ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3169/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la 21

februarie 2006, contestatoarele V.V.P. și D.M. au solicitat anularea

dispoziției nr. 74 din 20 ianuarie 2006, emisă de Primarul Municipiului

Drăgășani, în baza Legii nr. 10/2001, prin care li s-a respins notificarea nr.

16/2003, ca fiind formulată peste termenul prevăzut de lege.

În motivare, contestatoarele au

arătat că sunt moștenitoarele autorilor V.R. și V.P., care au deținut în

proprietate un teren de 482 mp și o casă din cărămidă, imobile expropriate în

baza Legii nr. 120/1988, pentru care ele au solicitat acordarea de despăgubiri.

Au mai arătat că dispoziția emisă de

primar este nelegală, deoarece ele au depus în termenul legal cererea de

despăgubiri și nu s-a reținut că acest termen a fost prelungit ulterior prin

diferite acte legislative, iar anterior notificării, contestatoarele

formulaseră cereri de restituire a imobilelor.

Prin sentința civilă nr. 406 din 8

iunie 2006, Tribunalul Vâlcea a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 74

din 20 ianuarie 2006, emisă de Primarul Municipiului Drăgășani și l-a obligat

pe acesta să rezolve notificarea nr. 16/2003 pe fond.

Instanța de fond a reținut că

dispoziția dată de primar este nelegală, pentru că, în speță trebuiau să se

aibă în vedere și cererile anterioare adresate aceleiași instituții și care au

rămas nerezolvate până în prezent, ori, să le dea contestatoarelor, în termenul

prevăzut de lege, îndrumările necesare pentru a formula notificarea prevăzută

de Legea nr. 10/2001, prin intermediul unui executor judecătoresc, lucru pe

care primarul nu l-a făcut.

S-a reținut, că autorul

contestatoarelor a formulat cerere în baza Legii nr. 18/1991, dar aceasta a

rămas fără răspuns, iar prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile

proprietății și justiției s-a prevăzut că notificările nesoluționate până la

data intrării în vigoare a acesteia, se vor înainta în termen de 60 de zile

comisiilor comunale, orășenești, municipale constituite potrivit Legii fondului

funciar nr. 18/1991, republicată și Legii nr. 1/2000.

Pârâtul a declarat apel împotriva

acestei sentințe.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

civilă nr. 258/A din 22 noiembrie 2006, a admis apelul și a schimbat sentința

în sensul că a respins contestația.

S-a reținut, în esență, că, întrucât

notificarea înaintată de cele 2 contestatoare, s-a făcut peste termenul

prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, care este un termen de decădere, în

mod nelegal a dispus prima instanță anularea dispoziției și obligarea

primarului de a se pronunța asupra fondului.

Împotriva acestei decizii

contestatoarele au declarat recurs și au susținut că instanța de apel a

apreciat în mod nelegal că nu au formulat notificarea în termenul prevăzut de

Legea nr. 10/2001, întrucât prin Legea nr. 247/2005 se prevede că notificărilor

nesoluționate până la data intrării ei în vigoare, li se aplică dispozițiile

art. 5 alin. (2), care menționează că alin. (1) se aplică în mod corespunzător

și pentru terenurile prevăzute la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

De aceea, consideră că aceste prevederi

legale trebuiesc aplicate prin analogie și notificărilor înregistrate anterior

și nesoluționate până la adoptarea Legii nr. 247/2005.

Recursul este nefondat față de

susținerile contestatoarelor și față de considerentele corecte ale curții de

apel.

Așa cum corect s-a reținut,

notificarea contestatoarelor s-a înregistrat la 24 aprilie 2003.

Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, notificarea persoanei îndreptățite trebuia făcută în 6 luni,

termenul fiind prelungit prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, până

la 14 februarie 2002.

Întrucât termenul prevăzut de art.

22 din Legea nr. 10/2001, republicată (fost art. 21) este un termen de

decădere, el nefiind susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în

termen, dispoziția primarului de respingere a notificării pentru nerespectarea

termenului legal este dată cu respectarea normelor speciale imperative.

Corect s-a reținut că dispozițiile

din Titlul I din Legea nr. 247/2005 se referă la notificările nesoluționate

până în prezent și nicidecum la cele nedepuse în termen și cu privire la cu

totul alte imobile, respectiv la construcții situate în extravilanul

localității aparținând exploatațiilor agricole sau la construcțiile de pe

terenurile forestiere.

Astfel, curtea de apel, reținând corect

că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică, a schimbat-o

respingând contestația formulată și a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru aceste motive, criticile

exprimate nefiind întemeiate, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

V.V.P. și D.M. împotriva deciziei nr. 258/A din 22 noiembrie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 aprilie 2007.