ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5517/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin notificarea formulată la 24

iulie 2001, L.N. și H.N. au cerut D.S.J. Covasna, în principal, restituirea în

natură și în subsidiar, acordarea de despăgubiri pentru imobilul-casă de

locuit, înscris în C.F. Sfântu Gheorghe.

Prin dispoziția nr. 5 din 14

octombrie 2002, D.S.P.J. Covasna, a respins cererea cu motivarea că, pe de o

parte, imobilul a fost trecut cu titlu în proprietatea statului, în baza

Decretului nr. 223/1974, iar pe de altă parte cei în cauză nu sunt îndreptățiți

la măsuri reparatorii în echivalent întrucât au primit despăgubiri, potrivit

tratatelor internaționale la care România este parte.

La 28 octombrie 2002, L.N. și H.N. au contestat această decizie solicitând instanței în contradictoriu cu C.J.A.M.

Sfântu Gheorghe, prin D.S.P.J. Covasna, să dispună obligarea pârâtei, în

principal, de a-i restitui în natură imobilul și în secundar, de a stabili

măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești.

Ulterior, la 14 noiembrie 2002,

reclamanții și-au precizat cererea în sensul că solicită doar restituirea în

natură a imobilului în litigiu.

Investit cu soluționarea litigiului,

Tribunalul Covasna, prin sentința civilă nr. 152 din 26 februarie 2003, a admis cererea, a anulat Dispoziția nr. 5 din 14 octombrie 2002 emisă de pârâtă și în

consecință a dispus restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. Sfântu

Gheorghe, sub nr.top 2017/2/1, casă de locuit P+2 cu o suprafață construită de

86 mp, către reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, întrucât persoana juridică deținătoare, C.J.A.M.

Sfântu Gheorghe, este o unitate ce funcționează pe principiul autogestiunii,

conform art. 1 din Ordinul nr. 33 din 14 ianuarie 2001, emis de Ministerul

Sănătății.

Ca atare, a apreciat instanța, în

cauză sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 9 alin. (1) și art. 20

alin. (1) din Legea 10/2001, impunându-se restituirea în natură a imobilului

către persoanele îndreptățite.

Cu aceeași motivare, Curtea de Apel

Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 53/Ap din 10 iunie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât.

În cauză, a declarat recurs, în

termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâtul C.J.A.M. , reprezentat de

D.S.P.J. Covasna.

Invocând nelegalitatea și

netemeinicia hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și apel, prin

aplicarea și interpretarea greșită a legii, recurentul a susținut în esență că

deși, în cauză, s-au făcut multiple referiri la despăgubirile primite de

reclamanți pentru imobilul în litigiu, în cuantum de 17.300 mărci germane, nici

una din instanțe nu a luat în considerare acest aspect, esențial soluționării

pricinii.

Recursul se privește ca fondat,

pentru considerentele care succed.

Potrivit dispozițiilor art. 5 din

Legea nr. 10/2001 nu sunt îndreptățite la restituire sau la alte măsuri

reparatorii persoanele care au primit despăgubiri potrivit acordurilor

internaționale încheiate de România privind reglementarea problemelor

financiare în suspensie, enumerate în anexa care face parte integrantă din

acest act normativ.

Textul instituie deci, una din

excepțiile de la regula vocației generale la restituire, pentru imobilele care

fac parte din domeniul de aplicare a legii.

În speță, imobilul situat în

municipiul Sfântu Gheorghe, a fost trecut în proprietatea statului prin decizia

nr. 185/1988 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular județean

Covasna, în temeiul Decretului nr. 223/1974, urmare părăsirii țării de către

reclamanți și stabilirii definitive în Germania.

Din actele cauzei, rezultă că pentru

acest imobil, N.L. și N.H. au primit, la data de 5 august 1991, din partea

Consiliului Landului Rosenheim, Germania, despăgubiri în sumă de 17.390 mărci

germane, în baza acordurilor internaționale încheiate de România, împrejurare

necontestată de reclamanți (dosar nr. 3048/2002 al Tribunalului Covasna).

Ca atare, urmare excepției

peremptorii instituită de legiuitor prin art. 5 din lege, reclamanții nu mai

pot beneficia nici de restituirea în natură și nici de măsuri reparatorii prin

echivalent.

Așa fiind, recursul urmează a fi a

mărci germane, cu consecința casării hotărârilor pronunțate în cauză și a

respingerii acțiunii formulată de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

C.J.A.M. reprezentat de D.S.P.J. Covasna împotriva deciziei civile nr.53 Ap din

10 iunie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Casează decizia atacată precum și

sentința civilă nr.152 din 26 aprilie 2003 a Tribunalului Covasna și respinge ca nefondată acțiunea reclamanților N.L. și N.H.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 octombrie 2004.