ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1188/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC U.P. SRL Ovidiu a chemat-o în judecată pe pârâta SC G.T. SA Târgu Jiu și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare a încărcătorului Stalowa Wella și obligarea pârâtei la restituirea prețului plus sporul de valoare și spezele vânzării. Reclamanta și-a motivat acțiunea arătând că a cumpărat utilajul respectiv, că a achitat parțial prețul și că în perioada de funcționare, utilajul s-a defectat datorită unor vicii constatate printr-o expertiză extrajudiciară. Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata diferenței de preț rămasă neachitată, actualizată cu indicele de inflație întrucât CEC-ul, emis de administratorul reclamantei, împotriva căruia a făcut plângere penală, era fără acoperire.

Litigiul a fost soluționat de Tribunalul Gorj, care în al doilea ciclu procesual, prin sentința nr. 59 din 22 mai 2007 a admis acțiunea principală, a dispus rezoluțiunea vânzării ce a făcut obiectul facturii din 20 mai 2004 și a redus prețul vânzării la 96.940 ron. Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta SC G.T. SA. Instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea sentinței, raportul de expertiză întocmit în primul ciclu procesual din care rezulta că motorul nu era cel din dotarea inițială a utilajului, performanțele motorului fiind cu 30 - 40% inferioare celui original. În aceste condiții s-a apreciat că vânzătorul răspunde pentru viciile ascunse potrivit art. 1352 C. civ.

chiar dacă nu le-a cunoscut, rezoluțiunea și reducerea prețului în opinia instanței fiind justificate. Aceleași argumente au fost avute în vedere și pentru respingerea cererii reconvenționale. Sentința primei instanțe pronunțată în rejudecare a fost atacată cu apel iar Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 225 din 12 octombrie 2007 a schimbat soluția în sensul respingerii acțiunii principale și a admiterii cererii reconvenționale formulate de pârâtă, reclamanta fiind obligată la plata prețului actualizat.

Curtea a reținut în considerentele deciziei că reclamanta - intimată a invocat prin acțiunea introductivă faptul că la data de 1 septembrie 2004 a descoperit vicii ascunse ale încărcătorului (utilajului) care a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare și că termenul în care se putea introduce acțiunea pentru valorificarea drepturilor decurgând din convenție a expirat la 1 martie 2005. Această concluzie s-a bazat pe faptul că acțiunea a fost promovată la data de 23 mai 2005, după ce se împlinise termenul pentru exercițiul acțiunii. Găsind nejustificată cererea de rezoluțiune și prescrisă cea de reducere a prețului vânzării pentru vicii ascunse, instanța de apel în temeiul art. 969 C. civ., a admis pe baza acestor argumente și cererea reconvențională și a obligat reclamanta să-i plătească pârâtei diferența de preț.

Împotriva deciziei nr. 225 din 12 octombrie 2007 a declarat recurs reclamanta SC U.P. SRL pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea acestui motiv a susținut că s-a aplicat greșit art. 137 alin. (1), art. 295 C. proc. civ. și principiul contradictorialității. În esență a susținut că instanța de apel s-a pronunțat asupra excepției prescripției fără ca în prealabil să o pună în dezbatere astfel că în opinia sa a fost încălcat principiul contradictorialității. Pentru susținerea acestor argumente s-a făcut trimitere la încheierea din 9 octombrie 2007, pentru ca instanța de control să observe că nu s-a discutat excepția prescripției dreptului la acțiune motiv pentru care recurenta s-a considerat îndreptățită să considere că instanța de apel și-a depășit limitele investirii.

Intimata SC G.T. SA prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că principiul contradictorialității a fost respectat. A mai arătat că excepția prescripției dreptului la acțiune privind viciile ascunse a fost pusă în discuție atunci când s-a dat cuvântul pe fond încă din primul ciclu procesual. În fine, intimata a arătat că recurenta nu a adus nicio critică în legătură cu respingerea pe fond a acțiunii principale și nici în legătură cu admiterea reconvenționalei, iar în ce privește excepția prescripției a precizat că aceasta a privit doar aplicarea art. 1355 C. civ. nu și celelalte cereri, care au fost analizate pe fond. Recursul este nefondat.

