ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4244/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A.D., în calitate de moștenitor al autorilor M. și I.Z.A., în contradictoriu cu pârâții Prefectul Județului Argeș și Ministerul Administrației și Internelor, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, aplicarea unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, conducătorului autorității pârâte, respectiv Prefectului Județului Argeș pentru neexecutarea sentinței 1531 din 15 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin decizia nr. 2663 din 19 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere faptul că obiectul acțiunii este reprezentat de neexecutarea unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care acțiunea reclamantului a fost respinsă în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor. Prin sentința civilă nr. 110/CC din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, respingând acțiunea în contradictoriu cu acest pârât și a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A.D. în contradictoriu cu pârâții Prefectul Județului Argeș și Ministerul Administrației și Internelor.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit sentinței civile nr. 1531 din 05 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, irevocabilă prin decizia nr. 2663 din 19 mai 2009, pârâtul Prefectul Județului Argeș a fost obligat să comunice reclamantului modul de soluționare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, formulate de acesta în temeiul Legii nr. 247/2005, fiind obligat și la plata către reclamant a sumei de 10.000 RON daune morale, iar față de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor s-a reținut că nu are competență în materia fondului funciar, fiind respinsă acțiunea față de acest pârât.

Având în vedere adresa din 11 septembrie 2009, prin care Prefectul Județului Argeș a răspuns la petiția din 24 august 2009 și a comunicat modul de soluționare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile aflate pe raza comunelor Merișani și Băiculești, jud. Argeș, anexând și hotărârile Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș cu nr. 1179/2000, 111 din 17 august 2006, 144 din 30 noiembrie 2006 și 449 din 16 ianuarie 2008, instanța de fond a constatat că pârâtul s-a conformat dispozițiilor instanței. Referitor la cererea reclamantului privind punerea în posesie sau eliberarea titlurilor de proprietate pentru terenurile a căror reconstituire a cerut-o, instanța de fond a reținut că sentința judecătorească la care reclamantul face referire nu cuprinde nicio dispoziție referitoare la aceste aspecte.

În ceea ce privește daunele morale acordate de Înalta Curte, instanța de fond a arătat că hotărârile care cuprind alte obligații decât cele avute în vedere de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cum ar fi plata de despăgubiri, se învestesc cu formulă executorie și urmează procedura de executare reglementată de C. proc. civ., iar reclamantul nu a făcut nicio dovadă că a solicitat aceste despăgubiri prin memoriul adresat Prefectului Județului Argeș. La data de 04 decembrie 2009, reclamantul A.D. a formulat în contradictoriu cu Prefectul Județului Argeș și Ministerul Administrației și Internelor, cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 110/CC din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, în sensul pronunțării instanței asupra excepției de nelegalitate invocată în cadrul pct. C, pct. E din cererea introductivă.

