ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2899/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 4 noiembrie 2008, în Dosarul

nr. 1405/57/2008 aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, reclamantul SC A.I.P.

SRL Petroșani a solicitat ca până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

acestui dosar să se dispună suspendarea executării pct. nr. 2 și nr. 5 din Decizia

nr. 273 din 22 august 2008, prin care pârâta A.N.A.F. i-a respins contestația

cu privire la obligațiile fiscale suplimentare în sumă de 2.249.887 lei, stabilite

prin Decizia de impunere nr. 172 din 29 iunie 2007 întocmită de D.G.F.P. a

județului Hunedoara.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că executarea silită a sumelor pentru care a fost respinsă

contestația sa este iminentă și de natură să-i cauzeze pagube importante, prin

blocarea totală a activității și trimiterea în șomaj a unui număr de 207

angajați.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 193/F/CA din 16

decembrie 2008, prin care a admis cererea și a dispus suspendarea executării

creanțelor fiscale cuprinse la pct. nr. 2 și nr. 5 din Decizia nr. 273 din 22

august 2008 emisă de A.N.A.F. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

cauzei.

Instanța de fond a

considerat că sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004, pentru că reclamanta a dovedit existența unor motive temeinice de

suspendare a executării actelor administrative și a administrat probe din care

rezultă riscul producerii unui prejudiciu și a unor consecințe de neînlăturat.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a

j

udețului

Hunedoara, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii ca

neîntemeiată a cererii de suspendare a executării.

Recurenta a susținut că în

mod greșit a apreciat instanța de fond ca fiind îndeplinite condițiile

cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, deși

intimata-reclamantă nu a dovedit existența unor cazuri bine justificate, prin

critici reale cu privire la nelegalitatea actelor administrative contestate și

nici riscul producerii unor consecințe de neînlăturat, dat fiind că există

posibilitatea recuperării unor eventuale plăți nedatorate în procedura

reglementată de dispozițiile art. 117 lit. f) din O.G. nr. 92/2003.

Recurenta a criticat și

soluția de suspendare a executării actelor administrative unilaterale până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, arătând că măsura respectivă

se poate dispune numai până la pronunțarea instanței de fond.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond a aplicat

corect dispozițiile art. 15 coroborate cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

în raport de dovezile administrate în cauză.

Recurenta a susținut

neîntemeiat că în speță nu există un caz bine justificat pentru suspendarea

executării și apărările formulate în dezvoltarea acestui motiv de recurs nu se

referă la situația concretă avută în vedere de instanța de fond, având un

caracter general.

Respectând limitele

investirii sale prin cererea de suspendare a executării, instanța de fond a

constatat corect ca fiind îndeplinită condiția legală privind existența unor

cazuri bine justificate, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din

Legea nr. 554/2004, ca împrejurări de fapt și de drept, care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Nefondată este și critica

recurentei privind neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 pentru prevenirea unei pagube iminente.

Analizând toate consecințele

care se pot produce asupra patrimoniului intimatei reclamante prin executarea

actelor administrative contestate până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei, instanța de fond a constatat corect existența acestei

condiții, prin riscul producerii unei pagube iminente, în sensul prevăzut de art.

2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor, dar previzibil

cu evidență.

Cuantumul obligațiilor

fiscale stabilite prin actele contestate și efectele plății acestor debite cu

privire la lichiditățile necesare pentru plata salariilor au fost avute în

vedere de instanța de fond ca dovezi evidente pentru existența pericolului

producerii unei pagube iminente și dificil de reparat pentru patrimoniul și întreaga

activitate a societății intimate.

Cererea de suspendare a fost

formulată în cadrul acțiunii pentru anularea Deciziei nr. 273 din 22 august

2008, astfel că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 15 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că, în acest caz, se poate dispune

suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a pricinii.

În consecință, susținerea

din recurs privind durata măsurii suspendării până la pronunțarea instanței de

fond nu corespunde temeiului juridic al cererii, care a fost formulată odată cu

acțiunea principală pentru anularea actului administrativ.

Față de considerentele

expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.G.F.P. a Județului Hunedoara împotriva Sentinței nr. 193/F/CA/2008 din 16

decembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 mai 2009.