ÎCCJ, decizie (scj.ro #82521)

Restituirea imobilelor proprietate de stat și deținute de primăria localității. Persoana căreia îi revine obligația de restituire Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Imobile preluate în mod abuziv. Restituire. Persoana căreia îi revine obligația de restituire a imobilelor când deținător este primăria localității Index alfabetic : Drept civil - Imobil preluat în mod abuziv - Imobil - Restituire - Persoana obligată a restitui imobilul Legea nr. 10/2001 , art. 20-23 Obligația restituirii imobilelor preluate de stat în mod abuziv, revine primăriei care deține bunul, iar nu primarului care, potrivit art. 20 alin. (3) emite decizia/dispoziția de restituire . I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5682 din 19 octombrie 2004 La 10 aprilie 2002, reclamantele Z.W.O.

și Z.W.L. au solicitat anularea dispoziției nr. 1168 din 9 aprilie 2002 emisă de primarul Municipiului Constanța prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a suprafeței de 21,22 ha teren intravilan situat în zona Palazu Mare Constanța, expropriat în baza Decretului nr. 187/1945 și, ca o consecință, obligarea Municipiului Constanța și Consiliului Local Constanța a le lăsa în deplină proprietate și netulburată posesie imobilul. Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 757 din 12 iulie 2002, a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesual pasivă.

Instanța a reținut că, în conformitate cu procedura specială instituită de Legea 10/2001, numai primarul poate dispune restituirea în natură prin dispoziție motivată (în cazul când unitatea deținătoare este primăria) și, în consecință, soluționarea contestațiilor, împotriva acestor dispoziții, se poate realiza de instanța judecătorească numai în contradictoriu cu organul emitent, respectiv primarul, care are calitatea procesuală. Apelul declarat de către reclamante împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, de Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 14/c din 19 noiembrie 2002, reținând că în mod corect instanța de fond a apreciat că Primăria și Consiliul local nu au calitate procesual pasivă.

Că, pentru a avea calitate procesual pasivă, este necesar să existe identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul dedus judecății; or, în cazul în speță, restituirea în natură sau prin echivalent este de competența exclusivă a primarului conform art. 20 din Legea nr. 10/2001. Recursul declarat de reclamante este fondat. Legea nr. 10/2001, în capitolul III, instituie pentru exercitarea dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, două etape și anume: o etapă necontencioasă și o etapă contencioasă. Această lege, în art. 21, stabilește și părțile între care se desfășoară aceste proceduri și anume „persoana îndreptățită” la restituire și „persoana juridică deținătoare a imobilului”.

În art. 20 al aceleiași legi sunt prevăzute categoriile de persoane juridice, care sunt obligate la restituirea proprietății, către persoanele îndreptățite, prin dispoziție motivată a organelor de conducere. În aliniatul 3 al acestui articol se menționează și primăriile cu precizarea că „în cazul primăriilor restituirea se face prin dispoziția motivată a primarilor”. Deci, primăriile au fost incluse în cadrul „unităților deținătoare” cu mențiunea că dispoziția o dă primarul. În consecință, cele două părți „persoana îndreptățită” la restituire, care are calitatea procesual activă și „unitatea deținătoare” (de reținut că legiuitorul folosește termenul de deținător nu de proprietar) care are calitatea procesual pasivă, vor avea aceste calități, atât în faza necontencioasă cât și în faza contencioasă, neputând să fie înlocuite de o altă parte.

Deci, instanțele, de fond și apel, au considerat greșit că, dacă dispoziția a fost emisă de către primar, acesta va fi chemat în nume propriu; primarul nu în nume propriu emite dispoziția, ci ca reprezentant al deținătorului imobilului. Distinct de cele mai înainte arătate, urmează a mai reține că reclamantele, de altfel, au chemat în judecată Municipiul Constanța prin primar, împrejurare care nu a fost observată de către instanțele de fond. Astfel fiind, s-a admis recursul, s-a casat decizia curții de apel și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului.