ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2813/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Dolj, secția civilă, reclamanta B.A. a formulat, în contradictoriu cu pârâții

C.J. Dolj, Comisia județeană de soluționare a întâmpinărilor la notificări și C.L.

Rast – Comisia locală de soluționare a întâmpinărilor la notificări,

contestație împotriva Hotărârii nr. 13 din 21 septembrie 2006, prin care i-a

fost respinsă întâmpinarea formulată cu privire la propunerea de expropriere și

oferta de despăgubire privind suprafața de 0,99 ha, situată în comuna Rast, Județul Dolj – zona aferentă strămutării localității.

Prin sentința civilă nr. 1672

din 5 decembrie 2006, Tribunalul Dolj, secția civilă a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, reținând incidența prevederilor art. 20 din Legea nr. 33/1994,

potrivit cărora „În cazul în care

și noile propuneri vor fi respinse, expropriatorul, precum și proprietarii sau

celelalte persoane titulare de drepturi reale asupra imobilului propus spre

expropriere pot contesta hotărârea comisiei, constituită potrivit art. 15,

la Curtea

de Apel în raza căreia se

află situat imobilul, în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit

prevederilor Legii contenciosului administrativ

nr.

554/2004

”.

Prin sentința civilă nr. 72

din 1 martie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins contestația formulată de B.A.

În motivarea sentinței

civile pronunțate, Curtea de Apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi

arătate în continuare.

Curtea de Apel a respins

excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes de

reclamantei, invocate de pârâtul C.J. Dolj, reținând că din interpretarea

sistematică și teleologică a art. 20 din Legea nr. 33/1994 rezultă că hotărârea

comisiei de soluționare a întâmpinărilor poate fi contestată de toate părțile

cărora le este defavorabilă, fie că este vorba de prima sau de a doua propunere

de expropriere.

Curtea de Apel a respins

susținerea reclamantei referitoare la emiterea hotărârii contestate cu

încălcarea art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994, reținând că nu există

incompatibilitate între calitatea de membru al comisiei de soluționare a

întâmpinărilor și calitatea de membru al comisiei de realizare a cercetării prealabile,

astfel că, în mod legal, L.M. a fost atât secretar al Comisiei de soluționare a

întâmpinărilor, cât și membru în comisia care a realizat cercetarea prealabilă

și a întocmit procesul - verbal.

Instanța de Fond a respins

capătul de cerere referitor la constatarea nulității procesului - verbal de

cercetare prealabilă, reținând că acesta este un act premergător emiterii

actului administrativ, actul de declarare a utilității publice, care, însă, nu

a fost contestat de reclamantă, astfel că Instanța nu poate verifica

legalitatea actului premergător și, totodată, nu se poate pronunța asupra

oportunității declarației de utilitate publică, acest aspect fiind lăsat la

aprecierea exclusivă a autorităților administrative. Totodată, Instanța de Fond

a respins și critica referitoare la lipsa organizării unui referendum conform art.

43 din Legea nr. 215/2001.

Împotriva sentinței civile nr.

72 din 1 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta B.A., criticând-o ca

nelegală și netemeinică, întrucât Instanța de Fond a pronunțat-o cu greșita

aplicare a legii și nu s-a pronunțat pe dovezi administrate.

Recursul este nefondat și va

fi respins.

Examinând actele dosarului

și în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Curtea de Apel Craiova a

respins excepțiile invocate de pârât, respectiv excepția inadmisibilității și

aceea a lipsei de interes a reclamantei, reținând că din interpretarea

teleologică și sistematică a art. 20 din Legea nr. 33/1994, rezultă că

hotărârea Comisiei de soluționare a întâmpinărilor, poate fi contestată de

toate părțile cărora le este defavorabilă.

Pe fond, s-a reținut, că în

conformitate cu Legea nr. 33/1994 procedeul exproprierii presupune parcurgerea

mai multor etape, cercetarea prealabilă constituind una dintre condițiile

necesare pentru declararea utilității publice. Concluziile acestei cercetări nu

sunt obligatorii pentru autoritatea publică ci doar consultative, Instanța de

contencios administrativ neputând examina decât legalitatea declarației de utilitate

publică, nu și oportunitatea sa, cum corect a reținut prima Instanță.

Actul de utilitate publică

nu a fost contestat în termen legal, competențele Instanței de contencios

administrativ fiind foarte clar stabilite de Legea nr. 33/1994.

Astfel, Instanța Curții de

Apel a reținut corect în limita acestor competențe atât caracterul de act

preparator al procesului - verbal prin care s-a finalizat cercetarea

prealabilă, act exclus cenzurii jurisdicționale în condițiile în care actul de

declarare a utilității publice, nu a fost contestat de recurentă.

De asemenea, prin

nerespectarea termenului prevăzut de art. 18 alin. (3) din Legea nr. 33/1994

reclamanta - recurentă nu a fost vătămată în nici un drept recunoscut de lege,

termenul prevăzut de art. 20 curgând de la data comunicării hotărârii care nu a

fost contestată așa cum am arătat mai sus.

S-a mai susținut că

alcătuirea comisiei s-a făcut cu încălcarea art. 15 din Legea nr. 33/1994,

susținere înlăturată corect de Instanța de Fond cu motivarea că nu există

identitate între comisia care efectuează cercetarea prealabilă și aceea care

declară utilitatea publică. Prin urmare nu există incompatibilitate între calitatea

de membru al Comisiei de soluționare a întâmpinărilor și cea de membru în

comisia de realizare a cercetării prealabile.

Așa fiind, Înalta Curte de

Casație și Justiție față de toate aceste considerente apreciază că sentința

atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul

declarat de B.A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.A. împotriva sentinței civile nr. 72 din 1 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 31 mai 2007.