ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2543/2022

Ședința publică din data de 6 decembrie 2022

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la 16.04.2014, sub nr. x/2014, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor "România Film" (R.A.D.E.F.), Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și B. S.A., a solicitat:

- să se constate că, prin sentința comercială nr. 4316/28.03.2007 a Tribunalului București – secția a VI-a Comercială (dosar nr. x/2005), rămasă definitivă prin decizia comercială nr. 13/21.01.2008 a Curții de Apel București și irevocabilă prin decizia nr. 3687/09.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pârâta R.A.D.E.F. "România Film" a fost obligată la încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a activului numit Cinematograful "Tineretului", situat în Bistrița, str. x, jud. Bistrița-Năsăud, constatând că le sunt aplicabile dispozițiile art. 12 și art. 13 din Legea nr. 346/2004 cu privire la îndeplinirea condițiilor care legitimează dreptul reclamantei de a încheia cu pârâta de rangul 1 contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a activului arătat anterior;

- să se constate că valoarea propusă pentru vânzare, potrivit Raportului de evaluare întocmit de R.A.D.E.F. "România Film", pentru obiectivul Cinematograful "Tineretului" este de 18.513 Euro, din care 3.881 Euro reprezintă investiții făcute de reclamantă;

- să fie obligate pârâtele de rangul 1 și 2 să încheie cu reclamanta contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, în condițiile legii sau act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în litigiu, cu prețul de 14.632 Euro (echivalentul în RON la momentul plății), prețul final fiind diferența între valoarea propusă pentru vânzare și investiția reclamantei, în caz contrar hotărârea ce se va pronunța să țină loc de act autentic de întabulare;

- să se dispună înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului denumit Cinematograful "Tineretului", situat în Bistrița, str. x, jud. Bistrița-Năsăud, conform descrierii din CF nr. x, Bistrița, nr. top. x;

- să se constate că B. S.A. are un drept de proprietate cu titlu de construire asupra celor 4 birouri de la etajul construcției, în suprafață de 86 mp, conform încheierii nr. 10918/2006cf;

- să se dispună radierea dreptului de administrare operativă a R.A.D.E.F. "România Film" de sub B22, respectiv să se dispună radierea dreptului de administrare asupra cotei de 280/2074 părți din terenul aferent construcției de sub C81 a R.A.D.E.F. "România Film";

- să se dispună radierea din C.F. a Statului Român în calitate de coindivizar;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, taxă de timbru, precum și alte cheltuieli ce vor fi ocazionate de purtarea prezentului proces.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 12-13 din Legea nr. 346/2004, art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997, art. 1073, art. 969-970 C. civ. de la 1864, art. 6 alin. (2) și (5) din C. civ. (2009), art. 27 alin. (1) și (3), art. 55 alin. (6), art. 34 pct. 3 din Legea nr. 7/1996.

Prin sentința civilă nr. 2231/2015 din 25 martie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Bistrița, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar.

La termenul din 15 martie 2016, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, în numele Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a depus note scrise prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat raportat la hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2005 (nr. vechi 5659/2005) al Tribunalului București, cu consecința respingerii acțiunii formulate, iar la termenul din 26 aprilie 2016, instanța a unit cu fondul excepția autorității de lucru judecat.

La 8 mai 2017, reclamanta a depus la dosar un înscris intitulat "precizare de acțiune", prin care a arătat că, în temeiul art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., înțelege să micșoreze câtimea obiectului cererii relativ la suprafața de teren vizată de punctul 4 din acțiunea introductivă, reducând suprafața de teren doar la terenul de sub Cinematograful Tineretului, suprafața construită aferentă cinematografului fiind de 280,40 mp.

La termenul din 21 ianuarie 2019, conform încheierii de ședință de la acea dată, instanța a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes față de existența sentinței comerciale pronunțate de Tribunalul București, față de existența antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2010 în formă autentică și față de înscrierile din cartea funciară care vizează imobilul în litigiu.

Prin sentința civilă nr. 117/2019 din 20 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bistrița-Năsăud – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă; a admis excepția lipsei de interes invocată din oficiu.

