ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1963/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 265 din 15 mai 2008 a Tribunalului Cluj au fost condamnați următorii inculpați: 1. B.I. (fiul lui S. și N., pregătire medie, muncitor la SC I.C. SRL București, necăsătorit, fără antecedente penale) la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4), cu aplicarea art. 11 alin. (2), a art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. c) C. pen., dispunându-se, în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei. 2. N.M. (fiul lui D. și I., pregătire școlară 10 clase școală generală, conducător auto la SC G.I. SRL București, căsătorit, are trei copii, fără antecedente penale) la 3 ani și 6 luni închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 25 rap.

la art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) și a art. 76 alin. (2), (3) C. pen., dispunându-se, în baza art. 86 1 C. pen. suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse. 3. C.M. (fiica lui T. și M., pregătire medie, contabilă, divorțată, are 3 copii, fără antecedente penale) la 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) și (4) cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), precum și a art. 76 lit. c) C. pen. În temeiul art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată aceleiași inculpate, prin sentința penală nr. 890 din 26 mai 2004 a Judecătoriei Sectorului 3 București, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. în art. 26 rap.

la art. 215 alin. (1), (2) și (3), cu aplic. art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. c) C. pen. (comisă la 13 septembrie 2002). Constatându-se, în conformitate cu art. 33 lit. a) C. pen., că această din urmă infracțiune, pentru care s-a anulat suspendarea condiționată a executării, se află în concurs real cu infracțiunea reținută în cauză, în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor stabilite pentru cele două infracțiuni, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. Făcându-se aplicarea art. 81 și a art. 85 alin. (3) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată acestei inculpate. În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., cu referire la art. 998 și art. 1003 C. civ., inculpații B.I., N.M. și C.M. au fost obligați, solidar, să plătească următoarele sume de bani cu titlu de despăgubiri: - 61.081,53 RON părții civile SC E. SRL Cluj Napoca; - 48.771,61 RON și dobânda legală, începând cu data de 8 decembrie 2003 până la achitarea integrală a acestei sume, părții civile SC G.K.C. SRL București. În fine, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul N.M. a mai fost obligat să plătească, tot cu titlu de despăgubiri, suma de 207.116,80 RON părții civile SC C.C. SRL Fetești prin lichidator av. S.M. A fost reținută următoarea situație de fapt. 1. În luna octombrie 2003, inculpatul B.N.

(condamnat prin sentința penală nr. 481 din 6 septembrie 2005 a Tribunalului Cluj, la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune) a fost prezentat, de o persoană cu numele G., inculpaților N.M. și C.M. la o stație de benzină din mun. București, cu care prilej aceștia din urmă i-au propus să devină asociat unic și administrator al unei societăți comerciale, în vederea achiziționării de mari cantități de carne prin folosire de cecuri fără acoperire. Promițându-i-se în schimb suma de 3.000 DOLARI SUA și un pașaport pentru Spania, inculpatul B.N. a acceptat propunerea ce i s-a făcut. Ulterior, la propunerea inculpatei C.M., care i-a cumpărat îmbrăcăminte corespunzătoare, inculpatul B.N.

a plecat împreună cu aceasta la Cluj Napoca, unde au luat legătura cu S.C.T., de la care au cumpărat părțile sociale ale SC T. SRL din Cluj Napoca, plătind suma de 70.000.000 ROL care provenea de la inculpatul N.M. În urma întocmirii și autentificării contractului de vânzare-cumpărare la notar, cesiunea părților sociale ale SC T. SRL a fost aprobată de Tribunalul Cluj, prin încheierea din 26 noiembrie 2003, astfel că, la data de 31 octombrie 2003, S.C.T. a predat inculpatului B.N. actele contabile și cele de înființare a SC T. SRL, precum și carnetul de cecuri. După primirea acestor documente, inculpatul B.N. s-a prezentat la SC B.C.S.I.B.R. SA, unde i s-a luat specimen de semnătură în calitate de administrator și asociat al SC T. SRL, pentru a putea emite cecuri.

