ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2986/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2986/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 10 martie 2010, reclamanta SC P.C. SRL a chemat-o în

judecată pe pârâta Regia Autonoma a Distribuției și Exploatării Filmelor "R.F.",

solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta

la restituirea chiriei, în suma totală de 117.333,22 lei, achitată de către

reclamantă în perioada octombrie 2006 - iulie 2009 pentru imobilul situat în

Dej, denumit Cinematograful "B."; să fie obligată pârâta la plata

dobânzilor aferente fiecărei sume care compun suma totală de 117.333,22 lei, în

condițiile art. 43 C. com., dobânda a cărei valoare, până în luna octombrie

2009, se ridică la suma de 10.567,74 lei, luând în calcul dobânda de referința

a B.N.R.; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de închiriere din 28

septembrie 2004 și actul adițional din 24 octombrie 2005, având ca obiect

imobilul - activ situat în Dej, denumit Cinematograful "B.". În baza

acestui contract reclamanta a achitat chiria facturată de Regia Autonomă a

Distribuției și Exploatării Filmelor "R.F." atât înainte de data la

care Tribunalul Municipiului București a admis, prin sentința comerciala nr. 7842

din 29 septembrie 2006, acțiunea formulata de SC P.C. SRL, cât și ulterior

acestei date. Suma totală achitată începând cu luna martie 2007, adică ulterior

pronunțării sentinței comerciale nr. 7842 din 29 septembrie 2006, în dosarul nr.

10509/3/2006 al Tribunalului Municipiului București - secția a VI-a comercială,

este de 117.333,22 lei. Pârâta a încasat aceste sume în mod nejustificat și

nelegal. Astfel, prin adresa din 18 noiembrie 2004, R.A.D.E.F. "R.F."

a transmis SC P.C. SRL oferta privind vânzarea activului denumit Cinematograful

"B.", situat în Dej, județul Cluj, în conformitate cu prevederile

Ordinului Ministrului Culturii și Cultelor nr. 2461/2004 prin care au fost

aprobate Normele metodologice privind vânzarea prin negociere directă și

încheierea contractelor de leasing imobiliar pentru unele active aflate în

patrimoniul Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "R.F.",

ale art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților

comerciale, aprobata prin Legea nr. 44/1998, și ale Legii nr. 346/2004 privind

stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii.

Prin adresa din 23

noiembrie 2004, SC P.C. SRL și-a exprimat opțiunea și acordul de a achiziționa

imobilul - activ situat în Dej, județul Cluj, prin negociere directă, cu plata

în rate, cu aplicarea H.G. nr. 577/2002.

Prin sentința

comerciala nr. 7842 din 29 septembrie 2006, pronunțata în dosarul nr. 10509/3/2006

al Tribunalului Municipiului București - secția a VI-a comercială, a fost

admisă acțiunea formulata de SC P.C. SRL, fiind obligată pârâta R.A.D.E.F

"R.F." la executarea în natură a obligației, respectiv la

transformarea contractului de închiriere din 28 septembrie 2004 în contract de

leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare, având ca obiect imobilul -

activ situat în Dej.

Prin decizia

comerciala nr. 72 din 9 februarie 2007 a Curții de Apel București - secția a VI-a comercială a fost respins ca nefondat apelul declarat de R.A.D.E.F.

"R.F." împotriva sentinței comerciale nr. 7842 din 29 septembrie

2006, iar prin decizia nr. 2578 din 28 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr. 10509/3/2006,

Înalta Curte de Casație și Justiție - secția comercială a respins ca nefondat

recursul declarat de R.A.D.E.F. R.F. împotriva deciziei comerciale nr. 72 din 9

februarie 2007. În aceste condiții, sentința comercială nr. 7842 din 29

septembrie 2006 a devenit definitivă și irevocabilă.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar la data de 3 mai 2010 pârâta a solicitat respingerea cererii

reclamantei ca neîntemeiată, arătând că cererea de chemare în judecată este

vădit nefondată, întrucât prin achitarea contravalorii chiriei pentru perioada

octombrie 2006 - iulie 2009, reclamanta nu a efectuat o plată nedatorată, ci

dimpotrivă, și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate. Restituirea

lucrului nedatorat are la bază îmbogățirea fără just temei, or în pricina de

față pârâta a primit o plată valabilă și datorată în baza unui act juridic de

voință al părților contractante, neoperând în folosul acesteia o îmbogățire

fără justă cauză.

Tribunalul Comercial

Cluj prin sentința nr. 2552 din 11 iunie 2010 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 39.548,30 lei reprezentând chirie

achitată de reclamantă pârâtei pentru perioada ianuarie 2009 – octombrie 2009.