A respins capătul de cerere privind constatarea faptului că, prin sentința comercială nr. 4316/2007, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2005, R.A.D.E.F. "România Film" a fost obligată la încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a activului denumit Cinematograful "Tineretului", ca lipsit de interes.

A respins capătul de cerere privind constatarea faptului că valoarea propusă pentru vânzare pentru activul denumit Cinematograful "Tineretului" este de 18.513 Euro, din care suma de 3.881 Euro reprezintă investiții făcute de reclamantă, ca lipsit de interes și ca inadmisibil.

A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor R.A.D.E.F. și STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, la încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare.

A respins capătul de cerere privind pronunțarea unui act autentic de vânzare cumpărare, ca neîntemeiat.

A respins cererea de înscriere în cartea funciară, ca neîntemeiată.

A respins capătul de cerere privind constatarea că societatea B. S.A. a dobândit drept de proprietate cu titlu de construire asupra a 4 birouri la etaj, cu suprafața de 86 mp, ca lipsit de interes.

A respins cererea de radiere din cartea funciară a dreptului de administrare al R.A.D.E.F., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii de dezbateri din 05.03.2019, reclamanta A. S.R.L. a formulat apel, solicitând, în principal, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, conform art. 480 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., care a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, cu cheltuieli de judecată; în subsidiar, a solicitat schimbarea în totalitate a hotărârii apelate, respectiv anularea hotărârii instanței de fond, judecarea procesului, evocarea fondului, cu consecința admiterii acțiunii introductive, exceptând punctul 5 din acțiune, cu privire la dreptul de proprietate al B. S.A., pe care a menționat că nu îl mai susține, cu cheltuieli de judecată efectuate în apel și la fond.

Prin decizia civilă nr. 623/2019 din 29 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 117 din 20.03.2019 și a încheierii din 05.03.2019, pronunțate în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care le-a anulat în tot și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, cu privire la autoritatea de lucru judecat, faptul că dacă între litigiul anterior și prezentul litigiu există identitate de părți, nu același lucru se poate spune despre obiectul și cauza celor două litigii care sunt esențialmente diferite. Mai exact, instanța de apel a reținut că obiectul prezentului litigiu aduce în discuție aspecte noi, respectiv: stabilirea prețului vânzării; pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic în caz de refuz, precum și înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, iar cauza celor două litigii este diferită, în primul litigiu, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile legii speciale nr. 346/2004, respectiv O.U.G. nr. 88/2017, iar prezentul litigiu este întemeiat pe art. 1073, art. 969-970 C. civ. coroborat cu art. 27 alin. (1) și (3), art. 34 pct. 3 și art. 56 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, reclamanta-apelantă urmărind executarea obligației pe care o are pârâta R.A.D.E.F. de a încheia contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare, la prețul ce urmează a fi stabilit printr-o hotărâre judecătorească.

Sub aspectul existenței interesului în promovarea cererii de chemare în judecată, în primul ciclu procesual instanța de apel a statuat că interesul reclamantei subzistă sub două aspecte: pentru stabilirea prețului contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, conform capătului 3 din cererea de chemare în judecată.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud sub nr. x/2014*.

Prin sentința civilă nr. 48/2020 din 20 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bistrița-Năsăud a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții R.A.D.E.F. "România Film", prin administrator judiciar C. S.P.R.L., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și B. S.A.

A obligat pârâții R.A.D.E.F. "România Film" și Statul Român să încheie cu reclamanta contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, pentru obiectivul Cinematograful "Tineretului", situat în Bistrița, str. x, pentru prețul de 84.739 RON, în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, în caz contrar această hotărâre ține loc de act autentic apt de întabulare.

A suplinit acordul pârâților R.A.D.E.F. "România Film" și Statul Român pentru înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului Cinematograful "Tineretului", situat în Bistrița, str. x, jud. Bistrița-Năsăud, constând în casă de piatră cu etaj, 70 de încăperi, 4 birouri, s-86 mp, la etaj curte, respectiv încăperile: sală spectacole cu suprafața de 155 mp, grup sanitar cu suprafața de 16 mp, cameră pentru casierie cu suprafața de 8 mp, scară internă cu suprafața de 2 mp, hol cu suprafața de 44 mp, împreună cu zidăria acestor construcții în suprafață de 55 mp, imobil înscris în CF x Bistrița, top x, precum și terenul de sub construcție, respectiv de sub Cinematograful "Tineretului", în suprafață de 280,40 mp.

