ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1876/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 2084 din 19 mai 2009, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul C.G.A.,

în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, prin care a solicitat obligarea pârâtei să

numească un evaluator pentru evaluarea imobilului - teren din Tecuci, și

să emită decizie conținând titlul de despăgubire la nivelul

stabilit prin raportul de evaluare și obligarea la plata a 50 lei pe zi de

întârziere, cu titlu de penalități.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul

s-a adresat autorității pârâte la data de 22 aprilie 2008 solicitând

comunicarea stadiului de soluționare a dosarului aferent dispoziției

nr. 4448 din 15 decembrie 2006 a Primarului Municipiului Galați.

A

mai reținut prima instanță că pârâta a comunicat

reclamantului prin adrese succesive, necesitatea prezentării a copiilor

legalizate de pe hotărârile judecătorești, prin care s-a statuat

asupra întinderii despăgubirilor ce se cuvin acestuia, din înscrisurile

existente la dosarul cauzei, nereieșind că reclamantul ar fi depus

copia deciziei civile nr. 159 din 17 mai 2006 a Curții de Apel

Galați, prin care s-a dispus restituirea în natură a suprafeței

de 1122, 37 mp din imobilul - teren ce face obiectul pretențiilor

reclamantului.

A

concluzionat instanța de fond că, în condițiile în care aceasta este

practic hotărârea judecătorească ce se pune în executare, atâta vreme

cât prin decizia Curții de Apel Galați s-a dispus restituirea în natură

a unei părți a suprafeței de teren revendicată, refuzul

pârâtei de a emite decizia cuprinzând titlul de despăgubire nu poate fi

apreciat ca nejustificat.

Împotriva

sentinței civile nr. 2064 din 19 mai 2009 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, a formulat recurs în termen legal reclamantul C.G.A., întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care s-a solicitat

admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul

admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

A

învederat reclamantul, prin motivele de recurs, că instanța de fond a

respins în mod greșit acțiunea reclamantului, cu motivarea că nu

s-ar fi conformat solicitărilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor de prezentare a deciziei civile nr. 159 din 17 mai 2006 a Curții de Apel Galați care anulează în parte sentința civilă a

Tribunalului Galați în sensul că dispune restituirea în natură a

suprafeței de 1122, 37 mp din terenul obiect al litigiului. Recurentul a

considerat că instanța de judecată a apreciat în mod greșit

actele dosarului și a ignorat faptul că obligația

neîndeplinită de către intimata-pârâtă este conținută

într-un titlu executoriu care reprezintă, împreună cu anexele sale

(raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul D.A.) temeiul obligației

a cărei neîndeplinire a reclamat-o. În acest sens, s-a arătat că

prima instanță a reținut în mod eronat că hotărârea

Curții de Apel Galați este cea care se pune în executare și în

consecință, neexistând la dosarul de despăgubire, că este

întemeiat refuzul Comisiei Centrale de a emite decizia cuprinzând titlul de

despăgubire. Or, cea care se pune în executare este sentința

civilă nr. 50 din 18 ianuarie 2006 a Tribunalului Galați, având în vedere faptul că aceasta a rămas definitivă și

irevocabilă, fiind investită cu formula executorie în data de 28

martie 2008. Ca atare, întrucât data investirii cu formula executorie este ulterioară

datei la care s-a pronunțat Curtea de Apel Galați, rezultă

fără nici un dubiu că decizia Curții de Apel Galați nu

are a fi luată în considerare la emiterea deciziei conținând titlul

de despăgubire, nefiind necesară la îndeplinirea obligației ce-i

incumba Comisiei Centrale.

Astfel, s-a

concluzionat că instanța de fond în mod greșit a reținut

că decizia nr. 159 din 17 mai 2006 constituie titlul executoriu,

hotărârea Tribunalului Galați fiind cea care se aduce la îndeplinire

în urma rămânerii definitive și irevocabile și a investirii cu

formula executorie la o dată posterioară deciziei sus indicate.

