ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2985/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Constanța la 14 mai 2002, reclamanții I.C.C.S., I.C.S., ș.a., au

chemat în judecată pe pârâții Primăria Constanța, Ministerul Finanțelor și SC D.M.

SRL, solicitând obligarea acestora la restituirea imobilului teren, în

suprafață totală de 65,2 ha, denumit în vechile acte de proprietate parcela I

și II, lotul 29, situat în intravilanul Municipiul Constanța, în zona

cartierelor Viile Noi, Km 4-5 și Faleza Sud.

În motivarea cererii reclamanții au

arătat că terenul în litigiu, proprietatea autoarelor lor E.C. și M.I.S. a fost

preluat de stat în anul 1945 fără a fi expropriat cu titlu valabil și, deși Primăria

Constanța a fost notificată, în temeiul Legii 10/2001, nu le-a soluționat

notificarea, atribuind terenul în folosință gratuită prin HCL Constanța nr. 264

și 480/2001 către A.N.L. pentru construirea unui ansamblu de locuințe.

Tribunalul Constanța, prin sentința

civilă nr. 766 din 16 iulie 2002, a admis excepția lipsei calității procesuale

de exercițiu a Primăriei Municipiului Constanța și în temeiul art. 161 C. proc.

civ. a anulat cererea în raport cu aceasta.

Prin aceeași hotărâre s-a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Ministerul Finanțelor

Publice și SC D.M. SRL și s-a respins acțiunea față de acestea, reținându-se că

Ministerul Finanțelor nu deține bunul revendicat, iar cea de a doua pârâtă

deține doar folosința limitată pe durata concesiunii.

Împotriva sentinței menționate au

declarat apel reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru

greșita soluționare a excepției lipsei capacității procesuale de exercițiu a

Primăriei Constanța față de dispozițiile art. 67 alin. (1) din Legea 215/2001

precum și art. 26 din Legea 10/2001, cât și pentru aprecierea eronată în sensul

că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, deși art. 26

alin. (3) recunoaște persoanelor îndreptățite posibilitatea de a acționa în

judecată, după expirarea termenului de 90 de zile de la data trimiterii

notificării către Primăria Constanța, Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice.

Curtea de Apel Constanța, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 21/C din 3 martie 2003, a respins apelul

reclamanților ca nefondat, reținând că imobilul ce a aparținut autorilor reclamantei

este un teren agricol, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1)

din Legea 10/2001, care exceptează de la aplicarea acestei legi, terenurile al

căror regim juridic este reglementat de Legea 18/1991, republicată și Legea

1/2000.

S-a reținut, totodată, că

dispozițiile Legii 10/2001, art. 26 se referă, într-adevăr la primărie, însă

din coroborarea cu dispozițiile art. 67 din Legea 215/2001, rezultă că în

proces unitatea administrativ-teritorială este reprezentată de Primar.

De asemenea, s-a considerat că a

fost corect soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului

Român prin Ministerul Finanțelor Publice, întrucât, în cauză, persoanele

îndreptățite nu au solicitat titluri de valoare folosite în procesul de

privatizare, iar unitatea deținătoare a terenului este identificată, și anume,

unitatea administrativ-teritorială, orașul Constanța.

Împotriva deciziei menționate au

declarat recurs reclamanții la 24 martie 2003, criticând-o ca nelegală și

netemeinică pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și 10 C.

proc. civ. și solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la

Tribunalul Constanța.

Prin motivele de recurs, recurenții

au susținut că, deși au solicitat în faza apelului citarea în cauză a

Primarului Municipiului Constanța, instanța de apel nu a consemnat această solicitare

și că Primăria Municipiului Constanța are deplină calitate procesuală pasivă,

având personalitate juridică atât potrivit Legii 215/2001, cât și potrivit

Legii 10/2001.

În ceea ce privește calitatea

procesuală pasivă a Ministerul Finanțelor Publice, recurenții au susținut că

nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au observat că acesta a fost

chemat în judecată în subsidiar.

Intimatul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice a formulat în termen legal întâmpinare,

solicitând respingerea recursului ca nefondat și reținerea lipsei calității

sale procesuale pasive.

Intimata Primăria Municipiului

Constanța a depus la 20 februarie 2004 întâmpinare, solicitând respingerea recursului

ca nefondat, față de dispozițiile art. 19 și art. 67 alin. (1) și (2) din Legea

215/2001 și art. 20 alin. (3) din Legea 10/2001.

