ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1963/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1963/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 265 din 15 mai 2008 a Tribunalului Cluj au fost condamnați
următorii inculpați:
B.I. (fiul lui S. și N.,
pregătire medie, muncitor la SC I.C. SRL București, necăsătorit, fără
antecedente penale) la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune
prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4), cu aplicarea art. 11 alin.
(2), a art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. c) C. pen., dispunându-se, în baza art.
81 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei.
N.M. (fiul lui D. și I.,
pregătire școlară 10 clase școală generală, conducător auto la SC G.I. SRL
București, căsătorit, are trei copii, fără antecedente penale) la 3 ani și 6
luni închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune
prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) cu aplic. art. 41 alin.
(2), a art. 74 lit. a) și a art. 76 alin. (2), (3) C. pen., dispunându-se, în
baza art. 86
1
C. pen. suspendarea sub supraveghere a executării
acestei pedepse.
C.M. (fiica lui T. și M.,
pregătire medie, contabilă, divorțată, are 3 copii, fără antecedente penale) la
2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune
prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) și (4) cu aplic. art. 74 alin.
(1) lit. a) și alin. (2), precum și a art. 76 lit. c) C. pen.
În temeiul art. 85 C. pen.,
s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an
închisoare, aplicată aceleiași inculpate, prin sentința penală nr. 890 din 26
mai 2004 a Judecătoriei Sectorului 3 București, pentru săvârșirea infracțiunii
de complicitate la înșelăciune prev. în art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2)
și (3), cu aplic. art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. c) C. pen. (comisă la 13
septembrie 2002).
Constatându-se, în
conformitate cu art. 33 lit. a) C. pen., că această din urmă infracțiune,
pentru care s-a anulat suspendarea condiționată a executării, se află în
concurs real cu infracțiunea reținută în cauză, în baza art. 34 lit. b) C. pen.
s-a dispus contopirea pedepselor stabilite pentru cele două infracțiuni, urmând
ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Făcându-se aplicarea art. 81
și a art. 85 alin. (3) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a
executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată acestei inculpate.
În temeiul art. 14 și art. 346
C. proc. pen., cu referire la art. 998 și art. 1003 C. civ., inculpații B.I., N.M.
și C.M. au fost obligați, solidar, să plătească următoarele sume de bani cu
titlu de despăgubiri:
- 61.081,53 RON părții
civile SC E. SRL Cluj Napoca;
- 48.771,61 RON și dobânda
legală, începând cu data de 8 decembrie 2003 până la achitarea integrală a acestei
sume, părții civile SC G.K.C. SRL București.
În fine, în baza art. 14 și art.
346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul N.M. a mai fost
obligat să plătească, tot cu titlu de despăgubiri, suma de 207.116,80 RON
părții civile SC C.C. SRL Fetești prin lichidator av. S.M.
A fost reținută următoarea
situație de fapt.
În luna octombrie 2003,
inculpatul B.N. (condamnat prin sentința penală nr. 481 din 6 septembrie 2005 a
Tribunalului Cluj, la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
înșelăciune) a fost prezentat, de o persoană cu numele G., inculpaților N.M. și
C.M. la o stație de benzină din mun. București, cu care prilej aceștia din urmă
i-au propus să devină asociat unic și administrator al unei societăți
comerciale, în vederea achiziționării de mari cantități de carne prin folosire
de cecuri fără acoperire.
Promițându-i-se în schimb
suma de 3.000 DOLARI SUA și un pașaport pentru Spania, inculpatul B.N. a
acceptat propunerea ce i s-a făcut.
Ulterior, la propunerea
inculpatei C.M., care i-a cumpărat îmbrăcăminte corespunzătoare, inculpatul B.N.
a plecat împreună cu aceasta la Cluj Napoca, unde au luat legătura cu S.C.T.,
de la care au cumpărat părțile sociale ale SC T. SRL din Cluj Napoca, plătind
suma de 70.000.000 ROL care provenea de la inculpatul N.M.
În urma întocmirii și
autentificării contractului de vânzare-cumpărare la notar, cesiunea părților sociale
ale SC T. SRL a fost aprobată de Tribunalul Cluj, prin încheierea din 26
noiembrie 2003, astfel că, la data de 31 octombrie 2003, S.C.T. a predat
inculpatului B.N. actele contabile și cele de înființare a SC T. SRL, precum și
carnetul de cecuri.