Totodată a respins

pretențiile reclamantei privind obligarea pârâtei la restituirea sumei de

77.748,92 lei reprezentând chiria aferentă perioadei martie 2007 decembrie 2008

și privind obligarea la plata sumei de 10.567,74 lei reprezentând dobânda

legală aferentă chiriei achitate pentru perioada martie 2007 – octombrie 2009.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de fond a reținut că la data de 28 septembrie 2004 reclamanta a

încheiat cu pârâta contractul de închiriere, contract având ca obiect

închirierea de către pârâtă a Cinematografului B. din localitatea Dej, pe o

perioadă de 9 ani, respectiv până la data de 28 septembrie 2009. Acest termen a

fost prelungit prin actul adițional din 24 octombrie 2005 până la data de 31

decembrie 2010.

La acea dată pârâta

avea calitatea de administrator al imobilului, imobilul fiind proprietatea

privată a Statului Roman.

Prin sentința

comercială nr. 7842 din 29 septembrie 2006 pronunțată de către Tribunalul

București în dosarul nr. 10509/3/2006 a fost admisă acțiunea formulată de către

reclamantă împotriva pârâtei, fiind obligată pârâta să încheie cu reclamanta

contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare cu privire la

Cinematograful B. din localitatea Dej.

Prin sentința

comercială nr. 1512 din 22 aprilie 2009 pronunțată de către Tribunalul Comercial

Cluj în dosarul nr. 2012/1285/2008 a fost admisă acțiunea formulată de către

aceeași reclamantă împotriva pârâtei și împotriva Municipiului Dej, instanța a

constatat dreptul reclamantei de a încheia cu Municipiul Dej contractul de

leasing cu clauză de vânzare-cumpărare cu privire la Cinematograful B. din

localitatea Dej, pentru prețul de 139.565,50 lei cu plata unui avans de 20% din

preț și cu plata în 36 de rate lunare, a diferenței de preț de 111.651,60 lei.

De asemenea, a fost obligat pârâtul Municipiul Dej să încheie cu reclamanta

contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare, în

caz contrar sentința urmând să tină loc de act pat pentru intabulare și s-a

dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei asupra

imobilului menționat.

În baza contractului

de închiriere și a actului adițional la acest contract, reclamanta a continuat

să achite chirie pârâtei pentru bunul închiriat, respectiv pentru

Cinematograful B. din localitatea Dej.

Ulterior, a apreciat

însă că pârâta a perceput în mod nelegal această chirie, ca plată făcută este

nedatorată, astfel că a solicitat restituirea acesteia pe ultimii trei ani

anterior formulării cererii. Cererea reclamantei este parțial întemeiată,

instanța urmând să oblige pârâta sa-i restituie doar suma de 39.548,30 lei

reprezentând chirie achitată de către reclamantă pârâtei pentru perioada

ianuarie 2009-octombrie 2009.

A reținut instanța că

sentința comercială nr. 7842 din 29 septembrie 2006 pronunțată de către

Tribunalul București în dosarul nr. 10509/3/2006 nu a transmis reclamantei

dreptul de proprietate asupra imobilului închiriat, ci a instituit în favoarea

pârâtei o obligație de a face, respectiv obligația de a încheia cu reclamanta

contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare cu privire la

Cinematograful B. din localitatea Dej. Pârâta nu și-a executat această

obligație, însă fiind o obligație care nu se putea aduce la îndeplinire decât

de către pârâtă, aceasta putea să fie executată silit doar în baza art. 580

3

C. proc. civ.

Pârâta însă a pierdut

orice drept de administrare supra imobilului, executarea acestei hotărâri fiind

imposibilă începând cu data intrării în vigoare a art. II din Legea nr. 303 din

3 decembrie 2008, adică începând cu data de 2 ianuarie 2009, de la acea dată

dreptul de administrare trecând la Consiliul Local al Municipiului Dej. Perceperea de către pârâtă a chiriei pe perioada martie 2007-decembrie 2008 este

justificată atâta timp cât părțile nu au încheiat contractul de leasing cu clauză

de vânzare-cumpărare, pârâta fiind îndrituită să încaseze prețul pârâta în

temeiul contractului de închiriere care nu a fost reziliat sau desființat.

Prin acest text de

lege care a modificat O.G. nr. 39/2005, Cinematograful B. a trecut în domeniul

public al statului, pârâta pierzând orice fel de drept asupra imobilului. Legea

nr. 303 din 3 decembrie 2008 a fost publicată în 30 decembrie 2008, însă a

intrat în vigoare, conform art. 78 din Constituție, în 3 zile de la data

publicării, neexistând o altă dată ulterioară prevăzută în textul acesteia.

