ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5682/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10 aprilie 2002 sub nr. 2096 pe rolul Tribunalului Constanța reclamantele Z.W.O. și Z.W.L. în contradictoriu cu pârâții Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul local Constanța, au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea dispoziției nr. 1168 din 9 aprilie 2002 emisă de Primarul Municipiului Constanța prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a suprafeței de 21,22 ha teren intravilan situat în zona Palazu Mare Constanța și, ca o consecință, obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și netulburată posesie terenul în litigiu.

În motivarea acțiunii, reclamantele arată că terenul a aparținut autorilor lor, ai căror moștenitoare sunt și a fost expropriat în baza Decretului nr. 187/1945, iar notificarea făcută conform prevederilor Legii nr. 10/2001 prin care au solicitat restituirea terenului a fost respinsă cu motivarea că nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001. A.G. a formulat o cerere de intervenție în interesul pârâtelor și a invocat excepția lipsei calității procesuale a acestora, întrucât în procedura instituită de Legea nr. 10/2001 calitatea procesual pasivă aparține Primarului, ca organ emitent al dispoziției a cărei anulare se solicită. Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 757 din 12 iulie 2002 a admis cererea de intervenție în interesul pârâților, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților și a respins acțiunea formulată de către reclamante ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesual pasivă.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în conformitate cu procedura specială instituită de Legea nr. 10/2001 numai Primarul poate dispune restituirea în natură prin dispoziție motivată (în cazul când unitatea deținătoare este primăria) și în consecință soluționarea contestațiilor împotriva acestor dispoziții se poate realiza de instanța judecătorească numai în contradictoriu cu organul emitent, respectiv Primarul, care are calitate procesuală. Apelul declarat de către reclamante împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă nr. 141/c din 19 noiembrie 2002 reținând că în mod corect instanța de fond a apreciat că Primăria și Consiliul local nu au calitate procesual pasivă.

S-a mai reținut că pentru a avea calitate procesual pasivă este necesar să existe identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul dedus judecății, ori în cazul în speță restituirea în natură sau prin echivalent este de competența exclusivă a Primarului conform art. 20 din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Se susține în esență că în mod greșit cauza a fost soluționată pe o excepție prin aplicarea greșită a legii, astfel s-a considerat că unitatea deținătoare a terenului, Municipiul Constanța, care a refuzat restituirea solicitată prin notificare, nu are calitate procesual pasivă, iar această calitate o are Primarul, care însă a semnat decizia, ca organ de conducere și reprezentant.

La data de 27 iulie 2003 a decedat reclamanta Z.W.O. și conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 5 din 16 ianuarie 2004 eliberat de biroul notar public C.R. a rămas ca moștenitor al întregii mase succesorale H.F., care a fost introdus în cauză. Recursul este fondat. Este de reținut că Legea nr. 10/2001 în capitolul III, instituie pentru exercitarea dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, două etape și anume: o etapă necontencioasă și o etapă contencioasă. Această lege, în art. 21, stabilește și părțile între care se desfășoară aceste proceduri și anume „persoana îndreptățită” la restituire și „persoana juridică deținătoare a imobilului”. În art. 20 al aceleiași legi sunt prevăzute categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituire către persoanele îndreptățite, prin dispoziție motivată a organelor de conducere.

În alin. (3) al acestui articol se menționează și primăriile cu precizarea că „în cazul primăriilor restituirea se face prin dispoziția motivată a primarilor”. Deci, primăriile au fost incluse în cadrul „unităților deținătoare” cu mențiunea că dispoziția nu o dă organul de conducere, ci primarul. În consecință cele două părți „persoana îndreptățită” la restituire, care are calitatea procesual activă și „unitatea deținătoare” (de reținut că legiuitorul folosește termenul de deținător nu de proprietar) care are calitatea procesual pasivă, vor avea aceste calități și în faza necontencioasă cât și în faza contencioasă, neputând să fie înlocuite de o altă parte. Instanțele de fond și apel au considerat greșit că dacă dispoziția a fost emisă de către primar, acesta va fi chemat în nume propriu.

Concluzia este greșită pentru că primarul nu în nume propriu emite dispoziția, ci ca reprezentant al deținătorului imobilului. Distinct de cele mai înainte arătate urmează a mai reține că reclamantele, de altfel, au chemat în judecată Municipiul Constanța prin Primar, împrejurare care nu a fost observată de către instanța de fond. Astfel fiind, pentru considerentele mai înainte arătate urmează a admite recursul, a casa decizia Curții de Apel Constanța și a trimite cauza spre rejudecarea apelului reclamantelor la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantele L.Z.W. și O.Z.W., decedată, în locul căreia, în proces, a intervenit H.F. împotriva deciziei nr. 141/c din 19 noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de reclamanți la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2004.