ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5362/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 749 din 16

decembrie 2003, Tribunalul Cluj a dispus condamnarea inculpatei T.R.C. la 10

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.

215 alin. (1) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 53 pct. 2 lit. a) și

art. 65 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen.,

s-a constatat că această faptă este concurentă cu infracțiunea de înșelăciune

(prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

pentru care inculpata a fost condamnată la un an și 6 luni închisoare, prin

sentința penală nr. 757/2003 a Judecătoriei Cluj Napoca.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca

inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor de a alege și a fi ales în autoritățile publice și de

a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen.,

raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost

admisă acțiunea civilă a părții civile SC A.S. SA, în sensul obligării

inculpatei la plata sumei de 1.758.110.00 lei și 1.441.994.400 lei către SC L.I.

SRL, respingând restul pretențiilor formulate de această parte.

S-a mai constatat că măsura asiguratorie

luată prin ordonanța din 11 iunie 2003 a Ministerului de Interne este lipsită

de obiect.

În sfârșit, a fost obligată

inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut de instanța de fond că

la 12 mai 1999, inculpata a preluat prin cesiune, în care sens s-a încheiat un

act adițional la notariat, părțile sociale ale SC P.C., ocazie cu care s-a schimbat

și denumirea societății în SC M.T.I. SRL, sediul rămânând în continuare la

martora sus-menționată, capitalul social fiind de 100.000 lei.

Ulterior, inculpata cunoscându-l pe

numitul M.G.D., au hotărât împreună să se folosească de această nouă societate

pentru a obține unele câștiguri, prin inducerea în eroare a altor societăți.

În acest scop, numitul M.G.D. i-a

dat inculpatei suma de 2 milioane lei pentru majorarea capitalului social,

reținându-se că până la acea dată acea societate nu a desfășurat nici o

activitate.

S-a mai reținut că inculpata a

primit suma de 3 milioane lei pentru nevoi personale.

Pentru a putea desfășura activități,

societatea a deschis cont la B.P., sucursala Cluj.

Astfel, la 26 aprilie 2001,

inculpata și numitul M.G.D. s-au prezentat ca prosperi oameni de afaceri, la SC

A.S. SRL București, luând legătura cu partea vătămată A.N. și martora A.E.,

arătând interesul pentru a cumpăra o mare cantitate de sămânță de porumb.

Inculpata, în discuțiile purtate, a

afirmat că soțul său face comerț cu autoturisme din Germania, iar inculpatul M.G.D.

era un bun prieten de familie care îi ajuta în afaceri, încercând să

impresioneze pe soții A.

Astfel, cei doi au comandat 1200

saci de sămânță de porumb și urmare unui telefon primit de M.G.D., acesta a

majorat comanda la 3200 saci.

Cei doi au susținut că sămânța

urmează a fi valorificată în județul Cluj, asigurând totodată soții A. că vor respecta

termenele de plată, încheind un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate

în valoare de 36.414 dolari S.U.A. și un pact cambial în sensul că SC M.T. SRL,

prin intermediul inculpatei, ca administrator, impunea pe adresa SC A.S. să

completeze filele C.E.C., pentru încasarea banilor pentru marfa livrată.

Acest pact a fost încheiat la

stăruința inculpatei pentru a convinge pe soții A. să-i livreze marfa.

În aceste condiții, la 27 aprilie

2001, M.G.D. a contactat pe administratorul SC S.T. SRL Voluntari, cu propunerea

de a-i transporta cu două autocamioane cu remorcă sămânța, spunându-i că va fi

contactat de inculpată, ceea ce s-a și întâmplat. Cum la depozit nu s-a mai

găsit soiul de sămânță înscris în contract, s-au încheiat anexele 1 și 2 pentru

alt soi se sămânță, majorându-se valoarea contractată la 56637 dolari S.U.A.,

cu plata la 31 noiembrie și respectiv, 15 iunie 2001.

Pe drum, autocamioanele au fost

oprite de numitul M.G.D., care le-a solicitat să ducă marfa în spatele

depozitului en-gros din Voluntari, motivat de faptul că prețul transportului

era mare.

Aici era așteptat de un autocamion,

pentru transvagoane, unde de altfel, se afla și inculpata. Aceasta i-a spus

martorului S.D., administratorul firmei de transport că pleacă să-i aducă banii

pentru transport, suma de 2 milioane lei, dându-i acestuia un număr de telefon

mobil.

Aceasta însă nu s-a mai întors dar

nici nu a mai fost posibil să fie găsită pe telefonul mobil, acesta fiind

închis.

Sămânța a fost depozitată într-un

apartament din Otopeni, despre care inculpata susține că aparține numitului M.G.D.

și a fost valorificată în condiții neelucidate.

Filele C.E.C. au fost introduse în

bancă dar din lipsa disponibilului, nu au fost onorate.

Tot în luna mai 2001,

administratorul SC L., asociat unic I.A., era interesat de comercializarea de

îngrășăminte și pentru a fi ajutat l-a contactat pe numitul C.L.

Acesta l-a contactat pe numitul C.L.

și prin intermediul său l-a cunoscut pe M.G.D.

Așa se face că, acesta a încheiat ulterior

o afacere cu îngrășăminte împreună cu inculpata și numitul M.G.D., care a

prezentat-o pe aceasta ca un deosebit om de afaceri.

Procedând de aceeași manieră ca și

cu soții A., convingându-i prin diverse șiretlicuri să încheiere contractul din

15 aprilie 2001, pentru 10 tone livrate la 23 noiembrie 2001 și alte 10 tone la

25 noiembrie 2001 către SC M.T.I. SRL.

