ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2913/2009

Asupra contestației în anulare de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :

Prin sentința nr. 821 din 12 septembrie 2007, Tribunalul

Comercial Argeș a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC M.S.A. SRL

PITEȘTI în sensul constatării rezilierii contractului de antrepriză generală

nr. 23 din 24 martie 2005 și obligării pârâtei SC B.A. SRL PITEȘTI la plata

sumei de 150.403,43 lei, reprezentând contravaloare lucrări prestate și

neachitate precum și la plata sumei de 58.366,74 lei cu titlu de penalități de

întârziere, calculate până la data de 1 decembrie 2006 și în continuare, în

procent de 0,15% pe zi de întârziere, până la stingerea integrală a debitului.

Au fost respinse cererile reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei

de 398.857,13 lei, reprezentând penalități de întârziere în executare și a

sumei de 319.887 lei cu titlu de daune.

De asemenea, tribunalul a respins cererea reconvențională

formulată de pârâtă privind constatarea nulității absolute a art. 58 din

contractul de antrepriză generală, precum și cererile privind modificarea art.

2 și art. 6 din același contract.

Soluția Tribunalului Comercial Argeș a fost menținută de

către Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

prin respingerea apelurilor declarate de către ambele părți împotriva sentinței

fondului.

Împotriva deciziei instanței de apel, au declarat recurs

reclamanta și pârâta.

În motivarea recursului, reclamanta a susținut că instanța a

aplicat greșit dispozițiile art. 208 C. proc. civ., privind efectuarea

expertizei, potrivit cărora se impunea citarea părților prin carte poștală

recomandată, cu dovadă de primire, considerând că nu se impunea constatarea

nulității expertizei în temeiul art. 108 C. proc. civ. De asemenea, a arătat că

instanța a reținut în mod greșit faptul că prin procesul verbal de conciliere

părțile nu au convenit și asupra motivelor care au condus la rezilierea

contractului, de vreme ce pârâta nu a uzat de dreptul său de a formula un punct

de vedere. În continuare a susținut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1082

C. civ., deoarece pârâta putea fi exonerată de răspundere numai dacă ar fi

dovedit că întârzierea este rezultatul unei fapte străine, care poate fi fapta

unui terț, caz fortuit, forță majoră și a încălcat principiul privind forța

obligatorie a contractului. Pe de altă parte s-a adăugat nepermis la

dispozițiile art. 1082 C. civ., pentru antrenarea răspunderii contractuale. Au

fost încălcate dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ., prin obligarea reclamantei

la o sumă mai mare decât cea solicitată de către pârâtă. Nu au fost prezentate

considerentele pentru care a fost respins motivul de apel privind durata de

execuție a lucrărilor.

Reclamanta a încadrat criticile sus menționate, în motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului său, pârâta a susținut în temeiul

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., că instanța de apel a respins greșit critica

privind respingerea cererii prin care i-a solicitat suma de 354.821.868 lei

contravaloare lucrări precum și critica privind nulitatea absolută a art. 5.8

din contractul de antrepriză, fiind încălcate astfel prevederile art. 968 și art.

966 C. civ., deoarece penalitatea echivalează cu o dobândă de 56 % pe an, față

de dobânda de referință a BNR. De asemenea, s-a susținut încălcarea

dispozițiilor art. 977 C. civ. și art. 969 C. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin

decizia nr. 431 din 12 februarie 2009, a respins, ca nefondate recursurile

declarate de reclamanta SC M.S.A. SRL PITEȘTI și pârâta SC B.A. SRL PITEȘTI.

La data de 21 mai 2009, împotriva deciziei nr. 431/2009,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat contestație în

anulare reclamanta SC M.S.A. SRL PITEȘTI, în susținerea căreia a invocat

prevederile art. 318 teza a II-a C. proc. civ.

În esență, contestatoarea și-a argumentat cererea susținând

că instanța de recurs a selectat motivele de recurs invocate, motivând sumar decizia

reținând doar că instanța de apel a aplicat corect prevederile legale.

