ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2785/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 7 noiembrie 2006, reclamantul B.I. a solicitat anularea Hotărârii nr. 28 din 4 octombrie 2006 prin care Comisia de soluționare a întâmpinărilor constituită în cadrul C.J. Dolj a respins întâmpinarea sa la propunerea de expropriere și oferta de despăgubiri privind suprafața de 0,22 ha, situată în comuna Rast, Județul Dolj, zona aferentă strămutării localității. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994, întrucât din comisia constituită pentru soluționarea întâmpinărilor au făcut parte și cei care au declarat utilitatea publică.

Reclamantul a invocat și nulitatea procesului - verbal pentru consemnarea cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice a lucrării de interes local - strămutarea localității Rast, motivând că actul nu are data întocmirii, că propunerile de expropriere nu au fost notificate conform art. 13 din Legea nr. 33/1994 și că, nu au fost consultați cetățenii prin referendum, conform art. 43 din Legea nr. 215/2001. Reclamantul a contestat prețul impus de expropriator, arătând că suma nu a fost fundamentată, fiind în contradicție cu situația terenurilor și cu economia de piață. Prin sentința nr. 53 din 16 februarie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că nu există incompatibilitate între calitatea de membru al comisiei de soluționare a întâmpinărilor și cea de membru în comisia de realizare a cercetării prealabile și că, prin alcătuirea comisiei pârâte în cauză au fost respectate dispozițiile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994, care interzice participarea celor ce dețin funcții în administrația publică locală sau centrală, care au interes în executarea lucrărilor care au declarat utilitatea publică. Motivele de nelegalitate a procesului - verbal de cercetare prealabilă au fost respinse cu motivarea că reclamantul nu a contestat actul de declarare a utilității publice în termenul prevăzut de lege și nu se pot reitera ulterior critici care să vizeze acte materiale preparatorii, emise în procedura de declarare a utilității publice.

Critica referitoare la lipsa unui referendum organizat conform art. 43 din Legea nr. 215/2001 pentru declararea utilității publice a lucrării de interes local - strămutarea localității Rast, a fost respinsă față de cadrul procesual al litigiului și s-a reținut că organizarea unui referendum pentru consultarea cetățenilor este facultativă, fiind lăsată la aprecierea primarului. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul și a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ., susținând că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii și că nu au fost examinate dovezile administrate și care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Recurentul a invocat nulitatea absolută a hotărârii, întrucât la dezbaterea fondului nu a participat reprezentantul M.P., a cărui prezență este obligatorie conform art. 1 pct. 9 din Legea nr. 554/2004. În criticile de nelegalitate formulate au fost reiterate motivele din acțiunea de fond, cu referire atât la componența comisiei de soluționare a întâmpinărilor, cât și la cauzele de nulitate a procesului - verbal de consemnare a rezultatelor cercetării prealabile. Pentru compunerea nelegală a comisiei, recurentul a indicat persoanele care dețin funcții în administrația publică centrală și care au făcut parte din comisia de declarare a utilității publice, fiind incompatibile în sensul dispozițiilor art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994.

De asemenea, recurentul a arătat că reprezentanții persoanelor expropriate nu au fost aleși prin tragere la sorți, ci au fost numiți de primarul comunei Rast. Referitor la actul dedus judecății, recurentul a susținut că Hotărârea nr. 28 din 4 octombrie 2006 i-a fost comunicată după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 18 din Legea nr. 33/1994 și că a fost adoptată cu exces de putere, prin încălcarea dreptului său de proprietate. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente. Excepția nulității hotărârii pronunțate fără participarea în Instanță a reprezentantului M.P.

a fost invocată neîntemeiat de către recurent. La data judecării cauzei, art. 1 alin. (9) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 190/2005, prevedea că în contenciosul administrativ cererile se soluționează fără participarea reprezentantului M.P. și în consecință, excepția invocată în recurs este lipsită de temei legal. Susținerile recurentului privind nulitatea procesului - verbal de cercetare prealabilă au fost întemeiat respinse de Instanța de Fond, dat fiind că acestea vizează etapa declarării utilității publice și nu etapa administrativă a măsurilor premergătoare, în cadrul căreia a fost adoptată hotărârea contestată în cauză.

Pe calea contestației împotriva actului de declarare a utilității publice, recurentul avea posibilitatea să invoce nulitatea procesului - verbal de cercetare prealabilă, ca act material preparatoriu, a cărui legalitate nu mai poate fi examinată după finalizarea acestei prime etape din procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică. De altfel, recurentul a formulat întâmpinarea numai pentru a contesta actul de expropriere, deși în etapa măsurilor premergătoare exproprierii, art. 14 din Legea nr. 33/1994 prevede expres că proprietarii și titularii altor drepturi reale asupra imobilelor în cauză pot formula întâmpinări cu privire la propunerile de expropriere. Pentru aceleași considerente, se constată că nu pot fi examinate în prezenta cauză susținerile recurentului privind despăgubirile, care vor fi stabilite în procedura judiciară prevăzută în cap. IV al Legii nr. 33/1994 și pentru care are posibilitatea exercitării căilor de atac.

Critica din recurs privind comunicarea Hotărârii nr. 28 din 4 octombrie 2006 după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 18 din Legea nr. 33/1994 va fi respinsă ca fiind nedovedită și lipsită de interes, având în vedere că nu a fost vătămat accesul la justiție al recurentului pentru atacarea hotărârii respective. Apărările recurentului privind compunerea nelegală a comisiei constituită pentru soluționarea întâmpinărilor va fi respinsă, constatându-se că nu au fost formulate în termenul legal de 15 zile de la comunicarea Hotărârii nr. 28 din 4 octombrie 2006. În cererea de chemare în judecată nu au fost indicate persoanele incompatibile să participe la soluționarea întâmpinărilor sau care au fost desemnate nelegal să reprezinte persoanele expropriate.

În consecință, nu se poate reține încălcarea de către comisia intimată a prevederilor art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994. Față de motivele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a sentinței atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.I. împotriva sentinței nr. 53 din 16 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2007.