În aceste

împrejurări, perceperea de către pârâtă a chiriei, în baza contractului de

închiriere, începând cu data de 1 ianuarie 2010 nu are nici o justificare,

plata făcută de către reclamantă fiind nedatorată, făcută din eroare,

contractul de închiriere încetând ca urmare a pierderii dreptului de

administrare al pârâtei, fiind incidente dispozițiile art. 993 C. civ.

Răspunzând criticilor

formulate de părți în cadrul cererilor de apel Curtea de Apel Cluj – secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal – prin decizia nr. 195 din 13

decembrie 2010 a admis apelurile, a schimbat în parte sentința criticată în

sensul obligării pârâtei la plata sumei de 14.690,11 lei cu dobânda legală

aferentă calculată potrivit O.G. nr. 9/2000 reprezentând chiria achitată pentru

perioada 22 aprilie 2009 – 31 iulie 2009.

În fundamentarea

soluției, instanța de control judiciar a reținut că procedura de vânzare a

acestui spațiu către reclamantă nu a putut fi finalizată, la cererea

reclamantei, Tribunalul București prin sentința comercială nr. 7842 din 29

septembrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 10509/3/2006 a obligat pârâta la

încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare,

hotărâre care nu a fost pusă în executare de către pârâtă.

Așa cum recunoaște,

în mod implicit, inclusiv reclamanta, această hotărâre judecătorească nu are

efecte constitutive de drepturi, ci doar stabilește calitatea de persoană

îndreptățită a reclamantei la perfectarea contractului de leasing imobiliar cu

clauză irevocabilă de vânzare în privința Cinematografului B. situat în Dej.

Contrar susținerilor

apelantei-reclamante, această sentință nu recunoaște în favoarea sa atributele

de posesie și folosință gratuită asupra Cinematografului B., ci doar

îndreptățirea de a beneficia de prevederile Legii nr. 346/2004 și O.U.G. nr. 88/1997.

De altfel nu există nicio dispoziție legală care să recunoască

promitentului-cumpărător un drept de posesie și de folosință asupra bunului ce

urmează a fi cumpărat. Acesta poate beneficia de aceste atribute ale dreptului

de proprietate înainte de perfectarea contractului de vânzare-cumpărare doar în

baza unei convenții exprese încheiate în acest sens cu proprietarul bunului.

Reclamanta nu a făcut dovada încheierii unei astfel de înțelegeri nici cu

proprietarul, nici cu titularul dreptului de administrare a imobilului în

litigiu astfel că apărările reclamantei fundamentate pe această argumentație

sunt fără suport legal sau convențional.

Curtea achiesează la

opinia apelantei-pârâte potrivit căreia contractul de închiriere din 28

septembrie 2004 încheiat între părți a continuat să își producă efectele

specifice și după pronunțarea sentinței comerciale nr. 7842 din 29 septembrie

2006 de către Tribunalul București în dosarul nr. 10509/3/2006, subzistând în

continuare obligația de plată a chiriei în sarcina reclamantei până la momentul

la care aceasta a dobândit un nou titlu asupra imobilului care să îi confere

dreptul de a folosi imobilul.

Prin urmare,

raporturile de locațiune s-au derulat între părți și după intrarea în vigoare a

Legii nr. 303/2008 până la data de 22 aprilie 2009, momentul pronunțării

sentinței comerciale nr. 1512 din 22 aprilie 2009 a Tribunalului Comercial Cluj. Potrivit dispozitivului, această sentință ține loc de act apt de

intabulare în ipoteza în care Municipiul Dej nu încheie cu reclamanta contract

de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare în condițiile legii sau

act autentic de vânzare-cumpărare. Această hotărâre, executorie de la data

pronunțării conform art. 720

8

C. proc. civ., este una constitutivă

de drepturi, reclamantei fiindu-i recunoscut dreptul de proprietate asupra

imobilului în litigiu, drept care îi conferă atributele de posesie și folosință

și are ca principal efect încetarea contractului de închiriere din 28

septembrie 2004 încheiat cu R.A.D.E.F. "R.F.”. Și aceasta întrucât aceeași

persoană nu poate deține concomitent atât calitatea de proprietar cât și de

chiriaș asupra propriului bun.

