ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 830/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 16 iulie 2007, reclamanții T.N. și T.D. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Galați, solicitând ca aceasta să fie obligată să se pronunțe, prin decizie motivată, asupra cererii lor, de restituire în natură a terenului de 705,51 mp, situat în Galați, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere. Totodată, reclamanții au învederat că în subsidiar contestă oferta cuprinsă în adresa pârâtei nr. 309 din 16 aprilie 2007 (în ipoteze considerării adresei menționate drept ofertă de acordare de despăgubiri pentru același teren) și solicită obligarea părții adverse la restituirea în natură a porțiunii de 666,20 mp, liberă de construcții.

În motivarea cererii, întemeiată pe art. 11 alin. (3), art. 23 alin. (1) și art. 24 alin. (1), (3) și (7) din Legea nr. 10/2001, precum și art. 1073 și art. 1075 C. civ., reclamanții au susținut că: - terenul în discuție a aparținut defunctei T.R.S., bunica lor, de la care a fost expropriat prin Decretul nr. 588/1962, cu plata unei despăgubiri de 622,72 lei; - sunt moștenitorii proprietarei, decedată la 21 iunie 1975, iar conform planului de situație întocmit de primărie, din terenul expropriat a rămas liberă suprafața de 666,20 mp; - pârâta nu le-a răspuns la notificarea înregistrată la 8 noiembrie 2001 dar, prin adresa nr. 309/2007, le-a comunicat că terenul revendicat nu este liber de construcții și, în consecință, vor proceda la acordarea de despăgubiri.

La termenul din 10 septembrie 2007, reclamanții au precizat că, urmare a emiterii Dispoziției nr. 3411/6 iunie 2007 (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005), renunță la primul capăt de cerere și solicită anularea dispoziției menționate, restituirea în natură a suprafeței libere și măsuri reparatorii în echivalent pentru diferența de teren. Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 338 din 10 martie 2008, a luat act că reclamanții au renunțat la judecarea primului capă de cerere și a respins acțiunea.

S-a reținut că: - terenul de 707,51 mp, situat în Galați, a fost expropriat de la bunica reclamanților în baza Decretului nr. 588/1962, pentru construirea unor blocuri de locuințe; - reclamanții au dovedit că sunt succesorii defunctei proprietare (decedată la 21 iunie1975) și, prin notificarea înregistrată la 4 noiembrie 2001, s-au prevalat de prevederile Legii nr. 10/2001; - potrivit expertizelor efectuate în cauză, doar o parte (214,80 mp) din terenul expropriat este afectată de detalii de sistematizare, restul fiind ocupat de construcții provizorii care aparțin unor terți (43,25 mp) și parcarea aferentă unui bloc de locuințe aflat în vecinătatea Tribunalului (434,42 mp); - suprafața ocupată de construcții provizorii este prea mică pentru a satisface interesele oricărei persoane, iar parcarea aferentă blocului de locuințe reprezintă un detaliu de sistematizare a zonei.

Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 143 din 9 septembrie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți. S-a reținut că suprafețele de 43,25 mp și 434,42 mp nu pot fi restituite în natură deoarece prima este prea mică, iar secunda constituie un detaliu de sistematizare a zonei. Reclamanții au declarat recurs, prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței, admiterii parțiale a acțiunii și restituirii în natură a suprafeței de 477,67 mp. În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanții au susținut că deși suprafața de 477,67 mp este liberă de construcții și neafectată de rețele sau obiective subterane, instanța de apel nu a dispus restituirea în natură, încălcând astfel prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Aceste critici sunt nefondate deoarece: - textul invocat de recurenți [art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001] exceptează de la restituirea în natură terenurile afectate unor „amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale”; - potrivit pct. 10.3 din H.G.

nr. 250/2007, sintagma precitată are în vedere suprafețele supuse unor amenajări destinate a servi nevoile comunității; - din expertizele efectuate în cauză rezultă că pe suprafața de 477,67 mp a cărei restituire în natură este solicitată de recurenți se află câteva construcții provizorii (ce ocupă doar 43,25 mp), precum și o parcare (de 434,42 mp), aferentă a unui bloc de locuințe, situat în apropierea Tribunalului Galați; - în raport de amplasare și modul concret de utilizare, este evident că parcarea menționată (care ocupă peste 90% din suprafața de 477,67 mp) constituie o amenajare destinată a servi nevoile comunității și, ca atare, nu poate fi restituită în natură; - dimensiunile reduse fac lipsită de interes restituirea în natură a suprafeței ocupate de cele câteva construcții provizorii.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții T.N. și T.D. împotriva deciziei nr. 143A din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2010.