După primirea acestor
documente, inculpatul B.N. s-a prezentat la SC B.C.S.I.B.R. SA, unde i s-a luat
specimen de semnătură în calitate de administrator și asociat al SC T. SRL,
pentru a putea emite cecuri.
Apoi, inculpații C.M. și B.N.
au închiriat un apartament în mun. Cluj Napoca, pentru sediul SC T. SRL, chiria
fiind plătită anticipat, pentru o lună, de inculpata C.M.
După închirierea
apartamentului, inculpatul B.N. s-a înapoiat la București, predându-i
coinculpatului N.M. actele pe care le încheiase. După verificarea actelor SC T.
SRL, inculpatul N.M. a făcut copii de pe acestea, restituindu-i coinculpatului
B.N. numai certificatul de înmatriculare a societății și carnetul de cecuri.
Observând că B.N. avea
prestanța necesară și putere de convingere în cadrul de afaceri, inculpata C.M.
i-a cerut coinculpatului B.I. să-l ajute să găsească firme ce comercializau
centrale și alte echipamente termice, care îi erau necesare inculpatului N.M.
Conformându-se, inculpatul B.I.
a contactat telefonic pe reprezentanții SC G.K.C. SRL –punctul de lucru Cluj
Napoca, prezentându-se sub numele B.N., ca administrator al SC T. SRL, cărora
le-a comunicat că dorește să achiziționeze microcentrale cu plata în cecuri.
În urma obținerii acordului
reprezentanților firmei contactate, inculpații B.I. și B.N. s-au deplasat în
ziua de 21 noiembrie 2003 la sediul acesteia din Cluj Napoca, unde au purtat
tratative în vederea cumpărării de microcentrale și calorifere. Cu acest
prilej, B.I., care avea cunoștințele tehnice necesare, a ales microcentrale ce
urmau să fie livrate, iar B.N. a emis cecul, pentru suma de 350.544.679 lei, în
vederea achitării primei tranșe din produsele achiziționate.
Ulterior, pe baza
înțelegerii realizate, SC G.K.C. a livrat, cu facturi fiscale întocmite la 21
noiembrie, 26 noiembrie, 3 decembrie, 5 decembrie și 8 decembrie 2003, produse
în valoare totală de 487.716.139 lei (ROL), care urmau să fie achitate din suma
menționată de inculpatul B.N. în cecul emis la 21 noiembrie 2003 și cu un alt
cec, pe care B.N. a promis că îl va emite.
La data de 9 decembrie 2003,
reprezentanții SC G.K.C. SRL din București au introdus la bancă, în vederea
plății, cecul pentru suma de 350.544.679 ROL, primit de la punctul de lucru
Cluj Napoca, însă acest cec a fost refuzat la plată datorită lipsei de
disponibil în cont.
După 12 decembrie 2003,
reprezentanții societății păgubite au încercat în mod repetat să ia legătura cu
inculpatul B.N., însă nu au reușit pentru că acesta nu răspundea la telefon.
Între timp, o parte din
mărfurile achiziționate fără să fie activitate au fost revândute la SC M.C. SRL
din Cluj Napoca, iar o altă parte au fost preluate de inculpații C.M. și N.M.,
fiind valorificate de acesta.
Pentru contribuția sa la
inducerea în eroare a reprezentanților SC G.K.C. SRL, inculpatul B.N. a primit
suma de 5.500.000 lei (ROL) de la inculpatul N.M.
Prejudiciul total, de
487.716.139 RON cauzat în modul arătat, SC G.K.C. SRL, a rămas nerecuperat.
În luna noiembrie 2003,
Z.V., director general al SC E. SRL din mun. Cluj Napoca, a fost contactat
telefonic de o persoană ce a pretins că se numește M., și ar fi din Sibiu, care
i-a comunicat că dorește să cumpere echipamente și materiale necesare la
instalațiile de încălzire a unor locuințe și că, în vederea realizării acestei
achiziții, urmează să se prezinte reprezentanți ai unei firme din mun. Cluj
Napoca.
După câteva zile, directorul
general Z.V. a fost contactat telefonic de inculpatul B.I. care, prezentându-se
cu numele B.N. și ca patron la SC T. SRL, s-a referit mai întâi la convorbirea
avută anterior cu M., iar în continuare a explicat că ar fi interesat să
achiziționeze echipamente pentru încălzire centrală.
