ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.10.2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2422/2009

HOTĂRÂRE
15.10.2009
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2422/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Iași, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 34

pronunțată în ședința din Camera de Consiliu din data de 29 noiembrie 2006, a

respins cererea de suspendare a cauzei și a admis excepția lipsei calității

procesuale active a reclamanților în ceea ce privește capetele de cerere

privind anularea procesului-verbal și a hotărârii adunării generale a

acționarilor.

Au mai fost respinse

capetele de cerere formulate de reclamanții T.B.I. și T.I. în contradictoriu cu

pârâții M.C.C., D.A.D., B.D.C. și SC C.H.I. SRL IAȘI prin lichidator SC S.R.L. SRL

IAȘI, având ca obiect anularea procesului verbal și a hotărârii adunării

generale a acționarilor din 14 martie 2003.

De asemenea, au fost

respinse excepțiile inadmisibilității, tardivității și a lipsei calității

procesuale active în ceea ce privește celelalte capete de cerere.

S-au disjuns capetele de

cerere nesoluționate din acțiunea inițială, dispunându-se formarea unui nou

dosar, fiind acordat termen la data de 10 ianuarie 2007, cu citarea părților.

În final, a fost respinsă cererea

pârâților privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în principal, că excepția

inadmisibilității este neîntemeiată, avându-se în vedere că aceasta presupune o

imposibilitate absolută de a formula o acțiune de acel tip, independent de

motivele invocate și de probatoriile administrate în cauză. Legal, orice

persoană poate solicita atât anularea cât și constatarea nulității absolute a

unui act juridic ce își produce efecte vătămătoare asupra lor.

Excepția tardivității a fost

respinsă deoarece capetele de cerere prin care s-a cerut constatarea nulității absolute

a actelor societății face aplicabile art. 2 din Decretul nr. 167/1958.

Referitor la cererile vizând

anularea actelor societății s-a avut în vedere că terților nu le sunt

aplicabile dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 și deci pot introduce

acțiune în anulare în condițiile dreptului comun.

Excepția lipsei calității

procesuale active a reclamanților a fost apreciată, ca întemeiată, doar în ceea

ce privește capetele de cerere ale anulării procesului verbal și a hotărârii

adunării generale, în fapt unul și același act, deoarece procesul verbal atacat

conține hotărârea adunării generale a acționarilor a cărei nulitate și anulare

se solicită. Hotărârea adunării generale concretizată în procesul verbal depus

la dosar este un act de voință internă, care nu obligă decât pe acționari și nu

produce nici un efect asupra reclamanților care aveau calitatea de terțe

persoane la momentul emiterii ei, chiar dacă au participat la dezbateri și au

semnat actul încheiat.

Pentru celelalte capete de

cerere a fost respinsă excepția, reclamanții fiind părți în actul adițional și

potrivit art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, nulitatea absolută a

adunării generale a acționarilor putând fi invocată de orice persoană

interesată.

Cererile de acordare a

cheltuielilor de judecată ale pârâților au fost respinse ca nedovedite.

Curtea de Apel Iași, secția comercială,

prin decizia nr. 60 din 21 mai 2007, a respins apelurile formulate de

reclamanții T.B.I. și T.I. și de pârâții M.C.C. și D.A.D. împotriva sentinței nr.

34 din 29 noiembrie 2006 a Tribunalului Iași, secția comercială și de

contencios administrativ, fiind preluate toate argumentele primei instanțe.

Împotriva deciziei nr. 60

din 21 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, au

promovat recurs atât reclamanții T.B.I. și T.I. cât și pârâții M.C.C. și D.A.D.,

care au criticat aceiași hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și

netemeinicie, după cum urmează.

Astfel, reclamanții T.B.I. și

T.I. au solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea

recursului și casarea deciziei atacate, instanța de apel neintrând în

cercetarea fondului. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că în mod

greșit nu a fost admisă cererea de suspendare a judecării cauzei, prevăzută de art.

244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se faptul că soluția penală are

o înrâurire hotărâtoare în prezenta cauză. Deși corect au fost soluționate

excepțiile de inadmisibilitate și de tardivitate, totuși greșit a fost admisă excepția

lipsei calității procesuale active în a cere anularea procesului verbal de

ședință și a hotărârii adunării generale. În speță nu sunt aplicabile dispozițiile

Legii nr. 31/1990, motivul de anulare a actelor atacate fiind unul de drept

comun, respectiv vicierea consimțământului prin dol.

La rândul lor, pârâții M.C.C.

și D.A.D., în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., au solicitat

admiterea recursului, deoarece hotărârea criticată cuprinde o motivare

contradictorie.

