ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4472/2007

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Dolj, secția civilă reclamantul B.A.C. a formulat, în contradictoriu

cu pârâții C.L. Rast – C.L. de soluționare a întâmpinărilor la notificări și

Prefectura Județului Dolj - Comisia de soluționare a întâmpinărilor,

contestație împotriva Hotărârii nr. 3132 din 18 octombrie 2006.

În

motivarea cererii, reclamantul a arătat că, este proprietar din anul 1991 a

terenului. situat în intravilanul loc. Rast și urmare a notificării din data de

20 septembrie 2006 a precizat că nu este de acord cu propunerea de expropriere

înaintată de C.L. Rast.

Tribunalul

Dolj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 64 din 26 ianuarie 2007 a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 1315/54/2007.

Pârâtul

C.J. Dolj a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția

inadmisibilității acțiunii, precum și excepția lipsei de interes în promovarea

acțiunii.

Prin

sentința nr. 206 din 14 iunie 2007, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea

formulată de reclamantul B.A.C., în contradictoriu cu pârâții C.L. Rast și C.J.

Dolj – C.S.Î.N.

Pentru

a hotărî astfel instanța de fond a apreciat că excepțiile inadmisibilității

acțiunii și a lipsei de interes sunt nefondate.

În

ceea ce privește excepția inadmisibilității, Curtea de Apel Craiova a reținut

că dispozițiile art. 20 trebuie interpretate sistematic și teleologic, în

sensul că hotărârea comisiei să poată fi contestată de toate părțile cărora le

este defavorabilă, anume expropriatorul, atunci când s-a respins propunerea de

expropriere, sau titularii de drepturi reale asupra imobilelor expropriabile,

în cazul admiterii propunerii de expropriere, fie că este vorba de prima sau de

a doua asemenea propunere.

A

constatat că este neîntemeiată și excepția lipsei de interes a reclamantului în

promovarea contestației, întrucât atunci când comisia acceptă propunerea de

expropriere și respinge întâmpinarea proprietarului, acesta din urmă este

interesat să conteste hotărârea comisiei.

Pe fond, față de susținerile reclamantului în sensul că în alcătuirea

comisiei s-au încălcat dispozițiile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994 a

reținut instanța că deși reclamantul nu a nominalizat membrii la care se

referă, din actele dosarului, rezultă că cel vizat este L.M., acesta semnând în

calitate de secretar al C.S. a întâmpinărilor dar și în calitate de membru al

comisiei care a realizat cercetarea prealabilă și a întocmit procesul - verbal.

A

apreciat instanța de fond că nu există identitate între comisia care realizează

cercetarea prealabilă și aceea care declară utilitatea publică, iar titulatura

de comisie utilizată de legiuitor în art. 15 este improprie, în discuție fiind

autoritatea administrativă competentă să declare utilitatea publică, anume

Guvernul pentru lucrări de interes național și consiliile județene pentru

lucrări de interes local (art. 7 alin. 1 din lege).

A

concluzionat prima instanță, că nu există incompatibilitate între calitatea de

membru al comisiei de soluționare a întâmpinărilor și cea de membru în comisia

de realizare a cercetării prealabile.

În

ceea ce privește cererea de constatare a nulității procesului - verbal de

cercetare prealabilă pentru faptul că nu poartă dată de întocmire și număr de

înregistrare, iar propunerile de expropriere au fost notificate cu încălcarea art.

13 - 14 din legea 33/1994 și fără a se face consultarea prin referendum,

instanța de fond a reținut că procesul-verbal care finalizează cercetarea

prealabilă se încadrează în categoria actelor materiale preparatorii care nu

sunt acte de autoritate și care nu pot fi supuse controlului de legalitate în

contenciosul administrativ. A mai reținut că în cauză contestatorul avea posibilitatea

să atace actul de declarare a utilității publice, ceea ce nu a făcut, motiv

pentru care nu mai poate invoca pe această cale neregularități legate de

procedura declarării utilității publice. A mai constatat că potrivit

dispozițiilor art. 43 alin. (2) din Legea 215/2001, consultarea prin referendum

a cetățenilor este facultativă, nu obligatorie, fiind lăsată la aprecierea

primarului.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.A.C., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art. 304 punctele 5,9 și

10 C. proc. civ., reluând, în esență argumentele invocate la fondul cauzei

pentru temeinicia acțiunii.

Prin motivele de recurs formulate, recurentul-reclamant susține

următoarele:

1.