Apoi, inculpații C.M. și B.N. au închiriat un apartament în mun. Cluj Napoca, pentru sediul SC T. SRL, chiria fiind plătită anticipat, pentru o lună, de inculpata C.M. După închirierea apartamentului, inculpatul B.N. s-a înapoiat la București, predându-i coinculpatului N.M. actele pe care le încheiase. După verificarea actelor SC T. SRL, inculpatul N.M. a făcut copii de pe acestea, restituindu-i coinculpatului B.N. numai certificatul de înmatriculare a societății și carnetul de cecuri. Observând că B.N. avea prestanța necesară și putere de convingere în cadrul de afaceri, inculpata C.M. i-a cerut coinculpatului B.I. să-l ajute să găsească firme ce comercializau centrale și alte echipamente termice, care îi erau necesare inculpatului N.M.

Conformându-se, inculpatul B.I. a contactat telefonic pe reprezentanții SC G.K.C. SRL –punctul de lucru Cluj Napoca, prezentându-se sub numele B.N., ca administrator al SC T. SRL, cărora le-a comunicat că dorește să achiziționeze microcentrale cu plata în cecuri. În urma obținerii acordului reprezentanților firmei contactate, inculpații B.I. și B.N. s-au deplasat în ziua de 21 noiembrie 2003 la sediul acesteia din Cluj Napoca, unde au purtat tratative în vederea cumpărării de microcentrale și calorifere. Cu acest prilej, B.I., care avea cunoștințele tehnice necesare, a ales microcentrale ce urmau să fie livrate, iar B.N. a emis cecul, pentru suma de 350.544.679 lei, în vederea achitării primei tranșe din produsele achiziționate.

Ulterior, pe baza înțelegerii realizate, SC G.K.C. a livrat, cu facturi fiscale întocmite la 21 noiembrie, 26 noiembrie, 3 decembrie, 5 decembrie și 8 decembrie 2003, produse în valoare totală de 487.716.139 lei (ROL), care urmau să fie achitate din suma menționată de inculpatul B.N. în cecul emis la 21 noiembrie 2003 și cu un alt cec, pe care B.N. a promis că îl va emite. La data de 9 decembrie 2003, reprezentanții SC G.K.C. SRL din București au introdus la bancă, în vederea plății, cecul pentru suma de 350.544.679 ROL, primit de la punctul de lucru Cluj Napoca, însă acest cec a fost refuzat la plată datorită lipsei de disponibil în cont. După 12 decembrie 2003, reprezentanții societății păgubite au încercat în mod repetat să ia legătura cu inculpatul B.N., însă nu au reușit pentru că acesta nu răspundea la telefon.

Între timp, o parte din mărfurile achiziționate fără să fie activitate au fost revândute la SC M.C. SRL din Cluj Napoca, iar o altă parte au fost preluate de inculpații C.M. și N.M., fiind valorificate de acesta. Pentru contribuția sa la inducerea în eroare a reprezentanților SC G.K.C. SRL, inculpatul B.N. a primit suma de 5.500.000 lei (ROL) de la inculpatul N.M. Prejudiciul total, de 487.716.139 RON cauzat în modul arătat, SC G.K.C. SRL, a rămas nerecuperat. 2. În luna noiembrie 2003, Z.V., director general al SC E. SRL din mun. Cluj Napoca, a fost contactat telefonic de o persoană ce a pretins că se numește M., și ar fi din Sibiu, care i-a comunicat că dorește să cumpere echipamente și materiale necesare la instalațiile de încălzire a unor locuințe și că, în vederea realizării acestei achiziții, urmează să se prezinte reprezentanți ai unei firme din mun.

