ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4244/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4244/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamantul A.D., în calitate de moștenitor al autorilor M. și I.Z.A.,

în contradictoriu cu pârâții Prefectul Județului Argeș și Ministerul Administrației

și Internelor, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004, aplicarea unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere, conducătorului autorității pârâte, respectiv Prefectului

Județului Argeș pentru neexecutarea sentinței 1531 din 15 iunie 2007 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

irevocabilă prin decizia nr. 2663 din 19 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Prin întâmpinare, pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive având în vedere faptul că obiectul acțiunii este reprezentat de neexecutarea

unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care acțiunea reclamantului a fost

respinsă în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor.

Prin sentința civilă

nr. 110/CC din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, respingând

acțiunea în contradictoriu cu acest pârât și a respins ca neîntemeiată, acțiunea

formulată de reclamantul A.D. în contradictoriu cu pârâții Prefectul Județului Argeș

și Ministerul Administrației și Internelor.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit sentinței civile

nr. 1531 din 05 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, irevocabilă

prin decizia nr. 2663 din 19 mai 2009, pârâtul Prefectul Județului Argeș a fost

obligat să comunice reclamantului modul de soluționare a cererilor de reconstituire

a dreptului de proprietate asupra terenurilor, formulate de acesta în temeiul Legii

nr. 247/2005, fiind obligat și la plata către reclamant a sumei de 10.000 RON daune

morale, iar față de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor s-a reținut

că nu are competență în materia fondului funciar, fiind respinsă acțiunea față de

acest pârât.

Având în vedere adresa

din 11 septembrie 2009, prin care Prefectul Județului Argeș a răspuns la petiția

din 24 august 2009 și a comunicat modul de soluționare a cererilor de reconstituire

a dreptului de proprietate pentru terenurile aflate pe raza comunelor Merișani și

Băiculești, jud. Argeș, anexând și hotărârile Comisiei Județene de Fond Funciar

Argeș cu nr. 1179/2000, 111 din 17 august 2006, 144 din 30 noiembrie 2006 și

449 din 16 ianuarie 2008, instanța de fond a constatat că pârâtul s-a conformat

dispozițiilor instanței.

Referitor la cererea reclamantului

privind punerea în posesie sau eliberarea titlurilor de proprietate pentru terenurile

a căror reconstituire a cerut-o, instanța de fond a reținut că sentința judecătorească

la care reclamantul face referire nu cuprinde nicio dispoziție referitoare la aceste

aspecte.

În ceea ce privește daunele

morale acordate de Înalta Curte, instanța de fond a arătat că hotărârile care cuprind

alte obligații decât cele avute în vedere de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

cum ar fi plata de despăgubiri, se învestesc cu formulă executorie și urmează procedura

de executare reglementată de C. proc. civ., iar reclamantul nu a făcut nicio dovadă

că a solicitat aceste despăgubiri prin memoriul adresat Prefectului Județului Argeș.

La data de 04 decembrie

2009, reclamantul A.D. a formulat în contradictoriu cu Prefectul Județului Argeș

și Ministerul Administrației și Internelor, cerere de completare a dispozitivului

sentinței civile nr. 110/CC din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București,

în sensul pronunțării instanței asupra excepției de nelegalitate invocată în cadrul

pct. C, pct. E din cererea introductivă.

În consecință, reclamantul

a solicitat, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cercetarea, sub

aspectul legalității, hotărârile Comisiei Județene Argeș pentru stabilirea dreptului

de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere nr. 111 din 17 august 2006,

nr. 144 din 30 noiembrie 2006, nr. 449 din 16 ianuarie 2008, precum și daune morale

în cuantum de 80.000 RON și daune materiale în cuantum de 200.000 euro, reprezentând

despăgubiri pentru 20 ha teren forestier.

Prin sentința nr. 36/CC

din 23 februarie 2010, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată cererea

de completare a dispozitivului sentinței nr. 110/CC din 24 noiembrie 2009, formulată

de reclamantul A.D. în contradictoriu cu pârâții Prefectul Județului Argeș și Ministerul

Administrației și Internelor.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut în esență că în cuprinsul cererii de chemare

în judecată nu există un capăt de cerere distinct având ca obiect excepția de nelegalitatea

a hotărârilor Comisiei Județene pentru Aplicare a Legii nr. 18.

Referitor la acordarea

daunelor morale în cuantum de 80.000 RON și daune materiale în cuantum de 200.000

euro, reprezentând despăgubiri pentru 20 ha teren forestier, instanța de fond a

arătat că nici această cerere nu a făcut obiectul acțiunii introductive.

