ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5570/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 101 din 6 martie 2003 a Tribunalului Cluj, în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 și art. 1000 alin. (3) C. civ., inculpatul B.C.I., a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Cluj să plătească cu titlu de despăgubiri mai multor părți civile printre care: - S.M.P. suma de 100.000.000 lei cu 1% penalități pe zi lucrătoare începând cu 1 iunie 1997, până la achitare și D.G.F.P.C.F.S. Cluj 82.710.641 lei, cu penalități calculate conform O.G. nr. 11/1966. Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că Tribunalul Cluj prin sentința nr. 538 din 5 decembrie 2001 a condamnat pe inculpatul B.C.I.

la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen. Prin aceeași hotărâre s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. Totodată, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Cluj să plătească unor părți civile diverse sume de bani cu titlu de despăgubiri și au fost respinse acțiunile civile ale altora, printre care și S.M.P.

Prin decizia nr. 251 din 25 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și de unele părți civile, printre care și S.M.P., au fost admise și extinzându-se efectele și pentru D.G.F.P.C.F.S. Cluj, sentința nr. 538/2001 a Tribunalului Cluj a fost desființată și cauza trimisă pentru rejudecare numai sub aspectul laturii civile la Tribunalul Cluj. Totodată, s-a constatat că pedeapsa a fost executată integral. Rejudecând cauza, numai sub aspectul laturii civile, s-au reținut în esență, următoarele: Inculpatul B.C.I. a avut calitatea de asociat unic și administrator la SC M. SRL Cluj Napoca, care a avut ca obiect de activitate, printre altele, și executarea de lucrări de construcții.

În vederea realizării acestui obiectiv inculpatul, în calitatea pe care a avut-o, a încheiat cu diferite persoane fizice și juridice contracte de antrepriză intitulate, impropriu, contracte de vânzare-cumpărare, prin care se obliga ca în schimbul unui preț ferm să execute lucrări pentru beneficiari. Astfel, în cuprinsul contractelor respective se specifica prețul forfetar sau global pentru fiecare apartament, termenele de plată și sancțiunile în cazul neachitării sau nepredării la termen a lucrării contractate. De asemenea s-a stabilit și obligația societății ca la data recepției lucrărilor să înscrie pe numele beneficiarilor, dreptul lor de proprietate. Printre persoanele care au tranzacționat cu inculpatul a fost și partea civilă S.M.P., care a încheiat două contracte de vânzare-cumpărare a câte unui apartament situat fiecare în același imobil, cu toate că anterior acestea fuseseră vândute.

Prețul de vânzare a fost stabilit la 8.000 dolari S.U.A. și penalități de câte 1% pe zi în caz de nepredare la termen a locuințelor respectiv 1 iunie 1997. Partea civilă a achitat inculpatului câte 50.000.000 lei pentru fiecare apartament și întrucât nu a putut intra în posesia locuințelor a solicitat despăgubiri în valoare de 100.000.000 lei, pe care ulterior le-a transformat în 10.000 dolari S.U.A. cu dobânda aferentă. În cauză, s-a constituit parte civilă și D.G.F.P.C.F.S. Cluj solicitând inițial suma de 10.375.322 lei T.V.A. și 21.903.498 lei impozit pe profit cu penalități de întârziere, pretenții care au fost majorate ulterior la 121.927.082 lei, sumă în care au fost incluși 21.059.912 lei impozit pe profit 51.867.918 lei T.V.A., 2.611.283 lei impozit pe salarii, 6.999.150 lei taxa de timbru, 1.105.645 lei majorări de întârziere la impozitul pe profit, 8.677.167 lei majorări de întârziere aferente T.V.A.

901.619 lei majorări de întârziere pentru impozitul pe salar, 28.704.387 lei majorări de întârziere referitoare la taxa de timbru, sume la care au fost solicitate și majorări de întârziere potrivit O.G. nr. 11/1966. Apelul declarat de inculpatul B.C.I. a fost admis prin decizia nr. 110 din 4 iunie 2003 a Curții de Apel Cluj, desființată hotărârea atacată și rejudecând cauza, acțiunea civilă exercitată, printre altele, și de către partea civilă S.M.P., a fost respinsă și pe cale de consecință, înlăturată dispoziția privitoare la obligarea apelantului la plata despăgubirilor către această parte civilă. Apelurile declarate de partea civilă S.M.P. și de către D.G.F.P.C.F.S. Cluj au fost respinse prin aceiași decizie, ca nefondate.

Împotriva acestor soluții, inculpatul și cele două părți civile au declarat recurs. Apărătorul inculpatului a susținut că hotărârile nu sunt legale întrucât în mod greșit instanțele l-au obligat să plătească părților civile despăgubiri, deși unele din ele nu și-au dovedit pretențiile solicitate. Partea civilă S.M.P. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 dolari S.U.A., la care se adaugă și 3000 dolari S.U.A., reprezentând dobânda aferentă pe perioada 3 aprilie 1997 – 19 februarie 2003 și în continuare până la acoperirea integrală a prejudiciului. În motivarea cererii sale, partea civilă a arătat că a încheiat cu inculpatul două contracte de vânzare cumpărare pe baza cărora a devenit proprietară a două apartamente ce erau în construcție.