În consecință, reclamantul a solicitat, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cercetarea, sub aspectul legalității, hotărârile Comisiei Județene Argeș pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere nr. 111 din 17 august 2006, nr. 144 din 30 noiembrie 2006, nr. 449 din 16 ianuarie 2008, precum și daune morale în cuantum de 80.000 RON și daune materiale în cuantum de 200.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru 20 ha teren forestier. Prin sentința nr. 36/CC din 23 februarie 2010, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 110/CC din 24 noiembrie 2009, formulată de reclamantul A.D. în contradictoriu cu pârâții Prefectul Județului Argeș și Ministerul Administrației și Internelor.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu există un capăt de cerere distinct având ca obiect excepția de nelegalitatea a hotărârilor Comisiei Județene pentru Aplicare a Legii nr. 18. Referitor la acordarea daunelor morale în cuantum de 80.000 RON și daune materiale în cuantum de 200.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru 20 ha teren forestier, instanța de fond a arătat că nici această cerere nu a făcut obiectul acțiunii introductive. Împotriva sentinței civile nr. 110/CC din 24 noiembrie 2009 și a sentinței civile nr. 36/CC din 23 februarie 2010, reclamantul A.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii atât în ceea ce privește dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 față de sentința civilă din 24 noiembrie 2009, cât și pe cererea de completare dispozitiv formulată în baza art. 281 2 C. proc. civ. Față de sentința civilă nr. 110/CC din 24 noiembrie 2009 prin care s-a respins cererea recurentului formal în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în motivele de recurs se invocă dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. pentru următoarele aspecte: Se invocă încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. pe motiv că judecătorul a încălcat dispozițiile privind rolul activ și nu a dispus anexarea Dosarului nr. 7295/2/2006 al Curții de Apel București, iar prin soluția pronunțată a încălcat autoritatea de lucru judecat și nu s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate invocate prin acțiunea introductivă. Se arată că prin soluția pronunțată pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor și prin respingerea cererii de aplicare a unei amenzi, instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, fiindu-i încălcat un drept fundamental prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție. Față de motivele de recurs depuse la data de 19 ianuarie 2010 privind sentința din 24 noiembrie 2009, recurentul a depus dezvoltarea motivelor de recurs la 15 februarie 2010 care nu reprezintă motive noi de recurs, ci o completare a motivării în fapt și în drept a motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc.

civ. În recursul declarat împotriva sentinței civile din 23 februarie 2010 prin care s-a respins cererea recurentului de completare a dispozitivului sentinței din 24 noiembrie 2009 se invocă motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. Se arată că instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, a încălcat principiul rolului activ judecătorului prin omisiunea de a se pronunța și prin respingerea ca nelegală a cererii de completare dispozitiv privind omisiunea de a pune în discuția părților și de a se pronunța pe excepția de nelegalitate conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Excepția de nelegalitate avea ca obiect hotărârile Comisie Județene Argeș pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere și pe cererea de acordare a daunelor materiale și morale.

Recurentul arată că sentința din 23 februarie 2010 este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin refuzul instanței de a se pronunța asupra unei cereri incidentale având ca obiect excepția de nelegalitate invocată de recurent. Se solicită admiterea recursurilor și admiterea cererilor astfel cum au fost formulate. Analizând recursurile declarate, în raport de motivele invocate, Curtea le va aprecia ca nefondate în cauză nefiind îndeplinite condițiile existenței motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

atât în ceea ce privește sentința nr. 110/CC din 24 noiembrie 2009, cât și în ceea ce privește sentința civilă nr. 36/CC din 23 februarie 2010. Prin sentința civilă nr. 110/CC din 24 noiembrie 2009 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor și s-a respins ca neîntemeiată acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Județean Argeș apreciindu-se că nu există o neexecutare din motive imputabile în sensul dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004. Față de această soluție dispusă strict în raport de dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în raport de titlul executoriu, respectiv de sentința civilă nr. 1531/2007 a Curții de Apel București, irevocabilă prin decizia nr. 2663 din 19 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu sunt îndeplinite condițiile motivelor de recurs formulate, care deși au fost întemeiate în drept, susținerile în fapt nu au legătură cu soluția dispusă prin sentința recurată.

Astfel nu se poate reține că instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. sau a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut prin faptul că nu a admis o cerere de conexare sau că nu s-a pronunțat asupra unei excepții de nelegalitate. Aceasta deoarece instanța de fond a respectat dispozițiile art. 129 alin. (5) și (6) C. proc. civ. pronunțându-se în limitele cererii cu care a fost învestită în raport de obiect.

Iar obiectul acțiunii se încadra în dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fiind în cadrul procedurii speciale de executare, într-un anumit termen a hotărârii judecătorești definitive irevocabile sentința civilă nr. 1531/2007 a Curții de Apel București prin care pârâtul Prefectul Județului Argeș a fost obligat să comunice recurentului modul de soluționare a petițiilor sale cu privire la hotărârile Comisiei Județene prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru unele suprafețe de teren aflate în județul Argeș. În cauză nu a fost utilă „anexarea” cu Dosarul nr. 7295/2006 al Curții de Apel București la dosar fiind depusă copia sentinței civile nr. 1531 din 5 iunie 2007 și copia deciziei nr. 2663 din 19 mai 2009, iar soluția recurată nu încalcă vreo autoritate de lucru judecat din sentința care reprezintă titlul executoriu.