Cluj Napoca. După câteva zile, directorul general Z.V. a fost contactat telefonic de inculpatul B.I. care, prezentându-se cu numele B.N. și ca patron la SC T. SRL, s-a referit mai întâi la convorbirea avută anterior cu M., iar în continuare a explicat că ar fi interesat să achiziționeze echipamente pentru încălzire centrală. În urma înțelegerii la care au ajuns cu ocazia acestei discuții telefonice, Z.V. s-a prezentat în ziua de 5 decembrie 2003 la sediul SC T. SRL, unde a încheiat un contract de vânzare cumpărare, prin care s-a obligat să furnizeze cazane, boilere și microcentrale, contractul fiind semnat, din partea firmei SC T. SRL, de inculpatul B.I., care s-a prezentat și de această dată cu numele B.N.

Ulterior, la data de 8 decembrie 2003, a fost încheiat un nou contract de furnizare de echipamente, care a fost semnat tot de Z.V. și B.I. În baza celor două contracte, inculpatul B.I. a întocmit în numele lui B.N. comenzi scrise, astfel că SC E. SRL a livrat, conform facturilor fiscale din 26 noiembrie, 28 noiembrie și 8 decembrie 2003, produse în valoare totală de 610.815.342 lei (ROL), facturile din noiembrie 2003 fiind semnate de inculpatul B.N., care a participat la ridicarea mărfurilor menționate în acele facturi. Pentru plata produselor specificate în cele trei facturi, inculpatul B.N. a emis cecurile, care au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil în cont și de client aflat în interdicție bancară.

Produsele obținute în acest mod fraudulos au fost transportate la domiciliul inculpatului N.M., care a dispus în continuare de ele. Cu toate încercările făcute ulterior de Z.V., acesta nu a mai reușit să găsească pe reprezentanții SC T. SRL deoarece părăsiseră mun. Cluj Napoca. În acest fel, SC E. SRL Cluj Napoca a rămas prejudiciată cu întreaga sumă de 610.815.342 ROL, reprezentând valoarea produselor pe care le-a livrat cu cele trei facturi fiscale din noiembrie și decembrie 2003, deoarece cecurile emise, pentru plata acestor produse, erau lipsite total de acoperire. 3. Ulterior, după 12 decembrie 2003, aflând că SC T. SRL a intrat în interdicție bancară, de a mai emite cecuri, inculpații nu au mai revenit în mun.

Cluj Napoca, ci s-au retras în orașul Buftea din jud. Ilfov. După ce s-au stabilit în orașul Buftea, inculpatul N.M. și D.V. i-au cerut inculpatului B.N. să emită noi cecuri fără acoperire. În acest scop, la cererea coinculpatului N.M., inculpatul B.N. i-a predat acestuia actele societății și carnetul de cecuri în care se aflau mai multe file cec ștampilate și semnate de el în calitate de reprezentant al SC T. SRL, pentru a induce în eroare pe L.I.G., asociat și administrator al SC C.C. SRL Fetești, care deținea cantități mari de carne în depozitele închiriate de la D.V. Apoi, inculpatul N.M. s-a prezentat cu numele de B.N. la L.I.G., solicitându-i să-i vândă o cantitate importantă de carne.

Fiind de acord, acesta din urmă a livrat societății comerciale T. SRL, cu facturile fiscale din 15 decembrie, 16 decembrie, 22 decembrie și 29 decembrie 2003, diferite sortimente de carne, în cantități mari, în valoare totală de 2.071.168.075 lei (ROL). Pentru plata acestor cantități de carne, inculpatul N.M. a înmânat lui L.I.G. trei cecuri, ștampilate și semnate anterior de inculpatul B.N., emise pentru suma totală de 1.500.000.000 lei (ROL), urmând să-i dea și alte cecuri până la acoperirea prețului întregii cantități de carne preluate. Convins că cecurile primite de la inculpatul N.M. aveau acoperirea bancară necesară, L.I.G. le-a girat societății comerciale F.F.A. SRL Blaj, cu care se afla în relații de afaceri.

