ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1796/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1796/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului civil de față, constată;

Prin

sentința civilă nr. 1435/2012 pronunțată de Tribunalul Covasna

a fost

admisă în parte acțiunea formulată,

astfel cum a fost precizată ulterior de

reclamanții

K.E., S.M. și K.J.G., în

contradictoriu cu pârâtul I.P.J. Covasna:

-

a obligat pârâta la plata către

reclamanți a sumei totale de 313.472,00 lei reprezentând chirie pentru perioada

05 februarie 2007-05 februarie 2010, pentru

suprafața

de teren de 2.063 mp și suprafața construită desfășurată de 880 mp iar

de

la 16 ianuarie 2009 la 05 februarie 2010 și pentru 311 mp suprafață construită;

-

a obligat pârâta

la plata către reclamanți a dobânzii legale prevăzută de

OG 9/2000 pentru chiria datorată

pentru fiecare lună din perioada 05 februarie 2007-05 februarie 2010, scadentă

la data de 10 a lunii următoare, până la plata integrală;

-

a obligat pârâta la plata către

reclamanți a sumei de 523.733 lei chirie pentru perioada 06 februarie 2010 - 03

decembrie 2010 pentru terenul în suprafață de 2.063 mp și suprafața construită

desfășurată de 1.191 mp;

-

a obligat pârâta

la plata către reclamanții a dobânzii legale prevăzută de

O.G. nr. 9/2000 pentru chiria datorata

pentru fiecare luna din perioada 06 februarie 2010-03 decembrie 2010, scadentă

la data de 10 a lunii următoare, până la plata integrală;

-

a obligat pârâta la plata către

reclamanți a sumei de 3.006,00 lei chirie pentru perioada 04 decembrie 2010 - 31

decembrie 2010, pentru terenul în suprafață de 774 mp

la care se adaugă dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 9/2000,

calculată asupra

sumei menționate de la data de 10 ianuarie 2011 și până

la plata integrală.

A respins

ca nefondată cererea reclamanților având ca obiect obligarea pârâtei la plata

sumei de 151.2,00 lei majorări de întârziere.

A luat

act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.

Pentru

a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:

Reclamanții

au formulat la data de 20 iunie 2001 o notificare prin care au solicitat

restituirea imobilului situat în municipiul Sfântu Gheorghe, jud. Covasna,

înscris în C.F., care

a fost preluat

abuziv, fără titlu valabil, de către Stat de la părinții reclamanților.

Cererea

reclamanților de restituire a imobilului menționat în temeiul

Legii nr. 10/2001 a fost respinsă de M.A.I. însă

prin

Decizia civilă nr. 3797/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, M.A.l. a

fost obligată „să emită decizie de restituire în

natură a imobilului situat în mun. Sf. Gheorghe, jud. Covasna, pentru întreg

imobilul" - filele

9-10 în dosarul Judecătoriei Sf. Gheorghe.

La data de 05

februarie 2007 M.A.I. a admis cererea care a format obiectul notificării din 2001

și a emis Dispoziția de restituire în natură din 2007, prin care a restituit

„în natură imobilul construcție P+l având suprafața construită de 440 mp și

teren aferent în suprafață de 2.063 mp, identificat conform schiței

anexă."

Întrucât

reclamanții au dorit restituirea în natură a suprafeței construite de 751 mp au

formulat contestație împotriva acestei dispoziții de restituire iar prin

Decizia nr. 218 din 16 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a

menținut Decizia civilă 257/A din 09 aprilie 2008 prin care s-a schimbat în

parte Dispoziția din 05 februarie 2007 și s-a dispus obligarea M.A.I. „să

restituie în

natură și restul construcției

preluate de stat prin procesul verbal din data de

15 iunie 1946, respectiv parterul corpurilor B, C

și D individualizate prin raportul

de expertiză întocmit de expertul B.M.,

care face parte din hotărâre".

Prin

cererea cu din 01 octombrie 2008 reclamanții au solicitat să li se restituie în

natură și restul construcțiilor necuprinse în Dispoziția de restituire în

natură din 2007, să se încheie contractul de închiriere a

imobilului și să se stabilească cuantumul chiriei

pentru terenul în suprafață de

2.063 mp și suprafața construită de 440

mp. Au mai solicitat reclamanții ca plata chiriei să se facă retroactiv de la

data eliberării deciziei de retrocedare,

atât

pentru imobilul ce a format obiectul dispoziției de restituire în natură din

2007

cât și pentru restul clădirilor ce nu au fost cuprinse în această dispoziție.

Reclamanții

s-au prezentat la sediul I.P.J. Covasna, dar nu s-a întocmit contractul și,

prin adresele din

19 februarie 2009 și 10

martie 2009, au reiterat solicitările de predare a întreg imobilului,

încheierea

contractului de închiriere și plata chiriei. Prin adresa din 11 martie 2009 M.A.I.

le-a comunicat faptul că solicitarea lor a fost transmisă din nou la I.P.J.

