ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2024/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța împotriva deciziei nr.257/C din 17 octombrie 2001 a Curții de Apel Constanța – secția civilă. La apelul nominal s-a prezentat intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de consilier juridic V.C.S., lipsind recurenții pârâți și intimații reclamanți C.C., C.M., G.T.și G.I.. Procedura completă. Recursul este scutit de timbru. Printr-o petiție depusă la dosar, avocata A.P.– apărătoarea intimaților reclamanți solicită judecarea cauzei în lipsă. Odată cu cererea a trimis, pentru dosarul cauzei și concluzii scrise. Neexistând cereri prealabile, instanța constată că pricina este în stare de judecată.

Reprezentanta intimatului pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicită admiterea recursului. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr.3830 din 24 aprilie 2000 reclamanții C.C., C.M., G.T.și G.I. au chemat în judecată Consiliul local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar solicitând să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 407,56 mp teren situat în Constanța, str.Bucuriei nr.22. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin contractele de vânzare cumpărare încheiate în formă autentică la 23 iulie 1959 și 11 octombrie 1961 au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.

Au mai menționat reclamanții că scopul de utilitate publică pentru care bunul a fost expropriat prin Decretul nr.121/1998 – realizarea unui ansamblu de locuințe – nu a fost îndeplinit. Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr.7565 din 26 iunie 2000, în temeiul art.2 lit.e din C.proc.civ.a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Constanța. Prin cererea înregistrată sub nr.3299 din 7 iunie 2000 la Tribunalul Constanța reclamanții C.C., C.M., G.T.și G.I. au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P.C.F.S. Constanța, Consiliul local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar, solicitând să le fie retrocedat, în temeiul art.35 din Legea nr.33/1994 terenul în suprafață de 407,56 mp situat în Constanța, str.Bucuriei nr.22.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2000 Tribunalul Constanța a dispus conexarea celor două cauze. Prin sentința civilă nr.230 din 2 aprilie 2001 Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Consiliul local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar să le lase în deplină proprietate și posesie terenul în litigiu. Față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P.C.F.S. Constanța acțiunea a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive. S-a reținut că scopul de utilitate publică pentru care imobilul în litigiu a fost expropriat nu a fost îndeplinit astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art.35 din Legea nr.33/1994.

Curtea de Apel Constanța, Secția civilă prin decizia civilă nr.257 din 17 octombrie 2001 a respins ca nefondate apelurile declarate de Consiliul local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar împotriva sentinței civile nr.230 din 2 aprilie 2001 a Tribunalului Constanța considerând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.35 din Legea nr.33/1994. În termen legal, împotriva deciziei civile nr.257 din 17 octombrie 2001 a Curții de Apel Constanța – Secția civilă au declarat recurs Consiliul local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar solicitând casarea potrivit art.304 pct.9 C.proc.civ. și susținând că acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă în raport de dispozițiile Legii 10/2001.

Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Prin alin.1 al art.8 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 s-a prevăzut că nu intră sub incidența acestui act normativ terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată și prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997. Reclamanții nu au invocat drept temei juridic nici dispozițiile Legii nr.10/2001 nici dispozițiile Legii nr.18/1991, republicată.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art.35 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Instanțele de fond și de apel au considerat just acțiunea admisibilă și au procedat la soluționarea pricinii pe fond. Față de considerentele menționate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar împotriva deciziei nr.257/C din 17 octombrie 2001 a Curții de Apel Constanța – secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.