ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1087/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 1 septembrie 2003, reclamanta SC U.T. SA București a chemat în judecată pe pârâta SC T. SA București pentru a fi obligată la plata sumei de 9.077.691.507 lei reprezentând contravaloare tarife de transport și accesorii aferente unor prestații de transport, cu cheltuieli de judecată. Reclamanta și-a precizat acțiunea, la 17 decembrie 2003, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 5.009.954.624 lei contravaloare tarife transport și accesorii și penalități de întârziere în sumă de 17.657.545 lei. Prin sentința civilă nr. 12368 din 10 noiembrie 2004, Tribunalul București a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 17.657.545 lei penalități de întârziere pentru perioada 2 august – 4 noiembrie 2003 și 1.106.004 lei cheltuieli de judecată, respingând restul pretențiilor ca neîntemeiate.

Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 644 din 4 decembrie 2006, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința civilă de mai sus, în sensul că, pe fond, a admis în parte acțiunea precizată a reclamantului și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 5.007.036 ron contravaloare tarife și accesorii aferente și a respins cererea de penalități cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecată în sumă de 1.124,5 ron. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești au declarat recurs ambele părți. Prin recursul său reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 și urm. C. proc. civ., solicită, în esență, obligarea pârâtei și la plata sumei de 531.951,54 ron (5.319.515.400 lei) reprezentând taxe de transport și accesorii, întrucât având în vedere concluziile expertizei efectuate pe care s-a întemeiat instanța, în dispozitiv se reține obligarea pârâtei la altă sumă.

Prin recursul său, pârâta invocând art. 304 pct 6 și 9 C. proc. civ. solicită, în esență, respingerea pretențiilor reclamantului în totalitate, iar prin întâmpinarea la recursul reclamantei invocă și prescripția unor pretenții din facturile în discuție. În legătură cu recursurile de față se rețin următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. se prevede obligația pentru instanța de judecată de a arăta în cadrul hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților. Nerespectarea acestei dispoziții legale poate atrage nulitatea hotărârii în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., când partea interesată ar trebui să dovedească existența unei vătămări.

Din dispoziția legală menționată rezultă că motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de către părți și să conducă logic și corespunzător la soluția din dispozitiv. În consecință, hotărârea este casabilă dacă există contradicție între considerentele hotărârii, sau între considerente și dispozitiv. Cu alte cuvinte, când motivarea hotărârii este alta decât soluția la care s-a oprit instanța cuprinsă în dispozitiv, practic aceasta din urmă apare ca nemotivată, situație ce poate fi apreciată în realitate ca fiind un motiv de casare de ordine publică.

În speță, se constată că, deși instanța de apel își fundamentează soluția pe concluziile expertizei efectuate în cauză, menționând că pârâta datorează anumite sume reținute în sarcina sa, în dispozitiv este menționată o altă sumă, în contradicție cu considerentele hotărârii. În această situație se impune casarea hotărârii atacate, ca urmare a admiterii ambelor recursuri formulate în cauză atât de reclamantă cât și de pârâtă, împrejurare cu care se vor stabili cu claritate care sunt pretențiile reclamantei și care sunt sumele datorate de pârâtă, vor fi examinate și celelalte motive pe care părțile le-au invocat în scris prin recursurile de față, inclusiv chestiunea prescripției unor pretenții din facturile aflate în litigiu, prin examinarea lor în contradictoriu.

În consecință, recursurile reclamantei și pârâtei vor fi admise, se va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta SC U.T. SA București și pârâta SC T. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 644 din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel București. Casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași curți de apel pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2008.