ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3158/2003

La data de 20 iunie 2003 s-a luat

în examinare recursul declarat de reclamantul S.I.împotriva deciziei civile

nr.27/C din 18 februarie 2002 a Curții de Apel Constanța – secția civilă.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea cu data de 20 iunie 2003 iar pronunțarea s-a

amânat la 26 iunie, 10 iulie și 15 iulie 2003.

CURTEA,

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr.1779 din 24 februarie 2000 la Judecătoria

Constanța, reclamantul S.I.prin procurist H.V.a chemat în judecată pârâții

Consiliul Local al Municipiului Constanța, Primarul Municipiului Constanța,

Statul Român prin D.G.F.P. Constanța, solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța – instanța să dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat

în Constanța, str.Alexandru Pușkin nr.21.

S-a

solicitat ulterior, constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare

nr.611/31.08.1974, nr.26903/16.09.1996 și nr.2693/26.09.1996 și s-a lărgit

cadrul procesual cu pârâții L.F., L.N., A.I. și B.D..

Ca

urmare a decesului lui L.N., a fost introdusă în cauză L.F.M., moștenitoarea

acesteia.

Prin

sentința civilă nr.10764 din 28.09.2000 Judecătoria Constanța și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța,

avându-se în vedere valoarea imobilului.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că imobilul în litigiu îl deține în

indiviziune cu Statul Român.

S-a

menționat că imobilul a fost proprietatea defunctului Ș.I.și a trecut abuziv în

proprietatea statului prin decizia nr.1154/6.12.1964 a fostului Sfat Popular al

Orașului Constanța, ca urmare a certificatului de succesiune vacantă nr.S

282/19.12.1960 al Notariatului de Stat al Raionului Gheorghe Gheorghiu Dej

București unde moștenitor este R.P.R. prin Sfatul Popular al Raionului

Gh.Gh.Dej și  transmis Sfatului Popular al Orașului Constanța.

Reclamantul

a mai susținut că prin decizia nr.2330 din 14.10.1999 a Curții de Apel

București – secția a IV-a civilă s-a anulat în parte certificatul de vacanță

succesorală nr.S-282/1960 emis de fostul Notariat de Stat Gh.Gh.Dej în partea

referitoare la 1/2 din 358 mp. teren și 2 apartamente, cotă ce a aparținut ca

bun propriu defunctei Ș.M..

Prin

sentința civilă nr.653 din 27.09.2001, Tribunalul Constanța s-a admis excepția

lipsei calității procesuale a reclamantului S.I.prin mandatar Haret Valentin,

respingându-se acțiunea de ieșire din indiviziune și constatarea nulității

contractelor de vânzare-cumpărare formulată de reclamant în contradictoriu cu

Consiliul Local Constanța și Municipiul Consntanța prin Primar R.A. – E.D.P.P.

Constanța, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, L.F., L.F. Mihaela,

A.I. și Aldea Maria, Aldea Dumitru, B.D. și Bălan Ileana.

Instanța

de fond a reținut că  reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de

proprietate asupra cotei de 1/2 din imobilul în discuție, în sensul că, nu a

depus acte (certificat de moștenitor, acte de stare civilă) cu care să facă

dovada că ar fi moștenitorul numitei Ș.M.

Împotriva

sentinței civile nr.653 din 27 septembrie 2001 a Tribunalului Constanța a

declarat apel reclamantul S.I., prin mandatar H.V. susținând că dovada

dreptului de proprietate asupra imobilului fiind făcută cu decizia civilă

nr.2330 din 25.10.1999 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă, iar

contractele de vânzare-cumpărare ale framiliilor A., L. și B. sunt încheiate

prin fraudă la lege.

Prin

decizia civilă nr.27/C din 18.02.2002 a Curții de Apel Constanța – secția

civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant prin procurist.

Pentru

a hotărî astfel instanța de apel a reținut, printre altele, că reclamantul nu a

făcut dovada dreptului său de proprietate, nefiind suficient să pretindă că

este nepot de soră al defunctei Ș.M.. Hotărârea invocată de reclamant nu este

titlu translativ de proprietate în favoarea sa sau a mamei sale, simpla

constatare a cotei ce a aparținut defunctei Ș.M., fără să existe o  dezbatere

succesorală pentru transmiterea dreptului prin devoluțiune legală, nu îi

conferă legitimare procesuală.

În

contra deciziei mai sus-menționate a declarat recurs reclamantul S.I.prin

mandatarul H.V.invocând nelegalitatea și netemeinicia deciziei constând în

aceia că greșit  și împotriva probelor administrate în cauză, instanțele au

considerat că nu are calitate procesuală activă nefăcând dovada că este

moștenitorul legal al defunctei Ș.M. asupra cotei de 1/2  privind imobilulul în

litigiu.

S-a

susținut că a făcut dovada calității procesuale active prin decizia civilă

nr.2330/99 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă și prin

certificatul de calitate de moștenitor nr.115/2000.

