ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1858/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de reclamantul I.M.D.împotriva deciziei

civile nr.7/C din 22 ianuarie 2002 a Curții de Apel Constanața – secția civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat intimații-pârâți Consiliul Local Constanța prin

avocat C.F.și Municipiul Constanța prin același avocat, lipsind

recurentul-reclamant și intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice.

Procedura

completă.

Avocat

C.F.a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr.3944 din 17.07.2000 la Tribunalul Constanța,

reclamantul I.M.D.a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice,  reprezentat prin D.G.F.P. Constanța, Municipiul Constanța

prin Primar și Consiliul Local al Municipiul  Constanța, pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

a) constatarea nulității actelor de

dobândire în favoarea statului a imobilelor: teren în suprafață de 9600 mp.

formând lotul 6 din careul 3 din planul cadastral al Orașului Constanța din

anul 1934 situat în zona Farul Nou între  traseul actual al Bd. 1 Mai și

traseul vechi al acestei artere (fost Bd. 8 iunie și Regina Principesa Maria

din Cartierul Viile Vechi; teren în suprafață de 1700 mp. formând lotul 10 din

careul 3 al Planului Cadastral al Orașului Constanța din anul 1936 situat în

zona Porții 5 și la Est de traseul nou al Bd. 1 Mai;

b) obligarea pârâților  să-i lase în

deplină proprietate și netulburată posesie aceste imobile;

c) în subsidiar, obligarea pârâților să-i

dea cu titlu de compensare, teren în intravilanul Municipiului Constanța,

similar categoriei de valoare a bunului revendicat;

d) obligarea pârâților la despăgubiri

echivalente cu valoarea de circulație a imobilului.

În motivarea cererii reclamantul a arătat

că este unicul moștenitor al familiei I. și  E.M., fiica acestora

E.M.căsătorită I., având ca fiu pe C.I., tatăl reclamantului.

S-a  susținut că statul nu are titlu

valabil, imobilele fiind preluate abuziv prin uzurparea dreptului de

proprietate, fără îndeplinirea condițiilor Decretului nr.92/1950.

Tribunalul Constanța – secția civilă prin

sentința civilă fără număr din 14 iunie 2001 a respins excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului I.M.D., a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice

și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această soluție s-a

reținut că:

a) în temeiul art.36 alin.1 din Legea

nr.18/1991 republicată, terenurile aflate în proprietatea statului situate în intravilanul

localităților   și  care   sunt  în  administrarea    primăriilor  la   data

prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau

municipiilor;

b) din relațiile comunicate de Direcția

Patrimoniu a Primăriei Constanța rezultă că cele două proprietăți ale

moștenitorilor I. M. sunt înscrise în planul general al orașului Constanța

întocmit în iunie 1921, cât și în planul cadastral din 1936, cu precizarea că

nu figurează  ca naționalizată în anexele Decretului nr.92/1950;

c) expertiza efectuată în cauză și

suplimentul la aceasta au stabilit că suprafețele de teren revendicate sunt

afectate de construcții, spații verzi, alei de circulație, conducte și o rețea

electrică de înaltă tensiune, astfel că există o imposibilitate obiectivă de

restituire a acestora, având în vedere că acțiunea în revendicare are ca obiect

un bun individual determinat, nefungibil a cărui restituire se solicită de

către proprietarul neposesor de la posesorul neproprietar.

Împotriva deciziei mențI.ate a declarat

apel reclamantul I.M.D.care a criticat soluția pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Acesta a invocat dispozițiile art.25 din Decretul

nr.31/954, arătând că greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale a

Statului prin Ministerul Finanțelor Publice și stabilirea greșită a situației

de fapt, în sensul că numai anumite porțiuni din terenul revendicat este ocupat

de construcții și echipamente, că nu s-a ținut seama de planul de

sistematizare, solicitând, în subsidiar, admiterea cererii de revendicare doar

pentru suprafețele libere.

Curtea de Apel Constanța – secția civilă prin

decizia nr.7/C din 22 ianuarie 2002 a respins apelul declarat de reclamant.

In contra acestei decizii, a formulat recurs

reclamantul I.M.D., susținând, în esență, că a înțeles să-și restrângă cererea

de revendicare, solicitând restituirea în deplină proprietate și  liniștită

posesie  a  suprafețelor  libere, expertiză tehnică pe care

și-a însușit-o a lămurit pe deplin situația, nemai fiind

necesară o altă expertiză ca să identifice imobilele.

Recursul este nefondat.

Examinând motivele invocate în raport de actele

dosarului se constată că în mod corect instanțele au stabilit că există o

imposibilitate obiectivă de restituire a imobilelor.

Expertiza tehnică cât și suplimentul la aceasta au

stabilit că suprafețele de teren revendicate sunt afectate de construcții,

spații verzi, alei de circulație, conducte rețea electrică de înaltă tensiune,

căi de acces în Portul Constanța, compuse din șosea, zonă de siguranță și

control al autovehicolelor, zonă de pază și protecție, iar suprafața de 1900

mp. este situată în incinta Portului Constanța și ocupată de Administrația

Portului.

S-a reținut corect de instanța de apel că anumite

terenuri libere nu sunt identificate în elementele sale esențiale pentru că nu

se cunoaște amplasarea în raport cu lotul din care face parte, iar numerele

poștale consemnate în copia extras nr.1621/2000 a Arhivelor Naționale nu

coincid cu cele consemnate în adresa Primăriei Constanța nr.61.555/1999.

Cum apelantul nu a administrat o nouă expertiză care

să lămurească  toate aceste lipsuri și potrivit art.1169 C.civ.cel ce face o

propunere înaintea judecății trebuie s-o dovedească, nu s-a prezentat în

instanță pentru a-și administra probele solicitate prin cererea de apel și a

cerut judecata în lipsă, astfel că în mod corect instanța de apel a respins

apelul reclamantului.

Conform art.274 C.proc.civ. recurentul se obligă la

plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către Municipiul Consntanța

și Consiliul Local Constanța.

Față de cele ce preced recursul reclamantului va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTICE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I.M.D.împotriva deciziei nr.7/C

din 22 ianuarie 2002 a Curții de Apel Constanța – secția civilă.

Obligă recurentul la plata sumei de

2.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea Municipiului Constanța și

Consiliului Local Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

mai 2003.