ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 336/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 64/F/CC din 25 iunie 2008 Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului B.N., în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A. și I.G.P. Române și a aplicat conducătorilor autorităților publice pârâte o amendă de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, începând cu data de 26 octombrie 2007 și până la executarea sentinței nr. 32/F-C din 16 aprilie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin sentința nr. 32/F-C din 16 aprilie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3530 din 25 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generala de Informații și Protecție Internă din cadrul M.A.I. și s-a respins cererea reclamantului B.N. față de aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis, în parte, cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâții M.A.I., I.G.P.R. și I.P.J. Argeș și s-a dispus desecretizarea dosarului personal al reclamantului, inclusiv a Notei de constatare privind rezultatul controlului tematic efectuat la Biroul A.E.S.T.

din cadrul I.P.J. Argeș și materialelor care au stat la baza acesteia, înregistrate din 13 ianuarie 2003; a Notei de constatare privind rezultatul controlului tematic efectuat la Biroul A.E.S.T. din cadrul I.P.J. Argeș și materialelor care au stat la baza acesteia, înregistrate din 28 ianuarie 2003; a materialelor care au stat la baza întocmirii Fișei de personal a reclamantului, la data de 14 ianuarie 2003, de către I.P.J. Argeș; Materialele care au stat la baza întocmirii Raportului Corpului de Control al I.G.P.R. din 12 februarie 2002; a Raportului Corpului de Control al M.A.I. și materialelor care au stat la baza acestuia din 14 aprilie 2003, în privința datelor personale și profesionale referitoare la reclamant.

De asemenea, pârâtul I.P.J. Argeș a fost obligat să elibereze reclamantului copii, conforme cu originalul, din actele dosarului personal al acestuia, inclusiv de pe înscrisurile desecretizate sus-arătate. Instanța de fond a mai reținut că prin procesul verbal încheiat la data de 15 noiembrie 2007, executorul judecătoresc F.E. a reținut că hotărârea judecătorească a fost executată parțial, deoarece la sediul I.P.J. Argeș nu au fost găsite toate materialele menționate în dispozitivul sentinței, că documentele nu sunt numerotate în ordine cronologică, lipsind unele file, alte file nu sunt numerotate, că I.P.J. Argeș nu a eliberat reclamantului copii conforme cu originalul din dosarul profesional, de pe materialele care au stat la baza întocmirii Raportului Corpului de Control al I.G.P.R.

din 12 februarie 2002, precum și de pe materialele care au stat la baza Raportului Corpului de Control al ministrului de interne din 14 aprilie 2003, în privința datelor personale și profesionale referitoare la reclamant. Împotriva acestei hotărâri, pârâții M.I.R.A. și I.G.P.R. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, indicând, în drept, dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În esență, ambii recurenți susțin că prin sentința civilă nr. 32/F/C din 16 aprilie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă, nu li s-a stabilit nici o obligație în sarcină, deși au fost părți în acel proces.

Cu toate acestea, afirmă recurenții, după ce li s-a solicitat nemijlocit, prin petiție, comunicarea materialelor care au stat la baza întocmirii Raportului Corpului de Control al ministrului internelor și reformei administrative din 14 aprilie 2003, respectiv Raportului Corpului de Control al I.G.P.R. din 12 februarie 2002, s-au conformat. Recurenții mai arată că prima instanță a ignorat faptul că desecretizarea documentelor în discuție implică parcurgerea unei proceduri administrative care implică timp, ceea ce conduce la absența oricărei culpe a celor două autorități . În concret, recurenții indică data de 26 mai 2008 – M.I.R.A. și data de 21 aprilie 2008 – I.G.P.R., ca dată la care au comunicat documentele solicitate.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul B.N. a invocat excepțiile tardivității și nulității recursurilor, la care, ulterior, după verificarea dosarului cauzei, a renunțat. Pe fondul pricinii, intimatul a arătat că soluția pronunțată de curtea de apel este legală și temeinică. A susținut că recurenții, cu viclenie, au formulat în fața primei instanțe apărări fără suport referitoare la necitarea lor de către executorul judecătoresc; au prezentat documente nelizibile și fără legătură cu obiectul dosarului pentru a crea impresia că au executat hotărârea judecătorească, când, în realitate, acest lucru nu s-a întâmplat nici până în prezent. Materialele care au stat la baza celor două rapoarte conțineau informații clasificate și, în aceste condiții, procedura declasificării trebuia derulată potrivit Legii nr. 182/2002 și H.G.

