ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1549/2009

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Reclamanta SC P. SRL prin acțiunea introdusă la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei R.A.D.E.F. Româniafilm, la executarea în natură a obligației, respectiv la încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare a activului denumit cinematograful „Tineretului”, situat în Bistrița, județul Bistrița, deținut de reclamantă în calitate de locator, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința civilă nr.4316 din 28 martie 2007, a admis acțiunea reclamantei, a obligat pârâta să încheie contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a activului „cinematograful Tineretului” reținând în esență, că între părți a avut loc o manifestare de voință anterior O.G.

nr. 39/2005 în sensul încheierii contractului de leasing și că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997 și art. 12-14 din Legea nr. 346/2004. Prin decizia comercială nr. 13 din 12 ianuarie 2008, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul pârâtei, cu obligarea sa la 5000 lei cheltuieli de judecată, reținându-se că părțile și-au exprimat în condiții legale consimțământul privind operațiunea de vânzare cumpărare a activului și că în cauză nu pot fi incidente dispozițiile Ordinului MC nr. 2258/2005 întrucât s-ar încălca principiul de drept al neretroactivității legii civile. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr.c3687 din 9 decembrie 2008, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta R.A.D.E.F.

Româniafilm București reținând că întreaga procedură de ofertă și acceptarea acesteia privind activul „cinematografia Tineretului” s-a derulat anterior datei de 5 septembrie 2005, când a intrat în vigoare Ordinul MCC nr. 2258 prin care s-a abrogat Ordinul nr. 2461/2004 invocat de pârâta recurentă. Totodată s-a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile H.G. nr. 1874/2006 prin care s-a aprobat strategia de vânzare-cumpărare a sălilor de spectacole cinematografic, pentru raporturi juridice născute și derulate sub o lege anterioară (Legea nr. 346/2004 și O.U.G. nr. 88/1997). Împotriva deciziei nr. 3687 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a formulat cerere de revizuire pârâta R.A.D.E.F.

Româniafilm București, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 6 C. proc. civ. În argumentarea cererii, revizuienta a susținut că potrivit dispozițiilor art. 65 din O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, R.A.D.E.F. nu este proprietara sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic ci decât le administrează și în aceste condiții R.A.D.E.F. Româniafilm nu are competența legală să negocieze sau să încheie vreun contract de vânzare-cumpărare ce vizează proprietatea statului român. De asemenea, susține revizuienta nici dispozițiile Legii nr. 346/2004 nu pot fi aplicabile în cauză deoarece cinematograful Tineretului nu este un activ disponibil, nefiind trecut pe Lista Activelor Disponibile întocmită de regie conform dispozițiile art. 13 alin. (4) și (5) din Legea menționată, iar în prezent, conform dispozițiilor Legii nr. 303 din 3 decembrie 2008, sălile și grădinile de spectacol cinematografic prevăzute în anexa nr. 1 a O.G.

nr. 39/2005, au trecut în domeniul public. Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) raportat la art. 137 C. proc. civ. a luat în examinare excepția inadmisibilității revizuirii și a reținut: Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, poate fi exercitată numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. Prin urmare, prin revizuire nu s-a urmărit, din punct de vedere procedural, ca părțile să aibă deschisă calea recursului la recurs. Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca soluția dată în această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea altei stări de fapt de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o dezlegare a raportului juridic dedus judecății, alta decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

Cererea de revizuire formulată împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care recursul a fost respins ca nefondat, este inadmisibilă întrucât, respingând recursul, instanța nu a pronunțat ea însăși o hotărâre asupra fondului, ci a examinat criticile invocate de recurentă prin prisma motivelor de nelegalitate, controlul privind numai aplicarea corectă a legii. Prin urmare, în speță decizia a cărei revizuire se cere nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 322 alin. (19 C. proc. civ., astfel că, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta R.A.D.E.F. Româniafilm București, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta R.A.D.E.F. ROMÂNIA FILM BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 3687 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 mai 2009.