ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7270/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 31 iulie 2006 petentul M.G. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului Drăgășani, anularea în parte a dispoziției nr. 706/2006 emisă de pârâtă în sensul restituirii în natură a terenului în suprafață de 96,2 mp situat în municipiul Drăgășani, și menținerea dispozițiilor privitoare la restituirea în echivalent a construcțiilor. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că terenul solicitat prin notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 a aparținut autorului M.S.

potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 188/1958, teren ce a fost preluat abuziv în anul 1961. Petentul a mai susținut că propunerea de restituire a terenului în echivalent este nelegală, deoarece pe acesta se găsește doar o construcție ușoară, demontabilă, respectiv un chioșc confecționat din tablă, fără temelie, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Intimata a depus întâmpinarea prin care a solicitat respingerea acțiunii pe cale de excepție, arătând că a fost formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală și numai de către unul dintre moștenitorii autorului. În cauză s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu și, în interesul altuia de către F.M., care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că are teren învecinat cu al reclamantului și se impune a se ține seama de actele sale de proprietate.

De asemenea, au formulat cerere de intervenție în interes propriu numiții P.I. și P.R.I. care au solicitat respingerea acțiunii și constatarea că ei sunt proprietarii terenului în litigiu, pe care l-au cumpărat cu actele de vânzare-cumpărare nr. 2500/1997, 4140/1994 și nr. 1361/2000 și pe care au edificat construcții cu etaj, nefiind astfel posibilă restituirea în natură a terenului pretins. Prin sentința civilă n. 1189/MIF din 8 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă, s-au respins excepțiile invocate de intimată, iar pe fond s-a admis contestația și s-a dispus anularea în parte a dispoziției nr. 706/2006 emisă de Primăria municipiului Drăgășani, prin primar în sensul că s-a dispus restituirea în natură către contestator a terenului în suprafață de 96 mp situat în str. P., identificat în schița anexă la raportul de expertiză.

Au fost respinse ca nefondate cererile de intervenție. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în cauză s-a făcut dovada că autorul contestatorului a deținut în proprietate o suprafață de teren împreună cu construcții, imobile ce au fost preluate în mod abuziv de către stat, după cum rezultă chiar din dispoziția atacată. Ca urmare a expertizelor efectuate a rezultat că o parte din terenul contestatorului este liberă, iar pe o parte din teren se află două construcții ușoare ce pot fi demolate. Instanța de fond a reținut că nu sunt întemeiate excepțiile invocate de către intimată, întrucât în mod corect persoana îndreptățită ce nu cunoaște deținătorul imobilului s-a adresat primăriei, care de altfel a și emis dispoziția de restituire în echivalent; de asemenea s-a susținut că dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu impun condiția formulării cererii de către toți moștenitorii fostului proprietar.

În respingerea cererilor de intervenție s-a reținut că nu se poate pretinde în cadrul Legii nr. 10/2001 să se constate că intervenienții sunt proprietarii imobilului, ci, pe cale separată, printr-o acțiune petitorie, se poate trece la compararea titlurilor de proprietate. Împotriva sentinței pronunțată în cauză au declarat apel intimata Primăria municipiului Drăgășani, prin primar și intervenienții.

Apelanta Primăria municipiului Drăgășani, reprezentată prin primar a solicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației, susținând că în mod greșit nu s-a reținut lipsa calității procesuale a Primăriei care nu are capacitate juridică, că cererea trebuia respinsă ca inadmisibilă întrucât petentul a formulat acțiune în nume propriu, iar prin dispoziția contestată s-a dispus acordarea de despăgubiri celor trei notificatori, iar pe fond acțiunea este neîntemeiată întrucât terenul în litigiu a fost înstrăinat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 cu respectarea dispozițiilor legale iar în prezent o mare parte din terenul în litigiu se află în proprietatea numitului P.I., iar cea rămasă liberă în incinta municipiului Drăgășani.

Intervenienții în interes propriu au susținut că în mod greșit prima instanță a dispus restituirea în natură a terenului pe care se află construcții ce aparțin apelanților, întrucât acestea nu sunt ușoare sau demontabile și au fost executate pe baza unor autorizații de construcție. Au mai susținut de asemenea că prezenta cauză a fost soluționată de un complet specializat minori și familie, iar obiectul procesului nu făcea parte din competența materială a unei asemenea instanțe. În apelul declarat de apelanta intervenientă F.M. s-a invocat aceeași critică vizând compunerea completului, specializat în cauze de minori și familie, care, în opinia apelantei, nu putea soluționa prezenta cauză. S-a mai susținut de asemenea că tribunalul nu a ținut cont de actele de proprietate depuse de intervenientă din care rezultă că aceasta deține titlu pentru terenul în litigiu, iar pe de altă parte că suprafața de teren solicitată de contestator nu este liberă de construcții.

Prin decizia civilă nr. 202/A din 27 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, s-au respins ca nefondate toate apelurile declarate în cauză. În motivarea acestei decizii s-au reținut, în esență, următoarele considerente: Referitor la apelul declarat de intimata Primăria municipiului Drăgășani, prin primar, s-a reținut că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate, deoarece petentul nu a cunoscut deținătorul imobilului, adresându-se atât Primăriei cât și primarului municipiului Drăgășani, prima ca deținătoare a terenului iar cel de al doilea ca emitent al dispoziției nr. 706/2006.