Prin urmare, plățile

efectuate de reclamantă cu titlu de chirie, ulterior datei de 22 aprilie 2009,

intră în categoria plăților nedatorate deoarece au fost realizate în absența

unui titlu, astfel că pârâta este obligată să restituie sumele încasate după

această dată, fiind incidente dispozițiile art. 992 C. civ.

Prima instanță, cu

încălcarea principiului disponibilității, a dispus restituirea chiriei încasate

pe perioada ianuarie 2009-octombrie 2009, fără a observa că reclamanta a

solicitat prin cererea introductivă doar chiria încasată până în luna iulie

august-octombrie 2009, prima instanță s-a pronunțat ultra petita, respectiv

asupra a ceea ce nu s-a solicitat de către reclamantă. Dând eficiență

principiului disponibilității, instanța de apel a reținut că reclamanta este

îndrituită la restituirea sumelor plătite din eroare cu titlu de chirie în

perioada 22 aprilie 2009 - 31 iulie 2009, instanța nefiind investită și pentru

sumele plătite în lunile august 2009-octombrie 2009.

Cât privește cel

de-al doilea motiv de apel legat de neacordarea dobânzii legale, formulat

reclamanta-apelanta SC P.C. SRL, Curtea îl consideră întemeiat, urmând a admite

sub acest aspect și apelul reclamantei SC P.C. SRL Dej.

Astfel potrivit

dispozițiilor art. 994 C. civ. când cel care a primit plata nedatorată a fost

de rea-credință, acesta este dator a restitui atât capitalul cât și fructele

din ziua plății. În cazul sumelor de bani, fructele sunt reprezentate de

dobânzi.

Cu petiția

înregistrată la data de 2 februarie 2011 reclamanta SC P.C. SRL a declarat

recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Se susține că prin

emiterea de către intimata-pârâtă a ofertei de a proceda la vânzarea activului

și prin acceptul recurentei vizând încheierea unui contract privind obiectivul

Cinematograf B. – s-a realizat acordul de voință privind vânzarea activului

moment de la care se aplică regulile privind forța obligatorie a contractului.

Soluția instanței de

apel în sensul că intimata pârâtă a beneficiat în continuare de dreptul de a

încasa chiria apare inechitabilă față de conținutul sentinței nr. 7842 din 29

septembrie 2006 care este executorie.

S-au încălcat și

dispozițiile Legii nr. 303/2008 atâta timp cât instanța de apel vorbește de

pierderea dreptului de administrare situație în care nu se poate reține că

intimata-pârâtă ar fi avut temei legal pentru încasarea chiriei.

Intimata a depus

întâmpinare prin care solicită respingerea recursului motivat de faptul că

înțelegerea părților privind vânzarea imobilului nu a dus la încetarea

contractului de închiriere, contract ce a continuat să-și producă efecte

juridice până la dobândirea de către recurentă a unui titlu legal care să-i

confere dreptul de folosință a cinematografului.

Recursul este fondat.

Așa

cum

s-a

reținut cu putere de lucru judecat,

prin sentința comercială nr. 7842 din 29 septembrie 2006 definitivă si

irevocabilă, pronunțată de Tribunalului București - secția a VI-a comercială în

dosarul nr. 10509/3/2006, intimata-pârâtă a transmis recurentei oferta de vânzare

a activului prin adresa din 18 septembrie 2004, după primirea ofertei, subscrisa

transmițând acceptarea către intimata-pârâtă prin adresa din 23 noiembrie 2004.

Drept urmare, prin

emiterea de către intimata-pârâtă a ofertei sale de a proceda la vânzarea

activului în referire, pe de-o parte, si prin acceptul vizând încheierea unui

contract cu acest obiect și în condițiile menționate, pe de altă parte, s-a

realizat acordul de voință privind vânzarea activului, luând astfel naștere

drepturi si obligații reciproce în sarcina ambelor părți, adică a ofertantului

- R.A.D.E.F. „R.F."- și a destinatarului - SC P.C. SRL.

Așa cum s-a reținut

în doctrină și jurisprudență, „după acceptarea ofertei, ne aflăm în prezența

unui contract format, în privința căruia se vor aplica regulile privind forța

obligatorie a contractului", consacrate prin dispozițiile art. 969-970 C.

civ.

Prin sentința

comercială nr. 7842 din 29 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București -

secția a VI-a comercială în dosarul nr. 10509/3/2006, intimata-pârâtă a fost

obligată la încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă

de vânzare

pentru

activul Cinematograf B., din localitatea Dej.

Potrivit art. 720

8

C. proc. civ. hotărârea mai-sus menționată, de la data pronunțării ei, este

executorie.

