ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1858/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul I.M.D.împotriva deciziei civile nr.7/C din 22 ianuarie 2002 a Curții de Apel Constanața – secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat intimații-pârâți Consiliul Local Constanța prin avocat C.F.și Municipiul Constanța prin același avocat, lipsind recurentul-reclamant și intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice. Procedura completă. Avocat C.F.a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecată. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr.3944 din 17.07.2000 la Tribunalul Constanța, reclamantul I.M.D.a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P.

Constanța, Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul Local al Municipiul Constanța, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: a) constatarea nulității actelor de dobândire în favoarea statului a imobilelor: teren în suprafață de 9600 mp. formând lotul 6 din careul 3 din planul cadastral al Orașului Constanța din anul 1934 situat în zona Farul Nou între traseul actual al Bd. 1 Mai și traseul vechi al acestei artere (fost Bd. 8 iunie și Regina Principesa Maria din Cartierul Viile Vechi; teren în suprafață de 1700 mp. formând lotul 10 din careul 3 al Planului Cadastral al Orașului Constanța din anul 1936 situat în zona Porții 5 și la Est de traseul nou al Bd.

1 Mai; b) obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și netulburată posesie aceste imobile; c) în subsidiar, obligarea pârâților să-i dea cu titlu de compensare, teren în intravilanul Municipiului Constanța, similar categoriei de valoare a bunului revendicat; d) obligarea pârâților la despăgubiri echivalente cu valoarea de circulație a imobilului. În motivarea cererii reclamantul a arătat că este unicul moștenitor al familiei I. și E.M., fiica acestora E.M.căsătorită I., având ca fiu pe C.I., tatăl reclamantului. S-a susținut că statul nu are titlu valabil, imobilele fiind preluate abuziv prin uzurparea dreptului de proprietate, fără îndeplinirea condițiilor Decretului nr.92/1950.

Tribunalul Constanța – secția civilă prin sentința civilă fără număr din 14 iunie 2001 a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului I.M.D., a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că: a) în temeiul art.36 alin.1 din Legea nr.18/1991 republicată, terenurile aflate în proprietatea statului situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor; b) din relațiile comunicate de Direcția Patrimoniu a Primăriei Constanța rezultă că cele două proprietăți ale moștenitorilor I. M. sunt înscrise în planul general al orașului Constanța întocmit în iunie 1921, cât și în planul cadastral din 1936, cu precizarea că nu figurează ca naționalizată în anexele Decretului nr.92/1950; c) expertiza efectuată în cauză și suplimentul la aceasta au stabilit că suprafețele de teren revendicate sunt afectate de construcții, spații verzi, alei de circulație, conducte și o rețea electrică de înaltă tensiune, astfel că există o imposibilitate obiectivă de restituire a acestora, având în vedere că acțiunea în revendicare are ca obiect un bun individual determinat, nefungibil a cărui restituire se solicită de către proprietarul neposesor de la posesorul neproprietar.

Împotriva deciziei mențI.ate a declarat apel reclamantul I.M.D.care a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Acesta a invocat dispozițiile art.25 din Decretul nr.31/954, arătând că greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale a Statului prin Ministerul Finanțelor Publice și stabilirea greșită a situației de fapt, în sensul că numai anumite porțiuni din terenul revendicat este ocupat de construcții și echipamente, că nu s-a ținut seama de planul de sistematizare, solicitând, în subsidiar, admiterea cererii de revendicare doar pentru suprafețele libere. Curtea de Apel Constanța – secția civilă prin decizia nr.7/C din 22 ianuarie 2002 a respins apelul declarat de reclamant.

In contra acestei decizii, a formulat recurs reclamantul I.M.D., susținând, în esență, că a înțeles să-și restrângă cererea de revendicare, solicitând restituirea în deplină proprietate și liniștită posesie a suprafețelor libere, expertiză tehnică pe care și-a însușit-o a lămurit pe deplin situația, nemai fiind necesară o altă expertiză ca să identifice imobilele. Recursul este nefondat. Examinând motivele invocate în raport de actele dosarului se constată că în mod corect instanțele au stabilit că există o imposibilitate obiectivă de restituire a imobilelor. Expertiza tehnică cât și suplimentul la aceasta au stabilit că suprafețele de teren revendicate sunt afectate de construcții, spații verzi, alei de circulație, conducte rețea electrică de înaltă tensiune, căi de acces în Portul Constanța, compuse din șosea, zonă de siguranță și control al autovehicolelor, zonă de pază și protecție, iar suprafața de 1900 mp.

este situată în incinta Portului Constanța și ocupată de Administrația Portului. S-a reținut corect de instanța de apel că anumite terenuri libere nu sunt identificate în elementele sale esențiale pentru că nu se cunoaște amplasarea în raport cu lotul din care face parte, iar numerele poștale consemnate în copia extras nr.1621/2000 a Arhivelor Naționale nu coincid cu cele consemnate în adresa Primăriei Constanța nr.61.555/1999. Cum apelantul nu a administrat o nouă expertiză care să lămurească toate aceste lipsuri și potrivit art.1169 C.civ.cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie s-o dovedească, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și administra probele solicitate prin cererea de apel și a cerut judecata în lipsă, astfel că în mod corect instanța de apel a respins apelul reclamantului.

Conform art.274 C.proc.civ. recurentul se obligă la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către Municipiul Consntanța și Consiliul Local Constanța. Față de cele ce preced recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTICE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I.M.D.împotriva deciziei nr.7/C din 22 ianuarie 2002 a Curții de Apel Constanța – secția civilă. Obligă recurentul la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea Municipiului Constanța și Consiliului Local Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2003.