ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1796/2014

Asupra recursului civil de față, constată; Prin sentința civilă nr. 1435/2012 pronunțată de Tribunalul Covasna a fost admisă în parte acțiunea formulată, astfel cum a fost precizată ulterior de reclamanții K.E., S.M. și K.J.G., în contradictoriu cu pârâtul I.P.J.

Covasna: - a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei totale de 313.472,00 lei reprezentând chirie pentru perioada 05 februarie 2007-05 februarie 2010, pentru suprafața de teren de 2.063 mp și suprafața construită desfășurată de 880 mp iar de la 16 ianuarie 2009 la 05 februarie 2010 și pentru 311 mp suprafață construită; - a obligat pârâta la plata către reclamanți a dobânzii legale prevăzută de OG 9/2000 pentru chiria datorată pentru fiecare lună din perioada 05 februarie 2007-05 februarie 2010, scadentă la data de 10 a lunii următoare, până la plata integrală; - a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 523.733 lei chirie pentru perioada 06 februarie 2010 - 03 decembrie 2010 pentru terenul în suprafață de 2.063 mp și suprafața construită desfășurată de 1.191 mp; - a obligat pârâta la plata către reclamanții a dobânzii legale prevăzută de O.G.

nr. 9/2000 pentru chiria datorata pentru fiecare luna din perioada 06 februarie 2010-03 decembrie 2010, scadentă la data de 10 a lunii următoare, până la plata integrală; - a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 3.006,00 lei chirie pentru perioada 04 decembrie 2010 - 31 decembrie 2010, pentru terenul în suprafață de 774 mp la care se adaugă dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 9/2000, calculată asupra sumei menționate de la data de 10 ianuarie 2011 și până la plata integrală. A respins ca nefondată cererea reclamanților având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 151.2,00 lei majorări de întârziere. A luat act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele: Reclamanții au formulat la data de 20 iunie 2001 o notificare prin care au solicitat restituirea imobilului situat în municipiul Sfântu Gheorghe, jud. Covasna, înscris în C.F., care a fost preluat abuziv, fără titlu valabil, de către Stat de la părinții reclamanților. Cererea reclamanților de restituire a imobilului menționat în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost respinsă de M.A.I. însă prin Decizia civilă nr. 3797/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, M.A.l. a fost obligată „să emită decizie de restituire în natură a imobilului situat în mun. Sf. Gheorghe, jud. Covasna, pentru întreg imobilul" - filele 9-10 în dosarul Judecătoriei Sf.

Gheorghe. La data de 05 februarie 2007 M.A.I. a admis cererea care a format obiectul notificării din 2001 și a emis Dispoziția de restituire în natură din 2007, prin care a restituit „în natură imobilul construcție P+l având suprafața construită de 440 mp și teren aferent în suprafață de 2.063 mp, identificat conform schiței anexă." Întrucât reclamanții au dorit restituirea în natură a suprafeței construite de 751 mp au formulat contestație împotriva acestei dispoziții de restituire iar prin Decizia nr. 218 din 16 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a menținut Decizia civilă 257/A din 09 aprilie 2008 prin care s-a schimbat în parte Dispoziția din 05 februarie 2007 și s-a dispus obligarea M.A.I.

„să restituie în natură și restul construcției preluate de stat prin procesul verbal din data de 15 iunie 1946, respectiv parterul corpurilor B, C și D individualizate prin raportul de expertiză întocmit de expertul B.M., care face parte din hotărâre". Prin cererea cu din 01 octombrie 2008 reclamanții au solicitat să li se restituie în natură și restul construcțiilor necuprinse în Dispoziția de restituire în natură din 2007, să se încheie contractul de închiriere a imobilului și să se stabilească cuantumul chiriei pentru terenul în suprafață de 2.063 mp și suprafața construită de 440 mp. Au mai solicitat reclamanții ca plata chiriei să se facă retroactiv de la data eliberării deciziei de retrocedare, atât pentru imobilul ce a format obiectul dispoziției de restituire în natură din 2007 cât și pentru restul clădirilor ce nu au fost cuprinse în această dispoziție.

