ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1087/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1087/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

La data de 1 septembrie 2003, reclamanta SC U.T. SA

București a chemat în judecată pe pârâta SC T. SA București pentru a fi

obligată la plata sumei de 9.077.691.507 lei reprezentând contravaloare tarife

de transport și accesorii aferente unor prestații de transport, cu cheltuieli

de judecată.

Reclamanta și-a precizat

acțiunea, la 17 decembrie 2003, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de

5.009.954.624 lei contravaloare tarife transport și accesorii și penalități de

întârziere în sumă de 17.657.545 lei.

Prin sentința civilă nr. 12368

din 10 noiembrie 2004, Tribunalul București a admis în parte acțiunea precizată

și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 17.657.545 lei penalități de întârziere

pentru perioada 2 august – 4 noiembrie 2003 și 1.106.004 lei cheltuieli de judecată,

respingând restul pretențiilor ca neîntemeiate.

Curtea de Apel București,

prin decizia comercială nr. 644 din 4 decembrie 2006, a admis apelul

reclamantei, a schimbat în tot sentința civilă de mai sus, în sensul că, pe

fond, a admis în parte acțiunea precizată a reclamantului și a obligat pe

pârâtă la plata sumei de 5.007.036 ron contravaloare tarife și accesorii

aferente și a respins cererea de penalități cu obligarea intimatei la

cheltuieli de judecată în sumă de 1.124,5 ron.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri judecătorești au declarat recurs ambele părți.

Prin recursul său

reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 și urm. C. proc. civ., solicită, în

esență, obligarea pârâtei și la plata sumei de 531.951,54 ron (5.319.515.400

lei) reprezentând taxe de transport și accesorii, întrucât având în vedere

concluziile expertizei efectuate pe care s-a întemeiat instanța, în dispozitiv

se reține obligarea pârâtei la altă sumă.

Prin recursul său, pârâta

invocând art. 304 pct 6 și 9 C. proc. civ. solicită, în esență, respingerea

pretențiilor reclamantului în totalitate, iar prin întâmpinarea la recursul

reclamantei invocă și prescripția unor pretenții din facturile în discuție.

În legătură cu recursurile

de față se rețin următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 261

pct. 5 C. proc. civ. se prevede obligația pentru instanța de judecată de a

arăta în cadrul hotărârii motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței, precum și motivele pentru care au fost înlăturate

cererile părților.

Nerespectarea acestei

dispoziții legale poate atrage nulitatea hotărârii în condițiile art. 105 alin.

(2) C. proc. civ., când partea interesată ar trebui

să dovedească existența unei vătămări.

Din dispoziția legală

menționată rezultă că motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să

nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele

administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt

și în drept la toate pretențiile formulate de către părți și să conducă logic

și corespunzător la soluția din dispozitiv.

În consecință, hotărârea

este casabilă dacă există contradicție între considerentele hotărârii, sau

între considerente și dispozitiv.

Cu alte cuvinte, când

motivarea hotărârii este alta decât soluția la care s-a oprit instanța cuprinsă

în dispozitiv, practic aceasta din urmă apare ca nemotivată, situație ce poate

fi apreciată în realitate ca fiind un motiv de casare de ordine publică.

În speță, se constată că,

deși instanța de apel își fundamentează soluția pe concluziile expertizei

efectuate în cauză, menționând că pârâta datorează anumite sume reținute în

sarcina sa, în dispozitiv este menționată o altă sumă, în contradicție cu

considerentele hotărârii.

În această situație se

impune casarea hotărârii atacate, ca urmare a admiterii ambelor recursuri

formulate în cauză atât de reclamantă cât și de pârâtă, împrejurare cu care se

vor stabili cu claritate care sunt pretențiile reclamantei și care sunt sumele

datorate de pârâtă, vor fi examinate și celelalte motive pe care părțile le-au

invocat în scris prin recursurile de față, inclusiv chestiunea prescripției

unor pretenții din facturile aflate în litigiu, prin examinarea lor în

contradictoriu.

În consecință, recursurile

reclamantei și pârâtei vor fi admise, se va casa hotărârea atacată și se va

trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de reclamanta SC U.T. SA București și pârâta SC T. SA București împotriva

deciziei comerciale nr. 644 din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel București.

Casează decizia recurată și

trimite cauza aceleiași curți de apel pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2008.