În urma înțelegerii la care
au ajuns cu ocazia acestei discuții telefonice, Z.V. s-a prezentat în ziua de 5
decembrie 2003 la sediul SC T. SRL, unde a încheiat un contract de vânzare
cumpărare, prin care s-a obligat să furnizeze cazane, boilere și microcentrale,
contractul fiind semnat, din partea firmei SC T. SRL, de inculpatul B.I., care
s-a prezentat și de această dată cu numele B.N.
Ulterior, la data de 8
decembrie 2003, a fost încheiat un nou contract de furnizare de echipamente,
care a fost semnat tot de Z.V. și B.I.
În baza celor două
contracte, inculpatul B.I. a întocmit în numele lui B.N. comenzi scrise, astfel
că SC E. SRL a livrat, conform facturilor fiscale din 26 noiembrie, 28
noiembrie și 8 decembrie 2003, produse în valoare totală de 610.815.342 lei
(ROL), facturile din noiembrie 2003 fiind semnate de inculpatul B.N., care a
participat la ridicarea mărfurilor menționate în acele facturi.
Pentru plata produselor
specificate în cele trei facturi, inculpatul B.N. a emis cecurile, care au fost
refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil în cont și de client
aflat în interdicție bancară.
Produsele obținute în acest
mod fraudulos au fost transportate la domiciliul inculpatului N.M., care a
dispus în continuare de ele.
Cu toate încercările făcute
ulterior de Z.V., acesta nu a mai reușit să găsească pe reprezentanții SC T.
SRL deoarece părăsiseră mun. Cluj Napoca.
În acest fel, SC E. SRL Cluj
Napoca a rămas prejudiciată cu întreaga sumă de 610.815.342 ROL, reprezentând
valoarea produselor pe care le-a livrat cu cele trei facturi fiscale din
noiembrie și decembrie 2003, deoarece cecurile emise, pentru plata acestor
produse, erau lipsite total de acoperire.
Ulterior, după 12
decembrie 2003, aflând că SC T. SRL a intrat în interdicție bancară, de a mai
emite cecuri, inculpații nu au mai revenit în mun. Cluj Napoca, ci s-au retras
în orașul Buftea din jud. Ilfov.
După ce s-au stabilit în
orașul Buftea, inculpatul N.M. și D.V. i-au cerut inculpatului B.N. să emită
noi cecuri fără acoperire.
În acest scop, la cererea
coinculpatului N.M., inculpatul B.N. i-a predat acestuia actele societății și
carnetul de cecuri în care se aflau mai multe file cec ștampilate și semnate de
el în calitate de reprezentant al SC T. SRL, pentru a induce în eroare pe
L.I.G., asociat și administrator al SC C.C. SRL Fetești, care deținea cantități
mari de carne în depozitele închiriate de la D.V.
Apoi, inculpatul N.M. s-a
prezentat cu numele de B.N. la L.I.G., solicitându-i să-i vândă o cantitate
importantă de carne. Fiind de acord, acesta din urmă a livrat societății
comerciale T. SRL, cu facturile fiscale din 15 decembrie, 16 decembrie, 22 decembrie
și 29 decembrie 2003, diferite sortimente de carne, în cantități mari, în
valoare totală de 2.071.168.075 lei (ROL).
Pentru plata acestor
cantități de carne, inculpatul N.M. a înmânat lui L.I.G. trei cecuri,
ștampilate și semnate anterior de inculpatul B.N., emise pentru suma totală de
1.500.000.000 lei (ROL), urmând să-i dea și alte cecuri până la acoperirea
prețului întregii cantități de carne preluate.
Convins că cecurile primite
de la inculpatul N.M. aveau acoperirea bancară necesară, L.I.G. le-a girat
societății comerciale F.F.A. SRL Blaj, cu care se afla în relații de afaceri.
Dar, la 27 ianuarie 2004, fiind prezentate la bancă, aceste cecuri au fost
refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil și client aflat în
interdicție bancară.
După ce i s-a adus la
cunoștință că filele cec primite de la N.M. au fost refuzate la plată, L.I.G. a
încercat să-l contacteze telefonic pe inculpatul B.N., care le semnase, însă
acesta nu a răspuns la apelul făcut.