Prin

întâmpinarea formulată în cauză intimatul Statul Român reprezentat de

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat.

Reclamantul C.G.A. a solicitat, prin acțiunea introductivă de

instanță, întemeiată pe dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h)

și art. 18 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

la numirea unui evaluator pentru evaluarea imobilului teren în

suprafață de 3400 mp din Tecuci, la emiterea deciziei conținând

titlul de despăgubire la nivelul stabilit prin raportul de evaluare

și la plata unei penalități de 50 de lei pe zi de întârziere

până la aducerea la îndeplinire a hotărârii de la rămânerea

definitivă a acesteia.

Prima instanță a reținut în mod întemeiat, în raport de

probatoriul administrat în cauză, că acțiunea reclamantului este

neîntemeiată, intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor nefiind în măsură să procedeze la numirea

unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare și ulterior la

emiterea deciziei cuprinzând titlul de despăgubire atâta vreme cât

reclamantul nu a depus la dosarul de despăgubire copia deciziei civile nr.

159/A din 17 mai 2006 a Curții de Apel Galați, secția

civilă, pronunțată în dosarul nr. 1653/44/2006 și nici

raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în judecata în

fond săvârșită în fața Tribunalului Galați, secția

civilă.

Se

constată, în cauză, că prin sentința civilă nr. 50 din

18 ianuarie 2006 a Tribunalului Galați, secția civilă,

pronunțată în dosarul nr. 2514/C/2003 a fost admisă în parte

acțiunea reclamantului C.G.A. și în consecință s-a dispus

anularea Dispoziției nr. 764 din 10 noiembrie 2003 emisă de primarul

municipiului Tecuci și obligarea pârâtului să comunice

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

București - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

documentația privind imobilul situat în Tecuci, cu o suprafață

de 3400 mp, în vederea emiterii dispoziției referitoare la acordarea în

natură de titluri de valoare conform raportului de expertiză

tehnică efectuat de expertul D.A. care face parte din sentință.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 159/A din 17 mai 2006 a Curții de Apel Galați, secția civilă, pronunțată în dosarul nr.

1653/44/2006 a fost admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței

civile nr. 50 din 18 ianuarie 2006 a Tribunalului Galați, secția

civilă, și a fost schimbată în parte hotărârea atacată

în sensul că s-a dispus restituirea în natură către reclamant a

suprafeței de teren de 1122,37 mp din Tecuci, învecinată la nord

și sud cu domeniul public, la est cu aleea blocului nr. A/62 și la

vest cu Spitalul de copii, conform expertizei A. efectuate în cauză,

urmând ca măsurile reparatorii prin echivalent să se acorde pentru

restul de 2277, 63 mp.

Procedurile

administrative pentru acordarea despăgubirilor, reglementate prin

dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma

în domeniile proprietății și justiției, precum și

unele măsuri adiacente, cu modificările și completările

ulterioare, constând în desemnarea evaluatorului sau a societății de

evaluare și apoi în emiterea titlului de despăgubire, nu puteau fi

inițiate și finalizate de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor în lipsa dosarului complet de despăgubire, care în mod

necesar trebuia să cuprindă și copia deciziei civile nr. 159/A

din 17 mai 2006 a Curții de Apel Galați, secția civilă,

precum și o copie a raportului de expertiză tehnică

judiciară efectuată în cauză de expertul D.A.

În

aceste condiții, cum instanța de fond a constatat în mod întemeiat

că refuzul pârâtei de emitere pe numele reclamantului a deciziei reprezentând

titlul de despăgubire nu are un caracter nejustificat, rezultă

că în mod corect prin hotărârea recurată a fost respinsă

acțiunea reclamantului.

Așa fiind,

văzând că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt

întemeiate și că hotărârea atacată este legală și

temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de C.G.A.

împotriva sentinței civile nr. 2084 din 19 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.G.A.,

împotriva sentinței civile nr. 2084 din 19 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 aprilie 2010.