ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4472/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4472/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dolj, secția civilă reclamantul B.A.C. a formulat, în contradictoriu cu pârâții C.L. Rast – C.L. de soluționare a întâmpinărilor la notificări și Prefectura Județului Dolj - Comisia de soluționare a întâmpinărilor, contestație împotriva Hotărârii nr. 3132 din 18 octombrie 2006. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, este proprietar din anul 1991 a terenului. situat în intravilanul loc. Rast și urmare a notificării din data de 20 septembrie 2006 a precizat că nu este de acord cu propunerea de expropriere înaintată de C.L. Rast. Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 64 din 26 ianuarie 2007 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1315/54/2007. Pârâtul C.J. Dolj a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, precum și excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii. Prin sentința nr. 206 din 14 iunie 2007, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea formulată de reclamantul B.A.C., în contradictoriu cu pârâții C.L. Rast și C.J. Dolj – C.S.Î.N. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a apreciat că excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei de interes sunt nefondate.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, Curtea de Apel Craiova a reținut că dispozițiile art. 20 trebuie interpretate sistematic și teleologic, în sensul că hotărârea comisiei să poată fi contestată de toate părțile cărora le este defavorabilă, anume expropriatorul, atunci când s-a respins propunerea de expropriere, sau titularii de drepturi reale asupra imobilelor expropriabile, în cazul admiterii propunerii de expropriere, fie că este vorba de prima sau de a doua asemenea propunere. A constatat că este neîntemeiată și excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea contestației, întrucât atunci când comisia acceptă propunerea de expropriere și respinge întâmpinarea proprietarului, acesta din urmă este interesat să conteste hotărârea comisiei.
Pe fond, față de susținerile reclamantului în sensul că în alcătuirea comisiei s-au încălcat dispozițiile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994 a reținut instanța că deși reclamantul nu a nominalizat membrii la care se referă, din actele dosarului, rezultă că cel vizat este L.M., acesta semnând în calitate de secretar al C.S. a întâmpinărilor dar și în calitate de membru al comisiei care a realizat cercetarea prealabilă și a întocmit procesul - verbal. A apreciat instanța de fond că nu există identitate între comisia care realizează cercetarea prealabilă și aceea care declară utilitatea publică, iar titulatura de comisie utilizată de legiuitor în art. 15 este improprie, în discuție fiind autoritatea administrativă competentă să declare utilitatea publică, anume Guvernul pentru lucrări de interes național și consiliile județene pentru lucrări de interes local (art. 7 alin. 1 din lege).
A concluzionat prima instanță, că nu există incompatibilitate între calitatea de membru al comisiei de soluționare a întâmpinărilor și cea de membru în comisia de realizare a cercetării prealabile. În ceea ce privește cererea de constatare a nulității procesului - verbal de cercetare prealabilă pentru faptul că nu poartă dată de întocmire și număr de înregistrare, iar propunerile de expropriere au fost notificate cu încălcarea art. 13 - 14 din legea 33/1994 și fără a se face consultarea prin referendum, instanța de fond a reținut că procesul-verbal care finalizează cercetarea prealabilă se încadrează în categoria actelor materiale preparatorii care nu sunt acte de autoritate și care nu pot fi supuse controlului de legalitate în contenciosul administrativ.
A mai reținut că în cauză contestatorul avea posibilitatea să atace actul de declarare a utilității publice, ceea ce nu a făcut, motiv pentru care nu mai poate invoca pe această cale neregularități legate de procedura declarării utilității publice. A mai constatat că potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (2) din Legea 215/2001, consultarea prin referendum a cetățenilor este facultativă, nu obligatorie, fiind lăsată la aprecierea primarului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.A.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art. 304 punctele 5,9 și 10 C. proc. civ., reluând, în esență argumentele invocate la fondul cauzei pentru temeinicia acțiunii.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul-reclamant susține următoarele:
Hotărârea instanței de fond este nulă absolut, deoarece la dezbaterea fondului cauzei nu a participat reprezentantul M.P., astfel cum prevăd dispozițiile art. 1, pct. 9 din Legea 554/200.
Procesul - verbal de consemnare a rezultatului cercetării este nul absolut, nefiind consemnată data întocmirii și neavând număr de înregistrare.