Prejudiciul în valoare
totală de 2.071.168.075 lei (ROL), care a fost produs prin această din urmă
faptă SC C.C. SRL Fetești, a rămas nerecuperat în totalitate.
S-a motivat că faptele
inculpatului B.I., de a induce în eroare în baza aceleiași rezoluții
infracționale, luată în urma unei înțelegeri prealabile realizată împreună cu
coinculpații N.M., C.M. și B.N., pe reprezentanții SC E. SRL Cluj Napoca și SC
G.K.C. SRL București – punct de lucru Cluj Napoca, cu ocazia încheierii și
derulării de contracte comerciale, prin emiterea de cecuri fără acoperire și
folosirea fără drept a altui nume (B.N.) și a calității de administrator de
societate pe care nu o avea, pentru a obține foloase materiale injuste, cauzând
celor două societăți comerciale pagubă în valoare totală de aprox. 119.000 lei
(RON), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, în
formă continuată, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen.
În ceea ce privește pe
inculpatul N.M., s-a motivat că actele sale de determinare a coinculpatului
B.N. să inducă în eroare pe reprezentanții SC E. SRL Cluj Napoca, SC G.K.C. SRL
–punct de lucru Cluj Napoca și pe cei ai SC C.C. SRL Fetești, cu ocazia
încheierii și derulării de contracte comerciale, prin emitere de cecuri fără
acoperire, în scopul obținerii de foloase materiale nejuste, cauzând celor trei
societăți pagube în valoare totală de aprox. 316.000 lei (RON), întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la înșelăciune, în formă
continuată, prevăzută în art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4) și
(5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În fine, s-a motivat că
actele de ajutor material date de inculpata C.M. coinculpatului B.N. la
inducerea în eroare a reprezentanților SC E. SRL Cluj Napoca și ai SC G.K.C.
SRL –punct de lucru Cluj Napoca, cu ocazia încheierii și derulării de contracte
comerciale, prin emitere de cecuri fără acoperire în scopul obținerii de
foloase materiale nejuste, cauzând celor două societăți pagube în valoare totală
de aprox. 119.000 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de
complicitate la înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 26 rap. la art.
215 alin. (1), (3) și (4) C. pen.
În legătură cu
individualizarea pedepselor, s-a relevat, prin considerentele sentinței, că se
impune să se aibă în vedere atât gradul de pericol social ridicat al
infracțiunilor săvârșite de cei trei inculpați și atitudinea nesinceră pe care
au adoptat-o pe întreg parcursul procesului penal, cât și împrejurarea că nu au
antecedente penale, iar C.M., divorțată, are și trei copii minori în
întreținere, motiv pentru care s-a apreciat că există circumstanțe atenuante în
favoarea lor, care impun reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de
textele de lege ce incriminează infracțiunile ce li s-au reținut în sarcină, cu
suspendarea condiționată a executării pedepselor în cazul inculpaților B.I. și
C.M., precum și că în cazul inculpatului N.M. sunt îndeplinite condițiile
pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Împotriva sentinței au
declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, precum și inculpații B.I.,
N.M. și C.M., toate aceste apeluri fiind respinse, ca nefondate, prin Decizia
penală nr. 129/A din 12 decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și
de minori.
S-a motivat în acest sens
că, starea de fapt reținută de prima instanță este confirmată în totalitate de
materialul probator administrat și că încadrările juridice sunt corecte, iar
pedepsele aplicate sunt judicios individualizate, impunându-se totodată
menținerea dispoziției de suspendare condiționată a executării pedepselor
aplicate inculpaților B.I. și C.M., respectiv, de suspendare sub supraveghere a
executării pedepsei în cazul inculpatului N.M.
Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Cluj și inculpatul N.M. au declarat recurs împotriva deciziei
pronunțate în apel.
În sprijinul recursului
declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost formulat un singur
motiv, prin care este invocat cazul de casare prevăzut în art. 385
9
alin.
(1) pct. 14 C. proc. pen., susținându-se că în mod greșit s-a constatat
existența de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților și că pedepsele
aplicate nu reflectă gradul real de pericol social al infracțiunilor săvârșite
și al inculpaților.
S-a relevat, în acest sens,
că faptele, în raport cu cuantumul ridicat al daunelor produse și cu modul în
care au fost săvârșite, prezintă un grad de pericol social accentuat, iar
atitudinea nesinceră adoptată de inculpați pe tot parcursul procesului,
subliniată prin considerentele celor două hotărâri, nu s-a reflectat nici în
cuantumul pedepselor stabilite și nici în modalitatea de executare a acestora.