Covasna spre competentă soluționare.

Prin

adresa din 23 aprilie 2009 a I.P.J. Covasna a comunicat reclamanților faptul că

este necesară îndreptarea erorii materiale din sentinței civile nr. 257/A din 09

aprilie 2008 a Curții

de Apel București,

după care vor trece la întocmirea formalităților prevăzute de

lege

pentru rezolvarea solicitărilor lor.

Prin încheierea Curții de Apel București din 06 ianuarie

2010 s-a dispus

îndreptarea

erorii materiale și s-a lămurit dispozitivul Deciziei civile 257/A din 09

aprilie 2008 a Curții de Apel București, în sensul că a fost obligat M.I.R.A.

„să restituie în natură contestatoarei și restul construcției preluată de către

stat, deținută de fostul proprietar In baza procesului verbal din data de 25

iunie 1946, respectiv parterul corpurilor B,C, și D, individualizate prin

raportul de expertiză întocmit de expertul B.M. și nu B.M., cum din eroare s-a

trecut, ce face parte din prezenta hotărâre.

Menține

restul mențiunilor dispoziției din 2007.

Cu toate

acestea pârâtul I.P.J. Covasna nu

a întocmit

nici protocolul de predare-primire și nici contractul de închiriere a

imobilului nici după perioada afectațiunii - 05

februarie 2010, folosind imobilul fără

contract de închiriere până la

data predării - 03 decembrie 2010.

Prin

încheierea C.F. din 22 decembrie 2010 s-a intabulat dreptul de proprietate în

favoarea reclamanților asupra imobilului menționat iar prin contractul de

închiriere din 27 mai 2011 încheiat între părți s-a stabilit chiria lunară de

774 euro pentru terenul de 774 mp ce face obiectul acestui contract.

Potrivit prevederilor art. 25 aiin. (5) și (6) din Legea

nr. 10/200 3 „proprietarii

cărora,

prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege, le-au fost restituite

în natură imobilele solicitate vor încheia cu deținătorii actuali ai acestora

un protocol de predare-preluare, în mod obligatoriu, în termen de 30 de zile de

la data rămânerii definitive a deciziei/dispoziției de restituire, termen după

care, dacă protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezența

executorului judecătoresc un proces-verbai de

constatare unilaterală a preluării

imobilului. Decizia sau, după caz,

dispoziția prevăzută la alin. (4) trebuie pusă în executare în termen de 3 ani

de ia data primirii ei de către persoana îndreptățită."

De

asemenea, conform prevederilor art. 1 și 3 din H.G. nr. 1886/2006 modificată,

cuantumul chiriilor lunare aferente imobilelor care intră sub incidența art. 16

alin. (2) din Legea nr. 10/2001 este prevăzut în anexa nr. 1, în

speța de față având relevanță acest cuantum

pentru localități de rang 11, pentru

imobile construcții cu suprafața

construită desfășurata între 700 și 1.000 mp iar suprafața terenului aferent,

inclusiv terenul de sub construcție între 2.000 și 5.000 mp.

Conform art. 4

și 7 din același act normativ „în situațiile prevăzute la

art. 1 și 2 noul proprietar va încheia contractul

de închiriere în formă scrisă cu

utilizatorul imobilului, în termen de

15 zile de Ia data intrării în vigoare a prezentei hotărâri sau de la data

emiterii deciziei/dispoziției de restituire, după

caz. în situația în care nu se încheie un contract de închiriere în

formă scrisă,

obligația de plată a chiriei iunare devine scadentă de

plin drept la data de 10 a fiecărei luni.Cuantumul chiriilor prevăzut în

anexele nr. 1 și 2 se va actualiza anual cu indicele de inflație prin hotărâre

a Guvernului."

Din probele

administrate rezultă că dispoziția de restituire din 05 februarie 2007 emisă de

M.A.I., având ca obiect imobilul construcție P+l având suprafața construită de

440 mp și teren aferent în suprafață de 2.063 mp a fost contestată de

reclamanți care au solicitat modificarea acesteia doar în sensul de a se

restitui întregul imobil - diferența de suprafață construită de la 440 mp la

787 mp.

Așadar,

dispoziția de restituire menționată nu a fost analizată sub aspectul

temeiniciei și legalității restituirii suprafața de 2.063 mp teren și 440 mp

suprafață construită și din acest punct de vedere, era irevocabilă și din data

de 05 februarie 2007 pentru aceste suprafețe din imobil pe care le folosea,

pârâta trebuia să achite reclamanților chiria prevăzută de art. 1/anexal din

H.G. nr. 1886/2006 modificată.

