ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7098/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Constanța sub nr. 5448 din 18 martie 1999 reclamanții L.A., L.N.,

L.O., L.V. și T.A. au chemat în judecată pe pârâții R.S.C., P.P. și E.I.R. și

au solicitat: să fie obligată pârâta R.S.C. să le lase în deplină proprietate

și posesie terenul în suprafață de 390 mp situat în Constanța; să se constate

nulitatea absolută a actului de schimb nr. 4576 din 23 mai 1973 pentru frauda

la lege precum și nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.

3157 din 14 iulie 1998 încheiat între pârâții-vânzători P.P. și E.I.R. pe de o

parte și pârâta cumpărătoare R.S.C. cu privire la suprafața de 300 mp teren.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că sunt moștenitorii legali ai defunctului L.N. fostul proprietar al

terenului în litigiu preluat de Statul Român fără titlu legal.

Au precizat reclamanții că terenul a

fost transmis pârâților P.P. și E.I.R. precum și că aceștia l-au înstrăinat

pârâtei R.S.C. prin actul autentic din 14 iulie 1997.

Judecătoria Constanța, prin sentința

civilă nr. 6587 din 22 aprilie 1999, în temeiul art. 2 lit. b) C. proc. civ., a

declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Prin cererea din 13 octombrie 1999

reclamanții și-au completat acțiunea în sensul că au chemat în judecată, în

calitate de pârâți, Consiliul local Constanța și Municipiul Constanța prin

Primar.

La data de 28 martie 2000 în cauză

au formulat cerere de intervenție în interes propriu I.M., R.V., Ș.E., I.R.,

R.M.A., B.D.M., V.M.D., M.S.A.M., G.D.M., S.E., T.D.R., G.I., G.T. și C.N.

În motivarea cererii, intervenienții

au arătat că, în calitate de succesori ai defunctului S.D. sunt coproprietari

alături de reclamanți, ai terenului în litigiu.

Tribunalul Constanța, secția civilă,

prin sentința nr. 613 din 12 septembrie 2000 a respins acțiunea principală și

cererea de intervenție în interes propriu.

S-a reținut că terenul în suprafață

de 300 mp, situat în Constanța, a făcut parte din suprafața totală de 14711 mp

proprietatea lui A.S., dobândită prin actul de vânzare cumpărare din 8 august

patrimoniul Statului Român prin expropriere.

La data de 23 mai 1973, prin

contractul nr. 4576, fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al

Municipiului Constanța a transmis dreptul de proprietate asupra terenului în

litigiu către H.D., autorul pârâților P.P. și E.I.R., în schimbul terenului

situat în Constanța, expropriat din patrimoniul acestuia prin Decretul nr.

587/1967.

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia civilă

nr. 5 din 22 ianuarie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții

L.A., L.N., L.O., L.V., T.A. și intervenienții I.M., R.V., Ș.E., I.R., R.M.A.,

B.D.M., V.D., F.S.A.M., G.D., S.E., T.D.R., G.I., G.T. și C.N. împotriva

sentinței civile nr. 613 din 12 septembrie 2000 a Tribunalului Constanța.

S-a reținut că reclamanții nu au făcut dovada că actul de

schimb și contractul de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu încălcarea unor

norme legale imperative, faptă care să atragă constatarea nulității absolute a

acestor acte juridice.

Împotriva deciziei civile nr. 5 din 22 ianuarie 2003 a

Curții de Apel Constanța, secția civilă, au declarat recurs reclamanții L.A.,

L.N., L.O., L.V., T.A. și intervenienții I.M., R.V., Ș.E., I.R., R.M.A.,

B.D.M., V.N.D., M.S.A.M., G.D.M., S.E., T.D.R., G.I., G.T. și C.N., au

solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au susținut în

esență că: 1. instanțele trebuia nu să soluționeze „acțiunea în revendicare

imobiliară” prin compararea titlurilor invocate de părți și să dea eficiență

principiului

nemo plus juris ad allium transferre poesst quam ipse habet

; 2. imobilul în litigiu nu a fost preluat de Statul Român cu titlu valabil

întrucât scopul exproprierii nu a fost cel de utilitate publică și nu a fost

acordată o justă și prealabilă despăgubire.

Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru

următoarele considerente:

La data de 8 august 1912 A.S. a cumpărat de la G.C. o

suprafață de 14711 mp teren neconstruit și o suprafață de 2891 mp teren cu

construcțiile aflate pe acesta. Prin deciziunea civilă nr. 68 din 16 aprilie

1937 a Curții de Apel Constanța a fost declarată deschisă succesiunea

defunctului căpitan A.N.S., a fost ordonată ieșirea din indiviziune asupra

bunurilor situate în orașul Constanța „Parcul Băile Tataia” și anume: au fost

atribuite 249,6/360 părți N.L.; câte 9/360 părți M.G.A., A.C, P.B., V.S., I.S.,

D.D.S., N.D.S. și I.D.S.; câte 8/360 părți E.G., C.S., S.F. și 14,4/360 părți

E.I.S.

La data de 1 octombrie 1937 în registrele de transcripțiuni

figura înscris A.S. cu suprafața de 14711 mp.

În cauză nu s-au administrat probe din care să rezulte dacă

succesorii lui A.S. și-au împărțit ulterior în natură bunurile imobile

succesorale și nici în ce măsură se mai aflau în patrimoniul acestora în anul

1950 când terenul în litigiu a fost preluat de Statul Român.

Reclamanții și intervenienții în interes propriu susțin prin

recurs că acțiunea pe care au formulat-o are caracterul unei acțiuni în revendicare,

de drept comun întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ.

Acțiunea în revendicare imobiliară poate fi promovată de

către proprietarul exclusiv sau de către toți coproprietarii, neposesori

împotriva posesorului neproprietar, și nu poate avea ca obiect decât un bun

individual determinat.

Reclamanții și intervenienții nu au făcut dovada prin

certificate de moștenitor sau certificate de calitate de moștenitor că sunt

succesorii celor care au dobândit cote părți din succesiunea lui A.S. potrivit

hotărârii judecătorești menționate anterior.

Față de considerentele menționate, Curtea va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat

reclamanții L.A., L.N., L.O., L.V. și T.A. (fostă L.) precum și de

intervenienții în nume propriu B.D.M., C.N., G.I., G.D.M., G.T., I.M., I.R.,

M.S.A., R.M.A., R.V., S.E., S.E., T.D.R. și V.M.D. împotriva deciziei nr. 5 din

22 ianuarie 2003 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.

Obligă pe recurenți la plata sumei

de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către Consiliul Local al

Municipiului Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15decembrie 2004.