ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2499/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 28 martie 2003, reclamanta F.S.R. a chemat în judecată pe pârâta SC C. SRL

Zărnești, pentru a fi obligată la plata chiriei restante pentru perioada mai

2002 – ianuarie 2003, respectiv suma de 44.087.083 lei plus 12.926.940 lei

penalități de întârziere. Totodată, a solicitat să se constate rezilierea de

drept a contractului și să se dispună evacuarea pârâtei din spațiul comercial

situat în Râșnov.

În motivarea acțiunii

reclamanta a susținut că între părți s-a încheiat un contract de închiriere pentru

spațiul comercial în litigiu, dar, deși închirierea s-a făcut pe termen de 3

ani, chiria s-a plătit numai pe 2 luni.

Prin sentința civilă nr. 4268/

S din 3 noiembrie 2003, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins acțiunea cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada preluării

spațiului și nu a asigurat o folosință utilă și liniștită a acestuia.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel societatea reclamantă, iar prin decizia nr. 98/ Ap din 13 aprilie

2004, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de

pârâtă și a respins apelul reclamantei.

Cu actul înregistrat la 1

iulie 2004 SC F.S.R. a formulat recurs împotriva acestei decizii susținând

următoarele:

- în mod greșit s-a reținut

de instanțe faptul că nu s-a pus la dispoziție spațiul comercial, atâta timp

cât pârâta l-a folosit și a plătit chiria parțial;

- în sprijinul motivului de

recurs invocat, societatea reclamantă a arătat că și în ipoteza în care nu

există un contract de închiriere în formă scrisă, folosirea spațiului comercial

de către pârâtă și plata parțială a chiriei denotă că între părți au existat

raporturi contractuale comerciale;

- instanțele au pronunțat hotărâri

netemeinice deoarece s-a acceptat ca pârâta să folosească spațiul fără să

achite chiria datorată și invocând un contract încheiat cu un terț

neproprietar.

Recursul reclamantei este

fondat.

Din actele dosarului rezultă

că între părți s-a încheiat contractul prin care F.S.R., în calitate de locator

a închiriat pârâtei SC C. SRL Zărnești, spațiul comercial situat în orașul

Râșnov, pe termen de 3 ani, pentru o chirie de un dolar S.U.A. /mp /lună,

plătibili în lei până în ziua de 28 a fiecărei luni.

Susținând că pârâta nu a

achitat chiria decât timp de 2 luni, reclamanta a invocat clauza 7 din contract

și a solicitat instanței de judecată să constate că a intervenit rezilierea de

drept a contractului de locațiune și să dispună evacuarea pârâtei.

Instanțele au reținut că

pretențiile reclamantei nu sunt întemeiate, deoarece aceasta nu a dovedit

predarea spațiului cu procesul-verbal, prima critică a recurentei vizând

această împrejurare.

Într-adevăr, dacă încheierea

procesului verbal de predare a spațiului ar fi fost esențială în stabilirea

raportului juridic de locațiune, pârâta n-ar fi putut ocupa spațiul comercial

în lipsa acestui act și nici nu ar fi achitat vreo sumă de bani cu titlu de

chirie.

În realitate,

pârâta-intimată a ocupat spațiul comercial încă din 6 noiembrie 2000, așa cum a

confirmat prin răspunsul la interogatoriul ce i s-a luat la instanța de fond,

magazinul fiind utilizat în permanență de pârâtă care, în aceste condiții avea

obligația achitării chiriei conform contractului.

Argumentul instanței de apel

potrivit căruia pârâta a fost derutată de disputa dintre diverse persoane

juridice cu privire la proprietatea asupra spațiului în discuție nu poate fi

primit deoarece, existând un contract comercial în derulare, locatarul avea

obligația de a plăti chiria datorată.

De altfel, așa cum a

precizat recurenta, problema dreptului de proprietate asupra spațiului

comercial a fost elucidată prin soluția pronunțată în alt dosar în prezent

proprietar și deținător al spațiului fiind un terț cu care pârâta a încheiat un

alt contract (așa cum a arătat chiar reprezentantul intimatei la termenul de

judecată din 18 martie 2005).

Ca atare, fiind dovedită

nerespectarea obligației ce revenea pârâtei prin contractul de închiriere, va

fi admis recursul în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., iar decizia curții de apel va fi modificată în sensul că va fi admis

apelul reclamantei și va fi schimbată în totalitate sentința instanței de fond

cu obligarea pârâtei SC C. SRL Zărnești la plata contravalorii în lei a chiriei

totalizând 1341,46 dolari S.U.A., plus 12.926.940 lei penalități de întârziere

la plată.

În conformitate cu art. 274 C.

proc. civ., pârâta intimată va achita și suma de 8.756.072 lei cheltuieli de

judecată pentru toate fazele procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC F.S.R. SA Râșnov, împotriva deciziei nr. 98/ Ap din 13 aprilie

2004 a Curții de Apel Brașov, pe care o modifică, în sensul că admite apelul

reclamantei, împotriva sentinței nr. 4268/ S din 3 noiembrie 2003, pronunțată

de Tribunalul Brașov, pe care o schimbă în totalitate, și, în fond, obligă

pârâta SC C. SRL Zărnești la plata sumei de 1341,46 dolari S.U.A.,

contravaloare chirie pe lunile mai 2002 – ianuarie 2003 (ce vor fi calculate la

cursul leu /dolar de la data executării), plus 12.926.940 lei penalități de

întârziere, cu 8.756.072 lei cheltuieli de judecată, la toate instanțele.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 8 aprilie 2005.