ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3158/2003

La data de 20 iunie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S.I.împotriva deciziei civile nr.27/C din 18 februarie 2002 a Curții de Apel Constanța – secția civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 20 iunie 2003 iar pronunțarea s-a amânat la 26 iunie, 10 iulie și 15 iulie 2003. CURTEA, Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr.1779 din 24 februarie 2000 la Judecătoria Constanța, reclamantul S.I.prin procurist H.V.a chemat în judecată pârâții Consiliul Local al Municipiului Constanța, Primarul Municipiului Constanța, Statul Român prin D.G.F.P. Constanța, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța – instanța să dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în Constanța, str.Alexandru Pușkin nr.21.

S-a solicitat ulterior, constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare nr.611/31.08.1974, nr.26903/16.09.1996 și nr.2693/26.09.1996 și s-a lărgit cadrul procesual cu pârâții L.F., L.N., A.I. și B.D.. Ca urmare a decesului lui L.N., a fost introdusă în cauză L.F.M., moștenitoarea acesteia. Prin sentința civilă nr.10764 din 28.09.2000 Judecătoria Constanța și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, avându-se în vedere valoarea imobilului. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că imobilul în litigiu îl deține în indiviziune cu Statul Român. S-a menționat că imobilul a fost proprietatea defunctului Ș.I.și a trecut abuziv în proprietatea statului prin decizia nr.1154/6.12.1964 a fostului Sfat Popular al Orașului Constanța, ca urmare a certificatului de succesiune vacantă nr.S 282/19.12.1960 al Notariatului de Stat al Raionului Gheorghe Gheorghiu Dej București unde moștenitor este R.P.R.

prin Sfatul Popular al Raionului Gh.Gh.Dej și transmis Sfatului Popular al Orașului Constanța. Reclamantul a mai susținut că prin decizia nr.2330 din 14.10.1999 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă s-a anulat în parte certificatul de vacanță succesorală nr.S-282/1960 emis de fostul Notariat de Stat Gh.Gh.Dej în partea referitoare la 1/2 din 358 mp. teren și 2 apartamente, cotă ce a aparținut ca bun propriu defunctei Ș.M.. Prin sentința civilă nr.653 din 27.09.2001, Tribunalul Constanța s-a admis excepția lipsei calității procesuale a reclamantului S.I.prin mandatar Haret Valentin, respingându-se acțiunea de ieșire din indiviziune și constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare formulată de reclamant în contradictoriu cu Consiliul Local Constanța și Municipiul Consntanța prin Primar R.A.

– E.D.P.P. Constanța, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, L.F., L.F. Mihaela, A.I. și Aldea Maria, Aldea Dumitru, B.D. și Bălan Ileana. Instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra cotei de 1/2 din imobilul în discuție, în sensul că, nu a depus acte (certificat de moștenitor, acte de stare civilă) cu care să facă dovada că ar fi moștenitorul numitei Ș.M. Împotriva sentinței civile nr.653 din 27 septembrie 2001 a Tribunalului Constanța a declarat apel reclamantul S.I., prin mandatar H.V. susținând că dovada dreptului de proprietate asupra imobilului fiind făcută cu decizia civilă nr.2330 din 25.10.1999 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă, iar contractele de vânzare-cumpărare ale framiliilor A., L. și B. sunt încheiate prin fraudă la lege.

Prin decizia civilă nr.27/C din 18.02.2002 a Curții de Apel Constanța – secția civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant prin procurist. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut, printre altele, că reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate, nefiind suficient să pretindă că este nepot de soră al defunctei Ș.M.. Hotărârea invocată de reclamant nu este titlu translativ de proprietate în favoarea sa sau a mamei sale, simpla constatare a cotei ce a aparținut defunctei Ș.M., fără să existe o dezbatere succesorală pentru transmiterea dreptului prin devoluțiune legală, nu îi conferă legitimare procesuală.

În contra deciziei mai sus-menționate a declarat recurs reclamantul S.I.prin mandatarul H.V.invocând nelegalitatea și netemeinicia deciziei constând în aceia că greșit și împotriva probelor administrate în cauză, instanțele au considerat că nu are calitate procesuală activă nefăcând dovada că este moștenitorul legal al defunctei Ș.M. asupra cotei de 1/2 privind imobilulul în litigiu. S-a susținut că a făcut dovada calității procesuale active prin decizia civilă nr.2330/99 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă și prin certificatul de calitate de moștenitor nr.115/2000. S-a mai susținut că instanțele au încercat să-și motiveze soluția cu privire la faptul că pârâții cumpărători dacă sunt sau nu proprietari cu titlu legal și că au făcut reparații și îmbunătățiri asupra imobilului, situație în care nu-și mai avea rost ca instanța să se pronunțe, odată ce instanța s-a pronunțat că reclamantul nu are calitate procesuală activă.