Drept urmare, de la

momentul pronunțării sentinței comerciale, recurenta a devenit beneficiara unei

promisiuni de vânzare-cumpărare, de încheiere a contractului de leasing imobiliar,

validată sub aspectul întrunirii condițiilor legale, de către instanțele de

judecată, dobândind calitatea unui veritabil promitent-cumpărător, în locul

celei de detentor precar-chiriaș deținută anterior.

În condițiile în care

însăși instanța de apel reține faptul că această hotărâre nu a fost pusă în

executare de către intimata-pârâtă, rezultând reaua-credință evidentă a

R.A.D.E.F. „R.F.", soluția de achiesare a instanței la opinia

intimatei-pârâte potrivit cărora obligația de plată a chiriei a subzistat în

sarcina reclamantei chiar dacă prin sentința comercială nr. 7842 din 29

septembrie 2006 a Tribunalului București intimata-pârâtă a fost obligată la

încheierea contractului, pune sub semnul întrebării forța executorie a

hotărârii judecătorești în referință și încalcă principiul potrivit căruia

nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze în fata instanței de judecată de

propria incorectitudine.

În același timp nu

poate fi primita nici susținerea potrivit căreia, după pronunțarea sentinței

comerciale nr. 7842 din 29 septembrie 2006, recurenta nu a notificat rezilierea

contractului pentru a invoca folosirea cinematografului în baza calității de

promitent-cumpărător, ci dimpotrivă a continuat să ocupe spațiul și a achitat,

fără nicio obiecțiune, facturile fiscale emise pentru contravaloarea chiriei.

Iar, faptul ca a

achitat în continuare chiria nu înseamnă ca a făcut-o „fără nicio obiecțiune"

cum în mod eronat susține intimata-pârâtă întrucât, în primul rând a notificat

în repetate rânduri intimata-pârâtă să își execute obligația instituită în

sarcina sa prin hotărâre judecătorească irevocabilă și, în al doilea rând, a

considerat că sumele achitate se vor scădea din prețul contractului de leasing

imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare.

Cu toate demersurile

efectuate de recurentă, (acțiunea având ca obiect aplicarea intimatei-pârâte a

unei amenzi civile admisă prin încheierea din 20 mai 2008 pronunțată de

Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 7666/299/2008; somația din

data de 21 august 2008 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc S.A. prin care

s-a solicitat intimatei-pârâte să se prezinte în data de 10 septembrie 2008 la

B.N.P. R.N. în vederea încheierii contractului de leasing imobiliar cu clauză

irevocabilă de vânzare pentru activul denumit Cinematograful „B." si

primirii prețului acestui activ), intimata-pârâtă nu s-a prezentat la notar, nu

a îndeplinit obligațiile care decurg din lege, oferta transmisă și dintr-o

hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Nu

se poate reține că, intimata-pârâtă a avut temei legal pentru încasarea

chiriei

contractul de închiriere din 28 septembrie 2004, atâta timp cât, începând din

data

de 29 septembrie 2006, avea obligația de a transforma

acest contract într-un contract de

leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de

vânzare.

Soluția instanței de

apel în sensul că intimata-pârâtă a beneficiat în continuare de dreptul de a

încasa chiria, apare inechitabila, singurul temei al acestui drept

constituindu-l propria culpă a intimatei-pârâte care a ignorat complet o

hotărâre judecătorească executorie (sentința comercială nr. 7842 din 29

septembrie 2006).

Atâta timp cât se

vorbește despre pierderea dreptului de administrare, în mod evident, nu se

poate reține că intimata-pârâtă ar fi avut temei legal pentru încasarea

chiriei, neputând fi reținută nici susținerea intimatei-pârâte din întâmpinare

potrivit căreia, momentul la care se poate reține intervenită încetarea

raporturilor de locațiune îl constituie pronunțarea sentinței comerciale nr. 1512

din 22 aprilie 2009 - hotărâre ce ține loc de act de intabulare a dreptului de

proprietate al reclamantei asupra Cinematografului B. Aceasta hotărâre este una

constitutivă de drepturi.

Față de cele arătate

văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanta SC P.C.

SRL Dej împotriva deciziei nr. 195 de la 13

decembrie 2010

pronunțate de Curtea de Apel Cluj - secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică decizia

atacată, admite apelul

SC P.C.

SRL, schimbă în tot sentința nr. 2552 de la 11

iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în sensul că admite

acțiunea și obligă pârâta la plata sumei de 117.333,22 lei reprezentând chirie

încasată și 10.567,74 lei reprezentând dobânda legală.

Obligă

intimata la plata sumei de 6897,61 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 6 octombrie 2011.