ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 356/2008

Asupra contestațiilor în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 1106/ E din 12 mai 2003, a

admis acțiunea reclamantei SC S. SA împotriva

pârâților

P.I., L.V., I.V., SC V. SA

și

A.P.A.P.S., a anulat hotărârile A.G.E.A. nr. 71, 72 și 73 din 25 noiembrie

2000 și actul adițional la statutul

reclamantei, a dispus radierea din

registrul

comerțului a operațiunii efectuate, a suspendat judecata

cererii de

obligare a pârâților la daune.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

comercială nr. 1098 din

27

octombrie 2003, a admis recursurile pârâților P.I., L.V.,

I.V., SC V. SA, a casat sentința tribunalului și a

trimis cauza spre

rejudecare, întrucât procedura de citare cu SC R.

SRL Iași,

rezultată din divizarea SC V. SA nu a fost îndeplinită.

Contestația în anulare împotriva acestei

decizii a fost respinsă de Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 1262 din 8

noiembrie 2003.

În rejudecare, SC R. SRL București a

intervenit printr-o

cerere

prin care, în calitatea sa de acționar majoritar al reclamantei,

solicită admiterea acțiunii și anularea hotărârilor A.G.E.A. din 25

noiembrie 2000.

Prin sentința civilă nr. 848/ E din 9 noiembrie 2004, tribunalul a

respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și

cererii de intervenție, a

admis

acțiunea și cererea de intervenție accesorie, a anulat hotărârile

71, 72

și 73 adoptate de A.G.E.A. SC S. SA Iași, actul

adițional la actul constitutiv al reclamantei și actul constitutiv al

SC

V. SA precum și hotărârea nr. 1 A.G.E.A. SC V. Iași din 14 iunie 2001;

a anulat proiectul de divizare a SC V. SA și a

actului adițional la actul constitutiv al SC R. SRL Iași; a dispus

radierea din registrul comerțului a mențiunilor

efectuate și a luat act de renunțarea la capătul de cerere privind plata

despăgubirilor.

Prin sentința civilă nr. 212/ E din 19 2005,

tribunalul

completează

dispozitivul sentinței civile nr. 848/E/2004 dispunând

ca toate bunurile care au fost incluse în

capitalul social al SC V.

SA

Iași în sumă de 562.475.000 lei precum și pasivul de o valoare

egală să revină în capitalul social al reclamantei.

Soluționând apelurile declarate de

pârâții SC V. SA, SC

R. SRL,

I.V., P.I. și L.V., Curtea de

Apel

Iași, prin decizia nr. 3/ A/com din 15 mai 2006, a respins cererile,

considerând nefondate excepțiile față de caracterul absolut al

nulității hotărârilor A.G.E.A. atacate în raport

cu cauza ilicită și frauda la lege, iar pe fond a constatat încălcarea normelor

privind divizarea

societății comerciale (art. 8 din Legea nr. 82/1991, H.G.

nr.

500/1995, art. 32 din Legea nr. 99/1999,

art. 145 și 241 din Legea

nr. 31/1990).

Prin decizia nr. 1003 din 7 martie 2007,

Înalta Curte de Casație și

Justiție

a respins, ca nefondate, recursurile de pârâții L.V. și

SC V. SA Iași împotriva deciziei nr. 3 din 15 mai

2006 pronunțată

de Curtea de

Apel Iași, considerând că excepțiile invocate de pârâți

au

fost corect soluționate și motivate de instanța de apel,

admisibilitatea lor fiind dependentă de

calificarea juridică dată de

instanță nulităților, nu au fost motive

contradictorii în

considerentele hotărârii

judecătorești atacate, iar prevederile art. 56

din Legea nr. 31/1990 nu

sunt aplicabile.

Cu privire la depășirea atribuțiilor

instanțelor judecătorești,

instanța

de recurs a considerat că prin completarea sentinței nr. 848/2004 nu s-au

consfințit decât consecințele ce decurgeau din

constatarea nulității absolute a hotărârilor A.G.E.A.

iar în legătură cu

încălcarea

normelor de procedură, recurentul se află în eroare față

de instituțiile de drept procesual și cele de

drept substanțial.

