ÎCCJ, decizie (scj.ro #82081)

Calitate procesuală. Primărie. Primar.

Cuprins

pe materii

. Drept procesual civil. Părțile. Calitate procesuală.

Index

alfabetic

. Drept procesual civil.

-

Primăria unei localități. ( Calitate procesuală)

-

Primarul unei localități. ( Calitate procesuală)

-

Calitate procesuală. (Primăria și primarul unei localități)

Legea nr. 215/2001: art. 19

Legea nr. 10/2001: art. 20

alin. (3)

Deși, potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001, primăria este o

structură cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire efectivă

hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele

curente ale localității în care funcționează, în cadrul de aplicare al Legii

nr. 10/2001, primăriei i-a fost conferită calitatea de entitate obligată la restituire,

prin art. 20 alin. (3) din lege.

Acest text, anterior modificării Legii nr. 10/2001, prin Legea

nr. 247/2005, stipula că primăria era entitatea obligată la restituire, iar în

cazul primăriei, prin lege, abilitat să emită dispoziția ca organ de conducere

era numai primarul. Primăria, ca unitate deținătoare notificată, avea calitate

procesuală pasivă în acțiunea formulată în temeiul art. 24 alin. (7) din lege.

Prin art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, se

conferă calitate de entitate obligată la restituire unității

administrativ-teritoriale, însă aceste prevederi nu înlătură calitatea pe care

primăria a avut-o, potrivit legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr.

247/2005.

Î.C.C.J.,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 856 din 26 ianuarie

2006.

Prin sentința civilă nr. 2602 din 7 octombrie 2004, Tribunalul

Caraș -Severin a respins acțiunea formulată de reclamantul B.L.O., în

contradictoriu cu Primăria Oravița, instanța reținând că, potrivit actelor

depuse la dosar, proprietari tabulari ai imobilelor care fac obiectul

procesului au fost următoarele persoane.

- B.El., B.S., B.I., B.L. și B.M., pentru imobilele înscrise în

CF nr. 56, cu nr.top. 61 și 62;

- B.O. și B.A. pentru imobilele înscrise în CF nr. 54;

- B.E., B.S., B.I., B.L. și B.M., pentru imobilul înscris în CF

nr. 1530 cu nr.top. 25/2;

- B.O. și B.A., pentru imobilele înscrise în CF nr. 448 nr.top.

520/b.

Aceste imobile au fost preluate abuziv, în anul 1978, în baza

Decretului nr.223/1974 și a Decretului nr. 92/1950, însă, așa cum corect s-a

reținut prin dispozițiile contestate, reclamantul nu a făcut dovada calității

de succesor al foștilor proprietari tabulari.

Prin decizia civilă nr. 788 din  31 martie 2005, Curtea de

Apel Timișoara a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat în parte

hotărârea atacată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul L.O. a

anulat decizia nr. 875 din 15 septembrie 2003, emisă de Primarul orașului

Oravița și a dispus restituirea în natură a apartamentelor nr. 2, 5, 7 și 8 din

imobilul înscris în CF 2895 Oravița Montană, nr.top. 54, situat administrativ

în Oravița.

A fost anulată decizia nr. 876 din 15 septembrie 2003 și s-a

dispus restituirea în natură a imobilului înscris în CF 56 Oravița Montană

nr.top. 61, 62, situat administrativ în Oravița și s-a respins cererea pentru

anularea deciziei nr. 874 din 15 septembrie 2003 privitoare la restituirea

imobilelor înscrise în CF 448 Oravița Montană și CF 1530 Oravița Montană.

Instanța de apel a reținut că reclamantul cu certificatul de

calitate nr. 15 din 19 noiembrie 2002 a făcut dovada calității sale de

moștenitor al defunctului B.O. ca descendent al acestuia (fiu) și al

defunctului B.S. în calitate de nepot de frate.

Prin notificări distincte, reclamantul a solicitat să-i fie

restituite în natură trei imobile.