Hotărârea instanței de fond este nulă absolut, deoarece la dezbaterea fondului cauzei

nu a participat  reprezentantul M.P., astfel cum prevăd dispozițiile art. 1,

pct. 9 din Legea 554/200.

- verbal de consemnare a rezultatului cercetării este nul absolut, nefiind

consemnată data întocmirii și neavând număr de înregistrare.

de expropriere și procesul - verbal menționat au fost notificate cu

nerespectarea prevederilor art. 13 din Legea 33/1994.

a fost constituită cu încălcarea prevederilor art. 15 alin. 3 din Legea

33/1994, cuprinzând persoane care dețin funcții în administrația publică

centrală.

fost comunicată cu depășirea termenului de 15 zile de la adoptarea ei, prevăzut

de art. 18 din Legea 33/1994.

Recursul este nefondat.

Analizând actele dosarului, motivele de recurs invocate și examinând

cauza sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare

arătate.

Dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. au fost abrogate prin art. 1

pct. 101

1

din O.U.G. nr. 138/2000, introdus prin art. 1 pct. 49 din

Legea nr. 219/2005, astfel încât o examinare distinctă a aspectelor

circumscrise de recurent respectivului motiv de nelegalitate nu mai este

posibilă, acestea urmând a fi avute în vedere numai în cadrul examinării cauzei

sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., pentru a se

stabili dacă există alte motive de nelegalitate de natură a fi invocate din

oficiu și de a justifica modificarea sau casarea hotărârii.

De asemenea, prin art. 4 O.U.G nr. 190/2005 s-a statuat că judecata

cererilor în contencios administrativ se soluționează fără participarea

procurorului. Acest text a fost declarat neconstituțional potrivit Deciziei nr.

65/2007 a Curții Constituționale, însă această împrejurare nu impune automat

obligativitatea participării reprezentantului M.P. la judecarea tuturor

cererilor formulate în baza Legii nr. 554/2004, procurorul având latitudinea de

a decide cauzele la care pune concluzii, astfel încât sunt neîntemeiate și

criticile aduse hotărârii sub acest aspect, circumscrise motivului prevăzut de art.

304 pct. 5 C. proc. civ.

Competențele instanței de contencios administrativ în materie de

expropriere sunt clar stabilite de Legea nr. 33/1994 și vizează numai

examinarea legalității actului de declarare a utilității publice emis de

autoritatea administrativă competentă și a măsurilor premergătoare exproprierii

luate în etapa administrativă, în condițiile art. 20, soluționarea cererilor de

expropriere și stabilirea cuantumurilor despăgubirilor, dacă părțile nu se

înțeleg, fiind dată în competența instanțelor de drept civil, respectiv

tribunalului în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere,

conform art. 21 din aceeași lege.

Examinând cererea reclamantului în limita competențelor legale astfel

stabilite, prima instanță a reținut în mod corect atât caracterul de act

material preparator al procesului-verbal prin care s-a finalizat cercetarea

prealabilă, prin prisma dispozițiilor art. 9 și 10 din Legea nr. 33/1994, act

exclus cenzurii jurisdicționale în lipsa contestării actului pe care l-a predat,

cât și imposibilitatea reiterării altor critici care să vizeze neregularități

ale procedurii declarării utilității publice, în condițiile în care actul de

declarare a acesteia nu a fost contestat.

În condițiile în care prin cererea de chemare în judecată nu au fost

indicate persoanele care, în opinia recurentului, nu puteau face parte din C.S.

a întâmpinărilor sau care au fost desemnate nelegal să reprezinte persoanele

expropriate, nu se poate reține nici încălcarea prevederilor art. 15 alin. (3)

din Legea nr. 33/1994, cum pretinde recurentul.

De asemenea, întrucât termenul prevăzut de art. 18 alin. (3) din aceeași

lege nu are un caracter absolut, validitatea actului nu depinde direct de

respectarea lui.

Prin nerespectarea acestuia reclamantul nu a fost vătămat în nici un

drept recunoscut de lege, termenul stabilit de art. 20 pentru contestarea

hotărârii începând să curgă numai de la data comunicării.

Celelalte aspecte învederate de recurent aduc în discuție însăși

rațiunea exproprierii, respectiv încetarea dreptului său de proprietate asupra

terenului supus exproprierii cu o dreaptă și prealabilă despăgubire, putând fi

examinate numai de instanța de drept comun competentă.

În consecință, nu este incident în speță nici motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea

corectă a legii.

Față de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.A.C., împotriva sentinței nr. 206 din 14 iunie 2007 a Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 20 noiembrie 2007.