A dispus radierea din CF x Bistrița a dreptului de administrare al R.A.D.E.F. "România Film", de sub B22, asupra cotei de 280/2074 părți din terenul aferent construcției de sub C81.

A respins cererea de radiere a Statului Român din CF x Bistrița, în calitate de coindivizar.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud a formulat apel, prin care a solicitat schimbarea în parte a sentinței nr. 48/2020, în sensul înlăturării obligației de încheiere a contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare stabilită în sarcina sa pentru Cinematograful "Tineretului" și, implicit, înscrierii în C.F. a drepturilor dobândite în urma încheierii contractului antemenționat.

Împotriva aceleiași sentințe, a formulat apel și pârâta R.A.D.E.F. "România Film", prin care a solicitat modificarea în tot a hotărârii, iar pe fond, să se dispună respingerea acțiunii reclamantei.

Prin decizia civilă nr. 130/2021 din 12 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă a respins cererea de apel formulată de apelantul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 48/20.03.2020, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2014.

A admis cererea de apel formulată de apelanta R.A.D.E.F. "România Film", în insolvență, prin administrator special D. și administrator judiciar C. S.P.R.L., în contradictoriu cu intimații A. S.R.L. și B. S.A., împotriva sentinței civile nr. 48/20.03.2020, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2014, pe care a schimbat-o în parte și, în rejudecare:

A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții R.A.D.E.F. "România Film" și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, în ceea ce privește obligarea pârâților să încheie cu reclamanta contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare pentru obiectivul Cinematograful "Tineretului" din Bistrița, la prețul de 84.739 RON, precum și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei.

A păstrat, în rest, dispozițiile sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel care a pronunțat decizia casată, iar în rejudecare, respingerea apelului declarat de R.A.D.E.F. "România Film" împotriva sentinței nr. 48/20.03.2020 a Tribunalului Bistrița-Năsăud; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, recurenta-reclamantă a susținut incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că, potrivit celor statuate de instanța de apel, prin efectul art. II-1 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, lege care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 894 din 30.12.2008, imobilul Cinematograful "Tineretului" din Bistrița are regimul juridic al unui bun proprietate publică.

În acest context, arată că Legea nr. 303/2008 a intrat în vigoare la 02.01.2009, iar potrivit principiului neretroactivității legii - art. 6 C. civ. (2009), aceasta se aplică doar pentru viitor.

Evocând dispozițiile art. II-1 din Legea nr. 303/2008, recurenta arată că, la data intrării în vigoare a acestei legi, situația juridică a imobilului era deja tranșată prin sentința comercială nr. 4316/28.03.2007 a Tribunalului București (dosar nr. x/2005), rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3687/09.12.2008 a Î.C.C.J., pârâta R.A.D.E.F. "România Film" fiind obligată la încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a imobilului Cinematograful "Tineretului" din Bistrița, constatând că le sunt aplicabile dispozițiile art. 12 și 13 din Legea nr. 346/2004.

În continuare, recurenta evocă legislația avută în vedere la pronunțarea hotărârilor judecătorești mai sus amintite, respectiv: dispozițiile art. 13 alin. (4) și (5) și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 346/2004, concluzionând că obligația de vânzare a imobilului obiect al litigiului revine pârâtului R.A.D.E.F. "România Film" și nicidecum Statului Român, care este cu totul străin de prezenta cauză.

Mai susține că legislația specială incidentă soluției pronunțate de către Tribunalul București a fost analizată în dosarul nr. x/2005, sub aspectul îndeplinirii condițiilor legale rezultând din actele normative în vigoare la data pronunțării acestor hotărâri judecătorești, astfel încât, cu autoritate de lucru judecat, R.A.D.E.F. "România Film" a fost obligată să încheie contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a activului Cinematograful "Tineretului".