Dar, la 27 ianuarie 2004, fiind prezentate la bancă, aceste cecuri au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil și client aflat în interdicție bancară. După ce i s-a adus la cunoștință că filele cec primite de la N.M. au fost refuzate la plată, L.I.G. a încercat să-l contacteze telefonic pe inculpatul B.N., care le semnase, însă acesta nu a răspuns la apelul făcut. Prejudiciul în valoare totală de 2.071.168.075 lei (ROL), care a fost produs prin această din urmă faptă SC C.C. SRL Fetești, a rămas nerecuperat în totalitate. S-a motivat că faptele inculpatului B.I., de a induce în eroare în baza aceleiași rezoluții infracționale, luată în urma unei înțelegeri prealabile realizată împreună cu coinculpații N.M., C.M.

și B.N., pe reprezentanții SC E. SRL Cluj Napoca și SC G.K.C. SRL București – punct de lucru Cluj Napoca, cu ocazia încheierii și derulării de contracte comerciale, prin emiterea de cecuri fără acoperire și folosirea fără drept a altui nume (B.N.) și a calității de administrator de societate pe care nu o avea, pentru a obține foloase materiale injuste, cauzând celor două societăți comerciale pagubă în valoare totală de aprox. 119.000 lei (RON), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În ceea ce privește pe inculpatul N.M., s-a motivat că actele sale de determinare a coinculpatului B.N.

să inducă în eroare pe reprezentanții SC E. SRL Cluj Napoca, SC G.K.C. SRL –punct de lucru Cluj Napoca și pe cei ai SC C.C. SRL Fetești, cu ocazia încheierii și derulării de contracte comerciale, prin emitere de cecuri fără acoperire, în scopul obținerii de foloase materiale nejuste, cauzând celor trei societăți pagube în valoare totală de aprox. 316.000 lei (RON), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la înșelăciune, în formă continuată, prevăzută în art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În fine, s-a motivat că actele de ajutor material date de inculpata C.M. coinculpatului B.N. la inducerea în eroare a reprezentanților SC E. SRL Cluj Napoca și ai SC G.K.C.

SRL –punct de lucru Cluj Napoca, cu ocazia încheierii și derulării de contracte comerciale, prin emitere de cecuri fără acoperire în scopul obținerii de foloase materiale nejuste, cauzând celor două societăți pagube în valoare totală de aprox. 119.000 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen.

În legătură cu individualizarea pedepselor, s-a relevat, prin considerentele sentinței, că se impune să se aibă în vedere atât gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor săvârșite de cei trei inculpați și atitudinea nesinceră pe care au adoptat-o pe întreg parcursul procesului penal, cât și împrejurarea că nu au antecedente penale, iar C.M., divorțată, are și trei copii minori în întreținere, motiv pentru care s-a apreciat că există circumstanțe atenuante în favoarea lor, care impun reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de textele de lege ce incriminează infracțiunile ce li s-au reținut în sarcină, cu suspendarea condiționată a executării pedepselor în cazul inculpaților B.I.

și C.M., precum și că în cazul inculpatului N.M. sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, precum și inculpații B.I., N.M. și C.M., toate aceste apeluri fiind respinse, ca nefondate, prin Decizia penală nr. 129/A din 12 decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. S-a motivat în acest sens că, starea de fapt reținută de prima instanță este confirmată în totalitate de materialul probator administrat și că încadrările juridice sunt corecte, iar pedepsele aplicate sunt judicios individualizate, impunându-se totodată menținerea dispoziției de suspendare condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților B.I.

și C.M., respectiv, de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei în cazul inculpatului N.M. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpatul N.M. au declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel. În sprijinul recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost formulat un singur motiv, prin care este invocat cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., susținându-se că în mod greșit s-a constatat existența de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților și că pedepsele aplicate nu reflectă gradul real de pericol social al infracțiunilor săvârșite și al inculpaților.