În plus,

instanța constată că prin încheierea Curții de Apel București din 06 ianuarie

2010 s-a lămurit dispozitivul Deciziei Civile nr. 257/A din 09 aprilie 2008 ă

Curții de Apel București în sensul că au fost menținute resîul mențiunilor

dispoziției din 2007. În situația în care pârâta

ar fi avut nelămuriri cu privire

la conținutul deciziilor menționate,

putea solicita lămuriri imediat după pronunțarea acestora.

În consecință, pentru 2.063 mp teren și 880 mp suprafață desfășurată

construcții, chiria se va calcula de

la data de 05 februarie 2007.

Astfel,

pentru diferența de suprafață construită, doar prin Decizia nr. 257/A/2008,

irevocabilă prin Decizia nr. 218 din 16 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție s-a dispus obligarea M.A.I. „să restituie în natură și

restul construcției preluate de stat prin procesul verbal din data de 15 iunie

1946, respectiv parterul corpurilor B, C și D. Ca urmare, de la data de 16

martie 2009 pârâta datora chirie reclamanților pentru suprafața de 311 mp (80

mp parter corp B, 80 mp parter corp C și 151 mp parter corp D-f,12), în

cuantumul

prevăzut de art. 1 din H.G. nr.

1886/2006. în consecință pentru suprafața de 311

mp construcții, chiria

se va calcula de la data de 16 ianuarie 2009 și până la data predării-03

decembrie 2010.

La stabilirea sumelor datorate de pârâtă reclamanților cu titlu de chirie

se

va avea în vedere și

perioada afectațiunii de trei ani conform art. 16 din Legea

nr. 10/2001, pentru fiecare din cele două

situații expuse anterior, precum și

prevederile

art. 7 din H.G. nr. 1886/2006 menționate anterior.

În consecință,

pentru perioada 05 februarie 2007 - 05 februarie 2010, pentru suprafața de

teren de 2063 mp și suprafața construită desfășurată de 880 mp iar de la

16 ianuarie 2009 la 05 februarie 2010 și pentru

311 mp suprafață construită, valoarea totală

a chiriei datorate de

pârâtă este de 311.472,00 lei. Pentru luna februane(5-28), chiria este de

11.339,00 lei, pentru luna martie 2007, chiria este de 13.229,00 lei, pentru

luna aprilie 2007 chiria este 10.995, pentru lunile mai-decembrie

2007 chiria este 7.646,00 lei/lună, pentru lunile

ianuarie-decembrie 2008 chiria este 8246,00 lei/luna, pentru luna ianuarie 2009

chiria este 8.737,00 lei, pentru

lunile februarie - decembrie 2009

chiria este de 8.766,00 lei, pentru ianuarie 2010 chiria este de 9.298,00 lei

iar pentru 01 - 04 februarie 2010 chiria este de 1.328,00 lei.

Pentru

perioada 06 februarie 2010 - 03 decembrie 2010, la stabilirea chiriei pentru

terenul în suprafață de 2.063 mp și suprafața construită desfășurată de 1.191

mp se va avea în vedere și faptul ca pe raza mun. Sf. Gheorghe pentru imobile

similare, chiria variază între 10 și 25 euro/mp/lună+T.V.A. pe suprafață

construită. Pentru teren, valoarea chiriei lunare se poate raporta la prețul

convenit de părți și prin contractul de

închiriere din data de 27 mai 2011, adică 1

euro/mp/lună.

Așadar,

chiria de 12.500 euro lunar solicitată de reclamanți pentru

această parte din imobil este justificată, chiar

dacă se are în vedere la calcul

valoarea minimă de 10 euro/mp pentru

clădiri și î euro/mp teren fiind în concordanță cu prețurile practicate în zonă

(în cazul în care se consideră ca bază de calcul valorile minime ale chiriei,

chiar și fără T.V.A., ar rezulta o valoare de 13.793,00 euro/lună).

Pârâta

nu a propus alte probe prin care să dovedească cuantumul chiriei percepute

pentru imobile cu caracteristici simulare. în consecință, cuantumul total al

chiriei este de 523.733 lei. Defalcat, pe fiecare lună din această perioadă,

transformat în lei la cursul B.N.R. din data de 10 a lunii, cuantumul

chinei este următorul: 05 - 28 februarie 2010 - 44.428,00

lei, martie 2010 - 51.259,00 lei,

aprilie 2010 - 51.635,00 lei, mai 2010

- 52.343,00 lei, iunie 2010 - 52.750,00 Iei, iulie 2010 - 52.969 lei, august

2010 - 52.861,00 lei, septembrie 2010 - 53.526,00 lei, octombrie 2010 - 53.353,00

lei, noiembrie 2010 - 53.758,00 lei iar pentru 01 - 03 decembrie 2010 - 5.202.,00

lei, (poziția 1-11 fila 111 dosar tribunal).

