ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4690/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de instanță,

modificată și completată ulterior, reclamanții G.A. ș.a. au cerut, în

contradictoriu cu Consiliul Local Constanța, Prefectura Constanța și cu T.I.,

constatarea nulității actelor administrative de preluare de către stat a

imobilului proprietatea lor, situat în Constanța, și obligarea pârâților să le

lase în deplină proprietate și posesie bunul revendicat.

Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr.

4582 din 12 aprilie 2001, a admis în parte acțiunea, a constatat nulitatea

deciziei de preluare a imobilului de către stat, în baza Decretului nr.

92/1950, a constatat că imobilul este deținut fără titlu de către pârâți, pe

care i-a obligat să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților bunul revendicat.

În urma admiterii apelului declarat de pârâtul

T.I., Tribunalul Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 2289 din 22

noiembrie 2001, a schimbat în tot sentința primei instanțe și a respins

acțiunea „pentru existența autorității de lucru judecat”.

Investită cu soluționarea recursului declarat de

reclamanți, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin încheierea din 10

martie 2003, a admis cererea recurenților-reclamanți și a dispus suspendarea

judecării cauzei în baza art. 47 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva încheierii de suspendare a judecării

cauzei pârâtul T.I. a declarat recurs solicitând, în temeiul art. 304 pct. 8 și

9 din C. proc. civ., casarea acesteia și trimiterea cauzei la aceeași instanță

pentru continuarea judecății.

În motivarea recursului se susține că

întreruperea cursului judecății este nelegală și iluzorie, în condițiile în

care, față de caracterul complex al acțiunii care vizează și actele

administrative de preluare a bunului de către stat, „actul

administrativ-jurisdicțional” ce ar urma să se emită în temeiul Legii nr.

10/2001 „nu poate fi întocmit până când organul administrativ competent

atributiv nu va avea hotărârea irevocabilă cu privire la soarta nulității

cerute, în raport de care va putea constata incidența art. 18 din Legea nr.

10/2001, cu excepțiile sale de restituire”.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, prevederile prezentei legi sunt aplicabile și în cazul acțiunilor în

curs de judecată, persoana îndreptățită putând alege calea acestei legi

renunțând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei.

În speță, este de necontestat faptul că

reclamanții sunt persoanele îndreptățite, potrivit textului citat, să hotărască

în privința suspendării judecării acțiunii întemeiată pe dreptul comun,

introdusă anterioară intrării în vigoare a acestei legi, până la finalizarea

procedurii administrative pe care au declanșat-o prin notificările făcute în

condițiile legii speciale, dispozițiile art. 47 alin.  (2) și (3) nefiind incidente.

Față de cele ce preced, măsura luată prin

încheierea atacată va fi menținută, prin respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefundat recursul declarat de

pârâtul T.I. împotriva încheierii din 10 martie 2003 (dosar nr. 290C/2002) a

Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2003.