Totodată, arată că hotărârea tribunalului a rămas irevocabilă la 09.12.2008, iar modificarea legislativă a intrat în vigoare la data de 02.01.2009, fapt ce duce la neaplicarea prevederilor legale de trecere a bunului Cinematograful "Tineretului" din domeniul privat al statului și administrarea R.A.D.E.F. în domeniul public al statului și administrarea consiliilor locale respective.

De asemenea, mai arată că, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008, Cinematograful "Tineretului" intra în categoria bunurilor vizate de Ordinul Ministrului Culturii și Cultelor nr. 2461/28.10.2004, pentru aprobarea normelor metodologice privind vânzarea prin negociere directă și încheierea contractelor de leasing pentru unele active aflate în patrimoniul și administrarea R.A.D.E.F. "România Film".

Pe de altă parte, recurenta învederează că simplul fapt al aflării bunului în Anexa nr. 1 a O.G. nr. 39/2005 nu echivalează cu trecerea automată a acestuia din domeniul privat al Statului în domeniul public, fiind nesocotite de către instanța de apel dispozițiile art. II pct. 5 din Legea nr. 303/2008, care prevede o procedură specială de trecere, efectul neproducându-se ope legis, ci ca urmare a încheierii unor protocoale speciale.

Arată recurenta că R.A.D.E.F. "România Film" exercită în continuare un drept de administrare asupra cinematografului, acest obiectiv regăsindu-se în Anexa nr. 3.7 a Planului de reorganizare judiciară din iulie 2020, la punctul 8 din lista sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic aflate în proprietatea/administrarea R.A.D.E.F., neînscrise în C.F.

De asemenea, arată că, în spațiul public, se găsesc și alte protocoale încheiate între intimata R.A.D.E.F. cu unitățile administrativ teritoriale pentru alte active avute în administrare, de unde ar rezulta că trecerea în domeniul public nu se produce ope legis, ci printr-o procedură specială, prevăzută de art. II-5 din Legea nr. 303/2008.

Astfel, susține că, fără o minimă verificare, instanța de apel a preluat dispozițiile art. II-1 din Legea nr. 303/2008 și a apreciat că imobilul în discuție se află în domeniul public al Statului, încălcând, astfel, principiul neretroactivității legii civile, dar și dispozițiile art. II-5 din Legea nr. 303/2008, precum și legislația specială ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 4316/28.03.2007 a Tribunalului București, intrată în puterea lucrului judecat.

De altfel, arată că însăși apelantul Statul Român, prin A.J.F.P. Bistrița Năsăud a arătat în motivele de apel faptul că "Cinematograful Tineretului, obiect al prezentului litigiu, revine pârâtului R.A.D.E.F. România Film și nicidecum Statului Român, care este cu totul străin de prezenta cauză", susținere preluată în hotărârea criticată, citându-se această susținere a Statului Român (la pagina 3 din hotărâre, alin. (6), partea finală), care contrazice aserțiunile instanței, în sensul că bunul ar face parte din domeniul public al Statului Român.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că, deși apelul Statului Român a fost respins, prin decizia recurată s-a respins cererea de chemare în judecată și față de acest pârât. Totodată, arată că au fost ignorate dispozițiile hotărârii de casare din primul ciclu procesual, obligatorii pentru instanța fondului și intrate în puterea de lucru judecat.

În continuare, evocând o serie de considerente din decizia recurată, cu privire la apelul Statului Român, recurenta afirmă că, de vreme ce apelul Statului Român a fost respins, iar R.A.D.E.F. "România Film" nu este reprezentantul Statului Român și nici nu a formulat prin motivele de apel apărări în favoarea acestuia, soluția pronunțată încalcă dispozițiile art. 477 alin. (1) și art. 478 alin. (1)-(4) C. proc. civ., cu privire la limitele efectului devolutiv, determinate de ceea ce s-a apelat.

Arată și că, în raport cu Statul Român, al cărui apel a fost respins prin decizia civilă nr. 130/12.03.2021 a Curții de Apel Cluj, hotărârea instanței de fond - sentința civilă nr. 48/20.03.2020 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, a rămas definitivă.

