ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5120/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cererii deduse judecății. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, revizuentul A.D. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Instituția Prefectului Județului Argeș revizuirea sentinței civile nr. 2475 din 29 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 24/46/2011.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat, în esență, că sentința contestată, prin care s-a respins cererea sa de aplicare, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, conducătorului autorității pârâte, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere si daune morale de 20.000 de lei,pentru neexecutarea sentinței civile nr. 1531 din 05 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ si fiscal, a fost pronunțată cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României. Cererea de revizuire a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 6580 din 8 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A.D. în contradictoriu cu intimata Instituția Prefectului Județului Argeș. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, în speță, cererea de revizuire se îndreaptă împotriva Sentinței civile nr. 2475 din 29 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, hotărâre recurată de către reclamant, astfel cum rezultă din fișa dosarului de pe portalul instanței. Iar, câtă vreme recursul declarat împotriva acesteia nu a fost soluționat de instanța de control judiciar, hotărârea a cărei revizuire se cere nu este una definitiva și irevocabilă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 6580 din 8 noiembrie 2011 a declarat recurs revizuentul A.D., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre o nouă judecată către instanța de fond, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul a susținut, în esență, că instanța de fond nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului, necenzurând legalitatea hotărârilor Comisiei județene Argeș, că nu s-a dat eficiență principiului priorității dreptului comunitar, că s-a omis să se examineze toate condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire raportat la dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

4. Soluția instanței de control judiciar. Examinând actele și înscrisurile cauzei, prin prisma susținerilor recurentului, Înalta Curte constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

sau, cum este cazul în speță, ale art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, invocat ca temei de drept al căii extraordinare de atac, care arată: „Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.” Se constată, astfel, în speță, că revizuentul a criticat, pe această cale extraordinară de atac, Sentința civilă nr. 2475 din 29 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Prin sentința a cărei anulare s-a solicitat, Curtea de Apel București a respins cererea formulată de reclamantul A.D.

de aplicare, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, conducătorului Instituției Prefectului Județului Argeș, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere și daune morale de 20.000 de lei,pentru neexecutarea Sentinței civile nr. 1531 din 05 iunie 2007 a Curții de Apel București - Secția contencios administrativ si fiscal. Împotriva Sentinței civile nr. 2475 din 29 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat, însă, în același timp recurs, revizuentul A.D., recursul fiind, la data pronunțării hotărârii recurate în prezenta cauză, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În aceste condiții, cererea acestuia nu putea fi examinată prin prisma dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, câtă vreme hotărârea a cărei anulare se cere pe calea revizuirii este încă supusă cenzurii unei instanțe de judecată, existând posibilitatea ca recursul să fie admis, iar revizuirea să rămână fără obiect. Pe de altă parte, nu este admisibilă exercitarea, în paralel, a două căi de atac având aceeași finalitate, mai ales în contextul caracterului extraordinar și exclusiv al căii de atac a revizuirii.

Pentru aceste motive, examinându-se hotărârea recurată prin prisma tuturor motivelor de recurs invocate, nu se poate reține că, prin hotărârea dată, instanța ar fi încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2), nici că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, nici că când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nici că instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și nici că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Hotărârea supusă căii de atac în prezenta cauză detaliază, în mod convingător și exhaustiv, raționamentul care l-a determinat pe judecător să respingă cererea de revizuire, instanța de control judiciar neputând identifica vicii ale acesteia. Pentru aceste considerente, neexistând motive pentru reformarea hotărârii instanței de fond, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.D. împotriva Sentinței civile nr. 6580 din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2013.