S-a învederat că pregătirea
minuțioasă a activității infracționale, folosirea de nume false și prezentarea
inculpatului B. ca persoană răspunzătoare pentru firma implicată în actele de
înșelăciune pe care le-au comis asupra celor trei societăți comerciale păgubite
demonstrează că inculpații și infracțiunile reținute în sarcina lor necesită un
tratament penal mai sever, în cadrul căruia nu se justifică pedepse sub minimul
special prevăzut de lege în cazul infracțiunilor pentru care au fost
condamnați, ca urmare a constatării de circumstanțe atenuante, precum și că nu
este îndreptățită suspendarea condiționată a executării pedepsei, respectiv, a
suspendării sub supraveghere.
În concluzie, s-a cerut de
procuror înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 74 C. pen. referitoare la
constatarea de circumstanțe atenuante și condamnarea celor trei inculpați la
pedepse cu închisoarea care să fie executată în regim de detenție.
În ceea ce privește recursul
inculpatului N.M., a fost formulat un singur motiv de casare, prin care,
reluându-se oral susținerile formulate în fața instanței de apel, s-a solicitat
achitarea acestui inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10
lit. c) C. proc. pen.
S-a subliniat, în sprijinul
acestui motiv, că dosarul nu conține probe certe, care să confirme vinovăția
inculpatului N.M., astfel că se impune concluzia că se impune concluzia că
faptele ce i se impută au fost comise, în realitate, numai de inculpații B.I.
și C.M.
Examinându-se decizia
atacată, în raport cu criticile formulate prin motivele de casare invocate de
procuror și de inculpatul N.M., se constată următoarele:
Așa cum corect s-a
relevat în considerentele deciziei pronunțate, în apel, din conținutul
materialului probator existent în dosar, la care s-a făcut referire pentru
fiecare categorie de fapte, reiese că inculpatul N.M., contrar celor reținute
în apărarea sa, este cel care l-a determinat pe B.N. să inducă în eroare,
împreună cu B.I. și cu ajutorul coinculpatei C.M., pe reprezentanții SC E. SRL
Cluj Napoca și pe cei ai SC G.K.C. SRL – punct de lucru Cluj Napoca, pentru a
reuși să preia produse pe bază de cecuri fără acoperire.
Tot astfel, s-a relevat că,
din aceleași probe, mai rezultă neîndoielnic și faptul că inculpatul N.M. l-a
determinat pe B.N. să-i predea toate documentele societății comerciale T. SRL
Cluj Napoca și carnetul de cecuri în care se aflau file cec ștampilate și
semnate de acesta, după intrarea acelei societăți în interdicție de plată,
pentru ca, apoi, să se prezinte sub numele de B.N. la L.I.G., de la care a
ridicat sortimente de carne în valoare de 2.071.168.075 lei (ROL), dându-i trei
file cec, în valoare de 1.500.000.000 ROL, din cele pe care preluase cu
semnătura lui B.N.
Mai este de observat că
susținerile inculpatului N.M. că nu ar fi cunoscut despre actele comise de
ceilalți inculpați, în cadrul operațiunilor de înșelăciune, au fost în mod
corect respinse de prima instanță și de aceea de apel, deoarece din
declarațiile coinculpaților B.I. și C.M., din relatările martorilor T.F.V. și
L.I.G., dar mai ales din precizările făcute de B.N., reiese neîndoielnic
participarea sa, sub forma actelor de determinare, la comiterea infracțiunilor
de înșelăciune reținute în cauză.
De altfel, faptele ce fac
obiectul cauzei nici nu puteau fi săvârșite fără participarea inculpatului
N.M., îndeosebi în legătură cu forma deținută de L.I.G. pentru că, fără
intervenția sa, B.N. nu l-ar fi cunoscut și nici nu ar fi avut motiv să-i
predea filele cec fără acoperire ce au rămas în final neonorate.
Ca urmare, rezultând că nu
s-a comis nici o eroare gravă în reținerea situației de fapt avute în vedere de
prima instanță și de cea de apel, precum și că încadrările juridice au fost
stabilite corect, motivul unic de casare invocat de inculpatul N.M. apare
nefondat, impunându-se să fie respins.