Pentru

perioada 04 decembrie 2010 - 31 decembrie 2010, perioadă necuprinsă în

contractul de închiriere semnat ia data de 27 mai

2011 și valabil retroactiv de Ia

data de 01 ianuarie 2011, valoarea

chiriei datorate de reclamantă pârâtei pentru terenul de 774 mp este de

3.006,00 lei. Deoarece prin acțiunea inițială reclamanții au solicitat plata

sumei de 3.328,00 lei și au dovedit suma de 3.006,00 lei, petitul 3 al acțiunii

a fost admis doar în parte.

Părțile

nu au solicitat întocmirea unui raport de expertiză pentru calculul chiriei

lunare și nici nu se impunea a fi administrată din oficiu o asemenea probă

având în vedere că pentru determinarea cuantumului chiriei lunare se impunea a

se face doar o operațiune matematică.

În ceea ce

privește dobânda solicitată de reclamanți pentru sumele datorate de pârâtă cu titlu

de chirie, instanța a constatat că dobânda reprezintă contravaloarea

prejudiciului suferit de creditor că urmare a neexecutării sau

executării cu întârziere a obligației,

cuantificarea acesteia putând avea loc prin convenția părților sau în mod

legal, prin voința legiuitorului, iar în condițiile în care în speță prima

ipoteză este exclusă, cuantificarea prejudiciului încercat de

reclamanți

poate avea loc doar prin raportare Ia dobânda legală prevăzută de

O.G. nr. 9/2000, în vigoare la data formulării

primei cereri de plată a chiriei de

către reclamanți- astfel că cererea

de acordare a dobânzii legale este întemeiată.

Însă, întrucât

reclamanții au solicitat calcularea dobânzii în funcție de rata dobânzii de

referință stabilită pentru fiecare lună de B.N.R. la depozitele atrase pentru

perioada 05 februarie 2007-05 februarie 2010, pentru suprafața de teren de 2.063

mp și suprafața construită desfășurată de 880 mp iar de la 16 ianuarie 2009 la

05 februarie 2010 și pentru 311 mp suprafață construită, iar art. 3 din O.G.

nr. 9/2000 prevede că dobânda legală în materie civilă se stabilește la nivelul

dobânzii de referință a B.N.R., diminuat cu 20%", se va admite în parte

cererea reclamanților, sub acest aspect.

În

conformitate cu prevederile art. 4 din H.G. nr. 1886/2006, raportat la art. 2

și 5 din O.G. nr. 9/2000 dobânda datorată, stabilită pentru sumele neplătite,

se calculează de la data scadenței chiriei pentru fiecare lună (data de 10 a

lunii următoare) cuantumul chinei lunare ftind evidențiat anterior.

Referitor la

cererea de plată a sumei de 1.512,00 lei, instanța a constatat

că Primăria Municipiului Sf. Gheorghe a caiculat

majorări de întârziere pentru

plata cu întârziere a impozitelor datorate

de 1.386,00 iei. Reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.512,00

lei cu titlu de majorări de întârziere dar în motivarea cererii lor au arătat

că pârâta este în culpă pentru încheierea cu întârziere a protocolului de

predare-primîre, fară de care nu se putea trece la intabularea imobilului în C.F.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel apelantul I.P.J. Covasna

eriticându-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin

Decizia civilă nr. 154/AP din 11 decembrie 2013 a Curții de

Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, de conflicte

de muncă și asigurări sociale

a respins apelul declarat de apelantul

I.P.J. Covasna împotriva sentinței civile nr. 1435 din 18 aprilie 2012

pronunțată de Tribunalul Covasna și a obligat apelanta ia plata cheltuielilor

de judecată în apel în cuantum de 5.000 lei.

În ceea

ce privește critica legată de excepția prescripției dreptului material la

acțiune invocată de apelanta pârâtă, instanța a reținut că cererea de chemare

în judecată formulată de reclamante a fost înregistrată pe rolul instanței de

judecată la data de 27 iunie 2011.

Prin

dispoziția de restituire din 05 februarie 2007 emisă de M.A.I. s-a dispus

restituirea în natură a imobilului construcție P+1 în o suprafață construită de

440 mp și teren pferent construcției, în suprafață de 2.063 mp, imobil înscris

în C.F. Sf. Gheorghe.

Prin

urmare chiria datorată de pârâtă, pentru imobilul construcție în

suprafață de 440 mp și a. terenului în suprafață

de 2.063 mp, este datorată de la

data de 5 februarie 2007.

Ulterior,

părțile au purtat proces pentru completarea dispoziției de

restituire a întregului imobil, care a fost

soluționat irevocabil prin Decizia civilă

nr. 257/A/2008 și Decizia nr.

