ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1549/2009

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Reclamanta SC P. SRL prin acțiunea

introdusă la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a solicitat ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei R.A.D.E.F.

Româniafilm, la executarea în natură a obligației, respectiv la încheierea contractului

de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare a activului

denumit cinematograful „Tineretului”, situat în Bistrița, județul Bistrița,

deținut de reclamantă în calitate de locator, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința civilă nr.4316 din 28 martie 2007, a admis acțiunea reclamantei,

a obligat pârâta să încheie contractul de leasing imobiliar cu clauză

irevocabilă de vânzare a activului „cinematograful Tineretului” reținând în esență,

că între părți a avut loc o manifestare de voință anterior O.G. nr. 39/2005 în

sensul încheierii contractului de leasing și că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997 și art. 12-14 din Legea nr. 346/2004.

Prin decizia comercială nr. 13 din 12

ianuarie 2008, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul pârâtei,

cu obligarea sa la 5000 lei cheltuieli de judecată, reținându-se că părțile

și-au exprimat în condiții legale consimțământul privind operațiunea de vânzare

cumpărare a activului și că în cauză nu pot fi incidente dispozițiile Ordinului

MC nr. 2258/2005 întrucât s-ar încălca principiul de drept al

neretroactivității legii civile.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, prin decizia nr.c3687 din 9 decembrie 2008, a respins ca nefondat

recursul declarat de pârâta R.A.D.E.F. Româniafilm București reținând că

întreaga procedură de ofertă și acceptarea acesteia privind activul „cinematografia

Tineretului” s-a derulat anterior datei de 5 septembrie 2005, când a intrat în

vigoare Ordinul MCC nr. 2258 prin care s-a abrogat Ordinul nr. 2461/2004

invocat de pârâta recurentă.

Totodată s-a reținut că în cauză nu sunt

incidente dispozițiile H.G. nr. 1874/2006 prin care s-a aprobat strategia de

vânzare-cumpărare a sălilor de spectacole cinematografic, pentru raporturi

juridice născute și derulate sub o lege anterioară (Legea nr. 346/2004 și O.U.G.

nr. 88/1997).

Împotriva deciziei nr. 3687 din 9

decembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

a formulat cerere de revizuire pârâta R.A.D.E.F. Româniafilm București,

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 6 C. proc. civ.

În argumentarea cererii, revizuienta a

susținut că potrivit dispozițiilor art. 65 din O.G. nr. 39/2005 privind

cinematografia, R.A.D.E.F. nu este proprietara sălilor și grădinilor de

spectacol cinematografic ci decât le administrează și în aceste condiții

R.A.D.E.F. Româniafilm nu are competența legală să negocieze sau să încheie

vreun contract de vânzare-cumpărare ce vizează proprietatea statului român.

De asemenea, susține revizuienta nici

dispozițiile Legii nr. 346/2004 nu pot fi aplicabile în cauză deoarece cinematograful

Tineretului nu este un activ disponibil, nefiind trecut pe Lista Activelor Disponibile

întocmită de regie conform dispozițiile art. 13 alin. (4) și (5) din Legea

menționată, iar în prezent, conform dispozițiilor Legii nr. 303 din 3 decembrie

2008, sălile și grădinile de spectacol cinematografic prevăzute în anexa nr. 1

a O.G. nr. 39/2005, au trecut în domeniul public.

Înalta Curte în temeiul dispozițiilor

art. 322 alin. (1) raportat la art. 137 C. proc. civ. a luat în examinare

excepția inadmisibilității revizuirii și a reținut:

Revizuirea fiind o cale extraordinară de

atac, poate fi exercitată numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute

de art. 322 C. proc. civ. Prin urmare, prin revizuire nu s-a urmărit, din punct

de vedere procedural, ca părțile să aibă deschisă calea recursului la recurs.        Pentru

a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs,

legiuitorul a impus condiția ca soluția dată în această instanță să fi evocat

fondul, ceea ce implică fie stabilirea altei stări de fapt de judecată

anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce

fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o dezlegare a

raportului juridic dedus judecății, alta decât cea care fusese aleasă până în

acel moment.

Cererea de revizuire formulată împotriva

deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care recursul a fost respins

ca nefondat, este inadmisibilă întrucât, respingând recursul, instanța nu a

pronunțat ea însăși o hotărâre asupra fondului, ci a examinat criticile

invocate de recurentă prin prisma motivelor de nelegalitate, controlul privind

numai aplicarea corectă a legii.

Prin urmare, în speță decizia a

cărei revizuire se cere nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 322 alin. (19

C. proc. civ., astfel că, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge

cererea de revizuire formulată de revizuienta R.A.D.E.F. Româniafilm București,

ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de revizuienta R.A.D.E.F. ROMÂNIA FILM BUCUREȘTI împotriva deciziei

nr. 3687 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 21 mai 2009.