ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2786/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul, B.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C.L.R. – C.L.S.Î.N. și P.J.D. – C.J.S., anularea Hotărârii nr. 9 din 21 septembrie 2006 emisă de pârâtul C.J.D. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că urmare a notificării nr. 2211/2006 a depus întâmpinare la data de 30 august 2006, în care a precizat faptul că nu este de acord cu propunerile de expropriere indicate în modelul transmis odată cu notificarea și a solicitat Comisiei de soluționare întâmpinărilor să consemneze în procesul - verbal pretențiile sale, considerând că prețul impus de expropriator este nefundamentat.

A mai arătat că, procesul - verbal pentru consemnarea cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice a lucrării de interes local „strămutarea localității Rast" este lovit de nulitate, deoarece nu poartă data de emitere, iar propunerile de expropriere și procesul - verbal menționat au fost notificate cu nerespectarea dispozițiilor art. 13 - 14 din Legea nr. 33/1994, precum și ale art. 43 din Legea nr. 215/2001. A menționat, totodată, că presupusa negociere - încercare de soluționare a întâmpinărilor la notificări este de fapt simulată, comisia constituită fiind nelegală, încălcându-se prevederile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994.

Prin sentința civilă nr. 1703 din 6 decembrie 2006, Tribunalul Dolj, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, reținând că, în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 33/1994, hotărârea ce face obiectul acțiunii formulate poate fi atacată la Curtea de Apel în raza căreia se află situat imobilul în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit Legii contenciosului administrativ. Prin sentința nr. 80 din 1 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă. Pentru a pronunța această hotărâre Instanța a reținut, în esență, că nu există incompatibilitate între calitatea de membru al comisiei de soluționare a întâmpinărilor și cea de membru în comisia de realizare a cercetării prealabile.

În ce privește capătul de cerere vizând constatarea nulității procesului - verbal de cercetare prealabilă, Instanța a apreciat că acesta, se încadrează în categoria actelor materiale preparatorii, care nu sunt acte de autoritate și care nu pot fi supuse controlului de legalitate în contenciosul administrativ, iar cum reclamantul nu a înțeles să atace actul de declarare a utilității publice, acesta nu mai poate reitera ulterior critici care să vizeze neregularități ale procedurii declarării utilității publice. Instanța a mai reținut că deși exproprierea în vederea strămutării localității poate fi considerată ca măsură de organizare urbanistică a unei localități, potrivit art. 43 alin. (2) din Legea 215/2001 consultarea prin referendum a cetățenilor este facultativă nu obligatorie, fiind lăsată la aprecierea primarului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora s-a susținut, pe de o parte, că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută întrucât la dezbaterea fondului cauzei nu a participat reprezentantul M.P., a cărui prezență cea obligatorie, conform art. 1 pct. 9 din Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte, că aceasta este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, prima Instanță nepronunțându-se asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Au fost reiterate toate aspectele de nelegalitate a hotărârii contestate invocate în fata primei Instanțe, referitoare la nulitatea evidentă a procesului - verbal de consemnare a rezultatelor cercetării prealabile, încălcarea prevederilor art. 9, art. 13, art. 15 alin. (3) și art. 18 din Legea nr. 33/1994 referitoare la constituirea comisiilor de cercetare prealabilă și de soluționare a întâmpinărilor, la notificarea propunerilor de expropriere și la comunicarea hotărârii într-un termen de 15 zile de la adoptare. Analizând actele dosarului, motivele de recurs invocate și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 pct. 10 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează: În ce privește motivele de recurs invocate, se reține că dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc.

civ. au fost abrogate prin art. 1 pct. III din O.U.G. nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005, astfel încât o examinare a aspectelor relative la acest motiv pot fi avute în vedere numai în considerarea și potrivit dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. La data judecării cauzei, art. 1 alin. (9) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 190/2005, prevedea că, în contenciosul administrativ, cererile se soluționează fără participarea reprezentantului M.P., astfel încât excepția privind nulitatea hotărârii atacate este lipsită de temei legal.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 33/1994, Instanța de contencios administrativ este competentă să examineze legalității actului de declarare a utilității publice emis de autoritatea administrativă competentă și a măsurilor premergătoare exproprierii luate în etapa administrativă, iar potrivit prevederilor art. 20 și art. 21 din același act normativ, soluționarea cererilor de expropriere și stabilirea cuantumului despăgubirilor, dacă părțile nu se înțeleg, este dată în competența Instanțelor de drept civil, respectiv tribunalului în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere.

Examinând cererea reclamantei în limita competențelor legale, prima Instanță a reținut, în mod corect, atât caracterul de act material preparator al procesului - verbal prin care s-a finalizat cercetarea prealabilă prin prisma dispozițiilor art. 9 și art. 10 din Legea nr. 33/1994, act exclus cenzurii jurisdicționale în lipsa analizei actului pe care l-a precedat, cât și imposibilitatea reiterării altor critici care să vizeze neregularități ale procedurii declarării utilității publice, în condițiile în care actul de declarare a acesteia nu a fost contestat.

Totodată, susținerea recurentului privind compunerea nelegală a comisiei constituită pentru soluționarea întâmpinărilor va fi respinsă, atât pentru considerentele reținute de prima Instanță cât și constatându-se, pe de o parte, că aceasta nu a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, iar, pe de altă parte, că prin cererea de chemare în judecată nu au fost indicate persoanele incompatibile să participe la soluționarea întâmpinărilor sau care au fost desemnate nelegal să reprezinte persoanele expropriate. În consecință, nu se poate reține încălcarea de către comisia intimată a prevederilor art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994. Critica de recurs privind comunicarea hotărârii cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 18 din Legea nr. 33/1994, va fi de asemenea respinsă, avându-se în vedere faptul că nu a fost vătămat accesul la justiție al recurentului.

Pentru considerentele arătate, se constată că Instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.L. împotriva sentinței nr. 80 din 1 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2007.