S-a relevat, în acest sens, că faptele, în raport cu cuantumul ridicat al daunelor produse și cu modul în care au fost săvârșite, prezintă un grad de pericol social accentuat, iar atitudinea nesinceră adoptată de inculpați pe tot parcursul procesului, subliniată prin considerentele celor două hotărâri, nu s-a reflectat nici în cuantumul pedepselor stabilite și nici în modalitatea de executare a acestora.

S-a învederat că pregătirea minuțioasă a activității infracționale, folosirea de nume false și prezentarea inculpatului B. ca persoană răspunzătoare pentru firma implicată în actele de înșelăciune pe care le-au comis asupra celor trei societăți comerciale păgubite demonstrează că inculpații și infracțiunile reținute în sarcina lor necesită un tratament penal mai sever, în cadrul căruia nu se justifică pedepse sub minimul special prevăzut de lege în cazul infracțiunilor pentru care au fost condamnați, ca urmare a constatării de circumstanțe atenuante, precum și că nu este îndreptățită suspendarea condiționată a executării pedepsei, respectiv, a suspendării sub supraveghere. În concluzie, s-a cerut de procuror înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 74 C. pen.

referitoare la constatarea de circumstanțe atenuante și condamnarea celor trei inculpați la pedepse cu închisoarea care să fie executată în regim de detenție. În ceea ce privește recursul inculpatului N.M., a fost formulat un singur motiv de casare, prin care, reluându-se oral susținerile formulate în fața instanței de apel, s-a solicitat achitarea acestui inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. S-a subliniat, în sprijinul acestui motiv, că dosarul nu conține probe certe, care să confirme vinovăția inculpatului N.M., astfel că se impune concluzia că se impune concluzia că faptele ce i se impută au fost comise, în realitate, numai de inculpații B.I.

și C.M. Examinându-se decizia atacată, în raport cu criticile formulate prin motivele de casare invocate de procuror și de inculpatul N.M., se constată următoarele: 1. Așa cum corect s-a relevat în considerentele deciziei pronunțate, în apel, din conținutul materialului probator existent în dosar, la care s-a făcut referire pentru fiecare categorie de fapte, reiese că inculpatul N.M., contrar celor reținute în apărarea sa, este cel care l-a determinat pe B.N. să inducă în eroare, împreună cu B.I. și cu ajutorul coinculpatei C.M., pe reprezentanții SC E. SRL Cluj Napoca și pe cei ai SC G.K.C. SRL – punct de lucru Cluj Napoca, pentru a reuși să preia produse pe bază de cecuri fără acoperire. Tot astfel, s-a relevat că, din aceleași probe, mai rezultă neîndoielnic și faptul că inculpatul N.M.

l-a determinat pe B.N. să-i predea toate documentele societății comerciale T. SRL Cluj Napoca și carnetul de cecuri în care se aflau file cec ștampilate și semnate de acesta, după intrarea acelei societăți în interdicție de plată, pentru ca, apoi, să se prezinte sub numele de B.N. la L.I.G., de la care a ridicat sortimente de carne în valoare de 2.071.168.075 lei (ROL), dându-i trei file cec, în valoare de 1.500.000.000 ROL, din cele pe care preluase cu semnătura lui B.N. Mai este de observat că susținerile inculpatului N.M. că nu ar fi cunoscut despre actele comise de ceilalți inculpați, în cadrul operațiunilor de înșelăciune, au fost în mod corect respinse de prima instanță și de aceea de apel, deoarece din declarațiile coinculpaților B.I.