- Pentru a răspunde criticii formulată în recurs trebuie observat mai întâi că într-un prim ciclu procesual a fost pronunțată decizia nr. 279 din 13 decembrie 2006 prin care s-au admis apelurile părților în proces și, urmare desființării sentinței nr. 112/2006 cauza a fost trimisă pentru rejudecare, în primă instanță, reproșându-se primei soluții faptul că a nesocotit prevederile art. 1352 și art. 1354 C. civ. Totodată prin decizia de desființare s-a reținut că răspunderea pentru viciile ascunse este una legală, pentru că părțile nu s-au învoit ca vânzătorul să nu răspundă pentru vicii. Instanța de desființare a mai constatat la acel moment că s-au interpretat greșit și dispozițiile art. 1020 și art. 1021 C. civ.

- După rejudecarea fondului de către Tribunal, Curtea de Apel Craiova în examinarea criticilor aduse soluției a pornit de la aplicarea art. 1352 și art. 1355 C. civ. așa cum a dispus prin decizia de desființare pronunțată anterior, care punea instanța de fond în situația de a examina și excepțiile de fond legate de dispozițiile care reglementează răspunderea pentru viciile ascunse. Din dispozitivul deciziei recurate rezultă cu evidență că acțiunea principală s-a respins ca nefondată iar din considerente se deduce că cererea de rezoluțiune a contractului [fila 4 alin. (4) din decizie] a fost apreciată ca nejustificată în timp ce cererea de reducere a prețului vânzării s-a stabilit că a intrat sub incidența prescripției.

- Față de această distincție care s-a făcut în considerentele deciziei în legătură cu acțiunea principală, critica în legătură cu discutarea pentru prima dată a excepției prescripției este nefondată. După cum se poate observa din soluțiile anterioare instanța nu s-a aflat în situația de a examina din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune astfel că nu se poate reține că s-au încălcat prevederile art. 137 C. proc. civ. cum s-a susținut în prima critică. În aceeași ordine de idei pentru examinarea aplicării art. 1352, art. 1355 – art. 1357, instanța de apel a examinat natura viciilor cât și termenul în care în funcție de natura acestora reclamanta din acțiunea principală putea să-și valorifice drepturile astfel că față și de caracterul devolutiv al apelului nu se poate reține că s-au depășit limitele investirii instanței de apel și că s-au încălcat prevederile art. 295 C. proc.

civ. - Din încheierea de dezbateri la care a făcut trimitere recurenta rezultă că părțile și-au expus argumentele în susținerea apelului și respectiv în combaterea acestuia fiecare structurându-și apărările cum au considerat necesar în limitele disponibilității așa încât nu se poate pretinde că s-a încălcat principiul contradictorialității. Ca esență a considerentelor de mai sus urmează să se rețină că ordinea de analiză a criticilor aduse sentinței cu referire și la decizia de desființare pronunțată de aceeași Curte într-un alt ciclu procesual a fost respectată, că în cauză nu s-au pus în discuție chestiuni noi legate de natura viciilor și de dreptul de a pretinde rezoluțiunea contractului și reducerea prețului.

Nu în ultimul rând respingerea pe fond a cererii de rezoluțiune care nu a fost criticată a stat și la baza argumentelor pentru respingerea cererii reconvenționale iar această parte a soluției nu a fost criticată recurenta fiind în contradicție cu propriile susțineri de vreme ce nu a urmărit soluția în ansamblu. În acest context reformarea pe acțiunea principală nu poate fi primită în raport de motivele invocate nefiind demonstrată lipsa temeiului legal sau aplicarea greșită a legii. În consecință, față de cele ce preced, recursul potrivit art. 312 C. proc. civ. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC U.P. SRL Ovidiu împotriva deciziei nr. 225 din 12 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2008.