Astfel, bidoanele au fost livrate,

iar inculpata a înmânat două file C.E.C. ștampilate martorului C.L.,

asigurându-l de bunul mers al contractelor.

Cum una din file a fost greșită de

inculpată, de comun acord, urma ca cel de-al doilea transport să înlocuiască

fila cu una bună.

Urmare înțelegerii, peste două zile

SC L. SRL a livrat 10 tone de îngrășăminte către SC I. SRL, când inculpata a

completat două file C.E.C., spunând că primele două file să fie introduse pe 18

și 19 iunie 2001, iar celelalte pe 25-26 iunie 2001, file respinsă de bancă la

plată pentru lipsa disponibilului.

Îngrășămintele au fost vândute SC A.

SRL la un preț total de 932,196.496 lei, cu mult peste prețul de cumpărare, de

unde rezultă indubitabil intenția inculpatei de a nu achita marfa către SC L.I.

SRL.

De altfel, partea vătămată nu a fost

despăgubită cu suma de 1.442.000.000 lei, cu care s-a constituit parte civilă.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat apel inculpata, solicitând admiterea acestuia și în rejudecarea

cauzei, reducerea pedepsei susținând că nu a obținut foloase ca urmare a

faptelor săvârșite.

Prin decizia penală nr. 81 din 10

martie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis apelul inculpatei, reducând pedeapsa

la 6 ani închisoare, menținând celelalte dispoziții, prin reținerea

circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen.

Împotriva hotărârii pronunțată de

instanța de control judiciar au formulat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Cluj și inculpata.

Parchetul a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei penale atacate și menținerea hotărârii instanței

de fond.

Inculpata, prin recursul declarat a

cerut în principal, repunerea în termen, invocând dispozițiile art. 385

3

coroborat cu art. 364 C. proc. pen., arătând că starea de sănătate precară a

împiedicat-o să declare recurs în termen și totodată, potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. c), raportat la art. 197 C. proc. pen., trimiterea cauzei spre

rejudecare la Judecătoria Cluj-Napoca, în conformitate și cu dispozițiile art. 25

C. proc. pen., socotind că încadrarea juridică corectă este cea a dispozițiilor

art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., pentru faptele comise.

Se arată că nu poate fi reținută o

singură rezoluțiune în săvârșirea faptelor în care sens se impune schimbarea

încadrării juridice și în situația în care se va trece peste această apărare,

se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru

administrarea de probe în vederea elucidării stării de fapt.

Pentru considerentele ce se vor

arăta se va admite recursul declarat de parchet.

Analizând ansamblul probator

administrat, se constată că vinovăția inculpatei a fost pe deplin dovedită,

dându-se încadrarea juridică legală faptelor săvârșite.

Așa cum rezultă din expunerea pe

larg a situației de fapt, inculpata, în repetate rânduri, în baza aceleiași

rezoluții infracționale a înșelat părțile vătămate, iar în timp ce se afla în

curs de urmărire penală, aceasta a mai comis alte două acte de înșelăciune, în

paguba a două părți vătămate.

Manoperele frauduloase de inducere

în eroare a părților vătămate cât și faptul că prejudiciile nu au fost achitate,

raportat la cele trei aspecte reținute de instanța de control judiciar

(recunoașterea faptelor, lipsa beneficiului material și cu copil în

întreținere) chiar dacă acestea ar fi fost adevărate, nu justifică reducerea

substanțială a cuantumului pedepsei.

Reținând pericolul social ridicat al

faptelor comise, cuantumul prejudiciului care este de 3.200.104.400 lei,

urmările produse impun majorarea pedepsei rezultante de la 6 ani închisoare la

8 ani închisoare, apreciindu-se ca necesară reintegrarea și reinserția

inculpatei în societate și menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârilor.

În ce privește recursul inculpatei,

instanța constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile cerute de legiuitor,

pentru repunerea acestuia în termen, conform art. 363 C. proc. pen.

În atare situație, cum inculpata nu

a fost prezentă la pronunțarea deciziei penale la instanța de control judiciar,

respectiv 10 martie 2004, iar recursul a fost declarat la 2 septembrie 2004,

potrivit dispozițiilor art. 385

3

alin. (1) C. proc. pen., raportat

la art. 363 alin. (3) din același cod, termenul de recurs fiind de 10 zile, se

constată că recursul nu este declarat în termenul legal.

Pe cale de consecință, Curtea va

face aplicarea prevederilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

respingând recursul declarat de inculpată, ca tardiv, cu obligarea acesteia la

plata cheltuielilor judiciare către stat, conform prevederilor art. 192 alin.

(2) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Cluj, împotriva deciziei penale nr. 81 din 10 martie 2004 a Curții de Apel

Cluj, privind pe inculpata T.R.C.

Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr.

749 din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Cluj, numai cu privire la

individualizarea pedepselor aplicate inculpatei.

Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 33 și art. 34 C. pen.

și descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, după cum urmează:

- 6 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (1) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74

lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 757 din 17 iunie 2003 a

Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă la data de 20 noiembrie 2003.

Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatei T.R.C. de

la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, precum și a

dispozițiilor art. 64 lit. c) C. pen., pe aceeași durată.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

contopește pedeapsa de 8 ani închisoare din prezenta cauză cu pedeapsa de un an

și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 757/2003 a Judecătoriei

Cluj-Napoca, inculpata urmând să execute 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpata T.R.C.,

împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă pe recurentă la plata sumei

de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 octombrie 2004.