ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2785/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7 noiembrie 2006,

reclamantul B.I. a solicitat anularea Hotărârii nr. 28 din 4 octombrie 2006

prin care Comisia de soluționare a întâmpinărilor constituită în cadrul C.J. Dolj

a respins întâmpinarea sa la propunerea de expropriere și oferta de despăgubiri

privind suprafața de 0,22 ha, situată în comuna Rast, Județul Dolj, zona

aferentă strămutării localității.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 15 alin. (3) din

Legea nr. 33/1994, întrucât din comisia constituită pentru soluționarea

întâmpinărilor au făcut parte și cei care au declarat utilitatea publică.

Reclamantul a invocat și

nulitatea procesului - verbal pentru consemnarea cercetării prealabile în

vederea declarării utilității publice a lucrării de interes local - strămutarea

localității Rast, motivând că actul nu are data întocmirii, că propunerile de

expropriere nu au fost notificate conform art. 13 din Legea nr. 33/1994 și că,

nu au fost consultați cetățenii prin referendum, conform art. 43 din Legea nr. 215/2001.

Reclamantul a contestat

prețul impus de expropriator, arătând că suma nu a fost fundamentată, fiind în

contradicție cu situația terenurilor și cu economia de piață.

Prin sentința nr. 53 din 16

februarie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

de Fond a reținut că nu există incompatibilitate între calitatea de membru al

comisiei de soluționare a întâmpinărilor și cea de membru în comisia de

realizare a cercetării prealabile și că, prin alcătuirea comisiei pârâte în

cauză au fost respectate dispozițiile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994,

care interzice participarea celor ce dețin funcții în administrația publică

locală sau centrală, care au interes în executarea lucrărilor care au declarat

utilitatea publică.

Motivele de nelegalitate a

procesului - verbal de cercetare prealabilă au fost respinse cu motivarea că

reclamantul nu a contestat actul de declarare a utilității publice în termenul

prevăzut de lege și nu se pot reitera ulterior critici care să vizeze acte

materiale preparatorii, emise în procedura de declarare a utilității publice.

Critica referitoare la lipsa

unui referendum organizat conform art. 43 din Legea nr. 215/2001 pentru

declararea utilității publice a lucrării de interes local - strămutarea

localității Rast, a fost respinsă față de cadrul procesual al litigiului și s-a

reținut că organizarea unui referendum pentru consultarea cetățenilor este

facultativă, fiind lăsată la aprecierea primarului.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamantul și a invocat motivele de recurs prevăzute de art.

304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ., susținând că hotărârea atacată a fost

pronunțată cu aplicarea greșită a legii și că nu au fost examinate dovezile

administrate și care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Recurentul a invocat

nulitatea absolută a hotărârii, întrucât la dezbaterea fondului nu a participat

reprezentantul M.P., a cărui prezență este obligatorie conform art. 1 pct. 9

din Legea nr. 554/2004.

În criticile de nelegalitate

formulate au fost reiterate motivele din acțiunea de fond, cu referire atât la

componența comisiei de soluționare a întâmpinărilor, cât și la cauzele de

nulitate a procesului - verbal de consemnare a rezultatelor cercetării

prealabile. Pentru compunerea nelegală a comisiei, recurentul a indicat

persoanele care dețin funcții în administrația publică centrală și care au

făcut parte din comisia de declarare a utilității publice, fiind incompatibile

în sensul dispozițiilor art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994. De asemenea,

recurentul a arătat că reprezentanții persoanelor expropriate nu au fost aleși

prin tragere la sorți, ci au fost numiți de primarul comunei Rast.

Referitor la actul dedus

judecății, recurentul a susținut că Hotărârea nr. 28 din 4 octombrie 2006 i-a

fost comunicată după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 18 din

Legea nr. 33/1994 și că a fost adoptată cu exces de putere, prin încălcarea

dreptului său de proprietate.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și sub toate aspectele,

conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul

recurs ca nefondat pentru următoarele considerente.

Excepția nulității hotărârii

pronunțate fără participarea în Instanță a reprezentantului M.P. a fost

invocată neîntemeiat de către recurent.

La data judecării cauzei, art.

1 alin. (9) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.

190/2005, prevedea că în contenciosul administrativ cererile se soluționează

fără participarea reprezentantului M.P. și în consecință, excepția invocată în

recurs este lipsită de temei legal.

Susținerile recurentului

privind nulitatea procesului - verbal de cercetare prealabilă au fost întemeiat

respinse de Instanța de Fond, dat fiind că acestea vizează etapa declarării

utilității publice și nu etapa administrativă a măsurilor premergătoare, în

cadrul căreia a fost adoptată hotărârea contestată în cauză.

Pe calea contestației

împotriva actului de declarare a utilității publice, recurentul avea posibilitatea

să invoce nulitatea procesului - verbal de cercetare prealabilă, ca act

material preparatoriu, a cărui legalitate nu mai poate fi examinată după

finalizarea acestei prime etape din procedura exproprierii pentru cauză de

utilitate publică.

De altfel, recurentul a

formulat întâmpinarea numai pentru a contesta actul de expropriere, deși în

etapa măsurilor premergătoare exproprierii, art. 14 din Legea nr. 33/1994

prevede expres că proprietarii și titularii altor drepturi reale asupra

imobilelor în cauză pot formula întâmpinări cu privire la propunerile de

expropriere.

Pentru aceleași

considerente, se constată că nu pot fi examinate în prezenta cauză susținerile

recurentului privind despăgubirile, care vor fi stabilite în procedura

judiciară prevăzută în cap. IV al Legii nr. 33/1994 și pentru care are

posibilitatea exercitării căilor de atac.

Critica din recurs privind

comunicarea Hotărârii nr. 28 din 4 octombrie 2006 după împlinirea termenului de

15 zile prevăzut de art. 18 din Legea nr. 33/1994 va fi respinsă ca fiind

nedovedită și lipsită de interes, având în vedere că nu a fost vătămat accesul

la justiție al recurentului pentru atacarea hotărârii respective.

Apărările recurentului

privind compunerea nelegală a comisiei constituită pentru soluționarea întâmpinărilor

va fi respinsă, constatându-se că nu au fost formulate în termenul legal de 15

zile de la comunicarea Hotărârii nr. 28 din 4 octombrie 2006.

În cererea de chemare în

judecată nu au fost indicate persoanele incompatibile să participe la soluționarea

întâmpinărilor sau care au fost desemnate nelegal să reprezinte persoanele

expropriate.

În consecință, nu se poate

reține încălcarea de către comisia intimată a prevederilor art. 15 alin. (3)

din Legea nr. 33/1994.

Față de motivele expuse,

constatând că nu există motive de casare sau de modificare a sentinței atacate,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.I. împotriva sentinței nr. 53 din 16 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 mai 2007.