ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1188/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta SC U.P. SRL Ovidiu a chemat-o în judecată pe pârâta SC G.T.

SA Târgu Jiu și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se dispună

rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare a încărcătorului Stalowa Wella

și obligarea pârâtei la restituirea prețului plus sporul de valoare și spezele

vânzării. Reclamanta și-a motivat acțiunea arătând că a cumpărat utilajul

respectiv, că a achitat parțial prețul și că în perioada de funcționare,

utilajul s-a defectat datorită unor vicii constatate printr-o expertiză

extrajudiciară.

Pârâta a formulat cerere reconvențională prin

care a solicitat obligarea reclamantei la plata diferenței de preț rămasă

neachitată, actualizată cu indicele de inflație întrucât CEC-ul, emis de

administratorul reclamantei, împotriva căruia a făcut plângere penală, era fără

acoperire.

Litigiul a fost soluționat de Tribunalul

Gorj, care în al doilea ciclu procesual, prin sentința nr. 59 din 22 mai 2007 a

admis acțiunea principală, a dispus rezoluțiunea vânzării ce a făcut obiectul

facturii din 20 mai 2004 și a redus prețul vânzării la 96.940 ron. Prin aceeași

sentință a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta SC G.T. SA.

Instanța de fond a avut în vedere la

pronunțarea sentinței, raportul de expertiză întocmit în primul ciclu procesual

din care rezulta că motorul nu era cel din dotarea inițială a utilajului,

performanțele motorului fiind cu 30 - 40% inferioare celui original. În aceste condiții

s-a apreciat că vânzătorul răspunde pentru viciile ascunse potrivit art. 1352 C.

civ. chiar dacă nu le-a cunoscut, rezoluțiunea și reducerea prețului în opinia

instanței fiind justificate. Aceleași argumente au fost avute în vedere și

pentru respingerea cererii reconvenționale.

Sentința primei instanțe pronunțată în

rejudecare a fost atacată cu apel iar Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 225

din 12 octombrie 2007 a schimbat soluția în sensul respingerii acțiunii  principale

și a admiterii cererii reconvenționale formulate de pârâtă, reclamanta fiind

obligată la plata prețului actualizat.

Curtea a reținut în considerentele deciziei

că reclamanta - intimată a invocat prin acțiunea introductivă faptul că la data

de 1 septembrie 2004 a descoperit vicii ascunse ale încărcătorului (utilajului)

care a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare și că termenul în

care se putea introduce acțiunea pentru valorificarea drepturilor decurgând din

convenție a expirat la 1 martie 2005. Această concluzie s-a bazat pe faptul că acțiunea

a fost promovată la data de 23 mai 2005, după ce se împlinise termenul pentru

exercițiul acțiunii.

Găsind nejustificată cererea de rezoluțiune

și prescrisă cea de reducere a prețului vânzării pentru vicii ascunse, instanța

de apel în temeiul art. 969 C. civ., a admis pe baza acestor argumente și

cererea reconvențională și a obligat reclamanta să-i plătească pârâtei

diferența de preț.

Împotriva deciziei nr. 225 din 12 octombrie

2007 a declarat recurs reclamanta SC U.P. SRL pentru motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea acestui motiv a susținut că s-a aplicat

greșit art. 137 alin. (1), art. 295 C. proc. civ. și principiul

contradictorialității.

În esență a susținut că instanța de apel s-a

pronunțat asupra excepției prescripției fără ca în prealabil să o pună în

dezbatere astfel că în opinia sa a fost încălcat principiul

contradictorialității. Pentru susținerea acestor argumente s-a făcut trimitere

la încheierea din 9 octombrie 2007, pentru ca instanța de control să observe că

nu s-a discutat excepția prescripției dreptului la acțiune motiv pentru care

recurenta s-a considerat îndreptățită să considere că instanța de apel și-a

depășit limitele investirii.

Intimata SC G.T. SA prin întâmpinare a

solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că principiul

contradictorialității a fost respectat. A mai arătat că excepția prescripției

dreptului la acțiune privind viciile ascunse a fost pusă în discuție atunci

când s-a dat cuvântul pe fond încă din primul ciclu procesual. În fine,

intimata a arătat că recurenta nu a adus nicio critică în legătură cu

respingerea pe fond a acțiunii principale și nici în legătură cu admiterea

reconvenționalei, iar în ce privește excepția prescripției a precizat că

aceasta a privit doar aplicarea art. 1355 C. civ. nu și celelalte cereri, care

au fost analizate pe fond.