218 din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin care s-a

dispus restituirea imobilului

construcție către reclamanți și pentru suprafața de

311 mp. Această

decizie a rămas irevocabilă în data de 16 ianuarie 2009 și prin urmare de la

această dată până la data predării - primirii imobilului prin procesul verbal

încheiat în 3 decembrie 2010, pârâții datorau chirie și pentru suprafața de 311

mp.

Acțiunea

este supusă regulilor prescripției dreptului material la acțiune în termenul general

de prescripție respectiv termenul de trei ani și a fost

introdusă în instanță așa cum am arătat mai sus la data de 27 iunie

pretinde că pretențiile aferente perioadei anterioare

datei de 27 iunie 2008, respectiv 5 februarie 2007 - 26 iunie 2008 sunt

prescrise și în consecință ar trebui respinse.

Pentru acest interval de timp, prescripția dreptului

materia! Ia acțiune nu operează, întrucât Decizia nr. 142 din 5 februarie 2007

emisă de M.A.I.

a fost

atacată în instanță, solicitându-se modificarea în sensul restituirii în natură

a suprafeței de 751 mp. Prin Decizia civilă nr. 218 din 16 ianuarie 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și justiție au fost admise pretențiile

părților reclamante în prezenta cauză, în sensul solicitat.

În conformitate cu dispozițiile art. 16 din Decretul nr.

167/1958 incidente

în

cauză, prescripția se întrerupe la data introducerii unei cereri de chemare în

judecată. Ori părțile se aflau în proces în perioada 5 februarie 2007 - 26

iunie 2008 astfel că pretențiile ce fac obiectul cererii de chemare în judecată

aferente acestui interval de timp nu sunt afectate de prescripția extinctivă.

Referitor

la critica din apel, legată de calitatea procesual pasivă a apelantei I.J.P.

Covasna, nici aceasta nu este întemeiată și în consecință va fi respinsă ca

nefondată. Raporturile juridice au

fost sfârșite

între reclamanți și pârâta apelantă, care a beneficiat de folosința

spațiului

retrocedat și care avea obligația legală de plată a chiriei.

Textul

de lege invocat de apelantă în susținerea excepției nu este

aplicabil în speța de față. M.A.I. este ordonator

principal de credite și are atribuții în elaborarea și fundamentarea

proiectului de buget, însă între acesta și reclamanți nu s-au stabilit

raporturi juridice directe, pentru a sta în judecată în calitate de pârât.

Întrucât

beneficiarul dreptului de folosință al imobilului construcție și teren în

discuție este apelantul I.J.P. și nu M.A.I., acesta are calitate procesual

pasivă și

lui îi revenea obligația de plată

a chiriei, de îndeplinire a demersurilor necesare

obținerii de fonduri

pentru aceste cheltuieli.

Faptul

că nu au fost alocate sumele de bani necesare pentru astfel de

plăți, reprezintă un aspect ce nu poate afecta

dreptul dedus judecății, respectiv

dreptul reclamanților de a obține

plata chiriei.

Revenea

în sarcina apelantei, în calitate de ordonator de credite, obligația de a

depune toate diligentele pentru includerea în buget a sumele de bani, necesare

plății chiriei către reclamanți.

Prima

instanță a procedat la cuantificarea calculului chiriei, pe baza unui calcul

propriu având în vedere elementele puse la dispoziție de H.G. nr. 1886/2006 și

H.G. nr. 343/2007, reținând o valoare de 311.472 lei pentru chiria aferentă

perioadei 5 februarie 2007 - 5 februarie 2010 la suprafața de teren de 2.063 mp

și suprafața construcției de 880 mp iar din data de 16 ianuarie 2009 până în

data de 5 februarie 2010 și pentru suprafața de teren de 311 mp.

De

asemenea s-a ajuns la un cuantum a! chiriei de 523.733 lei aferent perioadei 6

februarie 2010 - 3 decembrie 2010 pentru suprafața de 2.063 mp teren și

construcție în suprafață de 1.191 mp și de 3.006 lei pentru chiria aferentă

perioadei 4 decembrie 2010 - 31 decembrie 2010 la suprafața de 774 mp. Prin

urmare instanța avea obligația, în lipsa unui raport de expertiză contabilă, să

verifice calculul efectuat de partea reclamantă, lucru care s-a și întâmplat.

Această probă a fost însă administrată în cadrul

apelului, iar concluziile

expertului

contabil au fost în sensul celor reținute de instanța de fond.

Apelanta

a depus la dosar un raport de expertiză contabilă, efectuat de

un expert contabil Ia cererea acesteia, care însă

nu poate fî avut în vedere de

instanță, fiind o probă extrajudiciară,

fără încuviințarea instanței și fără posibilitatea părții adverse de a formuia

obiecțiuni și de a-și exprima un punct de vedere.