În altă ordine de idei, mai arată că motivarea instanței de apel este contradictorie, în sensul că, pe de o parte, respinge apelul Statului Român, iar pe de altă parte, înlătură obligația stabilită prin sentința civilă nr. 48/20.03.2020 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, prin care acest pârât a fost obligat să încheie contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare cu privire la imobilul în litigiu.

Sub un alt aspect, recurenta susține că, prin decizia atacată, s-au încălcat dispozițiile art. 430 alin. (1), (2) și 4 C. proc. civ. cu privire la autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 623/29.10.2019 a Curții de Apel Cluj, dosar nr. x/2014, dată în primul ciclu procesual în prezenta cauză și rămasă definitivă prin nerecurare, în considerentele acestei hotărâri Curtea de apel tranșând aspectele legate de obligativitatea încheierii contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare cu privire la activul Cinematograful "Tineretului", așa cum rezultă din sentința comercială nr. 4316/28.03.2007 a Tribunalului București.

De asemenea, Curtea de Apel Cluj a stabilit că interesul reclamantei în promovarea acestei acțiuni derivă din "lipsa mențiunii exprese cu privire la prețul contractului", acesta fiind "motivul principal pentru care pârâta în mod constant a refuzat să se prezinte la notar pentru încheierea actului în formă autentică".

Așadar, în opinia recurentei, motivele de casare și trimitere a cauzei spre rejudecare din cuprinsul deciziei civile nr. 623/29.10.2019 a Curții de Apel Cluj au intrat, pe de o parte, în puterea lucrului judecat, iar, pe de altă parte, ele au fost obligatorii pentru instanța de rejudecare, potrivit art. 480 alin. (3) teza finală C. proc. civ.

Potrivit considerentelor hotărârii, în rejudecare, urma să se stabilească prețul contractului de leasing, pornind de la modul de calcul din dosarul nr. x/2005 al Tribunalului București, respectiv, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de leasing imobiliar cu transferul dreptului de proprietate.

Or, în accepțiunea recurentei, prin hotărârea recurată s-a făcut abstracție de considerentele deciziei civile nr. 623/29.10.2019 a Curții de Apel Cluj, dată în primul ciclu procesual, încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 430 C. proc. civ. cu privire la puterea lucrului judecat, art. 480 alin. (3) teza finală din același Cod cu privire la valoarea obligatorie a îndrumarului de casare în rejudecare, dar și dispozițiile art. 1183 alin. (2) C. civ. cu privire la reaua-credință a intimatei R.A.D.E.F. "România Film" în respectarea sentinței comerciale nr. 4316/2007 a Tribunalului București.

În acest context, recurenta afirmă că este de domeniul evidenței faptul că intimata R.A.D.E.F. "România Film" încalcă regula bunei-credințe în exercitarea drepturilor procesuale întrucât, pe de o parte, invocă dispozițiile Legii nr. 303/2008 evaziv și laconic, iar, pe de altă parte, pretinde recurentei A. chirii pentru obiectivul Cinematograful "Tineretului", într-o contradicție totală, pentru că nu ar putea să perceapă chirie pentru un bun aparținând domeniului public al Statului, sens în care arată că, pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud este înregistrat dosarul nr. x/2013, având ca obiect pretenții-chirii formulate de către R.A.D.E.F. "România Film" împotriva societății A. S.R.L., dosarul fiind suspendat până la soluționarea prezentei cauze.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea cuprinde motive contradictorii.

În concret, susține că, deși prin decizia recurată se reține autoritatea de lucru judecat a sentinței comerciale nr. 4316/28.03.2007 a Tribunalului București, din care rezultă îndrituirea reclamantei la a încheia cu intimata R.A.D.E.F. "România Film" contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a activului denumit Cinematograful "Tineretului", cu toate acestea, instanța de apel a apreciat că se impune analizarea apărărilor formulate de R.A.D.E.F. cu privire la "schimbarea regimului juridic al bunului imobil cinematograf, din proprietate privată în bun proprietate publică, deci inalienabil".

Astfel, în opinia recurentei, cu această motivare contradictorie, este golită de conținut sentința civilă nr. 4316/28.03.2007 a Tribunalului București, întrucât prin hotărârea pronunțată în apel se reține faptul că bunul este inalienabil și deci nu ar fi susceptibil de a fi transferat dreptul de proprietate cu privire la acesta.