Reclamanții s-au prezentat la sediul I.P.J. Covasna, dar nu s-a întocmit contractul și, prin adresele din 19 februarie 2009 și 10 martie 2009, au reiterat solicitările de predare a întreg imobilului, încheierea contractului de închiriere și plata chiriei. Prin adresa din 11 martie 2009 M.A.I. le-a comunicat faptul că solicitarea lor a fost transmisă din nou la I.P.J. Covasna spre competentă soluționare. Prin adresa din 23 aprilie 2009 a I.P.J. Covasna a comunicat reclamanților faptul că este necesară îndreptarea erorii materiale din sentinței civile nr. 257/A din 09 aprilie 2008 a Curții de Apel București, după care vor trece la întocmirea formalităților prevăzute de lege pentru rezolvarea solicitărilor lor.

Prin încheierea Curții de Apel București din 06 ianuarie 2010 s-a dispus îndreptarea erorii materiale și s-a lămurit dispozitivul Deciziei civile 257/A din 09 aprilie 2008 a Curții de Apel București, în sensul că a fost obligat M.I.R.A. „să restituie în natură contestatoarei și restul construcției preluată de către stat, deținută de fostul proprietar In baza procesului verbal din data de 25 iunie 1946, respectiv parterul corpurilor B,C, și D, individualizate prin raportul de expertiză întocmit de expertul B.M. și nu B.M., cum din eroare s-a trecut, ce face parte din prezenta hotărâre. Menține restul mențiunilor dispoziției din 2007. Cu toate acestea pârâtul I.P.J. Covasna nu a întocmit nici protocolul de predare-primire și nici contractul de închiriere a imobilului nici după perioada afectațiunii - 05 februarie 2010, folosind imobilul fără contract de închiriere până la data predării - 03 decembrie 2010. Prin încheierea C.F.

din 22 decembrie 2010 s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea reclamanților asupra imobilului menționat iar prin contractul de închiriere din 27 mai 2011 încheiat între părți s-a stabilit chiria lunară de 774 euro pentru terenul de 774 mp ce face obiectul acestui contract. Potrivit prevederilor art. 25 aiin. (5) și (6) din Legea nr. 10/200 3 „proprietarii cărora, prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege, le-au fost restituite în natură imobilele solicitate vor încheia cu deținătorii actuali ai acestora un protocol de predare-preluare, în mod obligatoriu, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei/dispoziției de restituire, termen după care, dacă protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezența executorului judecătoresc un proces-verbai de constatare unilaterală a preluării imobilului.

Decizia sau, după caz, dispoziția prevăzută la alin. (4) trebuie pusă în executare în termen de 3 ani de ia data primirii ei de către persoana îndreptățită." De asemenea, conform prevederilor art. 1 și 3 din H.G. nr. 1886/2006 modificată, cuantumul chiriilor lunare aferente imobilelor care intră sub incidența art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 este prevăzut în anexa nr. 1, în speța de față având relevanță acest cuantum pentru localități de rang 11, pentru imobile construcții cu suprafața construită desfășurata între 700 și 1.000 mp iar suprafața terenului aferent, inclusiv terenul de sub construcție între 2.000 și 5.000 mp. Conform art. 4 și 7 din același act normativ „în situațiile prevăzute la art. 1 și 2 noul proprietar va încheia contractul de închiriere în formă scrisă cu utilizatorul imobilului, în termen de 15 zile de Ia data intrării în vigoare a prezentei hotărâri sau de la data emiterii deciziei/dispoziției de restituire, după caz.

în situația în care nu se încheie un contract de închiriere în formă scrisă, obligația de plată a chiriei iunare devine scadentă de plin drept la data de 10 a fiecărei luni.Cuantumul chiriilor prevăzut în anexele nr. 1 și 2 se va actualiza anual cu indicele de inflație prin hotărâre a Guvernului." Din probele administrate rezultă că dispoziția de restituire din 05 februarie 2007 emisă de M.A.I., având ca obiect imobilul construcție P+l având suprafața construită de 440 mp și teren aferent în suprafață de 2.063 mp a fost contestată de reclamanți care au solicitat modificarea acesteia doar în sensul de a se restitui întregul imobil - diferența de suprafață construită de la 440 mp la 787 mp.

Așadar, dispoziția de restituire menționată nu a fost analizată sub aspectul temeiniciei și legalității restituirii suprafața de 2.063 mp teren și 440 mp suprafață construită și din acest punct de vedere, era irevocabilă și din data de 05 februarie 2007 pentru aceste suprafețe din imobil pe care le folosea, pârâta trebuia să achite reclamanților chiria prevăzută de art. 1/anexal din H.G. nr. 1886/2006 modificată. În plus, instanța constată că prin încheierea Curții de Apel București din 06 ianuarie 2010 s-a lămurit dispozitivul Deciziei Civile nr. 257/A din 09 aprilie 2008 ă Curții de Apel București în sensul că au fost menținute resîul mențiunilor dispoziției din 2007. În situația în care pârâta ar fi avut nelămuriri cu privire la conținutul deciziilor menționate, putea solicita lămuriri imediat după pronunțarea acestora.