nr. 781/2002, ceea ce în speță nu s-a respectat. Intimatul conchide în sensul că materialele comunicate de I.G.P.R. sunt „mincinoase” iar cele care provin de la Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu au nici un element de identificare. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele și pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Prin sentința nr. 87/F-C din data de 18 iunie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins ca nefondată contestația formulată de B.N.

împotriva dispoziției nr. 0770 din 17 februarie 2003, emisă de șeful I.G.P.R., prin care a fost retrogradat din funcție, până la nivelul de bază al gradului profesional deținut, în baza art. 58, lit. e) din Legea nr. 360/2002. Sentința a rămas irevocabilă prin respingerea recursului reclamantului ca nefondat – Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nr. 5291 din 3 noiembrie 2005. În acest prim litigiu purtat între părți s-a reținut cu putere de lucru judecat că în ziua de 5 noiembrie 2002, când intimatul B.N. îndeplinea funcția de șef de birou al Serviciului Arme, Substanțe Toxice din cadrul I.P.J. Argeș, a intervenit telefonic la Șeful Secției 1 Poliție Pitești pentru ca G.E.

(finul său) și G.S. (fratele primului), depistați împreună cu alte persoane în zona centrală a municipiului Pitești, desfășurând activități ilicite, să nu fie sancționați contravențional. Fapta de „imixtiune ilegală în activitatea altui polițist și intervenție pentru soluționarea unor cereri privind satisfacerea interesului oricăror persoane” a fost încadrată în prevederile art. 57 lit. i) și j) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, respectiv art. 10 lit. i) și j) din Regulamentul M.I. nr. 350/2002. Consecutiv acestui prim proces, la data de 24 ianuarie 2007, B.N. l-a demarat pe cel de-al doilea, având ca obiect „desecretizarea dosarului personal”, dosar aflat în custodia I.P.J.

Argeș. Acest litigiu s-a finalizat prin sentința nr. 32/F-C din data de 16 aprilie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nr. 3530 din data de 25 septembrie 2007, prin care s-a admis în parte acțiunea reclamantului, după cum, pe larg, s-a arătat în partea introductivă a acestor considerente. Cauza de față, fundamentată în drept pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a fost generată de refuzul M.I.R.A. și al I.G.P.R. de a executa în întregime și la timp dispozitivul sentinței civile nr. 32/F-C din 16 aprilie 2007 al Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, anterior arătate.

În concret, intimatul – reclamant a indicat că M.I.R.A. nu i-a comunicat Raportul Corpului de Control al ministrului de interne nr. 0023036 din 14 aprilie 2003 și materialele care au stat la baza acestuia, iar I.G.P.R. nu i-a înaintat materialele care au stat la baza întocmirii Raportului de control al I.G.P.R. nr. S/12013 din 12 februarie 2003. Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice….

o amendă de 20% din salariu minim brut pe economie pe zi de întârziere…”. Curtea de apel a stabilit în mod legal că hotărârea judecătorească trebuia executată până la data de 26 octombrie 2007 și că autoritățile publice chemate în judecată nu și-au îndeplinit, până la acel moment, obligația de executare. Referitor la motivul de recurs prin care recurenții invocă lipsa unei obligații de executare, dedusă din cuprinsul dispozitivului sentinței ce se execută, Înalta Curte constată că este nefondat. Ambii recurenți au fost pârâți în procesul finalizat prin sentința nr. 32/F-C din 16 aprilie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, fapt pe care, de altfel, ei înșiși îl indică în recursurile de față, acțiunea fiind admisă, în parte, în raport cu ambii, cât și cu I.P.J.