Propunerile de expropriere și procesul - verbal menționat au fost notificate cu nerespectarea prevederilor art. 13 din Legea 33/1994.
Comisia de soluționare a întâmpinărilor la propunerile de expropriere a fost constituită cu încălcarea prevederilor art. 15 alin. 3 din Legea 33/1994, cuprinzând persoane care dețin funcții în administrația publică centrală.
Hotărârea nr. 3132 din 18 octombrie 2006 a C.S. a întâmpinărilor a fost comunicată cu depășirea termenului de 15 zile de la adoptarea ei, prevăzut de art. 18 din Legea 33/1994. Recursul este nefondat. Analizând actele dosarului, motivele de recurs invocate și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare arătate. Dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. au fost abrogate prin art. 1 pct. 101 1 din O.U.G. nr. 138/2000, introdus prin art. 1 pct. 49 din Legea nr. 219/2005, astfel încât o examinare distinctă a aspectelor circumscrise de recurent respectivului motiv de nelegalitate nu mai este posibilă, acestea urmând a fi avute în vedere numai în cadrul examinării cauzei sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., pentru a se stabili dacă există alte motive de nelegalitate de natură a fi invocate din oficiu și de a justifica modificarea sau casarea hotărârii. De asemenea, prin art. 4 O.U.G nr. 190/2005 s-a statuat că judecata cererilor în contencios administrativ se soluționează fără participarea procurorului. Acest text a fost declarat neconstituțional potrivit Deciziei nr. 65/2007 a Curții Constituționale, însă această împrejurare nu impune automat obligativitatea participării reprezentantului M.P. la judecarea tuturor cererilor formulate în baza Legii nr. 554/2004, procurorul având latitudinea de a decide cauzele la care pune concluzii, astfel încât sunt neîntemeiate și criticile aduse hotărârii sub acest aspect, circumscrise motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Competențele instanței de contencios administrativ în materie de expropriere sunt clar stabilite de Legea nr. 33/1994 și vizează numai examinarea legalității actului de declarare a utilității publice emis de autoritatea administrativă competentă și a măsurilor premergătoare exproprierii luate în etapa administrativă, în condițiile art. 20, soluționarea cererilor de expropriere și stabilirea cuantumurilor despăgubirilor, dacă părțile nu se înțeleg, fiind dată în competența instanțelor de drept civil, respectiv tribunalului în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere, conform art. 21 din aceeași lege. Examinând cererea reclamantului în limita competențelor legale astfel stabilite, prima instanță a reținut în mod corect atât caracterul de act material preparator al procesului-verbal prin care s-a finalizat cercetarea prealabilă, prin prisma dispozițiilor art. 9 și 10 din Legea nr. 33/1994, act exclus cenzurii jurisdicționale în lipsa contestării actului pe care l-a predat, cât și imposibilitatea reiterării altor critici care să vizeze neregularități ale procedurii declarării utilității publice, în condițiile în care actul de declarare a acesteia nu a fost contestat. În condițiile în care prin cererea de chemare în judecată nu au fost indicate persoanele care, în opinia recurentului, nu puteau face parte din C.S. a întâmpinărilor sau care au fost desemnate nelegal să reprezinte persoanele expropriate, nu se poate reține nici încălcarea prevederilor art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994, cum pretinde recurentul. De asemenea, întrucât termenul prevăzut de art. 18 alin. (3) din aceeași lege nu are un caracter absolut, validitatea actului nu depinde direct de respectarea lui. Prin nerespectarea acestuia reclamantul nu a fost vătămat în nici un drept recunoscut de lege, termenul stabilit de art. 20 pentru contestarea hotărârii începând să curgă numai de la data comunicării. Celelalte aspecte învederate de recurent aduc în discuție însăși rațiunea exproprierii, respectiv încetarea dreptului său de proprietate asupra terenului supus exproprierii cu o dreaptă și prealabilă despăgubire, putând fi examinate numai de instanța de drept comun competentă. În consecință, nu este incident în speță nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea corectă a legii. Față de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de B.A.C., împotriva sentinței nr. 206 din 14 iunie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2007.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.