ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 13/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Brașov la 14 mai 2002 reclamantele I.S.D. și I.A.R. au chemat în

judecată pe pârâții Municipiul Brașov prin primar, SC R. SRL, S.G. și S.M.

pentru constatarea că imobilul din Brașov, a fost preluat ilegal de stat, fără

titlu, constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, încheiat cu

pârâții Stancu și pentru obligarea pârâților să restituie imobilul în natură.

Tribunalul Brașov prin sentința

civilă nr. 21/S din 13 ianuarie 2003 a respins acțiunea reclamanților.

Pentru a pronunța această sentință

instanța a reținut că imobilul în discuție a fost deținut în cote de

proprietate indiviză de către I.M., F.I. și S.I., toți în calitate de

moștenitori.

Prin actul nr. 3706 din 21 mai 1958

C.F. s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al Statului Român în cartea

funciară, urmare naționalizării prin Decretul nr. 92/1950.

În 1998 imobilul a fost dezmembrat

în două apartamente, unul din acestea fiind înstrăinat, în baza Legii nr.

112/1995, pârâților S.G. și M. Celălalt apartament a fost restituit

reclamantelor prin decizia Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995, în anul

chiriașilor. S-a reținut că această măsură nu a fost contestată.

Instanțele au reținut că trecerea în

proprietatea statului a fost făcută în mod legal, în temeiul Decretului nr.

92/1950, decret care se aplică și unei persoane exceptate.

Nu a fost primit nici capătul de

cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 20443 din 14 octombrie 1996 pentru cauză ilicită.

S-a constatat că dispozițiile Legii

nr. 112/1995 au fost respectate, lege aplicabilă pentru că statul are titlu

asupra imobilului, Decretul nr. 92/1950.

Terenul înstrăinat este cel de sub

casă iar terenul înscris în C.F. pe seama pârâților S. a avut ca temei un ordin

de atribuire emis de prefectură, ordin nici contestat, nici anulat, atribuire

care este ulterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Curtea de Apel Brașov prin decizia

nr. 34/Ap din 09 mai 2003 a respins apelul declarat de reclamante.

S-a reținut că reclamantele nu au

contestat titlul statului asupra imobilului de vreme ce au solicitat

despăgubiri bănești pentru apartamentul lor vândut în temeiul Legii nr.

112/1995, critica titlului statului fiind formulată după satisfacerea cererilor

de revendicare și după vânzarea apartamentului.

Nu s-a reținut nulitatea

contractului, imobilul fiind cumpărat după înscrierea în C.F. a titlului

statului, iar cumpărătorii nefiind notificați despre intențiile foștilor

proprietari.

Împotriva acestei hotărâri

reclamantele au declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În esență au arătat că s-au interpretat greșit dispozițiile Decretului nr.

92/1950 care nu se aplică în cazul în speță, preluarea în proprietatea statului

fiind nelegală, fără titlu. Ca urmare, apartamentul în litigiu nu putea fi

vândut, el neintrând sub incidența Legii nr. 112/1995.

Reclamantele au încălcat

dispozițiile art. 304 pct. 10 în legătură cu modul de soluționare al capătului

de cerere privind petitul acțiunii referitor la constatarea modalității de

trecere abuzivă în proprietatea statului și, ca urmare, constatarea nulității

absolute a contractului de vânzare-cumpărare pentru apartamentul în discuție.

Sub acest aspect s-a reproșat

instanței de apel faptul că a fost respinsă administrarea de probe în

completare cu privire la reaua-credință a dobânditorilor. Reclamantele au

arătat că sunt în măsură să dovedească că intimații-pârâți S.G. și S.M. au

cumpărat în anul 1992 o locuință în Brașov, cu actul autentic nr. 23386 al

fostului Notariat de Stat Brașov și l-au vândut fiicei lor, la 28 martie 2001

cu actul autentic nr. 994 din 28 martie 2001.

Aceste acte au fost depuse în recurs.

Recursul este fondat.

Având în vedere actele noi depuse în

recurs în raport de care situația de fapt nu este pe deplin stabilită pentru ca

instanța de recurs să se poată pronunța asupra cauzei, urmează a se admite

recursul. Instanța de apel va relua judecarea apelului reclamantelor, în raport

de actele noi depuse și va soluționa cauza sub aspectul unitar și complex al

tuturor probelor prezentate în susținerea acțiunii și în apărare.

Cu ocazia rejudecării cauzei se vor

lua în considerare și celelalte critici formulate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta I.S.D. și I.A.R. împotriva deciziei nr. 34/Ap din 9 mai 2003 a

Curții de Apel Brașov, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea

apelului, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2005.