ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7270/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Vâlcea la data de 31 iulie 2006 petentul M.G. a solicitat, în

contradictoriu cu Primăria municipiului Drăgășani, anularea în parte a

dispoziției nr. 706/2006 emisă de pârâtă în sensul restituirii în natură a

terenului în suprafață de 96,2 mp situat în municipiul Drăgășani, și menținerea

dispozițiilor privitoare la restituirea în echivalent a construcțiilor.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că terenul solicitat prin notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 a

aparținut autorului M.S. potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.

188/1958, teren ce a fost preluat abuziv în anul 1961.

Petentul a mai susținut că

propunerea de restituire a terenului în echivalent este nelegală, deoarece pe

acesta se găsește doar o construcție ușoară, demontabilă, respectiv un chioșc

confecționat din tablă, fără temelie, fiind aplicabile dispozițiile art. 10

alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Intimata a depus întâmpinarea prin

care a solicitat respingerea acțiunii pe cale de excepție, arătând că a fost

formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală și numai de către

unul dintre moștenitorii autorului.

În cauză s-a formulat cerere de

intervenție în interes propriu și, în interesul altuia de către F.M., care a

solicitat respingerea acțiunii, arătând că are teren învecinat cu al

reclamantului și se impune a se ține seama de actele sale de proprietate.

De asemenea, au formulat cerere de

intervenție în interes propriu numiții P.I. și P.R.I. care au solicitat respingerea

acțiunii și constatarea că ei sunt proprietarii terenului în litigiu, pe care

l-au cumpărat cu actele de vânzare-cumpărare nr. 2500/1997, 4140/1994 și nr.

1361/2000 și pe care au edificat construcții cu etaj, nefiind astfel posibilă

restituirea în natură a terenului pretins.

Prin sentința civilă n. 1189/MIF din

8 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă, s-au respins

excepțiile invocate de intimată, iar pe fond s-a admis contestația și s-a

dispus anularea în parte a dispoziției nr. 706/2006 emisă de Primăria

municipiului Drăgășani, prin primar în sensul că s-a dispus restituirea în

natură către contestator a terenului în suprafață de 96 mp situat în str. P.,

identificat în schița anexă la raportul de expertiză.

Au fost respinse ca nefondate

cererile de intervenție.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că în cauză s-a făcut dovada că autorul contestatorului a deținut în

proprietate o suprafață de teren împreună cu construcții, imobile ce au fost

preluate în mod abuziv de către stat, după cum rezultă chiar din dispoziția

atacată.

Ca urmare a expertizelor efectuate a

rezultat că o parte din terenul contestatorului este liberă, iar pe o parte din

teren se află două construcții ușoare ce pot fi demolate.

Instanța de fond a reținut că nu

sunt întemeiate excepțiile invocate de către intimată, întrucât în mod corect

persoana îndreptățită ce nu cunoaște deținătorul imobilului s-a adresat

primăriei, care de altfel a și emis dispoziția de restituire în echivalent; de

asemenea s-a susținut că dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu impun condiția

formulării cererii de către toți moștenitorii fostului proprietar.

În respingerea cererilor de

intervenție s-a reținut că nu se poate pretinde în cadrul Legii nr. 10/2001 să

se constate că intervenienții sunt proprietarii imobilului, ci, pe cale

separată, printr-o acțiune petitorie, se poate trece la compararea titlurilor

de proprietate.

Împotriva sentinței pronunțată în

cauză au declarat apel intimata Primăria municipiului Drăgășani, prin primar și

intervenienții.