Împotriva sentinței civile

nr. 110/CC din 24 noiembrie 2009 și a sentinței civile nr. 36/CC din 23 februarie

2010, reclamantul A.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate

conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii atât în ceea ce privește

dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 față de sentința civilă din

24 noiembrie 2009, cât și pe cererea de completare dispozitiv formulată în baza

art. 281

2

C. proc. civ.

Față de sentința civilă

nr. 110/CC din 24 noiembrie 2009 prin care s-a respins cererea recurentului formal

în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în motivele de recurs se invocă

dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. pentru următoarele aspecte:

Se invocă încălcarea formelor

de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. pe motiv că judecătorul a încălcat dispozițiile privind rolul activ și nu a

dispus anexarea Dosarului nr. 7295/2/2006 al Curții de Apel București, iar prin

soluția pronunțată a încălcat autoritatea de lucru judecat și nu s-a pronunțat asupra

excepției de nelegalitate invocate prin acțiunea introductivă.

Se arată că prin soluția

pronunțată pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației

și Internelor și prin respingerea cererii de aplicare a unei amenzi, instanța de

fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, fiindu-i încălcat un drept fundamental prevăzut

de art. 21 alin. (3) din Constituție.

Față de motivele de recurs

depuse la data de 19 ianuarie 2010 privind sentința din 24 noiembrie 2009, recurentul

a depus dezvoltarea motivelor de recurs la 15 februarie 2010 care nu reprezintă

motive noi de recurs, ci o completare a motivării în fapt și în drept a motivelor

de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc.

civ.

În recursul declarat împotriva

sentinței civile din 23 februarie 2010 prin care s-a respins cererea recurentului

de completare a dispozitivului sentinței din 24 noiembrie 2009 se invocă motive

de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Se arată că instanța de

fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, a încălcat

principiul rolului activ judecătorului prin omisiunea de a se pronunța și prin respingerea

ca nelegală a cererii de completare dispozitiv privind omisiunea de a pune în discuția

părților și de a se pronunța pe excepția de nelegalitate conform art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

Excepția de nelegalitate

avea ca obiect hotărârile Comisie Județene Argeș pentru stabilirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere și pe cererea de acordare

a daunelor materiale și morale.

Recurentul arată că sentința

din 23 februarie 2010 este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin refuzul instanței de a se pronunța

asupra unei cereri incidentale având ca obiect excepția de nelegalitate invocată

de recurent.

Se solicită admiterea

recursurilor și admiterea cererilor astfel cum au fost formulate.

Analizând recursurile

declarate, în raport de motivele invocate, Curtea le va aprecia ca nefondate în

cauză nefiind îndeplinite condițiile existenței motivelor de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. atât în ceea ce privește sentința

nr. 110/CC din 24 noiembrie 2009, cât și în ceea ce privește sentința civilă nr.

36/CC din 23 februarie 2010.

Prin sentința civilă

nr. 110/CC din 24 noiembrie 2009 s-a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a Ministerului Administrației și Internelor și s-a respins ca neîntemeiată

acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Județean Argeș apreciindu-se că nu există

o neexecutare din motive imputabile în sensul dispozițiilor art. 24 din Legea

nr. 554/2004.

Față de această soluție

dispusă strict în raport de dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

în raport de titlul executoriu, respectiv de sentința civilă nr. 1531/2007 a Curții

de Apel București, irevocabilă prin decizia nr. 2663 din 19 mai 2009 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție nu sunt îndeplinite condițiile motivelor de recurs formulate,

care deși au fost întemeiate în drept, susținerile în fapt nu au legătură cu soluția

dispusă prin sentința recurată.

Astfel nu se poate reține

că instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității

de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. sau a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea

ce nu s-a cerut prin faptul că nu a admis o cerere de conexare sau că nu s-a pronunțat

asupra unei excepții de nelegalitate.

Aceasta deoarece instanța

de fond a respectat dispozițiile art. 129 alin. (5) și (6) C. proc. civ. pronunțându-se

în limitele cererii cu care a fost învestită în raport de obiect. Iar obiectul acțiunii

se încadra în dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fiind în cadrul

procedurii speciale de executare, într-un anumit termen a hotărârii judecătorești

definitive irevocabile sentința civilă nr. 1531/2007 a Curții de Apel București

prin care pârâtul Prefectul Județului Argeș a fost obligat să comunice recurentului

modul de soluționare a petițiilor sale cu privire la hotărârile Comisiei Județene

prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru unele suprafețe de teren

aflate în județul Argeș.