și C.M., din relatările martorilor T.F.V. și L.I.G., dar mai ales din precizările făcute de B.N., reiese neîndoielnic participarea sa, sub forma actelor de determinare, la comiterea infracțiunilor de înșelăciune reținute în cauză. De altfel, faptele ce fac obiectul cauzei nici nu puteau fi săvârșite fără participarea inculpatului N.M., îndeosebi în legătură cu forma deținută de L.I.G. pentru că, fără intervenția sa, B.N. nu l-ar fi cunoscut și nici nu ar fi avut motiv să-i predea filele cec fără acoperire ce au rămas în final neonorate. Ca urmare, rezultând că nu s-a comis nici o eroare gravă în reținerea situației de fapt avute în vedere de prima instanță și de cea de apel, precum și că încadrările juridice au fost stabilite corect, motivul unic de casare invocat de inculpatul N.M.

apare nefondat, impunându-se să fie respins. 2. Pe de altă parte însă, în cadrul examinării motivului unic de casare invocat de procuror, se constată că acesta este fondat. În adevăr, prin art. 72 alin. (1) C. pen., reglementându-se criteriile generale de individualizare, se prevede că „la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”. Or, cele două instanțe, apreciind că există circumstanțe atenuante în favoarea celor trei inculpați, nu au făcut totuși o justă evaluare a gradului de pericol social al faptelor și persoanelor care le-au săvârșit atunci când au ajuns la concluzia că ar exista temeiuri care să impună ca N.M.

să execute pedeapsa închisorii în condițiile suspendării sub supraveghere, iar pentru ceilalți doi inculpați să fie suspendată condiționat pedeapsa închisorii în sensul prevederilor art. 81 C. pen. În această privință, este evident că nu s-a ținut seama de împrejurările ce relevă un anumit grad de pericol social al faptelor reținute și al persoanelor care le-au comis, cum este înțelegerea prealabilă dintre cei trei inculpați, de a săvârși infracțiuni de înșelăciune prin emitere de cecuri fără acoperire de către B.N., condamnat în aceeași cauză anterior, în urma disjungerii, la 7 ani închisoare și interzicerea timp de 4 ani a unor drepturi, precum și atitudinea lor nesinceră pe parcursul procesului penal, de natură a impune aprecierea că scopul pedepsei nu ar putea fi realizat față de ei decât prin executare efectivă într-un loc de detenție.

Sub acest aspect, condițiile înscrise în art. 81 și art. 86 1 C. pen. nu puteau fi considerate atât de nerestrictiv încât să îngăduie suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților B.I. și C.M. și, respectiv, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în cazul inculpatului N.M., cât timp însăși prima instanță și instanța de apel au ajuns la concluzia firească, întemeiată pe probe, că toți au avut o atitudinea nesinceră în cursul procesului penal, iar infracțiunile pe care le-au săvârșit prezintă un grad ridicat de pericol social, accentuat și de modul cum ei s-au înțeles să acționeze. În atare situație, atât decizia atacată, cât și pe cale de consecință, hotărârea dată în primă instanță, sunt supuse cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., astfel că recursul procurorului este fondat. Așa fiind, urmează a se admite recursul declarat de procuror, a se casa în parte decizia atacată și sentința, în sensul înlăturării aplicării dispozițiilor art. 81, art. 82 și ale art. 71 alin. (5) C. pen., ale art. 359 C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. în ceea ce privește pe inculpații B.I. și C.M., respectiv, a dispozițiilor art. 86 1 – art. 86 4 , art. 71 alin. (5) C. pen. și ale art. 359 C. proc. pen. cu privire la inculpatul N.M., a se dispune aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) față de toți acești trei inculpați, precum și de a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M., cu obligarea sa de a plăti statului cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 129/ A din 12 decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și minori. Casează în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 265 din 15 mai 2008 a Tribunalului Cluj, secția penală și rejudecând: Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 81, art. 82 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 359 C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. pentru inculpații B.I. și C.M., respectiv a dispozițiilor art. 86 1 – art. 86 4 C. pen., art. 71 alin. (5) C. proc. pen. și art. 359 C. proc. pen. raportat la art. 86 4 C. pen. pentru recurentul inculpat N.M. Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pentru inculpații N.M., B.I. și C.M. Menține celelalte dispoziții ale ambelor hotărâri. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva Deciziei penale nr. 129/A din 12 decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și minori. Obligă recurentul inculpat N.M. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați C.M. și B.I., în sumă de câte 300 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2009.