Mai mult, recurenta afirmă că hotărârea face abstracție și de faptul că raporturile juridice dintre părți sunt supuse reglementărilor în vigoare la data când acestea s-au născut, potrivit principiului de drept tempus regit actum. Or, apelul R.A.D.E.F. "România Film" a fost analizat prin prisma legislației ulterioare pronunțării hotărârilor judecătorești prin care s-au stabilit în mod definitiv și irevocabil raporturile dintre cele două părți, precum și obligațiile părților născute sub legea veche și nesusceptibile de a fi analizate prin prisma modificărilor legislative ulterioare.

La 12 iulie 2021, în termen legal, intimata-pârâtă R.A.D.E.F. "România Film" a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, iar la 05.08.2021, recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatei-pârâte.

La 4 august 2021, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului, pentru neîncadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca vădit nefondat.

Odată cu întâmpinarea, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud a formulat și recurs incident împotriva deciziei civile nr. 130/2021 din 12 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2014, solicitând casarea în parte a deciziei civile recurate, în sensul admiterii apelului formulat de către Statul Român prin Ministerul Finanțelor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sub acest aspect.

În motivare, recurentul-pârât a susținut incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susținând, așadar, că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în concret, recurentul-pârât, invocând articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, lege care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 894 din 30 decembrie 2008, a învederat că Cinematograful "Tineretului" are regimul juridic al unui bun proprietate publică, consecințele juridice decurgând din caracterul său inalienabil fiind incompatibile cu pretenția reclamantei de a se pronunța o hotărâre judecătorească de natură a suplini consimțământul R.A.D.E.F. și al Statului Român la încheierea unui act juridic translativ de proprietate, motiv pentru care, în opinia sa, trebuia admis apelul formulat de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor.

Mai mult, evocând și dispozițiile art. 861 C. civ. de la 1864, arată că, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008, respectiv cu data de 02.01.2009, legiuitorul a stabilit în mod tranșant caracterul de bun public al tuturor sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic regăsite în Anexa nr. 1 la O.G. nr. 39/2005 (anexă în care, la pct. 45, se regăsește Cinematograful "Tineretului" Bistrița).

Având în vedere că aceste aspecte au fost reținute și de instanța de apel, recurentul-pârât apreciază că în mod greșit apelul său a fost respins.

La 16.08.2021, în termen legal, recurenta-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului incident, în principal ca inadmisibil, iar, în secundar, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a arătat că recursul incident este inadmisibil, întrucât este formulat asupra altor aspecte decât cele atacate prin recursul principal, iar, pe de altă parte, A.J.F.P. nu are calitate procesuală și prin urmare nu poate exercita calea de atac în calitate de reprezentant al Statului Român, existând interdicția legală de reprezentare a unei persoane juridice de către o altă persoană juridică.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, prin raport fiind reținută admisibilitatea în principiu a recursului principal al recurentei-reclamante, respectiv, nulitatea recursului incident al recurentului-pârât pentru neîncadrarea criticilor formulate în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 7 iunie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă a dispus comunicarea raportului, pentru a se depune punct de vedere, potrivit art. 493 alin. (4) din Cod.

Față de raportul comunicat, niciuna din părți nu a uzat de dreptul de a formula în scris punct de vedere.

Prin încheierea completului de filtru din 11 octombrie 2022, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului principal, invocată prin întâmpinare de recurentul-pârât, dar și excepția inadmisibilității recursului incident, invocată de recurenta-reclamantă prin întâmpinare; a admis excepția nulității recursului incident formulat de recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, împotriva deciziei civile nr. 130/2021 din 12 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă și a admis în principiu recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva aceleiași decizii, stabilind termen de judecată la data de 22 noiembrie 2022, ora 9, în vederea soluționării recursurilor în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Răspunzând criticii subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008 de aprobare a O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005, sălile și grădinile de spectacol cinematografic prevăzute în Anexa nr. 1 la O.G. nr. 39/2005, aflate în domeniul privat al statului și în administrarea R.A.D.E.F. "România Film", împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, au trecut în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale și al sectoarelor Municipiului București, după caz și în administrarea consiliilor locale respective.