Astfel, se reține că Primăria municipiului Drăgășani, reprezentată prin primar are calitatea procesuală pasivă și capacitatea de a sta în judecată, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată. Referitor la cea de a doua critică, s-a reținut că în aplicarea Legii nr. 10/2001 nu operează regula unanimității din cazul indiviziunii, demersurile întreprinse de unul dintre coproprietari au caracterul unor acte de conservare a drepturilor celorlalți coproprietari, urmând ca ulterior coproprietarii să se desocotească între ei pe calea dreptului comun. Pe fondul cauzei, instanța de apel a reținut că în cauză s-a făcut dovada că terenul în litigiu a aparținut autorului petentului și că o parte din acesta este liber, iar pe o parte din teren se află două construcții ușoare ce pot fi demontate.

Răspunzând criticilor formulate de apelanții intervenienți, instanța de apel a reținut ca nefondată critica vizând completul care a soluționat cauza în fond, întrucât acesta nu este specializat în cauze cu minori și de familie, ci secția tribunalului este intitulată civilă și de minori și familie, însă acest aspect nu echivalează cu faptul că respectivul complet judecă doar litigii de minori și familie. S-au respins și celelalte critici invocate de apelanții-intervenienți, reținându-se că în cadrul Legii nr. 10/2001 aceștia nu pot pretinde să se constate că ei sunt proprietarii imobilului, ei având calea separată a acțiunii petitorii unde se pot compara titlurile de proprietate ale tuturor părților și în final să se dea preferință titlului mai bine caracterizat.

Referitor la situația terenului ce poate fi restituit, s-a reținut că aceste aspecte au fost stabilite în mod cert prin concluziile raportului de expertiză, f. 103 dosar. Decizia pronunțată în apel a fost atacată cu recurs de către Primăria municipiului Drăgășani, reprezentată prin primar, care a invocat drept temei legal prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând că hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii și că aceasta este lipsită de temei legal și s-a dat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susțin, în esență, următoarele critici: - instanța a motivat respingerea lipsei capacității juridice pe dispozițiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 însă acest text de lege conferă capacitate juridică deplină localităților, prin folosirea sintagmei „imobile deținute de unitățile administrativ-teritoriale”; - cererea formulată de reclamant pentru restituirea în natură a terenului are un veritabil caracter real, astfel că exercitarea ei de către o singură persoană îndreptățită o face inadmisibilă; - terenul în litigiu aparține în mare parte intervenientului P., iar construcțiile au fost autorizate, restul terenului aflându-se în incinta pieței, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. VII din Titlul I al Legii nr. 247/2005 potrivit cărora persoana îndreptățită va obține măsuri reparatorii în echivalent.

Intimatul reclamant a formulat notificare prin care a solicitat respingerea recursului, combătând motivele invocate. Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor formulate și având în vedere prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, în sensul considerentelor ce succed. Contrat susținerilor apelantei, instanța de apel a reținut în mod corect că intimata are calitate procesuală pasivă în cauză. Intimatul-reclamant a adresat notificările inițiale Primăriei municipiului Drăgășani, fiind înregistrate sub nr. 586/2001, 709/2001 și 738/2001. Acestor notificări li s-a răspuns prin dispoziția nr. 706 din 3 iulie 2006 emisă de Primarul municipiului Drăgășani.

Prin art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data notificării, se menționau și primăriile în categoria persoanelor juridice obligate la restituirea proprietății. Este adevărat că prin actualul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, se conferă calitate de entitate obligată la restituire unității administrativ-teritoriale, însă aceste prevederi nu înlătură calitatea pe care primăria a avut-o, potrivit legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005. Nu poate fi primită critica formulată prin cel de al doilea motiv de recurs. Obiectul acțiunii formulate de reclamant vizează restituirea în natură a suprafeței de teren solicitate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și nu pe calea acțiunii în revendicare, cum sugerează recurenta.

În materia aplicării Legii nr. 10/2001, lege cu un profund caracter reparator, nu operează regula unanimității din cazul indiviziunii. Dreptul persoanei îndreptățite de a solicita măsurile reparatorii oferite de Legea nr. 10/2001 nu este condiționat de exercitarea aceluiași drept de către toți coproprietarii, demersurile întreprinse de unul dintre aceștia profitând și celorlalți coproprietari. Se constată că pricina a fost soluționată în mod corect și în ce privește fondul cauzei. În materia Legii nr. 10/2001 primează principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, principiu ce decurge din prevederile exprese ale art. 1 alin. (1) și art. 9 din acest act normativ. Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile.

Prin expertizele efectuate în cauză s-a constatat că respectivele construcții aflate pe suprafața de teren ce se cuvine a fi restituită reclamantului se încadrează în categoria vizată de textul legal menționat. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, neregăsindu-se cazurile de nelegalitate invocate, decizia recurată cuprinzând motivele pe care s-a întemeiat soluția adoptată, nefiind vorba de motive contradictorii ori străine de natura pricinii, iar pe de altă parte, această hotărâre nu este lipsită de temei legal și nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, astfel că se va dispune respingerea acestuia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Drăgășani împotriva deciziei nr. 202/A din 27 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2007.