În consecință, pentru 2.063 mp teren și 880 mp suprafață desfășurată construcții, chiria se va calcula de la data de 05 februarie 2007. Astfel, pentru diferența de suprafață construită, doar prin Decizia nr. 257/A/2008, irevocabilă prin Decizia nr. 218 din 16 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus obligarea M.A.I. „să restituie în natură și restul construcției preluate de stat prin procesul verbal din data de 15 iunie 1946, respectiv parterul corpurilor B, C și D. Ca urmare, de la data de 16 martie 2009 pârâta datora chirie reclamanților pentru suprafața de 311 mp (80 mp parter corp B, 80 mp parter corp C și 151 mp parter corp D-f,12), în cuantumul prevăzut de art. 1 din H.G.

nr. 1886/2006. în consecință pentru suprafața de 311 mp construcții, chiria se va calcula de la data de 16 ianuarie 2009 și până la data predării-03 decembrie 2010. La stabilirea sumelor datorate de pârâtă reclamanților cu titlu de chirie se va avea în vedere și perioada afectațiunii de trei ani conform art. 16 din Legea nr. 10/2001, pentru fiecare din cele două situații expuse anterior, precum și prevederile art. 7 din H.G. nr. 1886/2006 menționate anterior. În consecință, pentru perioada 05 februarie 2007 - 05 februarie 2010, pentru suprafața de teren de 2063 mp și suprafața construită desfășurată de 880 mp iar de la 16 ianuarie 2009 la 05 februarie 2010 și pentru 311 mp suprafață construită, valoarea totală a chiriei datorate de pârâtă este de 311.472,00 lei.

Pentru luna februane(5-28), chiria este de 11.339,00 lei, pentru luna martie 2007, chiria este de 13.229,00 lei, pentru luna aprilie 2007 chiria este 10.995, pentru lunile mai-decembrie 2007 chiria este 7.646,00 lei/lună, pentru lunile ianuarie-decembrie 2008 chiria este 8246,00 lei/luna, pentru luna ianuarie 2009 chiria este 8.737,00 lei, pentru lunile februarie - decembrie 2009 chiria este de 8.766,00 lei, pentru ianuarie 2010 chiria este de 9.298,00 lei iar pentru 01 - 04 februarie 2010 chiria este de 1.328,00 lei. Pentru perioada 06 februarie 2010 - 03 decembrie 2010, la stabilirea chiriei pentru terenul în suprafață de 2.063 mp și suprafața construită desfășurată de 1.191 mp se va avea în vedere și faptul ca pe raza mun.

Sf. Gheorghe pentru imobile similare, chiria variază între 10 și 25 euro/mp/lună+T.V.A. pe suprafață construită. Pentru teren, valoarea chiriei lunare se poate raporta la prețul convenit de părți și prin contractul de închiriere din data de 27 mai 2011, adică 1 euro/mp/lună. Așadar, chiria de 12.500 euro lunar solicitată de reclamanți pentru această parte din imobil este justificată, chiar dacă se are în vedere la calcul valoarea minimă de 10 euro/mp pentru clădiri și î euro/mp teren fiind în concordanță cu prețurile practicate în zonă (în cazul în care se consideră ca bază de calcul valorile minime ale chiriei, chiar și fără T.V.A., ar rezulta o valoare de 13.793,00 euro/lună). Pârâta nu a propus alte probe prin care să dovedească cuantumul chiriei percepute pentru imobile cu caracteristici simulare.

