ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 59/2012

Asupra recursului civil de față, Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 518/PI din 26 februarie 2010, Tribunalul Timiș - secția civilă a admis excepția lipsei de calitate procesuala pasiva a Statului Roman, prin Ministerul Finanțelor Publice si, in consecința, a respins acțiunea formulată de reclamanții K.H.N., J.G.H., S.H.B. și F.K.G. A admis în parte acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Municipiul Timișoara, prin primar, Primarul municipiului Timișoara și Primăria municipiului Timișoara. A anulat în parte dispoziția nr. 412 din 12 februarie 2009, emisă de pârâtul Primarul municipiului Timișoara cu privire la notificările înregistrate sub nr. 113 din 8 februarie 2002 și sub nr. 676 din 14 noiembrie 2001, în limita topografelor, toate aflate în C.F.

ind. 114619 Timișoara și respectiv aflate in compunerea imobilului înscris în CF col 194 Timișoara nr. top 459. A dispus restituirea în natură către reclamanți a spațiului cu altă destinație identificat topografic cu nr. 459/11, constând în spațiu comercial la parter compus din 3 încăperi pentru vânzare, birou, depozit, spălător si WC cu 4,81 % pe si teren în folosință 31/649 mp; spațiu cu altă destinație identificat topografic cu nr. 459/1, constând in sediu T. la parter compus din 4 birouri, 4 holuri, spațiu pentru seif, grup sanitar și 4 boxe la subsol, cu 8,99% pe si teren în folosință 58/649 mp și apartamentul cu nr. 4, identificat topografic cu nr. 459/IV, situat la subsol, compus din 1 cameră, 1 bucătărie și 1 WC cu 1,1% pe și teren în folosință 7/649 mp, toate situate în imobilului înscris in CF col 194 Timișoara, nr. top 459, respectiv CF ind 114619 Timișoara.

A dispus înscrierea în cărțile funciare a dreptului de proprietate asupra spațiilor retrocedate, cu titlu de restituire în baza Legii nr. 10/2001, în limita cotei ce revine fiecăruia din aceste spații și anume: K.H.N. - cota de 2/8; F.K.G. - cota de 2/8; J.G.H. - cota de 1/8 și S.H.B. - cota de 3/8. A menținut în rest dispoziția contestată, în limita spațiilor (apartamentelor) înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, respectiv apartamentele nr. 5, 5A, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 15 A, 16, 17,18 si 18 A, înstrăinări ce formează obiectul dosarului nr. 3894/2004 al Tribunalului Timiș, aflat in prezent pe rolul Curții de Apel Timișoara. A respins în rest acțiunea. A obligat pârâții Municipiul Timișoara, prin Primar, Primarul municipiului Timișoara și Primăria municipiului Timișoara să plătească reclamantului K.H.N.

suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, imobilul înscris în CF col 194 și CF ind. 114619 a fost proprietatea lui J.P. și soției, E.M., în părți egale și a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950. Ulterior trecerii în proprietatea statului, imobilul a fost apartamentat, iar un număr de 17 apartamente au fost înstrăinate foștilor chiriași în baza Legii nr. 112/1995, rămânând în proprietatea statului doar două spații cu altă destinație și apartamentul nr. 4, cu privire la care reclamanții solicită restituirea în natură. Prin dispoziția nr. 412 din 12 februarie 2009, Primarul municipiului Timișoara a respins notificările formulate de reclamanți, cu motivarea că aceștia nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, deoarece, până la data soluționării notificării, nu au depus acte doveditoare.

Tribunalul a mai reținut că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă, deoarece imobilul a intrat în domeniul privat al Municipiului Timișoara, iar entitățile obligate la restituire sunt cele care au fost notificate și dețin imobilul. Reclamanții au făcut dovada în cadrul procedurii judiciare că sunt persoane îndreptățite, motiv pentru care s-a dispus restituirea spațiilor care se află în domeniul privat al Municipiului Timișoara, respectiv a celor două spații cu altă destinație și a apartamentului nr. 4. Cât privește celelalte apartamente, tribunalul a constatat că pe rolul Curții de Apel Timișoara există un alt dosar, ce are ca obiect constatarea nulității contractelor de vânzare - cumpărare, cauza fiind disjunsă prin încheierea din 14 decembrie 2009 a Tribunalului Timiș.