În

legătură cu plata dobânzii legale, acesta este expresia acoperirii

prejudiciului înregistrat de parte, ca urmare a faptului că a fost lipsita de

sumele de bani ce i se cuveneau, într-un anumit interval de timp.

În ideea respectării principiului reparării integrale a

prejudiciului suferit, instanța de fond în mod corect a obligat pârâta la plata

dobânzii legale, acesta

reprezentând

cuantumul, câștigului pe care debitorul nu I-a putut realiza ca urmare a

nefolosiriî sumele de bani în discuție, (lucrum cessans).

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs pârâtul I.P.J. Covasna,

criticând soluția pentru oelegalitate

și invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

În

esență, recurentul a arătat că instanța de apel a stabilit în mod eronat

modalitatea de aplicare a dispozițiilor

Decretului nr. 167/1958, în sensul că în

raport de data introducerii

acțiunii, o parte din suma datorată cu titlu de chirie

este prescrisă. Astfel, instanța nu a determinat corect data de la care

începe să curgă termenul de prescripție, iar reclamanții nu au invocat nici un

motîv de

întrerupere a acesteia.

S-a mai

arătat de către recurent ca data introducerii acțiunii este 6 iulie

2011, nu 27 iunie 2011, așa cum s-a reținut, atât

în fața instanței de fond

s

cât și

în fața instanței de apel,

ceea ce determină, un alt moment de calcul al prescripției.

Referitor la cuantumul chiriei lunare de 12.500 euro,

Curtea de Apel a

reținut eronat că nu au fost propuse alte probe la

stabilirea cuantumului legal și

corect al chiriei, deoarece pe tot parcursul acțiunii au

fost indicate drept teniei

prevederile

H.G. nr. 1886/2006, modificată și actualizată prin H.G. nr. 343/2007.

De

asemenea, niciun contract de închiriere nu poate avea efect retroactiv calculat

de la data semnării și interpretat în mod greșit de Curtea de Apel, deoarece

prin admiterea chiar în parte a solicitărilor reclamanților în lumina acestor

argumentări ar conduce ia încălcarea principiului constituțional inclus

în art. 15, alin. (2), respectiv principiul

neretroactivității legilor.

Având în

vedere faptul că, în conformitate cu dispoziția de restituire

emisă de M.A.l în data de 05 februarie 2007,

dreptul material la acțiune în favoarea

reclamanților s-a născut în data

de 05 februarie 2007 și datorită pasivității acestora, privind (ne)exercitarea

dreptului de a solicita chiria, s-a prescris în termenul general de 3 ani, la

data de 06 februarie 2010, iar dobânda legală nu se datorează.

Procesul

purtat în vederea completării dispoziției de restituire a

întregului imobil nu a afectat exercitarea

dreptului de a solicita chiria pentru

suprafețele aflate în proprietate,

unde nu s-a constatat eroare materială în cuprinsul deciziei de restituire.

O altă

critică formulată de recurent se referă la lipsa calității procesuale

pasive a acestuia, în raport de faptul că

ordonatorul de credite este M.A.I.

, potrivit dispozițiilor art. 3, lit.

c), pct. 1 1 din O.U.G.

nr. 3 din data de

25 aprilie 2007, cu modificările și completările ulterioare,

Recurentul

a solicitat ca instanța de recurs să constate calitatea de constructor de bună

credință a I.P.J. Covasna și compensarea cheltuielilor efectuate cu ocazia

edificării construcțiilor.

Întimatele-reclamante

K.E. și S.M. au formulat

întâmpinare

solicitând respingerea recursului, întrucât, atât hotărârile primei

instanțe

cât și a celei de apel au fost legale și întemeiate pe dispozițiile legale,

considerând că instanța a judecat cu respectarea principiului disponibilității,

încălcând acest principiu numai pentru a compensa apărările neclare și

contradictorii ale pârâtei,

Recursul

declarat de pârâtul I.P.J. Covasna este întemeiat.

Examinând

criticile recurentului, înalta Curte constată că acestea se subsumează

dispozițiilor art. 304 pct 9 și art 314 C. proc. civ, urmând a fi analizate din

această perspectivă.

Sunt

fondate susținerile pârâtului privind calcului greșit al prescripției

extinctive în raport de reconstituirea dreptului de proprietate asupra

imobilului în patrimoniul reclamanților și de nașterea dreptului la acțiune.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958: „Prescripția

începe să curgă de la data când se naște dreptul de acțiune sau dreptul de a

cere executarea silita," Or, în speță, dreptul reclamanților s-a

născut la data emiterii deciziei de restituire a

imobilului în litigiu, respectiv în

februarie 2007, iar acțiunea a fost

formulată la data de 27 iunie 2011.