Argeș. Este real că în cel de-al treilea alineat al dispozitivului este cuprinsă numai obligația pârâtului I.P.J. Argeș de a-i elibera reclamantului copii de pe actele dosarului personal al acestuia, „inclusiv de pe înscrisurile desecretizate”. Numai că în cel de-al doilea alineat al aceluiași dispozitiv, pe care recurenții îl ignoră, s-a stipulat în sarcina acestora obligația precisă de a desecretiza înscrisurile în discuție, obligație pe care, necontestat, nu și-au executat-o în termenul legal de 30 de zile.

De asemenea, deși este pertinentă afirmația recurenților că procedura declasificării documentelor, la care se referă dispozițiile art. 24 alin. (10) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, necesită timp, ceea ce ar putea pune sub semnul întrebării posibilitatea efectivă de a executa sentința în 30 de zile de la rămânerea irevocabilă, Înalta Curte o va înlătura, reținând că cele două autorități publice și-au pus problema declasificării, deci a executării hotărârii judecătorești, abia după data de 14 martie 2008 – M.I.R.A., respectiv 20 martie 2008- I.G.P.R., adică după momentul primirii unor noi petiții de la intimatul – reclamant. Înalta Curte va reține însă, contrar celor arătate de curtea de apel și de intimat, că recurenții și-au îndeplinit obligația de comunicare a întregii documentații indicate în titlul executoriu, la data de 26 mai 2008 – M.I.R.A., respectiv la data de 21 aprilie 2008 – I.G.P.R.

Astfel, Înalta Curte constată că recurentul M.I.R.A. și-a îndeplinit obligația de comunicare prin adresa din 26 mai 2008 (fila 43, dosar fond) iar recurentul I.G.P.R. prin adresa din 21 aprilie 2008, (fila 49, dosar fond), intimatului – reclamant fiindu-i înaintate atât cele două rapoarte, cât și actele care au stat la baza adoptării lor. Apărările intimatului, formulate în întâmpinare, combat caracterul efectiv al executării dintr-o dublă perspectivă: se susține că nu s-au comunicat toate documentele (fiindcă, de exemplu, materialele care au stat la baza celor două rapoarte „sunt identice”) și că documentele comunicate nu sunt autentice (ci „mincinoase”). Aceste susțineri nu au nici o bază în probele administrate în cauză.

Faptul că Raportul Corpului de Control al ministrului de interne nr. 0023036 din 14 aprilie 2003 s-a fundamentat pe aceleași documente ca și Raportul Corpului de Control al I.G.P.R. nr. 120013 din 12 februarie 2003 se explică prin aceea că cele două documente cuprindeau informații, constatări și propuneri referitoare la aceeași contestație formulată de intimatul B.N. împotriva sancțiunii disciplinare despre care s-a făcut vorbire în cele ce preced. Cât privește suspiciunea de fals, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte observă că documentele depuse la dosar sunt cele indicate în titlul executoriu și, simplul fapt că ambele autorități au prezentat înscrisuri similare, este un argument puternic în favoarea autenticității lor.

De altfel, în măsura în care consideră că înscrisurile comunicate au fost falsificate sau a fost încălcată procedura prevăzută de lege pentru declasificarea lor, intimatul are posibilitatea sesizării organelor competente. Pentru toate aceste considerente, reținând că intimatul B.N. a avut și posibilitatea consultării efective a dosarului personal, (conform procesului - verbal încheiat la data de 15 noiembrie 2007 de executorul judecătoresc F.E., fila 6, dosar fond), intrând în posesia tuturor documentelor solicitate, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., raportat la art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se vor admite recursurile declarate de M.I.R.A. și I.G.P.R. și se va modifica în parte sentința atacată, în sensul că amenda prevăzută de lege va fi aplicată conducătorului M.I.R.A.

pentru perioada 26 octombrie 2007 - 26 mai 2008 și conducătorului I.G.P.R. pentru perioada 26 octombrie 2007 și până la 21 aprilie 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de M.I.R.A. și I.G.P. Române, împotriva sentinței civile nr. 64/F/CC din 25 iunie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată în sensul că: aplică conducătorului M.I.R.A. o amendă de 20% din salariul minim brut din economie, pe zi de întârziere de la 26 octombrie 2007 și până la 26 mai 2008 și conducătorului I.G.P.R. aceeași amendă pentru perioada 26 octombrie 2007 și până la 21 aprilie 2008. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2009.