Întrucât nu a putut să le folosească consideră că cererea de despăgubiri civile, așa cum a fost formulată, este întemeiată. Partea civilă D.G.F.P.C.F.S. Cluj declarând recurs a susținut că instanțele au pronunțat hotărâri nelegale, deoarece între pretențiile bănești ce nu au fost acordate și infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, există o legătură de cauzalitate. Partea civilă a mai considerat că taxa de timbru are legătură cu activitatea infracțională atâta timp cât inculpatul în calitate de administrator la SC M. SRL cu ocazia autentificării unui contract de vânzare-cumpărare, prin care a achiziționat de la mai multe persoane fizice un teren, a declarat un preț mai mic decât cel real, sustrăgându-se astfel de la plata taxei legale de timbru.

De asemenea, această parte civilă a mai considerat că în mod greșit instanța de apel a făcut distincție între impozitul pe salar și restul impozitelor și taxelor sustrase de la bugetul de stat, având în vedere că inculpatul în perioada 4 octombrie 1993 – 7 aprilie 1997, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății suma de 188.516.000 lei obținută de la mai multe părți civile cu titlu de preț al unor apartamente, sustrăgându-se astfel de la plata obligațiilor fiscale față de bugetul de stat. Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Cluj la plata sumei de 121.927.082 lei, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere aferente debitelor calculate până la data plății integrale a sumei.

Recursurile nu sunt fondate. 1) Referitor la recursul declarat de inculpat Starea de fapt reținută de instanțe nu mai poate fi examinată, întrucât privitor la latura penală sentința și decizia pronunțată au putere de lucru judecat în ceea ce privește existența faptelor penale și a vinovăției inculpatului, iar privitor la modul de stabilire a prejudiciului examinarea se poate face doar în limitele sumei care reprezintă cuantumul pagubei produsă prin săvârșirea infracțiunilor. Analizând hotărârile pronunțate prin prisma motivelor de recurs invocate se constată că ele sunt legale și temeinice sub aspectul stabilirii prejudiciilor cauzate părților civile și a sumelor la care inculpatul a fost obligat să le plătească acestora cu titlu de despăgubiri.

2) În ce privește recursul părții civile D.G.F.P.C.F.S. Cluj Având în vedere motivele invocate de această recurentă, pe baza probelor și lucrărilor din dosar, instanța constată că acțiunea civilă exercitată de D.G.F.P.C.F.S. Cluj a fost corect soluționată de către prima instanță și de către cea de apel. În acest sens este de reținut că pretențiile acesteia sunt justificate numai în parte, cum bine și convingător au motivat cele două instanțe și anume sumele care reprezintă impozitul pe profit, T.V.A. și penalitățile de întârziere. Celelalte pretenții care se referă la taxa de timbru plătită cu ocazia autentificării unui act de vânzare cumpărare, impozitul pe salar și taxele sustrase de la bugetul de stat, pe de o parte, nu sunt în legătură de cauzalitate directă cu infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, iar pe de altă parte, unele din aceste pretenții își au sursa în fapte pentru care recurentul nu a fost trimis în judecată.

Ca atare, suma de 82.710.641 lei pe care inculpatul trebuie să o plătească părții civile D.G.F.P.C.F.S. Cluj a fost bine stabilită, ea reprezentând prejudiciul real cauzat prin faptele penale comise de el și pentru care a fost condamnat. 3) Cu privire la recursul declarat de partea civilă S.M.P. În legătură cu pretențiile bănești ale acestei părți civile se constată că deși inițial S.M.P. nu a avut calitatea de parte vătămată în dosarul în care s-a pronunțat sentința nr. 538/2001, inculpatul nefiind condamnat pentru infracțiunea de înșelăciune în legătură cu această persoană, recurentul S.M.P. s-a constituit parte civilă cu contravaloarea a două apartamente despre care a susținut că le-a cumpărat de la inculpat dar nu i-au fost predate.

În realitate, între inculpat și persoana respectivă s-a încheiat un contract de împrumut care a fost garantat cu un apartament, ce ulterior a fost vândut de inculpat. Pentru a se garanta împrumutul, acesta a predat părții civile alte două apartamente, pentru care există două chitanțe, din care rezultă că s-a achitat prețul de 100.000.000 lei. Neînțelegerile dintre partea civilă S.M.P. și inculpat, cu privire la cele două apartamente, la împrumutul luat de aceasta de la bancă, constituie un litigiu civil a cărui soluționare este de competența instanței civile, deoarece între faptele pentru care recurentul B.C.I. a fost trimis în judecată și condamnat și paguba produsă acestei persoane nu există legătură de cauzalitate.

Ca atare, bine a procedat instanța de control judiciar când a admis apelul inculpatului, a casat sentința și rejudecând cauza a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.M.P., iar pe cale de consecință a înlăturat dispoziția referitoare la obligarea inculpatului la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubiri. În consecință, recursurile declarate de părțile civile și de către inculpat, urmează să fie respinse ca atare. Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu care l-a asistat pe inculpat vor fi restituite de către recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de inculpatul B.C.I. și părțile civile D.G.F.P.C.F.S. Cluj și S.M.P., împotriva deciziei nr. 110 din 4 iunie 2003 a Curții de Apel Cluj, ca nefondate. Obligă pe recurentele părți civile la câte 1.200.000 lei și pe inculpat la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2004.