În cauză nu a fost utilă

„anexarea” cu Dosarul nr. 7295/2006 al Curții de Apel București la dosar fiind depusă

copia sentinței civile nr. 1531 din 5 iunie 2007 și copia deciziei nr. 2663 din

19 mai 2009, iar soluția recurată nu încalcă vreo autoritate de lucru judecat din

sentința care reprezintă titlul executoriu.

Instanța de fond, cu respectarea

dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și a dispozițiilor art. 24 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 554/2004 a respins în mod corect acțiunea față de pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor prin însăși sentința civilă nr. 1531

din 05 iunie 2007 acțiunea recurentului față de acest pârât a fost respinsă. Pe

cale de consecință, în mod corect s-a apreciat că acest pârât nu are calitate procesuală

pasivă în raport de obiectul acțiunii contestatare neexecutare titlu și aplicarea

unei sancțiuni conform art. 24 din Legea nr. 554/2004.

În cauză, sentința atacată

cuprinde motivele în fapt și în drept care au justificat soluția dispusă, aceste

motive cu legătură cu pricina, neputându-se reține că instanța de fond a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății sau a aplicat greșit legea.

Recurentul prin motivele

de recurs și prin completare la acestea invocă aspecte care nu au legătură cu cauza

și care exced cadrului strict prevăzut de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Acțiunea formulată nu

reprezintă o cerere nou în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 1 și 8 din

Legea nr. 554/2004 și, pe cale de consecință, nu poate fi reținută critica privind

lipsa de rol activ și aplicarea greșită a legii.

În mod corect s-a constatat

că pârâtul obligat prin sentința civilă nr. 1531/2007 a executat dispozitivul sentinței

în sensul de a comunica modul de soluționare a cererilor de reconstituire a dreptului

de proprietate pentru terenurile aflate pe raza comunelor din județul Argeș. Prin

titlul executoriu nu s-a impus o altă obligație privind punerea în posesie a recurentului

care excede competența instanței de contencios administrativ în raport de dispozițiile

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și care nu poate forma obiectul unei executări

în condițiile specifice prevăzute de art. 24(1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

Pe capătul de acțiune

privind daunele morale admis prin decizia instanței de recurs din 19 mai 2009, în

mod corect cererea a fost apreciată ca neîntemeiată nefiind aplicabile dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci dispozițiile privind procedura de executare

silită potrivit dreptului comun, respectiv C. proc. civ. În acest sens există dispoziții

expuse – art. 22 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește sentința

civilă nr. 36/CC din 23 februarie 2010 prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea

de completare a dispozitivului sentinței civile din 24 noiembrie 2009 această soluție

este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 281

2

C. proc. civ.

În cauză motivele de recurs

invocate prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. nu sunt întemeiate.

Instanța de fond nu a

încălcat autoritatea de lucru judecat și nu a încălcat dispozițiile art. 129

alin. (5) C. proc. civ.

Prin respingerea cererii

de completare dispozitiv, instanța de fond a respectat dispozițiile art. 129

alin. (5) C. proc. civ. și s-a pronunțat, cu respectarea principiului disponibilității,

în limitele cererii inițiale cu care a fost investită și care era întemeiată pe

dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

În cuprinsul cererii de

chemare în judecată nu există un capăt distinct privind excepția de nelegalitate,

în cauză neputând fi aplicate dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

din oficiu.

Faptul că recurentul critică

unele hotărârii emise de Prefectul Județului Argeș în baza Legii nr. 18/1991, republicată,

ca fiind nelegale și abuzive nu atrage îndeplinirea în cauză a cerințelor prevăzute

de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În primul rând nu a existat o cerere

care să fie întemeiată pe aceste dispoziții, iar în al doilea rând nu erau îndeplinite

condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri în cadrul special prevăzut

de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Iar cererea de daune pentru

întârziere solicitate de recurent conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

a fost respinsă implicit prin respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată pe

toate aspectele acțiunii astfel cum a fost formulate pe motiv că în cauză nu există

o neexecutare culpabilă a unei hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate de

instanța de contencios administrativ de către pârâtul obligat prin sentința civilă

nr. 1531 din 15 iunie 2007, respectiv de către Prefectul Județului Argeș.

Iar cererea de acordare

a daunelor morale este o cerere nouă care nu poate forma obiectul unei cereri în

baza art. 24 din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursurile

ca nefondate, menținând ca legale și temeinice hotărârile recurate pronunțate de

instanța de fond în Dosarul nr. 9073/2/2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de A.D. împotriva sentinței civile nr. 110/CC din 24 noiembrie 2009 și sentinței

civile nr. 36/CC din 23 februarie 2010 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 octombrie 2010.