ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2024/2003

S-a luat  în

examinare recursul declarat de pârâții Consiliul Local Constanța și Municipiul

Constanța împotriva deciziei nr.257/C din 17 octombrie 2001 a Curții de Apel

Constanța – secția civilă.

La apelul

nominal s-a prezentat intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, reprezentat de consilier juridic V.C.S., lipsind recurenții pârâți și

intimații reclamanți C.C., C.M., G.T.și G.I..

Procedura

completă.

Recursul este

scutit de timbru.

Printr-o

petiție depusă la dosar, avocata A.P.– apărătoarea intimaților reclamanți

solicită judecarea cauzei în lipsă. Odată cu cererea a trimis, pentru dosarul

cauzei și concluzii scrise.

Neexistând

cereri prealabile, instanța constată că pricina este în stare de judecată.

Reprezentanta

intimatului pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicită

admiterea recursului.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr.3830 din 24 aprilie 2000 reclamanții C.C., C.M., G.T.și

G.I. au chemat în judecată Consiliul local Constanța și Municipiul Constanța

prin Primar solicitând să fie obligați pârâții să le lase în deplină

proprietate și posesie suprafața de 407,56 mp teren situat în Constanța,

str.Bucuriei nr.22.

În motivarea

acțiunii reclamanții au arătat că prin contractele de vânzare cumpărare

încheiate în formă autentică la 23 iulie 1959 și 11 octombrie 1961 au dobândit

dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.

Au mai

menționat reclamanții că scopul de utilitate publică pentru care bunul a fost

expropriat prin Decretul nr.121/1998 – realizarea unui ansamblu de locuințe –

nu a fost îndeplinit.

Judecătoria

Constanța, prin sentința civilă nr.7565 din 26 iunie 2000, în temeiul art.2

lit.e din C.proc.civ.a declinat competența soluționării cauzei în favoarea

Tribunalului Constanța.

Prin cererea

înregistrată sub nr.3299 din 7 iunie 2000 la Tribunalul Constanța reclamanții

C.C., C.M., G.T.și G.I. au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul

Finanțelor prin D.G.F.P.C.F.S. Constanța, Consiliul local Constanța și

Municipiul Constanța prin Primar, solicitând să le fie retrocedat, în temeiul

art.35 din Legea nr.33/1994 terenul în suprafață de 407,56 mp situat în

Constanța, str.Bucuriei nr.22.

Prin încheierea

din 27 noiembrie 2000 Tribunalul Constanța a dispus conexarea celor două cauze.

Prin sentința

civilă nr.230 din 2 aprilie 2001 Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea

și a obligat pe pârâții Consiliul local Constanța și Municipiul Constanța prin

Primar să le lase în deplină proprietate și posesie terenul în litigiu. Față de

Statul Român prin Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P.C.F.S. Constanța acțiunea

a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive.

S-a reținut că

scopul de utilitate publică pentru care imobilul în litigiu a fost expropriat

nu a fost îndeplinit astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art.35 din Legea

nr.33/1994.

Curtea de Apel

Constanța, Secția civilă prin decizia civilă nr.257 din 17 octombrie 2001 a

respins ca nefondate apelurile declarate de Consiliul local Constanța și

Municipiul Constanța prin Primar împotriva sentinței civile nr.230 din 2

aprilie 2001 a Tribunalului Constanța considerând că prima instanță a făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor art.35 din Legea nr.33/1994.

În termen legal,

împotriva deciziei civile nr.257 din 17 octombrie 2001 a Curții de Apel

Constanța – Secția civilă au declarat recurs Consiliul local Constanța și

Municipiul Constanța prin Primar solicitând casarea potrivit art.304 pct.9

C.proc.civ. și susținând că acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă în raport

de dispozițiile Legii 10/2001.

Recursul

urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin alin.1 al

art.8 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în

mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 s-a prevăzut că nu

intră sub incidența acestui act normativ  terenurile al căror regim juridic

este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată și prin

Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997.

Reclamanții nu

au invocat drept temei juridic nici dispozițiile Legii nr.10/2001 nici

dispozițiile Legii nr.18/1991, republicată.

Cererea de

chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art.35 din Legea

nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Instanțele de

fond și de apel au considerat just acțiunea admisibilă și au procedat la

soluționarea pricinii pe fond.

Față de

considerentele menționate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Consiliul Local Constanța și Municipiul

Constanța prin Primar împotriva deciziei nr.257/C din 17 octombrie 2001 a

Curții de Apel Constanța – secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 mai 2003.