Cinematograful "Tineretului" Bistrița este menționat la poziția 45 din Anexa nr. 1 la O.G. nr. 39/2005.

Dispozițiile art. II din O.U.G. nr. 7/2008, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 art. unic din Legea nr. 303/2008, au caracter imperativ, finalitatea lor fiind aceea de a schimba regimul juridic al bunurilor supuse reglementării, în sensul că la data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008 (02.01.2009), bunurile menționate mai sus, aflate anterior în proprietatea privată a statului și în administrarea R.A.D.E.F. "România Film", au fost, prin efectul legii, trecute în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale, indiferent de existența sau inexistența unui protocol de predare-primire încheiat între R.A.D.E.F. și consiliul local competent, dobândind, astfel, caracter inalienabil.

Voința legiuitorului în sensul celor anterior expuse a fost confirmată și de Curtea Constituțională prin decizia nr. 19/22.01.2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84/07.02.2013, în care instanța de contencios constituțional a statuat că trecerea bunurilor imobile respective în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale s-a făcut prin efectul legii, ca mod de dobândire a proprietății, protocolul care urma a se încheia, punctual, pentru fiecare imobil în parte, neavând natura juridică a unui titlu de proprietate, el fiind doar modalitatea practică de preluare a acestor imobile.

Așadar, având în vedere considerentele mai sus expuse rezultă că bunul în litigiu nu mai este în circuitul civil de la data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008.

Or, pentru a putea fi admisă o acțiune având ca scop pronunțarea de către instanța de judecată a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, este necesar a fi îndeplinite cumulativ toate celelalte condiții de validitate ale contractului solicitat a fi încheiat, inclusiv aceea ca lucrul vândut să fie în circuitul civil.

Prin urmare, în cauză, raportat la situația juridică de bun proprietate publică al sălii de cinematograf din municipiul Bistrița, acțiunea nu mai poate fi admisă, bunul devenind astfel inalienabil și, ca atare, nesusceptibil de apropriere în niciuna dintre formele prevăzute de lege.

Astfel, se constată că în mod corect instanța de apel a analizat chestiunea de drept supusă analizei din perspectiva susceptibilității bunului de a fi înstrăinat, în contextul lipsei cadrului legislativ care să mai permită această operațiune. În linia acestui raționament, nu se poate susține că Legea nr. 303/2008 ar fi aplicată retroactiv unei situații trecute, în condițiile în care situația nou creată prin intervenția legislativă trebuie avută în vedere la momentul soluționării prezentei cauze.

De altfel, prin capătul 3 din cererea de chemare în judecată, inclusiv reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor de rangul 1 și 2 să încheie cu reclamanta contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, în condițiile legii.

Răspunzând, în continuare, criticii subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța de apel că devoluțiunea privește sentința civilă nr. 48/2020, în acord cu considerentele deciziei civile nr. 623/2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în primul ciclu procesual. Or, în primul ciclu procesual, instanța de apel s-a pronunțat doar cu privire la excepțiile autorității de lucru judecat și a interesului, nu și cu privire la aplicarea Legii nr. 303/2008.

Așadar, în rejudecare, Tribunalul Bistrița-Năsăud a fost învestit cu analiza pe fond a petitului 3 având ca obiect obligarea pârâților la încheierea cu reclamanta a unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare pentru obiectivul Cinematograful "Tineretului" situat în municipiul Bistrița, str. x, jud. Bistrița-Năsăud sau a unui act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în litigiu, cu prețul de 14.632 de Euro, în caz de refuz hotărârea urmând a ține loc de act autentic, apt pentru întabulare, precum și asupra petitului accesoriu având ca obiect înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară, respectiv radierea drepturilor antecesorilor din cartea funciară.

Însă, pentru a se putea pronunța asupra respectivelor petite, se impunea ca judecătorul fondului să analizeze și apărarea pârâtei R.A.D.E.F., reiterată în apel, privind schimbarea regimului juridic al bunului imobil cinematograf, din bun proprietate privată în bun proprietate publică, deci inalienabil.

