ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2899/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 4 noiembrie 2008, în Dosarul nr. 1405/57/2008 aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, reclamantul SC A.I.P. SRL Petroșani a solicitat ca până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acestui dosar să se dispună suspendarea executării pct. nr. 2 și nr. 5 din Decizia nr. 273 din 22 august 2008, prin care pârâta A.N.A.F. i-a respins contestația cu privire la obligațiile fiscale suplimentare în sumă de 2.249.887 lei, stabilite prin Decizia de impunere nr. 172 din 29 iunie 2007 întocmită de D.G.F.P. a județului Hunedoara. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că executarea silită a sumelor pentru care a fost respinsă contestația sa este iminentă și de natură să-i cauzeze pagube importante, prin blocarea totală a activității și trimiterea în șomaj a unui număr de 207 angajați.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 193/F/CA din 16 decembrie 2008, prin care a admis cererea și a dispus suspendarea executării creanțelor fiscale cuprinse la pct. nr. 2 și nr. 5 din Decizia nr. 273 din 22 august 2008 emisă de A.N.A.F. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Instanța de fond a considerat că sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru că reclamanta a dovedit existența unor motive temeinice de suspendare a executării actelor administrative și a administrat probe din care rezultă riscul producerii unui prejudiciu și a unor consecințe de neînlăturat. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta D.G.F.P.

a j udețului Hunedoara, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării. Recurenta a susținut că în mod greșit a apreciat instanța de fond ca fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, deși intimata-reclamantă nu a dovedit existența unor cazuri bine justificate, prin critici reale cu privire la nelegalitatea actelor administrative contestate și nici riscul producerii unor consecințe de neînlăturat, dat fiind că există posibilitatea recuperării unor eventuale plăți nedatorate în procedura reglementată de dispozițiile art. 117 lit. f) din O.G. nr. 92/2003. Recurenta a criticat și soluția de suspendare a executării actelor administrative unilaterale până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, arătând că măsura respectivă se poate dispune numai până la pronunțarea instanței de fond.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 15 coroborate cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de dovezile administrate în cauză. Recurenta a susținut neîntemeiat că în speță nu există un caz bine justificat pentru suspendarea executării și apărările formulate în dezvoltarea acestui motiv de recurs nu se referă la situația concretă avută în vedere de instanța de fond, având un caracter general.

Respectând limitele investirii sale prin cererea de suspendare a executării, instanța de fond a constatat corect ca fiind îndeplinită condiția legală privind existența unor cazuri bine justificate, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca împrejurări de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Nefondată este și critica recurentei privind neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru prevenirea unei pagube iminente.

Analizând toate consecințele care se pot produce asupra patrimoniului intimatei reclamante prin executarea actelor administrative contestate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, instanța de fond a constatat corect existența acestei condiții, prin riscul producerii unei pagube iminente, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență. Cuantumul obligațiilor fiscale stabilite prin actele contestate și efectele plății acestor debite cu privire la lichiditățile necesare pentru plata salariilor au fost avute în vedere de instanța de fond ca dovezi evidente pentru existența pericolului producerii unei pagube iminente și dificil de reparat pentru patrimoniul și întreaga activitate a societății intimate.

Cererea de suspendare a fost formulată în cadrul acțiunii pentru anularea Deciziei nr. 273 din 22 august 2008, astfel că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că, în acest caz, se poate dispune suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a pricinii. În consecință, susținerea din recurs privind durata măsurii suspendării până la pronunțarea instanței de fond nu corespunde temeiului juridic al cererii, care a fost formulată odată cu acțiunea principală pentru anularea actului administrativ. Față de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a Județului Hunedoara împotriva Sentinței nr. 193/F/CA/2008 din 16 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai 2009.