ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 356/2008

Asupra contestațiilor în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 1106/ E din 12 mai 2003, a admis acțiunea reclamantei SC S. SA împotriva pârâților P.I., L.V., I.V., SC V. SA și A.P.A.P.S., a anulat hotărârile A.G.E.A. nr. 71, 72 și 73 din 25 noiembrie 2000 și actul adițional la statutul reclamantei, a dispus radierea din registrul comerțului a operațiunii efectuate, a suspendat judecata cererii de obligare a pârâților la daune. Curtea de Apel Iași, prin decizia comercială nr. 1098 din 27 octombrie 2003, a admis recursurile pârâților P.I., L.V., I.V., SC V. SA, a casat sentința tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare, întrucât procedura de citare cu SC R. SRL Iași, rezultată din divizarea SC V. SA nu a fost îndeplinită.

Contestația în anulare împotriva acestei decizii a fost respinsă de Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 1262 din 8 noiembrie 2003. În rejudecare, SC R. SRL București a intervenit printr-o cerere prin care, în calitatea sa de acționar majoritar al reclamantei, solicită admiterea acțiunii și anularea hotărârilor A.G.E.A. din 25 noiembrie 2000. Prin sentința civilă nr. 848/ E din 9 noiembrie 2004, tribunalul a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și cererii de intervenție, a admis acțiunea și cererea de intervenție accesorie, a anulat hotărârile 71, 72 și 73 adoptate de A.G.E.A. SC S. SA Iași, actul adițional la actul constitutiv al reclamantei și actul constitutiv al SC V. SA precum și hotărârea nr. 1 A.G.E.A.

SC V. Iași din 14 iunie 2001; a anulat proiectul de divizare a SC V. SA și a actului adițional la actul constitutiv al SC R. SRL Iași; a dispus radierea din registrul comerțului a mențiunilor efectuate și a luat act de renunțarea la capătul de cerere privind plata despăgubirilor. Prin sentința civilă nr. 212/ E din 19 2005, tribunalul completează dispozitivul sentinței civile nr. 848/E/2004 dispunând ca toate bunurile care au fost incluse în capitalul social al SC V. SA Iași în sumă de 562.475.000 lei precum și pasivul de o valoare egală să revină în capitalul social al reclamantei. Soluționând apelurile declarate de pârâții SC V. SA, SC R. SRL, I.V., P.I. și L.V., Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 3/ A/com din 15 mai 2006, a respins cererile, considerând nefondate excepțiile față de caracterul absolut al nulității hotărârilor A.G.E.A.

atacate în raport cu cauza ilicită și frauda la lege, iar pe fond a constatat încălcarea normelor privind divizarea societății comerciale (art. 8 din Legea nr. 82/1991, H.G. nr. 500/1995, art. 32 din Legea nr. 99/1999, art. 145 și 241 din Legea nr. 31/1990). Prin decizia nr. 1003 din 7 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, recursurile de pârâții L.V. și SC V. SA Iași împotriva deciziei nr. 3 din 15 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași, considerând că excepțiile invocate de pârâți au fost corect soluționate și motivate de instanța de apel, admisibilitatea lor fiind dependentă de calificarea juridică dată de instanță nulităților, nu au fost motive contradictorii în considerentele hotărârii judecătorești atacate, iar prevederile art. 56 din Legea nr. 31/1990 nu sunt aplicabile.

Cu privire la depășirea atribuțiilor instanțelor judecătorești, instanța de recurs a considerat că prin completarea sentinței nr. 848/2004 nu s-au consfințit decât consecințele ce decurgeau din constatarea nulității absolute a hotărârilor A.G.E.A. iar în legătură cu încălcarea normelor de procedură, recurentul se află în eroare față de instituțiile de drept procesual și cele de drept substanțial. Ultimul motiv de recurs a fost analizat de instanță în raport cu prevederile pct. 8 din art. 304 C. proc. civ., aplicarea O.U.G. nr. 88/1998 și a Legii nr. 99/1999 fiind pertinentă față de măsura divizării luată în vederea privatizării societăților comerciale; iar motivul de ordine publică, lipsa calității procesuale active, în raport cu natura juridică a nulității a fost considerat nefondat, orice persoană interesată având deschisă calea acțiunii judiciare.

Împotriva deciziei astfel pronunțată, pârâta SC V. SA Iași a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (2) C. proc. civ., susținând că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de ordine publică privind calitatea procesuală a reclamantei. Prin contestația în anulare formulată de pârâtul L.V. întemeiată pe aceleași prevederi legale, se susține omisiunea cercetării motivului de recurs privind excepția prescripției dreptului la acțiunea susținută prin neretroactivitatea legii (Legea nr. 137/2002, nr. 161/2003 și H.G. nr. 577/2002) consfințită de prevederile art. 15 din Constituția României. Prin încheierea din 16 octombrie 2007, instanța, având în vedere identitatea de părți și de obiect a litigiului, în temeiul dispozițiilor art. 164 C. proc.

civ., a dispus conexarea cauzelor. Contestația în anulare urmează a fi admisă. Cale extraordinară de atac de retractare, contestația în anulare împotriva hotărârilor date de instanța de recurs este admisibilă în situația în care respingând recursul sau admițându-l în parte instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare. Într-o dezvoltare amplă dar ambiguă a motivelor de recurs, recurenta evocă tardivitatea acțiunii de anulare a hotărârilor A.G.A. în raport cu dispozițiile Legii nr. 31/1990, art. 61 și 62 astfel cum erau reglementate, la momentul promovării acțiunii, totodată evocă lipsa căilor de atac împotriva încheierii judecătorului delegat la registrul comerțului prin care s-a consemnat divizarea SC S. SA și înființarea SC V. SA Instanța de recurs, în considerarea acestei expuneri, nu a analizat aspectele determinate prin motivarea ambiguă privind excepțiile invocate, circumstanțiate însă în susținerea motivelor prezentei contestații.

Astfel, raportarea caracterului nulității la momentul întocmirii actului în considerarea neretroactivității legii nu a fost avut în vedere în considerentele hotărârii judecătorești atacate după cum nici argumentele privind rămânerea definitivă prin neatacare a încheierilor judecătorului delegat la registrul comerțului. Caracterul absolut sau relativ al nulităților rezolvă evident chestiunea excepțiilor invocate, însă instanța a omis în considerentele expuse stabilirea aplicării în timp a legii și implicit a termenului în care hotărârea A.G.A. putea fi atacată, având în vedere legislația existentă la momentul întocmirii actului atacat. Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 318 alin. (2) C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite contestația în anulare formulată de contestatorii L.V. și SC V. SA Iași împotriva deciziei nr. 1003 din 7 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe care o va anula, stabilind termen pentru judecarea recursului la 20 mai 2008. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de SC VICOM SA Iași împotriva deciziei nr. 1003 din 7 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, pe care o anulează. Stabilește termen pentru judecarea recursului aceleiași părți împotriva deciziei nr. 3 din 15 mai 2006 a Curții de Apel Iași la data de 20 mai 2008. Cu citarea părților. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2008.