ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9602/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 30 iunie 2005, reclamanta M.R.C.

a chemat în judecată pe pârâta SC I. SA, solicitând obligarea acesteia la

restituirea în natură a imobilului situat în Sfântu Gheorghe, înscris în

C.F. nr. top. 1402/3.

În motivarea cererii, întemeiate pe

Legea nr. 10/2001, reclamanta a susținut că imobilul solicitat a

aparținut defunctului G.C., tatăl ei, este unica moștenitoare a

acestuia, iar pârâta nu i-a răspuns la notificarea formulată conform

legii precizate.

Tribunalul Covasna, prin

sentința civilă nr. 48 din 25 ianuarie 2005, a respins excepția

referitoare la lipsa calităților procesuale activă și

pasivă și a admis acțiunea, obligând-o pe pârâtă să se

pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra

notificării reclamantei, în condițiile enumerate de art. 25-26 din

Legea nr. 10/2001, sub sancțiunea prevăzută de art. 38 al

aceleiași legi.

S-a reținut că:

- reclamanta a depus acte care

dovedesc dreptul de proprietate al defunctului ei tată, calitatea sa de

moștenitor al proprietarului tabular și preluarea abuzivă a

imobilului;

- pârâta a recunoscut că

figurează în C.F. ca proprietar al unei parcele și unei cote

părți de 118/236 din acest imobil și, până la data

chemării în judecată, nu a soluționat notificarea formulată

de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001 (prin care aceasta solicita

restituirea în natură a terenului de 4230 mp), trimisă la 4 noiembrie

2003 de către Primăria Municipiului Sf. Gheorghe.

Curtea de Apel Brașov,

secția civilă, prin decizia nr. 95 din 25 mai 2006, a admis apelul

declarat de pârâtă și a desființat sentința, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

S-a reținut că prima

instanță nu a analizat pretențiile deduse judecății

(restituirea în natură a unui imobil), iar concluziile orale puse de

reclamanta la ultimul termen, precum și solicitarea exprimată de

aceasta prin notele scrise ulterioare (de obligare a pârâtei la emiterea

deciziei), nu reprezintă o modificare a cererii de chemare în

judecată și o învestire legală.

Reclamanta a declarat recurs, prin

care a solicitat casarea ultimei hotărâri și menținerea

sentinței.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că la 18

ianuarie 2006, când instanța de fond a judecat pricina, era prima zi de

înfățișare, astfel că potrivit art. 132 C. proc. civ. avea

posibilitatea legală de a-și modifica acțiunea.

Recursul este fondat deoarece la 18

ianuarie 2006, când a fost, într-adevăr, prima zi de

înfățișare, recurenta a solicitat în concluziile orale ca pârâta

să fie obligată la emiterea unei decizii/dispoziții motivate

prin care să-i răspundă la notificare, iar partea adversă

nu s-a opus acestei modificări a cererii inițiale.

Așa fiind, conform art. 312 C.

proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării hotărârii

atacate, respingerii apelului declarat de pârâtă și menținerii

sentinței pronunțate de tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta M.R.C. împotriva deciziei nr. 95/Ap din 25 mai 2006 a Curții de

Apel Brașov, secția civilă.

Casează

decizia recurată și respinge apelul declarat de pârâta SC I. SA

împotriva sentinței civile nr. 48 din 25 ianuarie 2006 a Tribunalului

Covasna, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 noiembrie 2006.