Pe de altă parte însă, în
cadrul examinării motivului unic de casare invocat de procuror, se constată că
acesta este fondat.
În adevăr, prin art. 72 alin.
(1) C. pen., reglementându-se criteriile generale de individualizare, se
prevede că „la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile
părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea
specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana
infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea
penală”.
Or, cele două instanțe,
apreciind că există circumstanțe atenuante în favoarea celor trei inculpați, nu
au făcut totuși o justă evaluare a gradului de pericol social al faptelor și
persoanelor care le-au săvârșit atunci când au ajuns la concluzia că ar exista
temeiuri care să impună ca N.M. să execute pedeapsa închisorii în condițiile
suspendării sub supraveghere, iar pentru ceilalți doi inculpați să fie
suspendată condiționat pedeapsa închisorii în sensul prevederilor art. 81 C.
pen.
În această privință, este
evident că nu s-a ținut seama de împrejurările ce relevă un anumit grad de
pericol social al faptelor reținute și al persoanelor care le-au comis, cum
este înțelegerea prealabilă dintre cei trei inculpați, de a săvârși infracțiuni
de înșelăciune prin emitere de cecuri fără acoperire de către B.N., condamnat
în aceeași cauză anterior, în urma disjungerii, la 7 ani închisoare și
interzicerea timp de 4 ani a unor drepturi, precum și atitudinea lor nesinceră
pe parcursul procesului penal, de natură a impune aprecierea că scopul pedepsei
nu ar putea fi realizat față de ei decât prin executare efectivă într-un loc de
detenție.
Sub acest aspect, condițiile
înscrise în art. 81 și art. 86
1
C. pen. nu puteau fi considerate
atât de nerestrictiv încât să îngăduie suspendarea condiționată a executării
pedepselor aplicate inculpaților B.I. și C.M. și, respectiv, suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere în cazul inculpatului N.M., cât timp
însăși prima instanță și instanța de apel au ajuns la concluzia firească,
întemeiată pe probe, că toți au avut o atitudinea nesinceră în cursul
procesului penal, iar infracțiunile pe care le-au săvârșit prezintă un grad
ridicat de pericol social, accentuat și de modul cum ei s-au înțeles să
acționeze.
În atare situație, atât
decizia atacată, cât și pe cale de consecință, hotărârea dată în primă
instanță, sunt supuse cazului de casare prevăzut în art. 385
9
alin.
(1) pct. 14 C. proc. pen., astfel că recursul procurorului este fondat.
Așa fiind, urmează a se
admite recursul declarat de procuror, a se casa în parte decizia atacată și
sentința, în sensul înlăturării aplicării dispozițiilor art. 81, art. 82 și ale
art. 71 alin. (5) C. pen., ale art. 359 C. proc. pen. raportat la art. 83 C.
pen. în ceea ce privește pe inculpații B.I. și C.M., respectiv, a dispozițiilor
art. 86
1
– art. 86
4
, art. 71 alin. (5) C. pen. și ale art.
359 C. proc. pen. cu privire la inculpatul N.M., a se dispune aplicarea art. 71,
art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) față de toți acești trei inculpați,
precum și de a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M.,
cu obligarea sa de a plăti statului cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 129/ A
din 12 decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și minori.
Casează în parte decizia penală
atacată și sentința penală nr. 265 din 15 mai 2008 a Tribunalului Cluj, secția
penală și rejudecând:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art.
81, art. 82 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 359 C. proc. pen. raportat
la art. 83 C. pen. pentru inculpații B.I. și C.M., respectiv a dispozițiilor art.
86
1
– art. 86
4
C. pen., art. 71 alin. (5) C. proc. pen.
și art. 359 C. proc. pen. raportat la art. 86
4
C. pen. pentru
recurentul inculpat N.M.
Face aplicarea art. 71, art. 64 lit.
a) teza a II-a și b) C. pen. pentru inculpații N.M., B.I. și C.M.
Menține celelalte dispoziții ale
ambelor hotărâri.
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul N.M. împotriva Deciziei penale nr. 129/A din 12
decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și minori.
Obligă recurentul inculpat N.M. la
plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din
oficiu pentru intimații inculpați C.M. și B.I., în sumă de câte 300 lei, se va
plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26
mai 2009.