Prin decizia nr. 111 din 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel Timișoara - secția civilă a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Consiliul local al municipiului Timișoara și a admis acțiunea în contradictoriu și cu acest pârât. A înlăturat din dispozitivul sentinței mențiunile referitoare la menținerea în rest a dispoziției contestate și la respingerea în rest a acțiunii. A menținut în rest hotărârea. A respins apelul declarat de pârâții Municipiul Timișoara, prin primar, Primarul municipiului Timișoara și Primăria municipiului Timișoara. Instanța de apel a reținut că împrejurarea că notificatorii ar solicita suspendarea procedurii administrative până la soluționarea unui litigiu având ca obiect constatarea nevalabilitatea înstrăinărilor nu se constituie în temei de schimbare sau desființare a hotărârii primei instanțe.

În ceea ce privește existența dosarului penal nr. 50/P/2005, pârâții nu au formulat o trimitere concretă la netemeinicia sau nelegalitatea sentinței apelate, iar din înscrisurile emise de la parchet nu rezultă că soluția ar putea fi influențată de dosarul penal. Instanța de apel a mai reținut că reclamanții au dovedit calitatea de persoane îndreptățite prin înscrisurile depuse la prima instanță măsuri reparatorii În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Statul Român, prin Consiliul local al municipiului Timișoara, instanța de apel a reținut că cererea privind înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate se soluționează în contradictoriu cu persoana înscrisă în evidențele, respectiv cu Statul Român, care este reprezentat de Consiliul local, ca reprezentant al unității administrativ teritoriale care a primit bunul în folosință.

A mai reținut instanța de apel că, prin încheierea de ședință din data de 14 februarie 2009, prima instanță a disjuns judecata cererii ce avea ca obiect spațiile înstrăinate, astfel încât, în prezenta cauză, urma a se pronunța doar asupra celor două spații cu altă destinație și asupra apartamentului nr. 4. Pentru acest motiv, se impune eliminarea din conținutul dispozitivului hotărârii atacate a mențiunilor privind menținerea restului dispoziției emise de primar. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Primarul municipiului Timișoara, Primăria municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara, prin primar. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenții au arătat că Municipiul Timișoara și Primăria municipiului Timișoara nu au calitate procesuală pasivă deoarece Legea nr. 10/2001 stabilește cine are competența acordării măsurilor reparatorii, iar dispoziția atacată a fost emisă de primar.

Au mai arătat recurenții, că imobilul nu a trecut niciodată în proprietatea privată a Municipiului Timișoara, ci în proprietatea Statului Român, iar banii încasați din vânzarea apartamentelor au fost virați la bugetul de stat. În ceea ce privește pe reclamanți, au susținut că aceștia nu au dovedit calitatea de moștenitori ai foștilor proprietari tabulari, deoarece înscrisurile depuse la dosar nu sunt în formă originală sau copie legalizată și apostilată. Prin urmare, calitatea de persoane îndreptățite nu a fost dovedită nici în procedura administrativă și nici în fața instanțelor de judecată. Recurenții au mai arătat că la data de 9 ianuarie 2003, reclamanții au solicitat suspendarea procedurii administrative până la soluționarea irevocabilă a acțiunii privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995, ce formează obiectul dosarului nr. 8908/C/20021D.

De asemenea, se impune suspendarea soluționării cererii de revendicare până la soluționarea irevocabilă a dosarului penal nr. 50/P/2005. Recursul declarat nu este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Recurenții au invocat, așa cum s-a arătat, dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., dar criticile formulate se referă doar la aplicarea pct. 9, pentru că nici o susținere din cererea de declarare a recursului nu vizează o eventuală interpretare greșită a actului juridic dedus judecății. Prin urmare, analizând recursul doar sub incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că susținerile recurenților nu sunt fondate.