Mai

mult, este esențial pentru calcularea termenului de prescripție și stabilirea

momentului când imobilul a fost predat reclamanților, precum și

momentul când s-a încheiat efectiv un contract de

închiriere, deoarece regimul

juridic al sumelor datorate este diferit și

trebuia analizat ca atare de instanțele anterioare,

Trebuie

subliniat că M.A.I. prin dispoziția de restituire din 05 februarie 2007 a

restituit în natură reclamanților K.E., K.J.G. și S.M. imobilul construcție

P+l, cu

o suprafață construită de 440 mp și

teren aferent în suprafață de 2.063 mp, situat

în Municipiul Sfântu

Gheorghe, jud. Covasna. dispoziția

de

restituire fiind emisă ca urmare a pronunțării Deciziei civile nr. 3797/2006 a

înaLtei

Curți de Casație și justiție,

Dispoziția

de restituire din 05 februarie 2007 a fost contestată în instanță, reclairuuții

solicitând în plus, față de ce ii s-a acordat o diferență de suprafață

construită de la 440 mp, la 787 mp.

Prin

Decizia nr. 257/A din 09 aprilie 2008 a Curții de Apel București a fost

modificată în parte dispoziția inițială de restituire, în sensul că s-a dispus

obligarea M.A.I. să restituie în natură și restul construcțiilor preluate de

stat în 1946, respectiv parterul corpurilor B, C și D, conform raportului de

expertiză

întocmit de B.M., decizie

menținută în recurs de Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Prin

încheierea din 06 ianuarie 2010, Curtea de Apel București a dispus îndreptarea

erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei nr. 257/

A din 09 aprilie 2008, în sensul că expertiza

tehnică a fost întocmită de expert B.M.

, nu de B.M.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că dreptul de proprietate asupra

imobilului în litigiu a fost restituit

reclamanților prin dispoziția de restituire nr.

142/05 februarie 2007,

aceștia având dreptul să încheie un contract de închiriere cu

deținătorul Imobilului, aspect care s-a

materializat însă, mult mai târziu prin

încheierea contractului din 27

mai 2011.

Potrivit dispozițiilor art. 4 din H.G. nr, 1866/2006, emis în aplicarea

Legii

nr. 10/2001, în

situația în care deși s-a restituit imobilul în patrimoniul reclamanților, nu

s-a încheiat un contract de închiriere în formă scrisă, se datorează chirie de

către unitatea care folosește imobilul, obligația de plată devenind scadentă la

data de 10 ale fiecărei luni, pe durata afectațiunii imobilului.

Așa

fiind, de la data de 05 februarie 2007, data emiterii dispoziției de restituire

a imobilului, s-a născut în patrimoniul reclamanților un drept de creanță, cu

titlu de chirie, conform actului normativ menționat, termenul de prescripție

începând să curgă de la data scadenței fiecărei obligații de plată.

Din

actele dosarului rezultă că acțiunea în pretenții formulată de reclamanți a

fost depusă la data de 27 iunie 201 i, conform rezoiuției aflate la fila 2 din

Dosarul nr. 3312/305/2011 al judecătoriei Sfântul Gheorghe. Chiar dacă

reclamanții au invocat în apărare că au mai introdus o acțiune la data de 8

noiembrie 2010, trebuie menționat că aceasta a fost respinsă, astfel încât,

potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, prescripția

nu a fost întreruptă.

În raport de data formulării acțiunii, respectiv 27

iunie 2011, perioada

05

februarie 2007, până la 27 iunie 2008 este prescrisă, pentru că nu se pot

formula cereri peste termenul de trei ani prevăzut de art. 7 alin. (1) din

Decretul nr. 167/1958.

Este

eronată susținerea ca părțile se aflau în proces în perioada 05 februarie 2007 -

26 iunie 2008, deoarece pe de o parte, dreptul asupra imobilului era

recunoscut, ceea ce se contesta fiind doar

întinderea lui, în sensul suplimentării

unei suprafețe construite, deci

a unor corpuri de la parterul imobilului, iar pe de altă parte, procesul

trebuia să privească dreptul de creanță născut în baza legii, adică suma

datorată drept chirie pentru a împiedica termenul de prescripție să curgă.

Așadar,

pentru imobilul așa cum a fost restituit prin dispoziția din 02 mai 2007 a M.A.I,

nu exista nici un impediment pentru reclamanți în a cere suma de bani datorată

conform H.G. nr. 1866/2006.