în consecință, cuantumul total al chiriei este de 523.733 lei. Defalcat, pe fiecare lună din această perioadă, transformat în lei la cursul B.N.R. din data de 10 a lunii, cuantumul chinei este următorul: 05 - 28 februarie 2010 - 44.428,00 lei, martie 2010 - 51.259,00 lei, aprilie 2010 - 51.635,00 lei, mai 2010 - 52.343,00 lei, iunie 2010 - 52.750,00 Iei, iulie 2010 - 52.969 lei, august 2010 - 52.861,00 lei, septembrie 2010 - 53.526,00 lei, octombrie 2010 - 53.353,00 lei, noiembrie 2010 - 53.758,00 lei iar pentru 01 - 03 decembrie 2010 - 5.202.,00 lei, (poziția 1-11 fila 111 dosar tribunal). Pentru perioada 04 decembrie 2010 - 31 decembrie 2010, perioadă necuprinsă în contractul de închiriere semnat ia data de 27 mai 2011 și valabil retroactiv de Ia data de 01 ianuarie 2011, valoarea chiriei datorate de reclamantă pârâtei pentru terenul de 774 mp este de 3.006,00 lei.

Deoarece prin acțiunea inițială reclamanții au solicitat plata sumei de 3.328,00 lei și au dovedit suma de 3.006,00 lei, petitul 3 al acțiunii a fost admis doar în parte. Părțile nu au solicitat întocmirea unui raport de expertiză pentru calculul chiriei lunare și nici nu se impunea a fi administrată din oficiu o asemenea probă având în vedere că pentru determinarea cuantumului chiriei lunare se impunea a se face doar o operațiune matematică.

În ceea ce privește dobânda solicitată de reclamanți pentru sumele datorate de pârâtă cu titlu de chirie, instanța a constatat că dobânda reprezintă contravaloarea prejudiciului suferit de creditor că urmare a neexecutării sau executării cu întârziere a obligației, cuantificarea acesteia putând avea loc prin convenția părților sau în mod legal, prin voința legiuitorului, iar în condițiile în care în speță prima ipoteză este exclusă, cuantificarea prejudiciului încercat de reclamanți poate avea loc doar prin raportare Ia dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 9/2000, în vigoare la data formulării primei cereri de plată a chiriei de către reclamanți- astfel că cererea de acordare a dobânzii legale este întemeiată.

Însă, întrucât reclamanții au solicitat calcularea dobânzii în funcție de rata dobânzii de referință stabilită pentru fiecare lună de B.N.R. la depozitele atrase pentru perioada 05 februarie 2007-05 februarie 2010, pentru suprafața de teren de 2.063 mp și suprafața construită desfășurată de 880 mp iar de la 16 ianuarie 2009 la 05 februarie 2010 și pentru 311 mp suprafață construită, iar art. 3 din O.G. nr. 9/2000 prevede că dobânda legală în materie civilă se stabilește la nivelul dobânzii de referință a B.N.R., diminuat cu 20%", se va admite în parte cererea reclamanților, sub acest aspect. În conformitate cu prevederile art. 4 din H.G. nr. 1886/2006, raportat la art. 2 și 5 din O.G. nr. 9/2000 dobânda datorată, stabilită pentru sumele neplătite, se calculează de la data scadenței chiriei pentru fiecare lună (data de 10 a lunii următoare) cuantumul chinei lunare ftind evidențiat anterior.

Referitor la cererea de plată a sumei de 1.512,00 lei, instanța a constatat că Primăria Municipiului Sf. Gheorghe a caiculat majorări de întârziere pentru plata cu întârziere a impozitelor datorate de 1.386,00 iei. Reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.512,00 lei cu titlu de majorări de întârziere dar în motivarea cererii lor au arătat că pârâta este în culpă pentru încheierea cu întârziere a protocolului de predare-primîre, fară de care nu se putea trece la intabularea imobilului în C.F. Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul I.P.J. Covasna eriticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia civilă nr. 154/AP din 11 decembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a respins apelul declarat de apelantul I.P.J.

Covasna împotriva sentinței civile nr. 1435 din 18 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Covasna și a obligat apelanta ia plata cheltuielilor de judecată în apel în cuantum de 5.000 lei. În ceea ce privește critica legată de excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de apelanta pârâtă, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată formulată de reclamante a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 27 iunie 2011. Prin dispoziția de restituire din 05 februarie 2007 emisă de M.A.I. s-a dispus restituirea în natură a imobilului construcție P+1 în o suprafață construită de 440 mp și teren pferent construcției, în suprafață de 2.063 mp, imobil înscris în C.F.

Sf. Gheorghe. Prin urmare chiria datorată de pârâtă, pentru imobilul construcție în suprafață de 440 mp și a. terenului în suprafață de 2.063 mp, este datorată de la data de 5 februarie 2007. Ulterior, părțile au purtat proces pentru completarea dispoziției de restituire a întregului imobil, care a fost soluționat irevocabil prin Decizia civilă nr. 257/A/2008 și Decizia nr. 218 din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus restituirea imobilului construcție către reclamanți și pentru suprafața de 311 mp. Această decizie a rămas irevocabilă în data de 16 ianuarie 2009 și prin urmare de la această dată până la data predării - primirii imobilului prin procesul verbal încheiat în 3 decembrie 2010, pârâții datorau chirie și pentru suprafața de 311 mp.

