ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2813/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția civilă, reclamanta B.A. a formulat, în contradictoriu cu pârâții C.J. Dolj, Comisia județeană de soluționare a întâmpinărilor la notificări și C.L. Rast – Comisia locală de soluționare a întâmpinărilor la notificări, contestație împotriva Hotărârii nr. 13 din 21 septembrie 2006, prin care i-a fost respinsă întâmpinarea formulată cu privire la propunerea de expropriere și oferta de despăgubire privind suprafața de 0,99 ha, situată în comuna Rast, Județul Dolj – zona aferentă strămutării localității.

Prin sentința civilă nr. 1672 din 5 decembrie 2006, Tribunalul Dolj, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând incidența prevederilor art. 20 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora „În cazul în care și noile propuneri vor fi respinse, expropriatorul, precum și proprietarii sau celelalte persoane titulare de drepturi reale asupra imobilului propus spre expropriere pot contesta hotărârea comisiei, constituită potrivit art. 15, la Curtea de Apel în raza căreia se află situat imobilul, în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 ”. Prin sentința civilă nr. 72 din 1 martie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de B.A.

În motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare. Curtea de Apel a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes de reclamantei, invocate de pârâtul C.J. Dolj, reținând că din interpretarea sistematică și teleologică a art. 20 din Legea nr. 33/1994 rezultă că hotărârea comisiei de soluționare a întâmpinărilor poate fi contestată de toate părțile cărora le este defavorabilă, fie că este vorba de prima sau de a doua propunere de expropriere. Curtea de Apel a respins susținerea reclamantei referitoare la emiterea hotărârii contestate cu încălcarea art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994, reținând că nu există incompatibilitate între calitatea de membru al comisiei de soluționare a întâmpinărilor și calitatea de membru al comisiei de realizare a cercetării prealabile, astfel că, în mod legal, L.M.

a fost atât secretar al Comisiei de soluționare a întâmpinărilor, cât și membru în comisia care a realizat cercetarea prealabilă și a întocmit procesul - verbal. Instanța de Fond a respins capătul de cerere referitor la constatarea nulității procesului - verbal de cercetare prealabilă, reținând că acesta este un act premergător emiterii actului administrativ, actul de declarare a utilității publice, care, însă, nu a fost contestat de reclamantă, astfel că Instanța nu poate verifica legalitatea actului premergător și, totodată, nu se poate pronunța asupra oportunității declarației de utilitate publică, acest aspect fiind lăsat la aprecierea exclusivă a autorităților administrative. Totodată, Instanța de Fond a respins și critica referitoare la lipsa organizării unui referendum conform art. 43 din Legea nr. 215/2001.

Împotriva sentinței civile nr. 72 din 1 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta B.A., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât Instanța de Fond a pronunțat-o cu greșita aplicare a legii și nu s-a pronunțat pe dovezi administrate. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Curtea de Apel Craiova a respins excepțiile invocate de pârât, respectiv excepția inadmisibilității și aceea a lipsei de interes a reclamantei, reținând că din interpretarea teleologică și sistematică a art. 20 din Legea nr. 33/1994, rezultă că hotărârea Comisiei de soluționare a întâmpinărilor, poate fi contestată de toate părțile cărora le este defavorabilă.

Pe fond, s-a reținut, că în conformitate cu Legea nr. 33/1994 procedeul exproprierii presupune parcurgerea mai multor etape, cercetarea prealabilă constituind una dintre condițiile necesare pentru declararea utilității publice. Concluziile acestei cercetări nu sunt obligatorii pentru autoritatea publică ci doar consultative, Instanța de contencios administrativ neputând examina decât legalitatea declarației de utilitate publică, nu și oportunitatea sa, cum corect a reținut prima Instanță. Actul de utilitate publică nu a fost contestat în termen legal, competențele Instanței de contencios administrativ fiind foarte clar stabilite de Legea nr. 33/1994. Astfel, Instanța Curții de Apel a reținut corect în limita acestor competențe atât caracterul de act preparator al procesului - verbal prin care s-a finalizat cercetarea prealabilă, act exclus cenzurii jurisdicționale în condițiile în care actul de declarare a utilității publice, nu a fost contestat de recurentă.

De asemenea, prin nerespectarea termenului prevăzut de art. 18 alin. (3) din Legea nr. 33/1994 reclamanta - recurentă nu a fost vătămată în nici un drept recunoscut de lege, termenul prevăzut de art. 20 curgând de la data comunicării hotărârii care nu a fost contestată așa cum am arătat mai sus. S-a mai susținut că alcătuirea comisiei s-a făcut cu încălcarea art. 15 din Legea nr. 33/1994, susținere înlăturată corect de Instanța de Fond cu motivarea că nu există identitate între comisia care efectuează cercetarea prealabilă și aceea care declară utilitatea publică. Prin urmare nu există incompatibilitate între calitatea de membru al Comisiei de soluționare a întâmpinărilor și cea de membru în comisia de realizare a cercetării prealabile.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție față de toate aceste considerente apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de B.A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.A. împotriva sentinței civile nr. 72 din 1 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 mai 2007.