Apelanta Primăria municipiului

Drăgășani, reprezentată prin primar a solicitat schimbarea hotărârii atacate în

sensul respingerii contestației, susținând că în mod greșit nu s-a reținut

lipsa calității procesuale a Primăriei care nu are capacitate juridică, că

cererea trebuia respinsă ca inadmisibilă întrucât petentul a formulat acțiune

în nume propriu, iar prin dispoziția contestată s-a dispus acordarea de

despăgubiri celor trei notificatori, iar pe fond acțiunea este neîntemeiată

întrucât terenul în litigiu a fost înstrăinat anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001 cu respectarea dispozițiilor legale iar în prezent o mare

parte din terenul în litigiu se află în proprietatea numitului P.I., iar cea

rămasă liberă în incinta municipiului Drăgășani.

Intervenienții în interes propriu au

susținut că în mod greșit prima instanță a dispus restituirea în natură a

terenului pe care se află construcții ce aparțin apelanților, întrucât acestea

nu sunt ușoare sau demontabile și au fost executate pe baza unor autorizații de

construcție.

Au mai susținut de asemenea că

prezenta cauză a fost soluționată de un complet specializat minori și familie,

iar obiectul procesului nu făcea parte din competența materială a unei asemenea

instanțe.

În apelul declarat de apelanta

intervenientă F.M. s-a invocat aceeași critică vizând compunerea completului,

specializat în cauze de minori și familie, care, în opinia apelantei, nu putea

soluționa prezenta cauză.

S-a mai susținut de asemenea că

tribunalul nu a ținut cont de actele de proprietate depuse de intervenientă din

care rezultă că aceasta deține titlu pentru terenul în litigiu, iar pe de altă

parte că suprafața de teren solicitată de contestator nu este liberă de

construcții.

Prin decizia civilă nr. 202/A din 27

aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie, s-au respins ca nefondate toate apelurile declarate în cauză.

În motivarea acestei decizii s-au

reținut, în esență, următoarele considerente:

Referitor la apelul declarat de

intimata Primăria municipiului Drăgășani, prin primar, s-a reținut că în mod

corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

invocate, deoarece petentul nu a cunoscut deținătorul imobilului, adresându-se

atât Primăriei cât și primarului municipiului Drăgășani, prima ca deținătoare a

terenului iar cel de al doilea ca emitent al dispoziției nr. 706/2006. Astfel,

se reține că Primăria municipiului Drăgășani, reprezentată prin primar are

calitatea procesuală pasivă și capacitatea de a sta în judecată, având în

vedere dispozițiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Referitor la cea de a doua critică,

s-a reținut că în aplicarea Legii nr. 10/2001 nu operează regula unanimității

din cazul indiviziunii, demersurile întreprinse de unul dintre coproprietari au

caracterul unor acte de conservare a drepturilor celorlalți coproprietari,

urmând ca ulterior coproprietarii să se desocotească între ei pe calea

dreptului comun.

Pe fondul cauzei, instanța de apel a

reținut că în cauză s-a făcut dovada că terenul în litigiu a aparținut

autorului petentului și că o parte din acesta este liber, iar pe o parte din

teren se află două construcții ușoare ce pot fi demontate.

Răspunzând criticilor formulate de

apelanții intervenienți, instanța de apel a reținut ca nefondată critica vizând

completul care a soluționat cauza în fond, întrucât acesta nu este specializat

în cauze cu minori și de familie, ci secția tribunalului este intitulată civilă

și de minori și familie, însă acest aspect nu echivalează cu faptul că

respectivul complet judecă doar litigii de minori și familie.

S-au respins și celelalte critici

invocate de apelanții-intervenienți, reținându-se că în cadrul Legii nr.

10/2001 aceștia nu pot pretinde să se constate că ei sunt proprietarii

imobilului, ei având calea separată a acțiunii petitorii unde se pot compara

titlurile de proprietate ale tuturor părților și în final să se dea preferință titlului

mai bine caracterizat.

Referitor la situația terenului ce

poate fi restituit, s-a reținut că aceste aspecte au fost stabilite în mod cert

prin concluziile raportului de expertiză, f. 103 dosar.