Acțiunea este supusă regulilor prescripției dreptului material la acțiune în termenul general de prescripție respectiv termenul de trei ani și a fost introdusă în instanță așa cum am arătat mai sus la data de 27 iunie 2011. Apelanta pretinde că pretențiile aferente perioadei anterioare datei de 27 iunie 2008, respectiv 5 februarie 2007 - 26 iunie 2008 sunt prescrise și în consecință ar trebui respinse. Pentru acest interval de timp, prescripția dreptului materia! Ia acțiune nu operează, întrucât Decizia nr. 142 din 5 februarie 2007 emisă de M.A.I. a fost atacată în instanță, solicitându-se modificarea în sensul restituirii în natură a suprafeței de 751 mp. Prin Decizia civilă nr. 218 din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și justiție au fost admise pretențiile părților reclamante în prezenta cauză, în sensul solicitat.

În conformitate cu dispozițiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958 incidente în cauză, prescripția se întrerupe la data introducerii unei cereri de chemare în judecată. Ori părțile se aflau în proces în perioada 5 februarie 2007 - 26 iunie 2008 astfel că pretențiile ce fac obiectul cererii de chemare în judecată aferente acestui interval de timp nu sunt afectate de prescripția extinctivă. Referitor la critica din apel, legată de calitatea procesual pasivă a apelantei I.J.P. Covasna, nici aceasta nu este întemeiată și în consecință va fi respinsă ca nefondată. Raporturile juridice au fost sfârșite între reclamanți și pârâta apelantă, care a beneficiat de folosința spațiului retrocedat și care avea obligația legală de plată a chiriei.

Textul de lege invocat de apelantă în susținerea excepției nu este aplicabil în speța de față. M.A.I. este ordonator principal de credite și are atribuții în elaborarea și fundamentarea proiectului de buget, însă între acesta și reclamanți nu s-au stabilit raporturi juridice directe, pentru a sta în judecată în calitate de pârât. Întrucât beneficiarul dreptului de folosință al imobilului construcție și teren în discuție este apelantul I.J.P. și nu M.A.I., acesta are calitate procesual pasivă și lui îi revenea obligația de plată a chiriei, de îndeplinire a demersurilor necesare obținerii de fonduri pentru aceste cheltuieli. Faptul că nu au fost alocate sumele de bani necesare pentru astfel de plăți, reprezintă un aspect ce nu poate afecta dreptul dedus judecății, respectiv dreptul reclamanților de a obține plata chiriei.

Revenea în sarcina apelantei, în calitate de ordonator de credite, obligația de a depune toate diligentele pentru includerea în buget a sumele de bani, necesare plății chiriei către reclamanți. Prima instanță a procedat la cuantificarea calculului chiriei, pe baza unui calcul propriu având în vedere elementele puse la dispoziție de H.G. nr. 1886/2006 și H.G. nr. 343/2007, reținând o valoare de 311.472 lei pentru chiria aferentă perioadei 5 februarie 2007 - 5 februarie 2010 la suprafața de teren de 2.063 mp și suprafața construcției de 880 mp iar din data de 16 ianuarie 2009 până în data de 5 februarie 2010 și pentru suprafața de teren de 311 mp. De asemenea s-a ajuns la un cuantum a! chiriei de 523.733 lei aferent perioadei 6 februarie 2010 - 3 decembrie 2010 pentru suprafața de 2.063 mp teren și construcție în suprafață de 1.191 mp și de 3.006 lei pentru chiria aferentă perioadei 4 decembrie 2010 - 31 decembrie 2010 la suprafața de 774 mp.

Prin urmare instanța avea obligația, în lipsa unui raport de expertiză contabilă, să verifice calculul efectuat de partea reclamantă, lucru care s-a și întâmplat. Această probă a fost însă administrată în cadrul apelului, iar concluziile expertului contabil au fost în sensul celor reținute de instanța de fond. Apelanta a depus la dosar un raport de expertiză contabilă, efectuat de un expert contabil Ia cererea acesteia, care însă nu poate fî avut în vedere de instanță, fiind o probă extrajudiciară, fără încuviințarea instanței și fără posibilitatea părții adverse de a formuia obiecțiuni și de a-și exprima un punct de vedere. În legătură cu plata dobânzii legale, acesta este expresia acoperirii prejudiciului înregistrat de parte, ca urmare a faptului că a fost lipsita de sumele de bani ce i se cuveneau, într-un anumit interval de timp.