Imobilul înscris în CF 2895 Oravița Montană nr.top. 54, alcătuit

din casa cu nr.54, cu teren în suprafață de 1939 m.p., situat în Oravița,

a fost înscris inițial în CF 1381 Oravița Montană, iar în anul 1944 a devenit

prin moștenire proprietatea antecesorilor reclamantului B.O. și B.A. Acest

imobil, care a fost naționalizat în anul 1957, potrivit Decretului nr. 92/1950,

se încadrează în categoria imobilelor prevăzute de art. 2 din Legea nr.

10/2001.

În anul 1976 imobilul a fost apartamentat și transnotat în CF

2895 Oravița Montană, CF 1381 fiind sistată, iar apartamentele au fost

închiriate.

Unele apartamente au fost vândute, iar reclamantul, care nu a

contestat valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare, a cerut să-i fie

restituite în natură numai apartamentele care nu au fost vândute. De aceea, în

cazul imobilului înscris în CF 2895 Oravița Montană reclamantul are dreptul de

a-i fi restituite în natură apartamentele 2, 5, 7 și 8, urmând ca chiriașii să

beneficieze de măsurile de protecție prevăzute de OUG nr. 40/1999.

Se mai reține, că reclamantul are dreptul la restituirea în

natură și pentru imobilul înscris în CF nr. 56 Oravița Montană, nr.top. 61, 62,

care a fost preluat în baza Decretului nr. 223/1974, însă este neîntemeiată

cererea pentru restituirea în natură a imobilului înscris în Cf 448 Oravița

Montană, deoarece pentru acest imobil și în prezent sunt înscriși ca

proprietari tabulari antecesorii reclamantului.

În privința imobilului înscris în CF 1530 Oravița Montană, se

reține că  nu au aparținut antecesorilor reclamantului toate parcelele

înscrise în această carte funciară.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Consiliul local

Oravița, prin primar, care, susține că „a fost obligată Primăria Oravița să

procedeze la anularea dispozițiilor nr. 875/2003 și 876/2003, emise de primar,

fără să se aibă în vedere prevederile Legii nr. 215/2001 și faptul că în toate

înscrisurile depuse la dosar, parte este consiliul local”. Potrivit Legii nr.

215/2001 au calitate procesuală numai consiliul local, ca autoritate

deliberativă și primarul, ca autoritate executivă.

Se mai susține că, deși reclamantul cere să-i fie restituit

imobilul înscris în CF nr. 56, din extrasul acestei cărți funciare rezultă că

imobilul este înscris sub alte numere topografice, respectiv 61, 62, iar în

fapt sunt două imobile cu un număr de 58 de proprietari în cote părți. Or,

notificatorul a dovedit că este moștenitorul a două persoane, respectiv B.Ș. și

B.O., care nu au calitatea de proprietari ai imobilelor, iar din copia xerox a

CF 56 nu rezultă că imobilul a fost preluat abuziv. Doar la foaia de sarcini

apare o înscriere din anul 1978, referitoare la dreptul de administrare

operativă în favoarea Consiliul popular Oravița.

Arată recurentul, „că instanța de apel nu justifică cum a

apreciat probatoriul, pentru a ajunge la concluzia că reclamantul are dreptul

la restituirea acestor imobile”.

Imobilele înscrise în CF 1530, nr.top. 251 și CF 448 Oravița

Montană, nr.top. 520/b au aparținut numiților B.Ș., B.E., B.I. și B.L., iar

reclamantul nu a făcut cu certitudine dovada calității de unic moștenitor al

proprietarilor acestor imobile.

Pentru imobilul înscris în CF 1381 sub nr.top. 54 s-au depus

acte care atestă doar apartamentarea acestuia, după preluarea lui de Statul

Român, nu și dreptul de proprietate al antecesorilor reclamantului.

Susține recurentul, că reclamantul nu a depus întreaga

documentație, iar instanța de apel greșit a reținut că a depus și alte acte

decât cele depuse la instanța de fond, deși mandatara reclamantului a precizat

că toate înscrisurile au fost depuse la tribunal.

Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente:

Decizia recurată cuprinde motivele pentru care a fost admis apelul

declarat de reclamant, iar instanța de apel, schimbând în parte sentința

apelată, corect a anulat două din cele trei dispoziții contestate și a dispus

restituirea în natură a imobilelor înscrise în CF 2895 și CF 56 Oravița

Montană.

Primăria Oravița avea calitate procesuală, deoarece la momentul

înregistrării acțiunii, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile

Legii nr. 10/2001, iar raportul juridic izvorât din aplicarea acestei legi ia

naștere între entitatea obligată la restituire și persoana îndreptățită la

măsuri reparatorii.

Deși, potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001, primăria este o

structură cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire efectivă

hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele

curente ale localității în care funcționează, în cadrul de aplicare al Legii

nr. 10/2001, primăriei i-a fost conferită calitatea de entitate obligată la

restituire, prin art. 20 (3) din lege.

Acest text, anterior modificării Legii nr. 10/2001, prin Legea

nr. 247/2005, dispunea „În cazul primăriilor restituirea în natură sau prin

echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a

primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București”.

Deoarece, potrivit textului citat, primăria era entitatea

obligată la restituire, iar în cazul primăriei, prin lege, abilitat să emită

dispoziția ca organ de conducere era numai primarul, notificările formulate de

reclamant au fost adresate primăriei, iar aceasta, ca unitate deținătoare

notificată, avea calitate procesuală pasivă în acțiunea formulată în temeiul

art. 24 alin. (7) din lege.

Prin art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, se

conferă calitate de entitate obligată la restituire unității

administrativ-teritoriale, însă aceste prevederi nu înlătură calitatea pe care

primăria a avut-o, potrivit legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr.

247/2005.

Susținerea recurentei că s-a reținut greșit ca fiind dovedit

dreptul de  proprietate al reclamantului asupra imobilelor restituite în

natură, în raport de actele depuse la dosar, nu face posibilă încadrarea în

art. 304 C.pr.civ. Această susținere privește modul de apreciere a probelor

administrate, de către instanța de apel care, în opinia recurentului, și-a

întemeiat soluția pe o situație de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a

probelor.

De altfel, reclamantul și-a dovedit calitatea de moștenitor

legal al defuncților B.O. și B.Ș. cu certificatul de calitate nr. 15 din 15 noiembrie

aparținut anterior preluării lui de către stat în baza Decretului nr. 92/1950

numiților B.O. și B.A., iar, conform mențiunilor din CF 56, pentru imobilele de

la nr.top 61 și 62, la data de 3 octombrie 1940 erau înscriși ca proprietari

B.O. și B.A.

La data de 30 decembrie 1959 pentru cota defunctului B.A. s-a

intabulat dreptul în favoarea numiților B.E. și B.Ș., la data de 3 octombrie

1967 pentru cota defunctului B.O. s-a intabulat dreptul în favoarea numiților

B.I., B.L. și B.M., iar la data de 24 aprilie 1978, în baza deciziei nr.

190/1978 a Consiliului popular județean Caraș Severin, dreptul de proprietate

s-a intabulat în favoarea Statului Român, conform Decretului nr. 223/1974.

Prin urmare, pentru imobilele restituite în natură prin

hotărârea atacată, preluate de stat în baza Decretului nr. 92/1950 și a

Decretului nr. 223/1974, reclamantul, în calitate de moștenitor al defuncților

B.O.și B.Ș., este îndreptățit la măsuri reparatorii, conform art. 4 din Legea

nr. 10/2001, republicată.

Susținerile recurentului privesc și imobilele înscrise în CF 448

și  CF 1530 Oravița Montană, însă prin hotărârea atacată aceste imobile nu

au fost restituite reclamantului.

Pentru considerentele expuse, s-a respins recursul declarat de

Consiliul local Oravița.