ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1590/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1590/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Sesizată cu acțiunea
reclamantei SC A SA, prin care solicită obligarea pârâtei SC R. SRL, la plata
sumei de 15.126.712.090 lei reprezentând contravaloarea îngrășămintelor chimice
livrate și neachitate, a sumei de 8.064.975.690 lei reprezentând dobânzi
calculate de la 24 noiembrie 2002 și a sumei de 256.561.878 lei reprezentând
cheltuieli de judecată, secția comercială și de contencios administrativ a
Curții de Apel Târgu-Mureș, prin sentința nr. 327 pronunțată la 14 octombrie
2002 a respins-o ca nefondată.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că pretențiile reclamantei, bazate pe contractul nr.
287/ C din 8 ianuarie 1999, contract de custodie prin care se stipula livrarea
mărfurilor în custodie și plata prețului după și în măsura vinderii acestora,
au fost satisfăcute în întregime.
Pretențiile legate de
livrările ulterioare datei de 22 februarie 1999, nu fac obiectul litigiului,
după această dată livrările făcute în baza contractului sus-amintit fiind
sistate, iar cele existente aparțin altei convenții.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate constând în aceea
că natura relațiilor dintre părți a fost greșit interpretată ca decurgând
dintr-un contract de custodie până la 22 februarie 1999, iar ulterior dintr-un
contract de vânzare-cumpărare, contractul din 8 ianuarie 1999. Nici o dovadă de
la dosar nu îndreptățește această concluzie a instanței, livrările fiind
efectuate numai în baza contractului de custodie (8 ianuarie 1999).
Se apreciază că instanța a
respins în mod greșit o probă cu expertiză, care, evaluând datele la care se
face referire cu prilejul fiecărei livrări, ar fi putut stabili temeiul acestor
furnizări și dacă ele aparțin sau nu obiectului litigiului.
Prin întâmpinare, pârâta, în
afara combaterii celor susținute de recurentă, a solicitat instanței să
pronunțe anularea recursului pentru că nu au fost indicate temeiurile juridice
ale motivelor de recurs invocate.
Susținerea urmează a fi
înlăturată, nulitatea prevăzută de art. 306 C. proc. civ., nedecurgând din
simpla neindicare a textului de lege pe baza căruia se formulează critica,
soluția decurgând și din aliniatul final al art. 306 C. proc. civ., pe lângă
faptul că legea impune doar invocarea unui motiv de recurs prevăzut de lege, nu
și indicarea textului acestuia.
În speță, motivele de recurs
invocate de parte pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 8 și 10 C.
proc. civ.
Într-adevăr, recurenta
susține că instanța a apreciat greșit temeiul în baza căruia s-au făcut
livrările de îngrășăminte chimice, interpretând greșit natura juridică a
acestora.
Susținerea, combătută de
partea adversă, rămâne la nivelul unei simple afirmații, situația reală
neputând fi reliefată fără o expertiză care să aibă ca obiectiv analiza
temeiului fiecărei livrări de marfă.
Reclamanta a cerut instanței
să se administreze această probă, indicând și obiectivele expertizei, printre
care figurează și cele de mai sus.
Instanța, la 30 septembrie
2002, a respins cererea reclamantei fără nici o motivare, ceea ce echivalează
cu o repronunțare asupra mijlocului de apărare invocat de parte, cu o lezare a
dreptului său de apărare, pe lângă faptul că proba era hotărâtoare pentru
stabilirea corectă a situației de fapt.
Așa fiind, recursul
reclamantei urmează a fi admis în baza art. 312 și art. 313 C. proc. civ., casându-se
hotărârea atacată și trimițându-se dosarul Tribunalului Mureș, competent să
judece în primă instanță, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității
recursului ridicată de intimată.
Admite recursul declarat de
reclamanta SC A SA Târgu-Mureș, împotriva sentinței nr. 327 din 14 octombrie
2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și
trimite cauza la Tribunalul Mureș
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 4 mai 2004.