ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 328/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Comercial Argeș, reclamanta SC A.R.A.V.I.G. SA București, în

contradictoriu cu pârâta SC A. SA Cluj Napoca a solicitat obligarea acesteia la

plata sumei de 149.683 lei reprezentând despăgubiri, actualizată cu cota

procentuală de 0,1 % pe zi de întârziere până la achitarea integrală a

datoriei, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Comercial Argeș, prin

sentința nr. 500/ C din 1 iulie 2008 a respins acțiunea reclamantei, reținând

că aceasta nu a produs nicio probă cu are să facă dovada pretențiilor sale.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamanta SC A.R.A.V.I.G. SA București, criticând soluția pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 110/ A-C din 7

noiembrie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantei, reținând, ca și

instanța de fond că, deși s-au acordat termene pentru administrarea

probatoriilor, reclamanta nu a făcut nicio probă a pretențiilor sale.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, reclamanta SC A.R.V.I.G. SA București a declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului,

modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului.

Critica adusă deciziei atacate se

referă, în esență la faptul că hotărârea instanței de apel este lipsită de

temei legal, fiind dată cu încălcarea legii, având în vedere că instanța nu a

încuviințat refacerea, respectiv completarea probelor invocate în primă

instanță, apreciind în mod greșit că nu se poate discuta refacerea sau

suplimentarea probatoriului și că potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (5) C.

proc. civ., instanța în virtutea rolului său activ, putea stărui pentru aflarea

adevărului prin administrarea unor probe care ar fi fost utile, pertinente și

concludente soluționării cauzei.

Trecând la analiza criticilor aduse

deciziei atacate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi

respins pentru următoarele considerente:

Susținerea recurentei, potrivit

căreia, instanța de apel în mod greșit a respins cererea sa de suplimentare a

probatoriului, se apreciază că nu poate fi primită, întrucât din examinarea

lucrărilor dosarului se constată că reclamanta nu a depus nici un înscris și nu

a administrat nicio probă care să ateste pretențiile sale, deși instanța a

acordat termen în acest sens, încuviințând proba cu înscrisuri și solicitarea

efectuării unui punctaj comun cu pârâta, care însă, nu s-a mai realizat, în

speță neexistând vreo dovadă că vina ar aparține pârâtei.

Astfel că, instanța de apel în mod

corect a apreciat că prima instanță a reținut, în condițiile art. 1169 Cod

civil, că cel care face o propunere în fața instanței are datoria să o și

probeze, aspect ce nu a fost avut în vedere și de recurenta-reclamantă.

În ceea ce privește dispozițiile art.

129 alin. (5) C. proc. civ., într-adevăr instanța poate ordona administrarea

probelor pe care le consideră necesare, însă aceasta nu se poate substitui

reclamantei în vederea propunerii probelor cu care urmează să-și dovedească

pretențiile deduse judecății.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC A.R.A.V.I.G. SA București împotriva Deciziei nr. 110/ A-C din 7

noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2 februarie 2010.