ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5120/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

deduse judecății.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, revizuentul

A.D. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Instituția Prefectului Județului

Argeș revizuirea sentinței civile nr. 2475 din 29 martie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel București în Dosarul nr. 24/46/2011.

În motivarea cererii,

revizuentul a arătat, în esență, că sentința contestată, prin care s-a respins

cererea sa de aplicare, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, conducătorului

autorității pârâte, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi

de întârziere si daune morale de 20.000 de lei,pentru neexecutarea sentinței

civile nr. 1531 din 05 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția contencios

administrativ si fiscal, a fost pronunțată cu încălcarea principiului

priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat

cu art. 20 alin. (2) din Constituția României.

Cererea de revizuire

a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

instanței de fond

Prin sentința civilă nr.

6580 din 8 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de

revizuire formulată de A.D. în contradictoriu cu intimata Instituția

Prefectului Județului Argeș.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a constatat că, în speță, cererea de revizuire se

îndreaptă împotriva Sentinței civile nr. 2475 din 29 martie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel București, hotărâre recurată de către reclamant, astfel cum

rezultă din fișa dosarului de pe portalul instanței.

Iar, câtă vreme

recursul declarat împotriva acesteia nu a fost soluționat de instanța de

control judiciar, hotărârea a cărei revizuire se cere nu este una definitiva și

irevocabilă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

exercitată

Împotriva sentinței nr.

6580 din 8 noiembrie 2011 a declarat recurs revizuentul A.D., solicitând

casarea acesteia și trimiterea cauzei spre o nouă judecată către instanța de

fond, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, pct. 6, pct. 7,

pct. 8, pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul a susținut,

în esență, că instanța de fond nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului,

necenzurând legalitatea hotărârilor Comisiei județene Argeș, că nu s-a dat

eficiență principiului priorității dreptului comunitar, că s-a omis să se examineze

toate condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire raportat la

dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

de control judiciar.

Examinând actele și

înscrisurile cauzei, prin prisma susținerilor recurentului, Înalta Curte

constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Revizuirea este o

cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi

exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute

de art. 322 C. proc. civ. sau, cum este cazul în speță, ale art. 21 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004, invocat ca temei de drept al căii extraordinare de

atac, care arată: „Constituie motiv de revizuire, care se

adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură

civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin

încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.”

Se constată, astfel,

în speță, că revizuentul a criticat, pe această cale extraordinară de atac, Sentința

civilă nr. 2475 din 29 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința a cărei

anulare s-a solicitat, Curtea de Apel București a respins cererea formulată de

reclamantul A.D. de aplicare, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004,

conducătorului Instituției Prefectului Județului Argeș, o amendă de 20% din

salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere și daune morale de 20.000

de lei,pentru neexecutarea Sentinței civile nr. 1531 din 05 iunie 2007 a Curții

de Apel București - Secția contencios administrativ si fiscal.

Împotriva Sentinței civile

nr. 2475 din 29 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a declarat, însă, în același timp recurs, revizuentul A.D.,

recursul fiind, la data pronunțării hotărârii recurate în prezenta cauză, înregistrat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

În aceste condiții, cererea

acestuia nu putea fi examinată prin prisma dispozițiilor art. 21 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004, câtă vreme hotărârea a cărei anulare se cere pe calea

revizuirii este încă supusă cenzurii unei instanțe de judecată, existând

posibilitatea ca recursul să fie admis, iar revizuirea să rămână fără obiect.

Pe de altă parte, nu

este admisibilă exercitarea, în paralel, a două căi de atac având aceeași

finalitate, mai ales în contextul caracterului extraordinar și exclusiv al căii

de atac a revizuirii.

Pentru aceste motive,

examinându-se hotărârea recurată prin prisma tuturor motivelor de recurs

invocate, nu se poate reține

că, prin hotărârea dată,

instanța ar fi încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității

de art. 105 alin. (2), nici că

instanța

a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, nici că

când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau

cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nici că

instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a

schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și nici

că

hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

Hotărârea

supusă căii de atac în prezenta cauză detaliază, în mod convingător și

exhaustiv,

raționamentul care l-a determinat pe judecător să respingă cererea de

revizuire, instanța de control judiciar neputând identifica vicii ale acesteia.

Pentru aceste

considerente, neexistând motive pentru reformarea hotărârii instanței de fond,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.D. împotriva Sentinței civile nr. 6580 din 8 noiembrie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 aprilie 2013.