Recursul este nefondat.

- Pentru a răspunde criticii formulată în

recurs trebuie observat mai întâi că într-un prim ciclu procesual a fost pronunțată

decizia nr. 279 din 13 decembrie 2006 prin care s-au admis apelurile părților

în proces și, urmare desființării sentinței nr. 112/2006 cauza a fost trimisă

pentru rejudecare, în primă instanță, reproșându-se primei soluții faptul că a nesocotit

prevederile art. 1352 și art. 1354 C. civ. Totodată prin decizia de desființare

s-a reținut că răspunderea pentru viciile ascunse este una legală, pentru că părțile

nu s-au învoit ca vânzătorul să nu răspundă pentru vicii. Instanța de desființare

a mai constatat la acel moment că s-au interpretat greșit și dispozițiile art. 1020

și art. 1021 C. civ.

- După rejudecarea fondului de către Tribunal,

Curtea de Apel Craiova în examinarea criticilor aduse soluției a pornit de la

aplicarea art. 1352 și art. 1355 C. civ. așa cum a dispus prin decizia de

desființare pronunțată anterior, care punea instanța de fond în situația de a

examina și excepțiile de fond legate de dispozițiile care reglementează

răspunderea pentru viciile ascunse. Din dispozitivul deciziei recurate rezultă

cu evidență că acțiunea principală s-a respins ca nefondată iar din

considerente se deduce că cererea de rezoluțiune a contractului [fila 4 alin.

(4) din decizie] a fost apreciată ca nejustificată în timp ce cererea de

reducere a prețului vânzării s-a stabilit că a intrat sub incidența

prescripției.

- Față de această distincție care s-a făcut

în considerentele deciziei în legătură cu acțiunea principală, critica în

legătură cu discutarea pentru prima dată a excepției prescripției este nefondată.

După cum se poate observa din soluțiile

anterioare instanța nu s-a aflat în situația de a examina din oficiu excepția

prescripției dreptului la acțiune astfel că nu se poate reține că s-au încălcat

prevederile art. 137 C. proc. civ. cum s-a susținut în prima critică.

În aceeași ordine de idei pentru examinarea

aplicării art. 1352, art. 1355 – art. 1357, instanța de apel a examinat natura

viciilor cât și termenul în care în funcție de natura acestora reclamanta din

acțiunea principală putea să-și valorifice drepturile astfel că față și de

caracterul devolutiv al apelului nu se poate reține că s-au depășit limitele

investirii instanței de apel și că s-au încălcat prevederile art. 295 C. proc.

civ.

- Din încheierea de dezbateri la care a făcut

trimitere recurenta rezultă că părțile și-au expus argumentele în susținerea

apelului și respectiv în combaterea acestuia fiecare structurându-și apărările

cum au considerat necesar în limitele disponibilității așa încât nu se poate

pretinde că s-a încălcat principiul contradictorialității.

Ca esență a considerentelor de mai sus

urmează să se rețină că ordinea  de analiză a criticilor aduse sentinței cu

referire și la decizia de desființare pronunțată de aceeași Curte într-un alt ciclu

procesual a fost respectată, că în cauză nu s-au pus în discuție chestiuni noi

legate de natura viciilor și de dreptul de a pretinde rezoluțiunea contractului

și reducerea prețului. Nu în ultimul rând respingerea pe fond a cererii de

rezoluțiune care nu a fost criticată a stat și la baza argumentelor pentru

respingerea cererii reconvenționale iar această parte a soluției nu a fost criticată

recurenta fiind în contradicție cu propriile susțineri de vreme ce nu a urmărit

soluția în ansamblu. În acest context reformarea pe acțiunea principală nu

poate fi primită în raport de motivele invocate nefiind demonstrată lipsa

temeiului legal sau aplicarea greșită a legii.

În consecință, față de cele ce preced,

recursul potrivit art. 312 C. proc. civ. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta SC U.P. SRL Ovidiu împotriva deciziei nr. 225 din 12 octombrie 2007

a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

martie 2008.