Astfel, în ceea ce privește primul motiv de recurs, arată că

motivul privind constatarea nulității hotărârii care are la bază o expertiză

efectuată cu încălcarea dispozițiilor art. 208 C. proc. civ., nu este incident

în cauză.

Cu referire la motivul 2, instanța de recurs a motivat în

sensul că instanța de apel s-a pronunțat asupra pretențiilor pârâtei solicitate

prin cererea reconvențională.

Cu privire la motivul de recurs referitor la încălcarea art.

1082 C. civ., precum și la adăugarea nepermisă la condițiile cerute de acest

articol, precum și față de imposibilitatea de exonerare de răspundere a

debitorului, instanța de recurs a reținut culpa reclamantei și aplicarea

corectă a articolului invocat.

În continuare contestatoarea invocă că s-a încălcat dreptul

părții la un proces echitabil, prin neargumentarea afirmațiilor făcute.

De asemenea, se reproșează instanței că nu a soluționat

unele motive de recurs, respectiv încălcarea prevederilor art. 969 C. civ.,

art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/1995, nu a fost analizat motivul referitor

la încălcarea art. 129 alin. (6) C. proc. civ. și motivul de recurs invocat în

temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Prin cererea formulată, contestatoarea a solicitat

suspendarea executării silite a hotărârii care constituie titlul executoriu,

cerere care nu a mai fost susținută de către contestatoare.

Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei,

intimata a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

Contestația în anulare este nefondată .

Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

,,Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze

vreunul din motivele de modificare sau casare ”

SC M.S.A. SRL PITEȘTI a invocat ca temei în susținerea

contestației în anulare, teza a II-a din art. 318 menționat mai sus, motivat de

omisiunea de a se cerceta motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ.

Din verificarea motivului a cărui omisiune de cercetare se

invocă se constată că instanța de recurs s-a pronunțat asupra criticilor aduse

deciziei.

În realitate, contestatoarea nu a avut în vedere faptul că

se află într-o cale extraordinară de atac și că motivele pentru exercitarea

acesteia sunt de strictă interpretare. Așadar, omisiunea cercetării unui motiv

de casare sau modificare nu poate viza argumentele de fapt și de drept pe care

partea le-a invocat în sprijinul motivului de casare, fiind suficient ca în

dezlegarea dată acestui motiv, Înalta Curte să arate considerentele pentru care

motivul respectiv a fost găsit nelegal, fără să fie necesară preluarea tuturor

argumentelor recurentului.

Din considerentele deciziei pronunțată în recurs, rezultă că

motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. au fost analizate

și că instanța de control judiciar, prin răspunsul său a avut în vedere faptul

că într-o cale extraordinară de atac, nu pot fi analizate decât motive de nelegalitate

și nu de netemeinicie.

Faptul că argumentarea instanței de recurs nu este însușită

de către contestatoare, nu constituie motiv întemeiat pe dispozițiile art. 318

teza a II –a C. proc. civ. În realitate se invocă o greșeală de judecată, care

și în ipoteza în care ar exista nu ar putea fi cenzurată pe această cale.

Citarea, prin intermediul cererii de față a textelor

presupus încălcate sau aplicate greșit, precum și reiterarea criticilor

formulate prin cererea de recurs, în aceeași succesiune, pentru a susține

omisiunea de a se pronunța pe un motiv de recurs, nu sunt de natură să conducă

la o altă concluzie, întrucât această cale de atac nu are caracter devolutiv.

Cu alte cuvinte, în cadrul contestației în anulare nu se judecă acțiunea și ca

atare nu se examinează temeinicia susținerilor părților cu privire la

drepturile lor subiective deduse judecății, ci se verifică dacă judecata a omis

cercetarea vreunui motiv.

În consecință, contestația în anulare va fi respinsă, întrucât

soluția din decizia nr. 431/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție nu este rezultatul unei omisiuni, iar prevederile art. 318 C. proc.

civ. nu-și găsesc aplicarea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de

contestatoarea SC M.S.A. SRL PITEȘTI împotriva deciziei nr. 431 din 12

februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

13 noiembrie 2009

.