ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 830/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La 16 iulie 2007, reclamanții T.N.

și T.D. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Galați,

solicitând ca aceasta să fie obligată să se pronunțe, prin decizie motivată,

asupra cererii lor, de restituire în natură a terenului de 705,51 mp, situat în

Galați, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere.

Totodată, reclamanții au învederat

că în subsidiar contestă oferta cuprinsă în adresa pârâtei nr. 309 din 16 aprilie

2007 (în ipoteze considerării adresei menționate drept ofertă de acordare de despăgubiri

pentru același teren) și solicită obligarea părții adverse la restituirea în

natură a porțiunii de 666,20 mp, liberă de construcții.

În motivarea cererii, întemeiată pe

art. 11 alin. (3), art. 23 alin. (1) și art. 24 alin. (1), (3) și (7) din Legea

nr. 10/2001, precum și art. 1073 și art. 1075 C. civ., reclamanții au susținut

că:

- terenul în discuție a aparținut

defunctei T.R.S., bunica lor, de la care a fost expropriat prin Decretul nr.

588/1962, cu plata unei despăgubiri de 622,72 lei;

- sunt moștenitorii proprietarei,

decedată la 21 iunie 1975, iar conform planului de situație întocmit de

primărie, din terenul expropriat a rămas liberă suprafața de 666,20 mp;

- pârâta nu le-a răspuns la

notificarea înregistrată la 8 noiembrie 2001 dar, prin adresa nr. 309/2007,

le-a comunicat că terenul revendicat nu este liber de construcții și, în

consecință, vor proceda la acordarea de despăgubiri.

La termenul din 10 septembrie 2007,

reclamanții au precizat că, urmare a emiterii Dispoziției nr. 3411/6 iunie 2007

(prin care s-a propus acordarea de despăgubiri conform Titlului VII al Legii

nr. 247/2005), renunță la primul capăt de cerere și solicită anularea

dispoziției menționate, restituirea în natură a suprafeței libere și măsuri

reparatorii în echivalent pentru diferența de teren.

Tribunalul Galați, secția civilă,

prin sentința nr. 338 din 10 martie 2008, a luat act că reclamanții au renunțat

la judecarea primului capă de cerere și a respins acțiunea.

S-a reținut că:

- terenul de 707,51 mp, situat în

Galați, a fost expropriat de la bunica reclamanților în baza Decretului nr.

588/1962, pentru construirea unor blocuri de locuințe;

- reclamanții au dovedit că sunt

succesorii defunctei proprietare (decedată la 21 iunie1975) și, prin

notificarea înregistrată la 4 noiembrie 2001, s-au prevalat de prevederile

Legii nr. 10/2001;

- potrivit expertizelor efectuate în

cauză, doar o parte (214,80 mp) din terenul expropriat este afectată de detalii

de sistematizare, restul fiind ocupat de construcții provizorii care aparțin

unor terți (43,25 mp) și parcarea aferentă unui bloc de locuințe aflat în vecinătatea

Tribunalului (434,42 mp);

- suprafața ocupată de construcții

provizorii este prea mică pentru a satisface interesele oricărei persoane, iar

parcarea aferentă blocului de locuințe reprezintă un detaliu de sistematizare a

zonei.

Curtea de Apel Galați, secția

civilă, prin decizia nr. 143 din 9 septembrie 2008, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamanți.

S-a reținut că suprafețele de 43,25

mp și 434,42 mp nu pot fi restituite în natură deoarece prima este prea mică,

iar secunda constituie un detaliu de sistematizare a zonei.

Reclamanții au declarat recurs, prin

care au solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii apelului,

schimbării sentinței, admiterii parțiale a acțiunii și restituirii în natură a

suprafeței de 477,67 mp.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanții au susținut că deși suprafața de

477,67 mp este liberă de construcții și neafectată de rețele sau obiective

subterane, instanța de apel nu a dispus restituirea în natură, încălcând astfel

prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Aceste critici sunt nefondate

deoarece:

- textul invocat de recurenți [art.

11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001] exceptează de la restituirea în natură

terenurile afectate unor „amenajări de utilitate publică ale localităților

urbane și rurale”;

- potrivit pct. 10.3 din H.G. nr.

250/2007, sintagma precitată are în vedere suprafețele supuse unor amenajări

destinate a servi nevoile comunității;

- din expertizele efectuate în cauză

rezultă că pe suprafața de 477,67 mp a cărei restituire în natură este

solicitată de recurenți se află câteva construcții provizorii (ce ocupă doar

43,25 mp), precum și o parcare (de 434,42 mp), aferentă a unui bloc de

locuințe, situat în apropierea Tribunalului Galați;

- în raport de amplasare și modul

concret de utilizare, este evident că parcarea menționată (care ocupă peste 90%

din suprafața de 477,67 mp) constituie o amenajare destinată a servi nevoile

comunității și, ca atare, nu poate fi restituită în natură;

- dimensiunile reduse fac lipsită de

interes restituirea în natură a suprafeței ocupate de cele câteva construcții

provizorii.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții T.N. și T.D. împotriva deciziei nr. 143A din 9

septembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

februarie 2010.