ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2786/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Tribunalului Dolj, reclamantul,

B.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C.L.R. – C.L.S.Î.N. și P.J.D.

– C.J.S., anularea Hotărârii nr. 9 din 21 septembrie 2006 emisă de pârâtul

C.J.D.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că urmare a notificării nr. 2211/2006 a depus întâmpinare

la data de 30 august 2006, în care a precizat faptul că nu este de acord cu

propunerile de expropriere indicate în modelul transmis odată cu notificarea și

a solicitat Comisiei de soluționare întâmpinărilor să consemneze în procesul - verbal

pretențiile sale, considerând că prețul impus de expropriator este

nefundamentat.

A mai arătat că, procesul - verbal

pentru consemnarea cercetării prealabile în vederea declarării utilității

publice a lucrării de interes local „strămutarea localității Rast" este

lovit de nulitate, deoarece nu poartă data de emitere, iar propunerile de

expropriere și procesul - verbal menționat au fost notificate cu nerespectarea

dispozițiilor art. 13 - 14 din Legea nr. 33/1994, precum și ale art. 43 din

Legea nr. 215/2001.

A menționat, totodată, că

presupusa negociere - încercare de

soluționare

a întâmpinărilor la notificări este de fapt simulată, comisia

constituită

fiind nelegală, încălcându-se prevederile art. 15 alin. (3) din Legea nr.

33/1994.

Prin sentința civilă nr. 1703

din 6 decembrie 2006, Tribunalul Dolj, secția civilă, a admis excepția

necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, declinând competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, reținând că, în

conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 33/1994, hotărârea ce face

obiectul acțiunii formulate poate fi atacată la Curtea de Apel în raza căreia se află situat imobilul în termen de 15 zile de la comunicare,

potrivit Legii contenciosului administrativ.

Prin sentința

nr. 80 din 1 martie 2007 a Curții de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, acțiunea

formulată a fost respinsă.

Pentru a pronunța această

hotărâre Instanța a reținut, în esență,

că

nu există incompatibilitate între calitatea de membru al comisiei de

soluționare

a întâmpinărilor și cea de membru în comisia de realizare a cercetării

prealabile.

În ce privește capătul de cerere

vizând constatarea nulității procesului - verbal de cercetare prealabilă, Instanța

a apreciat că acesta, se încadrează în categoria actelor materiale

preparatorii, care nu sunt acte de autoritate și care nu pot fi supuse

controlului de legalitate în contenciosul administrativ, iar cum reclamantul nu

a înțeles să atace actul de declarare a utilității publice, acesta nu mai poate

reitera ulterior critici care să vizeze neregularități ale procedurii

declarării utilității publice.

Instanța a

mai reținut că deși exproprierea în vederea strămutării

localității poate fi considerată ca măsură de

organizare urbanistică a unei localități, potrivit art. 43 alin. (2) din Legea

215/2001 consultarea prin referendum a cetățenilor este facultativă nu

obligatorie, fiind lăsată la aprecierea primarului.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs B.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Au fost invocate motivele de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora s-a susținut, pe de o parte, că hotărârea atacată este lovită de nulitate

absolută întrucât la

dezbaterea fondului

cauzei nu a participat reprezentantul M.P., a cărui prezență cea obligatorie,

conform art. 1 pct. 9 din Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte, că aceasta

este lipsită de temei legal,

fiind dată cu încălcarea și aplicarea

greșită a legii, prima Instanță nepronunțându-se asupra unor dovezi

administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Au fost reiterate toate

aspectele de nelegalitate a hotărârii contestate invocate în fata primei

Instanțe, referitoare la nulitatea evidentă a procesului - verbal de consemnare

a rezultatelor cercetării prealabile, încălcarea prevederilor art. 9, art. 13,

art. 15 alin. (3) și art. 18 din Legea nr. 33/1994 referitoare la constituirea

comisiilor de cercetare prealabilă și de soluționare a întâmpinărilor, la

notificarea propunerilor de expropriere și la comunicarea hotărârii într-un

termen de 15 zile de la adoptare.

Analizând actele

dosarului, motivele de recurs invocate și examinând cauza sub toate aspectele,

conform art. 304 pct. 10 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu

este fondat, pentru considerentele ce urmează:

În ce privește motivele de

recurs invocate, se reține că dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. au fost abrogate prin art. 1

pct. III

din

O.U.G. nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005, astfel încât o examinare

a aspectelor relative la acest motiv pot fi avute în vedere numai în

considerarea și potrivit dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.

La data judecării cauzei, art. 1

alin. (9) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.

190/2005, prevedea că, în contenciosul administrativ, cererile se soluționează

fără participarea reprezentantului M.P., astfel încât excepția privind

nulitatea hotărârii atacate este lipsită de temei legal.

În conformitate cu prevederile

Legii nr. 33/1994, Instanța de contencios administrativ este competentă să

examineze legalității actului de declarare a utilității publice emis de

autoritatea administrativă competentă și a măsurilor premergătoare exproprierii

luate în etapa administrativă, iar potrivit

prevederilor art. 20 și art. 21

din același act normativ, soluționarea

cererilor de expropriere și stabilirea cuantumului despăgubirilor, dacă părțile

nu se înțeleg, este dată în competența Instanțelor de drept civil, respectiv

tribunalului în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere.

Examinând cererea reclamantei în

limita competențelor legale, prima Instanță a reținut, în mod corect, atât

caracterul de act material preparator al procesului - verbal prin care s-a

finalizat cercetarea prealabilă prin prisma dispozițiilor art. 9 și art. 10 din

Legea nr.

33/1994, act exclus cenzurii

jurisdicționale în lipsa analizei actului pe

care l-a precedat, cât și

imposibilitatea reiterării altor critici care să vizeze neregularități ale

procedurii declarării utilității publice, în condițiile în care actul de

declarare a acesteia nu a fost contestat.

Totodată,

susținerea recurentului privind compunerea nelegală a

comisiei constituită pentru soluționarea

întâmpinărilor va fi respinsă, atât pentru considerentele reținute de prima Instanță

cât și

constatându-se, pe de o parte, că

aceasta nu a fost formulată în termenul

legal de 15 zile de la

comunicarea hotărârii atacate, iar, pe de altă parte, că prin cererea de

chemare în judecată nu au fost indicate persoanele incompatibile să participe

la soluționarea întâmpinărilor sau care au fost desemnate nelegal să reprezinte

persoanele expropriate.

În consecință, nu se poate

reține încălcarea de către comisia intimată a prevederilor art. 15 alin. (3)

din Legea nr. 33/1994.

Critica de recurs

privind comunicarea hotărârii cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de

art. 18 din Legea nr. 33/1994, va fi

de

asemenea respinsă, avându-se în vedere faptul că nu a fost vătămat

accesul

la justiție al recurentului.

Pentru

considerentele arătate, se constată că Instanța a pronunțat

o hotărâre legală și

temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi

respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

B.L. împotriva sentinței

nr. 80 din 1

martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 mai 2007.