Analizând ansamblul probatoriu

administrat în cauză raportat la criticile formulate de recurenții-reclamanți,

Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să aprecieze că recursul este

fondat având în vedere următoarele considerente:

Instanțele de fond și apel au

reținut, în esență, că Primăria Municipiului Constanța nu poate sta în proces,

respectiv că nu are calitate procesuală pasivă, în raport cu dispozițiile Legii

10/2001 și ale Legii 215/2001, această calitate aparținând numai primarului,

nechemat în judecată.

Comunele, orașele, municipiile și

județele sunt persoane juridice de drept public, conform art. 19 din Legea

215/2001 și pot sta în justiție prin reprezentanții lor legali, respectiv

primarii ori prefecții, conform art. 67 alin. (1) din Legea 215/2001 și art. 87

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Este real că legiuitorul, cu ocazia

adoptării diverselor acte normative, nu a fost consecvent în folosirea

acelorași termeni pentru desemnarea persoanelor juridice de drept public, ori

cu privire la reprezentanții legali ai acestora, însă, instanțelor

judecătorești, în baza principiului rolului activ prevăzut de art. 129 C. proc.

civ., le revine obligația de a califica, în raport de litigiul dedus judecății

și de actele normative apreciate a fi incidente, care este persoana cu calitate

procesuală pasivă în cauză.

Este și cazul Legii 10/2001, în

care, de exemplu, în cuprinsul art. 20, prin care se reglementează modalitățile

în care persoanele juridice sunt obligate la restituire, la alin. (3) se

menționează „în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent

către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor,

respectiv a primarului general al municipiului București” (adică a

reprezentanților lor legali)

Or, prin dispoziția legală

menționată, legiuitorul a înțeles să folosească noțiunea de „primărie” pentru a

desemna „persoana juridică de drept public, deținătoare a imobilului”, comuna,

orașul sau municipiul, și nu o așa-zisă „structură funcțională”.

Această interpretare se impune întrucât

persoana juridică de drept public este cea care, potrivit legii, are

personalitate juridică, capacitate de folosință și, respectiv, un patrimoniu în

care se pot găsi bunuri ce cad sub incidența acestui act normativ.

De altfel, din cuprinsul întregului

act normativ, rezultă cu evidență, că, în această procedură, primarul

reprezintă unitatea administrativ-teritorială.

În exercitarea atribuțiilor ce îi

revin în această calitate de reprezentant legal al persoanei juridice de drept

public, primarul exercită și atribuția stabilită de art. 67 din Legea 215/2001,

în sensul că emite o „dispoziție motivată”, intenția legiuitorului fiind aceea

de a desemna, în mod expres, actul procedural prin care se soluționează

notificările, în nici un caz de a stabili o obligație în nume propriu.

Ca atare, concluzia instanțelor de

fond și apel în sensul că în litigiile fundamentate pe dispozițiile Legii

10/2001, primăria nu poate avea calitate procesuală pasivă, respectiv că ar

trebui chemat în judecată, în calitate de pârât, primarul, este greșită.

Curtea va reține, totodată, că

argumentele reținute de instanța de apel, prin considerentele deciziei

recurate, cu privire la fondul cauzei nu puteau face obiectul analizei în apel,

de vreme ce s-a soluționat cauza prin admiterea excepției lipsei calități

procesuale pasive a tuturor pârâților și nu se mai puteau pune în discuție

aspecte privind fondul litigiului.

Cât privește calitatea procesuală

pasivă a Ministerul Finanțelor Publice și SC D.M. SRL, Curtea va reține că

instanțele de fond și apel trebuiau să analizeze calitatea procesuală a acestor

pârâți în raport de petitul cererii introductive și în condițiile în care

chemarea în judecată a acestora a avut un caracter subsidiar în raport cu

cererea de obligare a Primăriei Municipiului Constanța la restituirea în natură

a terenului în suprafață de 65,2 ha situat în intravilanul Municipiului

Constanța, reclamanții invocând expres dispozițiile art. 57 și art. 58 C. proc.

civ.

Recurenții au invocat și motivele

prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 10 C. proc. civ., însă nu au formulat critici

care să facă posibilă încadrarea în dispozițiile acestui text.

În consecință se va aprecia ca

întemeiat recursul în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și,

în temeiul art. 313 C. proc. civ. se vor casa decizia recurată precum și

sentința nr. 766 din 16 iulie 2002 a Tribunalului Constanța, urmând a se

trimite cauza spre rejudecare instanței de fond (Tribunalul Constanța).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții S.C.C.I, ș.a, împotriva deciziei 21/C din 3 martie 2003 a Curții de

Apel Constanța, secția civilă.

Casează decizia recurată, precum și

sentința nr. 766 din 16 iulie 2002 a Tribunalului Constanța și trimite cauza

spre rejudecare instanței de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 21 martie 2006.