Astfel, în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Primăriei municipiului Timișoara, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în vigoare înainte de modificarea intervenită prin Legea nr. 247/2005, notificarea se adresa primăriilor, iar conform art. 20 alin. (3) din lege, primarul dispunea asupra restituirii în natură sau prin echivalent a imobilului. Așadar, în materia Legii nr. 10/2001, anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, atât primăriile, ca entități abilitate să primească notificarea, cât și primarii, care dispuneau cu privire la măsurile reparatorii, aveau calitatea procesuală pasivă pe care legea le-o acordă. Cum cele două notificări au fost transmise în anii 2001 și 2002 primăriei,căreia legea îi conferea calitate procesuală, aceasta poate sta în proces, ca entitate căreia i s-a transmis notificarea, potrivit legii.

Cât privește calitatea procesuală pasivă a Municipiului Timișoara, potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ - teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a președintelui consiliului județean. Primarul emite dispoziția ca reprezentant al unității administrativ - teritoriale deținătoare a imobilului, deoarece, potrivit art. 62 din Legea nr. 215/2001, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.

Prin urmare, fiind unitate deținătoare, Municipiul Timișoara are calitate procesuală pasivă, pentru că are drept de dispoziție asupra bunului solicitat. Au mai arătat recurenții, că imobilul nu a trecut niciodată în proprietatea privată a Municipiului Timișoara, ci în proprietatea Statului Român, dovadă în acest sens fiind faptul că banii încasați din vânzarea apartamentelor au fost virați la bugetul de stat. Acest aspect nu poate fi reținut, deoarece legea specială de restituire atribuie competențe de restituire nu doar proprietarului imobilului, ci deținătorului imobilului, care poate dispune asupra bunului. Or, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, Municipiul Timișoara exercită un drept de folosință asupra imobilului în litigiu, ceea ce îi conferă calitatea de unitate deținătoare și, pe cale de consecință, calitate procesuală pasivă.

Recurenții au mai susținut că reclamanții nu au dovedit calitatea de moștenitori ai foștilor proprietari tabulari, deoarece înscrisurile depuse la dosar nu sunt în formă originală sau copie legalizată și apostilată. Această susținere nu este reală, deoarece, așa cum au reținut ambele instanțe, la dosar se află copiile legalizate și apostilate ale înscrisurilor prin care reclamanții și-au probat calitatea de moștenitori ai foștilor proprietari tabulari. Recurenții au mai arătat că reclamanții au solicitat suspendarea procedurii administrative până la soluționarea irevocabilă a acțiunii privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995, ce formează obiectul dosarului nr. 8908/C/20021D, dar nu au indicat care este eventuala greșeală de aplicare a legii pe care instanța de apel ar fi comis-o în legătură cu acest aspect.

De altfel, așa cum au arătat ambele instanțe, cauza prezentă are ca obiect doar cererea de restituire a spațiilor care nu au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, motiv pentru care sunt irelevante pentru cauză împrejurările care au legătură cu cererea a cărei judecată a fost disjunsă și care are ca obiect constatarea nulității contractelor de vânzare - cumpărare. Au mai susținut recurenții că se impunea suspendarea soluționării cererii de revendicare până la soluționarea irevocabilă a dosarului penal nr. 50/P/2005, dar, potrivit înscrisurilor existente la dosar, depuse de recurenți, cauza penală a primit o soluție definitivă prin Ordonanța procurorului de clasare din 9 martie 2009, menținută în urma plângerilor adresate procurorului ierarhic superior și instanței de judecată.

Fată de cele arătate, recursul declarat de reclamanți se va privi ca nefondat și, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, prin primar, Municipiul Timișoara, prin primar, împotriva deciziei nr. 111 din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara - secția civilă. Obligă recurenții la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către intimații - reclamanți K.H.N., J.G.H., S.H.B., F.K.G. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2012.