Recursul este nefondat. Verificând decizia recurată, în raport de criticile formulate se constată că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente: Imobilul din litigiu a aparținut lui Ș.I.care a decedat la 4 mai 1960. Întrucât defunctul nu a lăsat moștenitoarei rezervatari și nici alți moștenitori până la gradul IV inclusiv, în temeiul art.24 din Decretul nr.40/1953 și art.724 C. civ. s-a emis certificatul de succesiune vacantă, s-a considerat prescris dreptul succesoral al soției supraviețuitoare Ș.M. și a surorilor B.M.și B.A., iar L.A., sora defunctului, a renunțat la succesiune. La data trecerii în patrimoniul statului imobilul era compus din teren 358 mp. și construcție cu 2 apartamente și cu garaj, în prezent, construcția prezintă o structură modificată.

Reclamantul cu referire la legitimarea sa procesuală a invocat decizia nr.2330/25.X.1999 a Curții de Apel București prin care s-a anulat certificatul de vacanță succesorală nr.9/282/1960 pentru cota indiviză de 1/2 a imobilului cu motivarea că a aparținut ca bun propriu, defunctei Ș.M.. Prin această hotărâre s-a constatat cota ce a aparținut defunctei Ș.M., fără să existe o dezbatere succesorală pentru transmiterea dreptului prin devoluțiune legală. Această hotărâre nu este un titlu translativ de proprietate în favoarea sa sau a mamei sale și nu-i conferă legitimare procesuală, astfel cum corect a stabilit insntanța de apel. În speță, corect a reținut instanța că, Ș.M. soție supraviețuitoare nu a făcut nici un act de dispoziție din care să rezulte intenția neechivocă de a accepta succesiunea soțului său Ș.I.și nu s-a dovedit nici acceptarea expresă a acestei succesiuni.

Hotărârea nr.2330/1999 a Curții de Apel București a dispus anularea certificatului de vacanță succesorală motivată de recunoașterea lui Ș.I.asupra contribuției soției sale Ș.M. la dobândirea imobilului, prin înscrisul ulterior adjudecării, fără însă, ca instanța să se pronunțe asupra succesorilor M.Ș. Reclamantul a pretins că vine la moștenire prin reprezentarea colateralului S.A.– mama sa și nepot al defunctei Z.A., soră a defunctei Ș.M., care prin certificatul de moștenire nr.569/1975 ar fi acceptat moștenirea defunctei Ș.M. pentru suma de 2.684 lei depusă la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor. Este cunoscut faptul că moștenitorii legali nesezinari, adică rudele colatetrale trebuie să îndeplinească procedura trimiterii în posesie, procedură care, are ca scop verificarea titlului în temeiul căruia moștenitorii pretind posesiunea moștenirii precum și întinderea drepturilor ce li se cuvin.

Astfel, corect a stabilit instanța de apel că fiind colaterali, reclamantul prin reprezentarea colateralului S.A.care s-a aflat în grad de rudenie cu Z.A., soră a defunctei Ș.M., acestea nu pot veni la moștenire decât în virtutea dreptului lor propriu, constatat prin devoluțiune legală, întrucât ei nu se bucură de sezina și nu sunt rezervatari. Astfel, în devoluțiunea succesorală, reclamantul era obligat să dovedească că, la rândul ei S.A.(mama sa) era capabilă de a moșteni, că a acceptat în termen succesiunea lui Z.A. și că nu a fost înlăturată de alți susceptibili potrivit claselor și ordinului în care rudele vin la moștenire.

De asemenea, corect a stabilit instanța de apel că certificatul de calitate de moștenitor nr.115 din 6 aprilie 2000 nu poate face dovada legitimării procesuale active a acestuia, întrucât, acesta, nu poate fi confundat cu certificatul de moștenitor, care nu a fost emis pentru nici un susceptibil și nu s-a preocupat de problema esemțială a colaterarilor ordinari, să accepte succesiunea în termenul prevăzute de lege. Fără să existe dezbatere succesorală a transmiterii dreptului prin devoluțiune succesorală la colaterali, reclamantul nu poate avea o legitimare în acțiunea de ieșire din indiviziune, astfel că, motivele de recurs nu pot fi primite. În consecință, recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul S.I.împotriva deciziei civile nr.27/C din 18 februarie 2002 a Curții de Apel Constanța – secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iulie 2003 2003.