S-a

mai susținut că instanțele au încercat să-și motiveze soluția cu privire la

faptul că pârâții cumpărători dacă sunt sau nu proprietari cu titlu legal și că

au făcut reparații și îmbunătățiri asupra imobilului, situație în care nu-și

mai avea rost ca instanța să se pronunțe, odată ce instanța s-a pronunțat că

reclamantul nu are calitate procesuală activă.

Recursul

este nefondat.

Verificând

decizia recurată, în raport de criticile formulate se constată că acestea sunt

neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Imobilul

din litigiu a aparținut lui Ș.I.care a decedat la 4 mai 1960.

Întrucât

defunctul nu a lăsat moștenitoarei rezervatari și nici alți moștenitori până la

gradul IV inclusiv, în temeiul art.24 din Decretul nr.40/1953 și art.724 C.

civ. s-a emis certificatul de succesiune vacantă, s-a considerat prescris

dreptul succesoral al soției supraviețuitoare Ș.M. și a surorilor B.M.și B.A.,

iar L.A., sora defunctului, a renunțat la succesiune.

La

data trecerii în patrimoniul statului imobilul era compus din teren 358 mp. și

construcție cu 2 apartamente și cu garaj, în prezent, construcția prezintă o

structură modificată.

Reclamantul

cu referire la legitimarea sa procesuală a invocat decizia nr.2330/25.X.1999 a

Curții de Apel București prin care s-a anulat certificatul de vacanță

succesorală nr.9/282/1960 pentru cota indiviză de 1/2  a imobilului cu

motivarea că a aparținut ca bun propriu, defunctei Ș.M..

Prin

această hotărâre s-a constatat cota ce a aparținut defunctei Ș.M., fără să existe

o dezbatere succesorală pentru transmiterea dreptului prin devoluțiune legală.

Această hotărâre nu este un titlu translativ de proprietate în favoarea sa sau

a mamei sale și nu-i conferă legitimare procesuală, astfel cum corect a

stabilit insntanța de apel.

În

speță, corect a reținut instanța că, Ș.M. soție supraviețuitoare nu a făcut

nici un act de dispoziție din care să rezulte intenția neechivocă de a accepta

succesiunea soțului său Ș.I.și nu s-a dovedit nici acceptarea expresă a acestei

succesiuni.

Hotărârea

nr.2330/1999 a Curții de Apel București a dispus anularea certificatului de

vacanță succesorală motivată de recunoașterea lui Ș.I.asupra contribuției

soției sale Ș.M. la dobândirea imobilului, prin înscrisul ulterior adjudecării,

fără însă, ca instanța să se pronunțe asupra succesorilor M.Ș.

Reclamantul

a pretins că vine la moștenire prin reprezentarea colateralului S.A.– mama sa

și nepot al defunctei Z.A., soră a defunctei Ș.M., care prin certificatul de

moștenire nr.569/1975 ar fi acceptat moștenirea defunctei Ș.M. pentru suma de

2.684 lei depusă la  Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor.

Este

cunoscut faptul că moștenitorii legali nesezinari, adică rudele colatetrale

trebuie să îndeplinească procedura trimiterii în posesie, procedură care, are

ca scop verificarea titlului în temeiul căruia moștenitorii pretind posesiunea

moștenirii precum și întinderea drepturilor ce li se cuvin.

Astfel,

corect a stabilit instanța de apel că fiind colaterali, reclamantul prin

reprezentarea colateralului S.A.care s-a aflat în grad de rudenie cu Z.A., soră

a defunctei Ș.M., acestea nu pot veni la moștenire decât în virtutea dreptului

lor propriu, constatat prin devoluțiune legală, întrucât ei nu se bucură de

sezina și nu sunt rezervatari.

Astfel,

în devoluțiunea succesorală, reclamantul era obligat să dovedească  că, la

rândul ei S.A.(mama sa) era capabilă de a moșteni, că a acceptat în termen

succesiunea lui Z.A. și că nu a fost înlăturată de alți susceptibili potrivit

claselor și ordinului în care rudele vin la moștenire.

De

asemenea, corect a stabilit instanța de apel că certificatul de calitate de

moștenitor nr.115 din 6 aprilie 2000 nu poate face dovada legitimării

procesuale active a acestuia, întrucât, acesta, nu poate fi confundat cu

certificatul de moștenitor, care nu a fost emis pentru nici un susceptibil și

nu s-a preocupat de problema esemțială a colaterarilor ordinari, să accepte

succesiunea în termenul prevăzute de lege.

Fără

să existe dezbatere succesorală a transmiterii dreptului prin devoluțiune

succesorală la colaterali, reclamantul nu poate avea o legitimare în acțiunea

de ieșire din indiviziune, astfel că, motivele de recurs nu pot fi primite.

În

consecință, recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamantul S.I.împotriva deciziei civile nr.27/C din 18 februarie 2002 a

Curții de Apel Constanța – secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință publică, astăzi   15 iulie 2003  2003.