În ideea respectării principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, instanța de fond în mod corect a obligat pârâta la plata dobânzii legale, acesta reprezentând cuantumul, câștigului pe care debitorul nu I-a putut realiza ca urmare a nefolosiriî sumele de bani în discuție, (lucrum cessans). Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul I.P.J. Covasna, criticând soluția pentru oelegalitate și invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. În esență, recurentul a arătat că instanța de apel a stabilit în mod eronat modalitatea de aplicare a dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, în sensul că în raport de data introducerii acțiunii, o parte din suma datorată cu titlu de chirie este prescrisă.

Astfel, instanța nu a determinat corect data de la care începe să curgă termenul de prescripție, iar reclamanții nu au invocat nici un motîv de întrerupere a acesteia. S-a mai arătat de către recurent ca data introducerii acțiunii este 6 iulie 2011, nu 27 iunie 2011, așa cum s-a reținut, atât în fața instanței de fond s cât și în fața instanței de apel, ceea ce determină, un alt moment de calcul al prescripției. Referitor la cuantumul chiriei lunare de 12.500 euro, Curtea de Apel a reținut eronat că nu au fost propuse alte probe la stabilirea cuantumului legal și corect al chiriei, deoarece pe tot parcursul acțiunii au fost indicate drept teniei prevederile H.G. nr. 1886/2006, modificată și actualizată prin H.G.

nr. 343/2007. De asemenea, niciun contract de închiriere nu poate avea efect retroactiv calculat de la data semnării și interpretat în mod greșit de Curtea de Apel, deoarece prin admiterea chiar în parte a solicitărilor reclamanților în lumina acestor argumentări ar conduce ia încălcarea principiului constituțional inclus în art. 15, alin. (2), respectiv principiul neretroactivității legilor. Având în vedere faptul că, în conformitate cu dispoziția de restituire emisă de M.A.l în data de 05 februarie 2007, dreptul material la acțiune în favoarea reclamanților s-a născut în data de 05 februarie 2007 și datorită pasivității acestora, privind (ne)exercitarea dreptului de a solicita chiria, s-a prescris în termenul general de 3 ani, la data de 06 februarie 2010, iar dobânda legală nu se datorează.

Procesul purtat în vederea completării dispoziției de restituire a întregului imobil nu a afectat exercitarea dreptului de a solicita chiria pentru suprafețele aflate în proprietate, unde nu s-a constatat eroare materială în cuprinsul deciziei de restituire. O altă critică formulată de recurent se referă la lipsa calității procesuale pasive a acestuia, în raport de faptul că ordonatorul de credite este M.A.I. , potrivit dispozițiilor art. 3, lit. c), pct. 1 1 din O.U.G. nr. 3 din data de 25 aprilie 2007, cu modificările și completările ulterioare, Recurentul a solicitat ca instanța de recurs să constate calitatea de constructor de bună credință a I.P.J. Covasna și compensarea cheltuielilor efectuate cu ocazia edificării construcțiilor.

Întimatele-reclamante K.E. și S.M. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, întrucât, atât hotărârile primei instanțe cât și a celei de apel au fost legale și întemeiate pe dispozițiile legale, considerând că instanța a judecat cu respectarea principiului disponibilității, încălcând acest principiu numai pentru a compensa apărările neclare și contradictorii ale pârâtei, Recursul declarat de pârâtul I.P.J. Covasna este întemeiat. Examinând criticile recurentului, înalta Curte constată că acestea se subsumează dispozițiilor art. 304 pct 9 și art 314 C. proc. civ, urmând a fi analizate din această perspectivă. Sunt fondate susținerile pârâtului privind calcului greșit al prescripției extinctive în raport de reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului în patrimoniul reclamanților și de nașterea dreptului la acțiune.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958: „Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de acțiune sau dreptul de a cere executarea silita," Or, în speță, dreptul reclamanților s-a născut la data emiterii deciziei de restituire a imobilului în litigiu, respectiv în februarie 2007, iar acțiunea a fost formulată la data de 27 iunie 2011. Mai mult, este esențial pentru calcularea termenului de prescripție și stabilirea momentului când imobilul a fost predat reclamanților, precum și momentul când s-a încheiat efectiv un contract de închiriere, deoarece regimul juridic al sumelor datorate este diferit și trebuia analizat ca atare de instanțele anterioare, Trebuie subliniat că M.A.I.