Greșit au fost respinse

excepțiile inadmisibilității acțiunii reclamanților și a tardivității acțiunii

în anularea procesului verbal, a hotărârii adunării generale din 14 martie 2003

și a actului adițional nr. 8 din 31 martie 2003, precum și greșit s-a procedat la

dispunerea disjungerii cauzei deoarece capătul de cerere privind constatarea

nulității absolute era și trebuia a fi considerat în stare de judecată.

Ulterior, părțile au depus

întâmpinări prin care reciproc au cerut respingerea recursurilor părții

adverse.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin

cererile de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge,

ca nefondate, aceste recursuri pentru următoarele considerente.

Reclamanții T.B.I. și T.I.,

prin cererea de chemare în judecată îndreptată împotriva pârâților M.C.C., D.A.D.,

B.D.C. și SC C.H.I. SRL IAȘI prin lichidator au solicitat: anularea procesului

verbal din data de 14 martie 2003, încheiat cu prilejul Adunării Generale a

Asociaților din cadrul SC C.H.I. SRL IAȘI, anularea Hotărârii Adunării Generale

a asociaților adoptată în urma adunării generale mai sus indicate și a actului

adițional la Contractul și Statutul societății atestat sub nr. 8 din 31 martie 2003

la Cabinet Avocat T.A.C., constatarea nulității absolute a procesului verbal al

Adunării Generale a Asociaților din cadrul SC C.H.I. SRL IAȘI, încheiat în data

de 14 martie 2003, a hotărârii Adunării generale a asociaților adoptată în urma

adunării societății, atestat sub nr. 8 din data de 31 martie 2003 la Cabinet

Avocat T.A.C.; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Corect a fost respinsă

cererea de suspendare a cauzei formulată de reclamanți și fundamentată pe

existența unei cauze penale privind pe inculpații M.C.C. și D.A.D., aflată pe

rolul Judecătoriei Iași.

Este adevărat că potrivit art.

244 alin. (1) pct. 2 instanța poate suspenda judecata când s-a început

urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare

asupra hotărârii ce urmează să se dea. Aceste dispoziții nu au un caracter

imperativ, ci ele lasă la aprecierea instanței de judecată oportunitatea

suspendării, în contextul documentației depuse de partea care o cere.

Din conținutul rechizitoriului

din 22 mai 2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași rezultă că s-a

dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a

inculpaților M.C.C. și D.A.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

folosire cu rea credință a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea

într-un scop contrar intereselor acesteia, potrivit art. 272 pct. 2 din Legea nr.

31/1990 și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C.

pen. Din această perspectivă s-a apreciat că nu se impune cu necesitate

suspendarea judecării litigiului comercial, prin aceea că raportat la obiectul

cererii de chemare în judecată, așa cum a fost expus anterior, faptele penale

invocate nu au o determinare și relevanță de natură a face aplicabile

dispozițiile art. 244 C. proc. civ.

Printr-o completă și

integrală apreciere a probelor a fost dată o justă soluție și în privința

excepțiilor ridicate de părți, respectiv admiterea excepției lipsei calității procesuale

active a reclamanților referitor la capetele de cerere vizând anularea

procesului verbal și a hotărârii adunării generale a acționarilor cât și a

respingerii excepțiilor inadmisibilității, tardivității și a lipsei calității procesuale

active pentru celelalte capete de cerere.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge, ca nefondate, recursurile reclamanților și ale pârâților

împotriva deciziei nr. 60 din 21 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția

comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Respinge recursul declarat

de reclamanții T.B.I. și T.I. împotriva deciziei nr. 60 din 21 mai 2007,

pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de pârâții D.A.D. și M.C.C., împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-01-11
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1/2010
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, secția civilă, prin sentința civilă nr. 185 din 11 februarie 2008, a respins excepțiile inadmisibilității, prematurității și lipsei
ÎCCJ 2008-02-05
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 356/2008
Asupra contestațiilor în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 1106/ E din 12 mai 2003, a admis acțiunea reclamantei SC S. SA împotriva pârâților P.I., L.V., I.
ÎCCJ 2010-06-23
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3972/2010
, cererea formulată, cu toate că a fost deschisă și o acțiune în baza Legii nr. 10/2001, în care a fost revendicată suprafața de 9,964 m.p. iar nu întreaga suprafață de 30.000 m.p. existentă în realitate. Prin încheierea pronunțată în ședin
ÎCCJ 2009-11-03
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2690/2009
se întemeiază pe hotărârea A.G.A. din 22 aprilie 2004, indicându-se în mod greșit ca în acea hotărâre s-au stabilit fapte prejudiciante și s-a decis angajarea răspunderii; - instanța de apel este dată cu aplicarea greșită a legislației apli
ÎCCJ 2009-01-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 187/2009
Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 221 din 8 mai 2008, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de B.
Sursă