Pentru

chiria datorată pentru suprafața suplimentară termenul de prescripție a început

să curgă de la data pronunțării Deciziei nr. 218 din 16 ianuarie 2009,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

La

dosarul cauzei se află protocolul de predare efectivă a imobilului în litigiu

către reclamanți, încheiat la data de 03 decembrie 2010, ceea ce semnifică

stingerea obligației de plată, întrucât prin preluarea folosinței imobilului

încetează obligația legală de plată a chiriei.

De vreme ce instanța de fond a solicitat obligarea la plată până la data

de

05 februarie 2010, se

va avea în vedere stabilirea sumei datorate, până la data menționată, pentru

respectarea principiului non reformatio in pejus, în ceea ce îl privește pe

recurent.

În consecință,

pentru imobilul, așa cum a fost determinat inițial prin dispoziția de

restituire din 05 februarie 2007: construcție P+1, cu o suprafață construită de

440 mp și teren aferent în suprafață de 2.063 mp, situat în Municipiul Sfântu

Gheorghe, jud. Covasna, reclamanții puteau solicita chiria pentru perioada 27

iunie 2008 - 05 februarie 2010, conform H.G. nr. 1866/2006, așa cum a fost

modificată prin H.G. nr. 343/2007.

Pentru

corpurile de parter, în suprafață de 311 mp (diferența dintre 440 mp și

suprafața acordată ulterior de instanțe), confirmată prin Decizia Curții de

Apel București nr. 257 din 09 aprilie 2008, irevocabilă prin Decizia nr. 218

din 16 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se putea solicita

chiria pentru perioada 16 ianuarie 2009 - 05 februarie 2010,

Pentru

întregul imobil, se va putea solicita chiria pentru perioada 05 februarie 2010

- 03 decembrie 2010, așa cum a reținut și instanța de fond.

Așa

fiind, instanța de apel a făcut o greșită aplicațiune a legii în ceea ce

privește prescripția extinctivă, determinând eronat perioadele de timp și

suprafața imobilului pentru care trebuia calculată suma datorată drept chirie.

In acest context, sumele datorate reclamanților trebuiau calculate conform

altor date factuaie, ceea ce echivalează cu nestabilirea în mod complet a

situației de fapt deduse judecății.

Aspectele

menționate trebuie determinate prin administrarea unui probatoriu suplimentar,

respectiv a unei expertize de specialitate, în cadrul căreia instanța să enunțe

în mod clar ca obiective: perioadele de timp pentru care se pot cere sumele cu

titlu de chirie, suprafețele imobilelor pentru care acestea trebuie calculate

și actele normative incidente, inclusiv pe cele referitoare la dobânda legală.

Este necesară

și administrarea unor probe suplimentare, deoarece din susținerile recurentului

și din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că pe o porțiune din teren se

află construit un imobil nou, iar cele vechi au fost supraetajate, urmând să

stabilească regimul juridic al acestora.

După predarea

imobilului către reclamanți prin protocolul încheiat la data de 03 decembrie

2010, s-a încheiat contractul de închiriere din 27 mai 2011, între

recurentul-pârât și intimații-reclamanți, însă aceste act juridic privește o

perioadă ulterioară celei pentru care s-au solicitat daune de către reclamanți,

neputând fi folosit pentru o eventuală compensare a datoriilor, în cadrul

prezentului litigiu.

Este

neîntemeiată critica recurentului, referitoare la constatarea calității de

constructor de bună-credință pentru construcțiile edificate pe terenul reclamanților,

deoarece aceasta este o cerere nouă, formulată în recurs, iar

instanța în temeiul art. 316 și 294 C. proc. civ.,

nu poate analiza această susținere.

Este

adevărat că recurentul a invocat prin întâmpinarea depusă la filele 51-53 din

dosarul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, existența unor construcții noi pe teren,

însă nu a formulat cerere reconvențională, astfel încât instanțele anterioare

erau datoare să ia în considerare susținerile pârâtului, numai pentru

stabilirea corectă a situației de fapt.

Este

neîntemeiată critica recurentului-pârât Inspectoratul Județean Covasna, în ceea

ce privește calitatea sa procesual-pasivă, având în vedere că

are personalitate juridică și că deține imobilul,

încheind contractul de închiriere

din 27 mai 2011, în nume propriu,

fiind reprezentat de comisarul-șef de poliție și de contabliul-șef. Astfel, din

cuprinsul contractului aflat ia filele 55-57 din dosarul Judecătoriei Covasna

rezultă și suma ce trebuie plătită lunar cu titlu de chirie, ceea ce înseamnă

că i se pot furniza sume de bani tn acest sens de către M.A.I.

Față de

aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (3),

raportat la art. 314 C. proc. civ. urmează să admită recursul declarat de

pârâtul I.P.J. Covasna, să caseze decizia atacată și să trimită cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul I.P.J. Covasna împotriva Deciziei nr. 154/AP din 11 decembrie 2013 a

Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Casează

decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe

de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 iunie 2014.