (1)

pct

. 2

Comunele, orașele, municipiile, județele sunt persoane juridice de

drept public (conform

art

. 19 din Legea

nr

. 215/2001) și pot sta în justiție prin

reprezentanții lor legali, anume primarii (

art

.

67 alin. 1 din Legea

nr

. 215/2001 și

art

. 87

alin.

(1)

pct

. 2

C.

pr

.

civ

.)

În litigiile fondate pe dispozițiile Legii

nr

.

10/2001, deși se

fece

referire la „actele

primarului” ( astfel, conform

art

. 20, restituirea în

natură sau prin

echivelent

se face prin

dispoziția motivată a primarului) acesta, stă în proces ca

reprezentant legal al

uinității

administrativ – teritoriale, iar nu în nume propriu.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia

nr

. 709 din 2 februarie

2005.

Prin recursul declarat împotriva deciziei

nr

. 59/A din 23 iunie 2003 a Curții de apel

Brașov

, secția civilă, prin care i s-a

respins apelul formulat  împotriva sentinței

nr

.

126/S din 21 martie 2003 a Tribunalului

Brașov

reclamantul recurent B.A.G.M. a

susșținut

,

în esență, că nelegal instanțele au respins

contestația prin care s-a cerut anularea dispoziției

nr

. 1876/2002 a Primăriei Municipiului

Brașov

și obligarea Prefecturii Județului

Brașov

de a acorda măsuri reparatorii sub

foema

de despăgubiri bănești, conform Legii

nr

. 10/2001, pentru un teren, în suprafață de 142

stânjeni, situat în

Brașov

.

Recursul este fondat.

Instanțele, de fond și de apel,

au reținut în

esentă

, respingând

contestația reclamantului, că Primăria Municipiului

Brașov

nu are calitate procesuală pasivă -

ci primarul, nechemat în judecată, și că nu s-a dovedit

existența unei înțelegeri în sensul acordării de

despăgubiri, pentru terenul în litigiu, de către Prefectura Județului

Brașov

.

În drept, sunt persoane juridice de drept

public comunele, orașele, municipiile, județele (

art

.

19 din Legea

nr

. 215/2001), adică

unitățile administrativ teritoriale.

Aceste persoane juridice pot sta în

justiție prin reprezentanții lor legali, anume primarii ori

prefecții -

art

. 67 alin. (1) din Legea

nr

. 215/2001 și

art

.

87 alin. (1)

pct

. 2 Cod procedură civilă.

Este

real că legiuitorul, cu ocazia adoptării diverselor acte normative,

nu a fost consecvent în folosirea acelorași termeni pentru desemnarea

persoanelor juridice de drept public ori cu privire la reprezentanții

legali ai acestora, însă, instanțelor judecătorești, în

baza rolului activ, le revine obligația de a califica și reține

„denumirea”  acestor persoane juridice pe care o apreciază a fi cea

mai indicată în raport de litigiul dedus judecății și de

actele normative apreciate a fi incidente raportului juridic dedus

judecății.

Este și cazul Legii

nr

. 10/2001, în care, de exemplu, în cuprinsul articolului

20, prin care se reglementează modalitățile în care persoanele

juridice sunt obligate la restituire, la alin. 3 se menționează „în

cazul primăriilor, restituirea în  natură sau prin echivalent

către persoana îndreptățită se face prin dispoziția

motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului

București (adică a reprezentanților lor legali)

.

Or, prin dispoziția legală

menționată, legiuitorul a înțeles să folosească

denumirea de „primărie”

pentru a desemna „persoana juridică de

drept public, deținătoare a imobilului” - comuna, orașul sau

municipiul – și nu o așa-zisă „structura funcțională”.

Această interpretare se impune

întrucât persoana juridică de drept public este cea care, potrivit legii,

are personalitate juridică, capacitate de folosință și,

respectiv, un patrimoniu în care se pot găsi bunuri ce cad sub

incidența acestui act normativ.

De altminteri, din cuprinsul întregului act

normativ, rezultă cu evidență, că, în această

procedură, primarul reprezintă unitatea

administrativ-teritorială.

În exercitare atribuțiilor ce îi revin

în această calitate de reprezentant legal al persoanei juridice de drept

public, primarul exercită și atribuția stabilită prin

art

. 67 din Legea

nr

. 215/2001,

în sensul că emite o „dispoziție motivată”, intenția

legiuitorului fiind aceea de a desemna, în mod expres, actul procedural prin

care se soluționează notificările, în nici un caz de a stabili o

„obligație, în nume propriu”.

Ca atare, concluzia instanțelor de

fond, în sensul că, în litigiile fundamentate pe dispozițiile Legii

nr

. 10/2001, „primăria” nu ar avea capacitate de

folosință, respectiv, că ar trebui chemat în judecată în

calitate de pârât, „primarul, în nume propriu”, este greșită.

Referitor la capătul de cerere privind

pârâtul Județul

Brașov

este de observat

că instanțele nu au fost preocupate pentru a stabili care este

obiectul acestei cereri.

Obligația instanțelor de a se

pronunța asupra obiectului cererii deduse judecății dă

eficiență și constituie garanția aplicării

principiului contradictorialității.

Dacă formulările reclamantului

sunt neclare și confuze fiind de natură să nu permită

determinarea clară a obiectului și temeiului juridic al cererii

deduse judecății, instanța are îndatorirea de a cere

lămuriri

și precizări, respectând regula

dezbaterilor contradictorii, pentru a stabili obiectul cererii și temeiul

juridic al acesteia, aspecte care permit exercitarea controlului judiciar.

Astfel, prin

petitul

cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea

pârâtelor să respecte acordul intervenit între acestea și subsemnatul

asupra modalității prevăzută de Legea

nr

.

10/2001 de reparare prin echivalent.

Ulterior însă, aspect reținut

și de prima instanță, prin „notele de ședință”,

înțelegând prin aceasta notele depuse la 14 martie 2003, reclamantul

și-ar fi precizat obiectul cererii, inclusiv în raport de pârâtul

Județul

Brașov

, în sensul obligării

acestui pârât la plata de despăgubiri bănești, aspect care

însă nu a fost pus în dezbaterea părților și clarificat la

termenul de judecată din 21 martie 2003 când au avut loc dezbaterile.

Așa fiind, cererea reclamantului

referitoare la acest pârât a fost soluționată de către

instanțele de judecată formal, fără a

lămuri

care este obiectul acesteia, fapt ce echivalează cu un refuz de a judeca

pe fond pretenția.

În consecință, cum în cauza

dedusă judecății în mod greșit instanțele au

reținut că ar fi

incidentă

excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei

Primăria Municipiului

Brașov

și cum

acestea au omis să stabilească obiectul cererii de chemare în

judecată în raport de pârâtul Județul

Brașov

,

aspecte care au condus la o

necercetare

a fondului

pricinii s-a impus admiterea recursului și casarea tuturor

hotărârilor cu trimiterea cauzei pentru o nouă judecată la prima

instanță.