prin dispoziția de restituire din 05 februarie 2007 a restituit în natură reclamanților K.E., K.J.G. și S.M. imobilul construcție P+l, cu o suprafață construită de 440 mp și teren aferent în suprafață de 2.063 mp, situat în Municipiul Sfântu Gheorghe, jud. Covasna. dispoziția de restituire fiind emisă ca urmare a pronunțării Deciziei civile nr. 3797/2006 a înaLtei Curți de Casație și justiție, Dispoziția de restituire din 05 februarie 2007 a fost contestată în instanță, reclairuuții solicitând în plus, față de ce ii s-a acordat o diferență de suprafață construită de la 440 mp, la 787 mp. Prin Decizia nr. 257/A din 09 aprilie 2008 a Curții de Apel București a fost modificată în parte dispoziția inițială de restituire, în sensul că s-a dispus obligarea M.A.I.

să restituie în natură și restul construcțiilor preluate de stat în 1946, respectiv parterul corpurilor B, C și D, conform raportului de expertiză întocmit de B.M., decizie menținută în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin încheierea din 06 ianuarie 2010, Curtea de Apel București a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei nr. 257/ A din 09 aprilie 2008, în sensul că expertiza tehnică a fost întocmită de expert B.M. , nu de B.M. Din actele și lucrările dosarului rezultă că dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a fost restituit reclamanților prin dispoziția de restituire nr. 142/05 februarie 2007, aceștia având dreptul să încheie un contract de închiriere cu deținătorul Imobilului, aspect care s-a materializat însă, mult mai târziu prin încheierea contractului din 27 mai 2011. Potrivit dispozițiilor art. 4 din H.G.

nr, 1866/2006, emis în aplicarea Legii nr. 10/2001, în situația în care deși s-a restituit imobilul în patrimoniul reclamanților, nu s-a încheiat un contract de închiriere în formă scrisă, se datorează chirie de către unitatea care folosește imobilul, obligația de plată devenind scadentă la data de 10 ale fiecărei luni, pe durata afectațiunii imobilului. Așa fiind, de la data de 05 februarie 2007, data emiterii dispoziției de restituire a imobilului, s-a născut în patrimoniul reclamanților un drept de creanță, cu titlu de chirie, conform actului normativ menționat, termenul de prescripție începând să curgă de la data scadenței fiecărei obligații de plată. Din actele dosarului rezultă că acțiunea în pretenții formulată de reclamanți a fost depusă la data de 27 iunie 201 i, conform rezoiuției aflate la fila 2 din Dosarul nr. 3312/305/2011 al judecătoriei Sfântul Gheorghe.

Chiar dacă reclamanții au invocat în apărare că au mai introdus o acțiune la data de 8 noiembrie 2010, trebuie menționat că aceasta a fost respinsă, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, prescripția nu a fost întreruptă. În raport de data formulării acțiunii, respectiv 27 iunie 2011, perioada 05 februarie 2007, până la 27 iunie 2008 este prescrisă, pentru că nu se pot formula cereri peste termenul de trei ani prevăzut de art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

Este eronată susținerea ca părțile se aflau în proces în perioada 05 februarie 2007 - 26 iunie 2008, deoarece pe de o parte, dreptul asupra imobilului era recunoscut, ceea ce se contesta fiind doar întinderea lui, în sensul suplimentării unei suprafețe construite, deci a unor corpuri de la parterul imobilului, iar pe de altă parte, procesul trebuia să privească dreptul de creanță născut în baza legii, adică suma datorată drept chirie pentru a împiedica termenul de prescripție să curgă. Așadar, pentru imobilul așa cum a fost restituit prin dispoziția din 02 mai 2007 a M.A.I, nu exista nici un impediment pentru reclamanți în a cere suma de bani datorată conform H.G. nr. 1866/2006. Pentru chiria datorată pentru suprafața suplimentară termenul de prescripție a început să curgă de la data pronunțării Deciziei nr. 218 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