Prin urmare, în mod corect Curtea de apel a constatat că solicitarea de pronunțare a unei hotărâri care să suplinească acordul de voință al pârâților la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului cinematograf implică cercetarea regimului juridic al proprietății respectivului bun imobil la momentul pronunțării soluției.

În ceea ce privește respingerea cererii de chemare în judecată față de pârâtul Statul Român, deși apelul acestuia a fost respins, soluția instanței de apel nu încalcă limitele efectului devolutiv al apelului determinate de ceea ce s-a apelat (art. 477 alin. (1) și art. 478 alin. (1)-(4) C. proc. civ.).

Deși apelul formulat de A.J.F.P. Bistrița Năsăud, în numele Ministerului Finanțelor, ca reprezentant al Statului Român, se rezuma la lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât, trebuie observat că motivul de apel reținut de instanță, referitor la inalienabilitatea bunului cinematograf ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008, a fost invocat prin apelul declarat de pârâta R.A.D.E.F. "România Film".

Or, având în vedere obligația comună a celor doi pârâți, stabilită prin sentința de primă instanță, erau aplicabile prevederile art. 59-60 C. proc. civ., referitoare la regimul coparticipării procesuale pasive. Astfel, potrivit art. 60 alin. (2) C. proc. civ., apelul declarat de pârâta R.A.D.E.F. "România Film" profită și celuilalt pârât, Statul Român.

Pentru considerentele anterior expuse, nici criticile referitoare la existența unor motive contradictorii nu pot fi reținute. Criticile recurentei-reclamante sunt în esență aceleași (autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 4316/28.03.2007 a Tribunalului București și neretroactivitatea Legii nr. 303/2008), însă încadrate la alt motiv de casare. Raționamentul instanței de apel în analiza condițiilor acțiunii formulate de reclamantă este coerent și în concordanță cu prevederile imperative ale legii.

Prin încheierea completului de filtru din 11 octombrie 2022, Înalta Curte a admis excepția nulității recursului incident formulat de recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud împotriva deciziei civile nr. 130/2021 din 12 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă.

În motivarea soluției referitoare la recursul incident declarat de recurentul-pârât, Înalta Curte a reținut, în esență, că, prin cererea de recurs, au fost invocate critici de nelegalitate nepertinente prin raportare la limitele apelului formulat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice (referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive în prezentul litigiu), precum și față de considerentele deciziei atacate.

Astfel, cu toate că recurentul-pârât și-a întemeiat memoriul de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând aplicarea greșită a dispozițiilor articolului unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008, din care ar rezulta caracterul de bun aflat în proprietatea publică a imobilului în litigiu, această apărare a fost invocată pentru prima dată în recurs de către recurentul-pârât, cu încălcarea dispozițiilor art. 488 alin. (2) din C. proc. civ.

În speță, se observă că, prin apel, recurentul-pârât a susținut lipsa calității pasive a Statului Român, derivată din faptul că, pe de o parte, nu este proprietar al bunului în litigiu și pe de altă parte, de lipsa unor prevederi legale care să prevadă atribuții de vânzare a imobilului în litigiu în sarcina recurentului.

Cu toate acestea, recurentul-pârât nu a dezvoltat niciun motiv de nelegalitate împotriva (considerentelor) deciziei atacate sub acest aspect, ci, și-a întemeiat memoriul de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor articolului unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008, din care ar rezulta caracterul de bun aflat în proprietatea publică a imobilului în litigiu.

Având în vedere că această critică a fost invocată omisso medio, pentru prima dată în recurs, cu încălcarea prevederilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ., dar și că instanța de apel a reținut ca întemeiată aceeași critică invocată prin apelul celuilalt pârât R.A.D.E.F. "România Film", Înalta Curte constată că recursul incident nu este motivat în raport cu cerințele art. 488 alin. (1) pct. 1-8 și art. 488 alin. (2) C. proc. civ., fiind aplicabilă sancțiunea nulității recursului.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 130/2021 din 12 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă și va anula recursul incident formulat de recurentul-pârât STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud împotriva aceleiași decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 130/2021 din 12 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă.

Anulează recursul incident formulat de recurentul-pârât STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud împotriva aceleiași decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 decembrie 2022.