Decizia pronunțată în apel a fost

atacată cu recurs de către Primăria municipiului Drăgășani, reprezentată prin

primar, care a invocat drept temei legal prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., susținând că hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de

natura pricinii și că aceasta este lipsită de temei legal și s-a dat cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susțin, în esență, următoarele critici:

- instanța a motivat respingerea

lipsei capacității juridice pe dispozițiile art. 21 alin. (4) din Legea nr.

10/2001 însă acest text de lege conferă capacitate juridică deplină

localităților, prin folosirea sintagmei „imobile deținute de unitățile

administrativ-teritoriale”;

- cererea formulată de reclamant

pentru restituirea în natură a terenului are un veritabil caracter real, astfel

că exercitarea ei de către o singură persoană îndreptățită o face inadmisibilă;

- terenul în litigiu aparține în

mare parte intervenientului P., iar construcțiile au fost autorizate, restul

terenului aflându-se în incinta pieței, astfel că sunt aplicabile dispozițiile

art. VII din Titlul I al Legii nr. 247/2005 potrivit cărora persoana

îndreptățită va obține măsuri reparatorii în echivalent.

Intimatul reclamant a formulat

notificare prin care a solicitat respingerea recursului, combătând motivele

invocate.

Verificând legalitatea deciziei

recurate prin prisma criticilor formulate și având în vedere prevederile legale

aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat,

în sensul considerentelor ce succed.

Contrat susținerilor apelantei,

instanța de apel a reținut în mod corect că intimata are calitate procesuală

pasivă în cauză.

Intimatul-reclamant a adresat

notificările inițiale Primăriei municipiului Drăgășani, fiind înregistrate sub

nr. 586/2001, 709/2001 și 738/2001.

Acestor notificări li s-a răspuns

prin dispoziția nr. 706 din 3 iulie 2006 emisă de Primarul municipiului

Drăgășani.

Prin art. 20 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, în forma în vigoare la data notificării, se menționau și primăriile în

categoria persoanelor juridice obligate la restituirea proprietății.

Este adevărat că prin actualul art.

20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, se conferă calitate de

entitate obligată la restituire unității administrativ-teritoriale, însă aceste

prevederi nu înlătură calitatea pe care primăria a avut-o, potrivit legii, până

la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.

Nu poate fi primită critica

formulată prin cel de al doilea motiv de recurs.

Obiectul acțiunii formulate de

reclamant vizează restituirea în natură a suprafeței de teren solicitate în

temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și nu pe calea acțiunii în revendicare,

cum sugerează recurenta.

În materia aplicării Legii nr.

10/2001, lege cu un profund caracter reparator, nu operează regula unanimității

din cazul indiviziunii.

Dreptul persoanei îndreptățite de a

solicita măsurile reparatorii oferite de Legea nr. 10/2001 nu este condiționat

de exercitarea aceluiași drept de către toți coproprietarii, demersurile

întreprinse de unul dintre aceștia profitând și celorlalți coproprietari.

Se constată că pricina a fost

soluționată în mod corect și în ce privește fondul cauzei.

În materia Legii nr. 10/2001

primează principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv,

principiu ce decurge din prevederile exprese ale art. 1 alin. (1) și art. 9 din

acest act normativ.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001 se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții

ușoare sau demontabile.

Prin expertizele efectuate în cauză

s-a constatat că respectivele construcții aflate pe suprafața de teren ce se

cuvine a fi restituită reclamantului se încadrează în categoria vizată de

textul legal menționat.

Față de toate considerentele expuse,

Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat,

neregăsindu-se cazurile de nelegalitate invocate, decizia recurată cuprinzând

motivele pe care s-a întemeiat soluția adoptată, nefiind vorba de motive

contradictorii ori străine de natura pricinii, iar pe de altă parte, această hotărâre

nu este lipsită de temei legal și nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii, astfel că se va dispune respingerea acestuia, în conformitate

cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta Primăria municipiului Drăgășani împotriva deciziei nr. 202/A

din 27 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie

2007.