Ultimul motiv de recurs a fost analizat

de instanță în raport cu

prevederile

pct. 8 din art. 304 C. proc. civ., aplicarea O.U.G. nr. 88/1998

și a Legii nr. 99/1999 fiind pertinentă

față de măsura divizării luată

în

vederea privatizării societăților comerciale; iar motivul de ordine

publică, lipsa calității procesuale active, în raport cu natura

juridică a nulității a fost considerat nefondat, orice persoană interesată

având deschisă calea acțiunii judiciare.

Împotriva deciziei astfel pronunțată,

pârâta SC V. SA Iași a formulat contestație în anulare întemeiată pe

dispozițiile art. 318

alin. (2)

C. proc. civ., susținând că instanța de recurs nu s-a pronunțat

asupra motivului de ordine publică privind

calitatea procesuală a

reclamantei.

Prin contestația în anulare formulată de pârâtul L.V. întemeiată pe

aceleași prevederi legale, se susține omisiunea cercetării motivului de recurs

privind excepția prescripției dreptului la acțiunea susținută prin

neretroactivitatea legii (Legea nr. 137/2002, nr. 161/2003 și H.G. nr. 577/2002)

consfințită de prevederile art. 15 din Constituția României.

Prin încheierea din 16 octombrie 2007, instanța, având în vedere

identitatea de părți și de obiect a litigiului, în temeiul dispozițiilor art. 164

C. proc. civ., a dispus conexarea cauzelor.

Contestația în anulare urmează a fi admisă.

Cale extraordinară de atac de retractare, contestația în anulare

împotriva hotărârilor date de instanța de recurs este admisibilă în situația în

care respingând recursul sau admițându-l în parte instanța a omis să cerceteze

vreunul din motivele de casare.

Într-o dezvoltare amplă dar ambiguă a motivelor de recurs, recurenta evocă

tardivitatea acțiunii de anulare a hotărârilor A.G.A. în raport cu dispozițiile

Legii nr. 31/1990, art. 61 și 62 astfel cum erau reglementate, la momentul

promovării acțiunii, totodată evocă lipsa căilor de atac împotriva încheierii

judecătorului delegat la registrul comerțului prin care s-a consemnat divizarea

SC S. SA și înființarea SC V. SA

Instanța de recurs, în considerarea acestei expuneri, nu a analizat

aspectele determinate prin motivarea ambiguă privind excepțiile invocate,

circumstanțiate însă în susținerea motivelor prezentei contestații.

Astfel, raportarea caracterului nulității la momentul întocmirii

actului în considerarea neretroactivității legii nu a fost avut în vedere în

considerentele hotărârii judecătorești atacate după cum nici argumentele

privind rămânerea definitivă prin neatacare a încheierilor judecătorului

delegat la registrul comerțului.

Caracterul absolut sau relativ al nulităților rezolvă evident

chestiunea excepțiilor invocate, însă instanța a omis în considerentele expuse

stabilirea aplicării în timp a legii și implicit a termenului în care hotărârea

A.G.A. putea fi atacată, având în vedere legislația existentă la momentul

întocmirii actului atacat.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 318 alin. (2) C. proc. civ., Înalta

Curte de Casație și Justiție va admite contestația în anulare formulată de

contestatorii L.V. și SC V. SA Iași împotriva deciziei

nr. 1003 din 7 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe

care o va anula, stabilind termen pentru judecarea recursului la 20 mai 2008.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Admite contestația în anulare formulată de SC VICOM SA

Iași împotriva deciziei nr. 1003 din 7 martie 2007

a Înaltei Curți de

Casație și

Justiție, secția comercială, pe care o anulează.

Stabilește termen pentru judecarea

recursului aceleiași părți

împotriva

deciziei nr. 3 din 15 mai 2006 a Curții de Apel Iași la data

de 20 mai 2008. Cu citarea părților.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5

februarie 2008.