La dosarul cauzei se află protocolul de predare efectivă a imobilului în litigiu către reclamanți, încheiat la data de 03 decembrie 2010, ceea ce semnifică stingerea obligației de plată, întrucât prin preluarea folosinței imobilului încetează obligația legală de plată a chiriei. De vreme ce instanța de fond a solicitat obligarea la plată până la data de 05 februarie 2010, se va avea în vedere stabilirea sumei datorate, până la data menționată, pentru respectarea principiului non reformatio in pejus, în ceea ce îl privește pe recurent. În consecință, pentru imobilul, așa cum a fost determinat inițial prin dispoziția de restituire din 05 februarie 2007: construcție P+1, cu o suprafață construită de 440 mp și teren aferent în suprafață de 2.063 mp, situat în Municipiul Sfântu Gheorghe, jud. Covasna, reclamanții puteau solicita chiria pentru perioada 27 iunie 2008 - 05 februarie 2010, conform H.G.

nr. 1866/2006, așa cum a fost modificată prin H.G. nr. 343/2007. Pentru corpurile de parter, în suprafață de 311 mp (diferența dintre 440 mp și suprafața acordată ulterior de instanțe), confirmată prin Decizia Curții de Apel București nr. 257 din 09 aprilie 2008, irevocabilă prin Decizia nr. 218 din 16 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se putea solicita chiria pentru perioada 16 ianuarie 2009 - 05 februarie 2010, Pentru întregul imobil, se va putea solicita chiria pentru perioada 05 februarie 2010 - 03 decembrie 2010, așa cum a reținut și instanța de fond. Așa fiind, instanța de apel a făcut o greșită aplicațiune a legii în ceea ce privește prescripția extinctivă, determinând eronat perioadele de timp și suprafața imobilului pentru care trebuia calculată suma datorată drept chirie.

In acest context, sumele datorate reclamanților trebuiau calculate conform altor date factuaie, ceea ce echivalează cu nestabilirea în mod complet a situației de fapt deduse judecății. Aspectele menționate trebuie determinate prin administrarea unui probatoriu suplimentar, respectiv a unei expertize de specialitate, în cadrul căreia instanța să enunțe în mod clar ca obiective: perioadele de timp pentru care se pot cere sumele cu titlu de chirie, suprafețele imobilelor pentru care acestea trebuie calculate și actele normative incidente, inclusiv pe cele referitoare la dobânda legală. Este necesară și administrarea unor probe suplimentare, deoarece din susținerile recurentului și din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că pe o porțiune din teren se află construit un imobil nou, iar cele vechi au fost supraetajate, urmând să stabilească regimul juridic al acestora.

După predarea imobilului către reclamanți prin protocolul încheiat la data de 03 decembrie 2010, s-a încheiat contractul de închiriere din 27 mai 2011, între recurentul-pârât și intimații-reclamanți, însă aceste act juridic privește o perioadă ulterioară celei pentru care s-au solicitat daune de către reclamanți, neputând fi folosit pentru o eventuală compensare a datoriilor, în cadrul prezentului litigiu. Este neîntemeiată critica recurentului, referitoare la constatarea calității de constructor de bună-credință pentru construcțiile edificate pe terenul reclamanților, deoarece aceasta este o cerere nouă, formulată în recurs, iar instanța în temeiul art. 316 și 294 C. proc. civ., nu poate analiza această susținere.

Este adevărat că recurentul a invocat prin întâmpinarea depusă la filele 51-53 din dosarul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, existența unor construcții noi pe teren, însă nu a formulat cerere reconvențională, astfel încât instanțele anterioare erau datoare să ia în considerare susținerile pârâtului, numai pentru stabilirea corectă a situației de fapt. Este neîntemeiată critica recurentului-pârât Inspectoratul Județean Covasna, în ceea ce privește calitatea sa procesual-pasivă, având în vedere că are personalitate juridică și că deține imobilul, încheind contractul de închiriere din 27 mai 2011, în nume propriu, fiind reprezentat de comisarul-șef de poliție și de contabliul-șef. Astfel, din cuprinsul contractului aflat ia filele 55-57 din dosarul Judecătoriei Covasna rezultă și suma ce trebuie plătită lunar cu titlu de chirie, ceea ce înseamnă că i se pot furniza sume de bani tn acest sens de către M.A.I.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (3), raportat la art. 314 C. proc. civ. urmează să admită recursul declarat de pârâtul I.P.J. Covasna, să caseze decizia atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul I.P.J. Covasna împotriva Deciziei nr. 154/AP din 11 decembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 iunie 2014.