Instanța de fond, cu respectarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și a dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 a respins în mod corect acțiunea față de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor prin însăși sentința civilă nr. 1531 din 05 iunie 2007 acțiunea recurentului față de acest pârât a fost respinsă. Pe cale de consecință, în mod corect s-a apreciat că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă în raport de obiectul acțiunii contestatare neexecutare titlu și aplicarea unei sancțiuni conform art. 24 din Legea nr. 554/2004. În cauză, sentința atacată cuprinde motivele în fapt și în drept care au justificat soluția dispusă, aceste motive cu legătură cu pricina, neputându-se reține că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății sau a aplicat greșit legea.

Recurentul prin motivele de recurs și prin completare la acestea invocă aspecte care nu au legătură cu cauza și care exced cadrului strict prevăzut de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004. Acțiunea formulată nu reprezintă o cerere nou în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 și, pe cale de consecință, nu poate fi reținută critica privind lipsa de rol activ și aplicarea greșită a legii. În mod corect s-a constatat că pârâtul obligat prin sentința civilă nr. 1531/2007 a executat dispozitivul sentinței în sensul de a comunica modul de soluționare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile aflate pe raza comunelor din județul Argeș.

Prin titlul executoriu nu s-a impus o altă obligație privind punerea în posesie a recurentului care excede competența instanței de contencios administrativ în raport de dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și care nu poate forma obiectul unei executări în condițiile specifice prevăzute de art. 24(1) și (2) din Legea nr. 554/2004. Pe capătul de acțiune privind daunele morale admis prin decizia instanței de recurs din 19 mai 2009, în mod corect cererea a fost apreciată ca neîntemeiată nefiind aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci dispozițiile privind procedura de executare silită potrivit dreptului comun, respectiv C. proc. civ. În acest sens există dispoziții expuse – art. 22 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește sentința civilă nr. 36/CC din 23 februarie 2010 prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului sentinței civile din 24 noiembrie 2009 această soluție este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 281 2 C. proc. civ. În cauză motivele de recurs invocate prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. nu sunt întemeiate. Instanța de fond nu a încălcat autoritatea de lucru judecat și nu a încălcat dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. Prin respingerea cererii de completare dispozitiv, instanța de fond a respectat dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și s-a pronunțat, cu respectarea principiului disponibilității, în limitele cererii inițiale cu care a fost investită și care era întemeiată pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată nu există un capăt distinct privind excepția de nelegalitate, în cauză neputând fi aplicate dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 din oficiu. Faptul că recurentul critică unele hotărârii emise de Prefectul Județului Argeș în baza Legii nr. 18/1991, republicată, ca fiind nelegale și abuzive nu atrage îndeplinirea în cauză a cerințelor prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În primul rând nu a existat o cerere care să fie întemeiată pe aceste dispoziții, iar în al doilea rând nu erau îndeplinite condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri în cadrul special prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Iar cererea de daune pentru întârziere solicitate de recurent conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a fost respinsă implicit prin respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată pe toate aspectele acțiunii astfel cum a fost formulate pe motiv că în cauză nu există o neexecutare culpabilă a unei hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ de către pârâtul obligat prin sentința civilă nr. 1531 din 15 iunie 2007, respectiv de către Prefectul Județului Argeș. Iar cererea de acordare a daunelor morale este o cerere nouă care nu poate forma obiectul unei cereri în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate, menținând ca legale și temeinice hotărârile recurate pronunțate de instanța de fond în Dosarul nr. 9073/2/2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de A.D. împotriva sentinței civile nr. 110/CC din 24 noiembrie 2009 și sentinței civile nr. 36/CC din 23 februarie 2010 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010.