ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5222/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la 19

august 2002 pe rolul Tribunalului Covasna, secția civilă, reclamanții B.E. și

B.A.Ș. au formulat plângere împotriva dispoziției nr. 293/2002 emisă de

Primăria Municipiului Târgu Secuiesc, prin care au solicitat anularea acesteia

și restituirea în natură a imobilului casă de locuit și curte în suprafață de

418 mp și obligarea organelor competente la plata despăgubirilor în echivalent

bănesc pentru suprafața de teren de 759 mp.

La data de 10 iunie 2003,

reclamanții au formulat precizare la acțiunea principală prin care au solicitat

introducerea în cauză a Primarului municipiului Târgu-Secuiesc.

Prin sentința civilă nr. 824 din 22

iulie 2003 pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr. 2610/2002, a fost

respinsă plângerea reclamanților.

În motivare instanța a reținut că

prin Dispoziția nr. 293 din 31 iulie 2002 emisă de Primarul municipiului Târgu

Secuiesc a fost respinsă cererea de restituire în natură pentru casa de locuit

și acordarea de despăgubiri în echivalent bănesc pentru suprafața de teren,

imobile situate în municipiul Târgu Secuiesc, pentru neîndeplinirea cerințelor

prevăzute în art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001, preluarea nefiind abuzivă.

S-a mai reținut că urmare

restanțelor la impozite, taxe și alte venituri bugetare, imobilul a fost

vândut, că statul a devenit proprietar pe cota vândută pentru restanțe, că nu

s-a făcut dovada împrejurărilor de excepție în care s-a aflat proprietarul de a

nu-și fi putut achita impozitele, că reclamanții figurau impuși pe cota de ½

din imobil, că impozitul se plătea pe gospodărie și că aspectele legate de

vânzarea imobilului au fost soluționate printr-o hotărâre judecătorească,

rămasă definitivă.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel reclamanții prin care au arătat că preluarea imobilului s-a făcut

în baza Decretului nr. 224/1951 și nu a unui contract de vânzare-cumpărare, că

nu s-a reținut preluarea abuzivă pentru neplata impozitelor și că nu s-a ținut

cont de declarațiile martorilor audiați pe aspectul valorii nejustificate a

impozitelor.

Primarul Municipiului Târgu-Secuiesc

a formulat întâmpinare prin care a solicitat menținerea hotărârii instanței de

fond.

Curtea de Apel Brașov, secția

civilă, prin decizia nr. 153/AP din 8 decembrie 2003, pronunțată în dosarul nr.

1336/AP/2003 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului,

invocată din oficiu de instanță; a admis apelul reclamanților, a schimbat în

tot sentința pronunțată de instanța de fond și a respins plângerea formulată de

reclamanți, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că primarul nu are calitate procesuală pasivă; că

Legea nr. 10/2001 și Normele metodologice emise în aplicarea acesteia stabilesc

părțile între care se derulează procedura specială pe care o reglementează, că

unitatea deținătoare cu personalitate juridică în speță este Municipiul Târgu

Secuiesc, conform art. 19 din Legea nr. 215/2001.

Împotriva deciziei pronunțate de

instanța de apel au formulat recurs reclamanții B.A.Ș. în calitate de

moștenitor al reclamantei și B.I.

În motivarea acestuia reclamanții au

arătat că prin admiterea excepției ridicate din oficiu de instanță, le-a fost

creată o situație mai grea decât în hotărârea atacată, că instanța de fond nu a

analizat și fondul cauzei.

Recursul va fi admis pentru

următoarele considerente:

Reclamanții și-au formulat acțiunea

în contradictoriu cu Primarul municipiului Târgu-Secuiesc (cel care a emis

Dispoziția nr. 293/2002, a cărei anulare se solicită) în calitate de

reprezentant al deținătorului imobilului.

Legea nr. 10/2001, în capitolul III,

instituie pentru exercitarea dreptului la restituirea imobilelor preluate

abuziv două etape: una necontencioasă și una contencioasă.

Aceeași lege, în art. 21 stabilește

și părțile între care se desfășoară aceste proceduri și anume: persoana

îndreptățită la restituire și persoana juridică deținătoare a imobilului.

În art. 20 sunt prevăzute

categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea

proprietății, către persoanele îndreptățite, prin dispoziție motivată a

organelor de conducere.

În alin. (3) al acestui articol se

menționează și primăriile cu precizarea că în cazul acestora restituirea se

face prin dispoziția motivată a primarilor.

Primarul emite dispoziția nu în nume

propriu și ca reprezentant al deținătorului imobilului.

Art. 23 din legea citată

reglementează procedura administrativă de restituire în natură a imobilelor,

alin. (6) al articolului arătând că prevederile alin. (1)-(5) sunt aplicabile

și dispozițiilor emise de primari potrivit art. 2 alin. (3).

În fine, potrivit art. 65 alin. (1)

din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală „primarul

reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu

persoanele fizice sau juridice române sau străine precum și în justiție”.

Reprezentarea desemnează instituția

prin care o persoană numită reprezentant îndeplinește acte procedurale în

numele și interesul altei persoane care este parte în procesul civil.

Reprezentarea primarului este o

reprezentare legală care operează în cazurile determinate de lege, cum este și

art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.

Rezultă așadar, din prevederile

menționate mai sus, că, în situația în care imobilele solicitate au ca persoană

juridică deținătoare primăria, dispozițiile date în temeiul Legii nr. 10/2001

se emit de către primar.

Acțiunea în justiție va fi

îndreptată de persoana îndreptățită nemulțumită de soluția adoptată prin

dispoziție, împotriva primarului ce a emis actul și care reprezintă în temeiul

legii comuna, orașul și municipiul în ambele faze procedurale instituite prin

Legea nr. 10/2001.

Față de cele ce prevăd, se constată

că instanța de apel greșit a respins acțiunea reclamanților pentru lipsa

calității procesuale pasive, motiv pentru care se va admite recursul

reclamanților și se va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea

apelului formulat de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții B.A.Ș. și B.I. împotriva deciziei civile nr. 153 din 8 decembrie

2003 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza

pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2005.