ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 130/2013

Asupra contestației în anulare de față;

În

baza actelor și lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1974 din 8 iunie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2085/33/2009 s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva sentinței penale nr. 57 din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

S-a casat în parte sentința penală atacată, s-a reținut cauza spre rejudecare și în fond:

În

baza art. 246 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor a fost condamnată inculpata D.M. la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an.

În

baza art. 215 alin. (1) și 3 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune a fost condamnat inculpatul S.I. la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și art. 71 alin. (2) C. pen.

În

temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate celor doi inculpați.

În temeiul art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 3 ani pentru inculpata D.M. și 5 ani pentru inculpatul S.I. de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În

temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția fiecărui inculpat asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În

temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicată celor doi inculpați s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

S-a respins, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC S.I. SRL împotriva aceleiași sentințe penale.

A fost obligată recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A fost obligată inculpata D.M. la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

A fost obligat inculpatul S.I. la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

În

temeiul art. 199 C. proc. pen. s-a dispus scutirea de plată a amenzii în sumă de 1.000 RON aplicată prin încheierea din 24 februarie 2012 avocatului F.M., apărător ales al intimatei inculpate D.M.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 57 din 27 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpaților: - D.M., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și - S.I., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii (A înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.).

S-a constatat ca inculpații au achitat părții civile SC S.I. SRL în cursul procesului suma de 22.207,84 RON cu titlu de despăgubiri civile. S-au respins celelalte pretenții formulate de partea civilă.

S-a stabilit în favoarea Baroului de avocați Cluj suma de 100 RON onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatei D.M., av. B.O., sumă ce se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj nr. 217/P/2008 din 25 noiembrie 2009, au fost trimiși în judecată inculpații D.M., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art. 246 C. pen. și S.I., posesor al pașaportului eliberat de Bezirkhauptmannschaft Mattersburg la data de 13 noiembrie 2003, studii medii, școală profesională, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. în ceea ce privește fapta pentru care inculpata D.M. a fost trimisă în judecată, respectiv aceea că, în calitate de notar public, cu știință, în timp ce se afla în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, nu a îndeplinit mai multe acte sau Ie-a îndeplinit în mod defectuos cauzând prin aceasta vătămarea intereselor legale ale SC S.I. SRL, Curtea a reținut că aceasta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. și urmează a dispune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

S-a reținut ca real faptul ca, potrivit art. 45 din Legea nr. 36/1995 actualizată până la data de 17 iunie 2003, în vigoare la data încheierii contractului de garanție imobiliară, notarul public are obligația să deslușească raporturile reale dintre părți cu privire la actul pe care vor să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care-l urmăresc este în conformitate cu legea și să dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice. De asemenea, potrivit art. 70 din ordinul 710/C din 5 iulie 1995, pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, „în actele de transmisiuni sau constituiri de drepturi reale imobiliare, notarul public va verifica situația proprietății și sarcinile bunului. În acest scop, notarul va pretinde prezentarea titlului de proprietate sau, după caz, extrasul de carte funciară sau certificatul de sarcini, precum și certificatul de evidență fiscală cu valoare de impozitare”, iar potrivit art. 60 din același ordin „în cazul actelor supuse publicității imobiliare, notarul este obligat în baza art. 45 din lege, să întreprindă de îndată în numele titularilor acestor drepturi, direct sau prin angajații săi, demersurile necesare la biroul de publicitate din circumscripția sa și să înmâneze părților dovezile referitoare ia înscrierea drepturilor".Cu toate acestea, inculpata D.M. a acceptat să autentifice, sub

nr. X1, X2 din 16 noiembrie 2004, actul de parcelare și contractul de garanție imobiliară, fără a solicita un extras de carte funciară actualizat și, cu toate că a înaintat actele în vederea transcrierii ipotecii în cartea funciară, nu s-a asigurat că dreptul conferit părții vătămate a fost înscris. Din verificările efectuate în cursul urmăririi penale a rezultat că după înaintarea de către inculpată a actelor necesare înscrierii garanției imobiliare la cartea funciară, a fost depusă o cerere de retragere a documentației completată de numita D.L., angajată la biroul notarial în calitate de îngrijitoare, în numele și cu datele secretarei biroului P.M.A. Din susținerile martorei D.L., coroborate cu declarația martorei T.A.C. a rezultat că această cerere a fost întocmită la indicațiile unuia dintre funcționarii de la cartea funciară iar din declarația martorei P.M.A. a rezultat că D.L. nu i-ar fi adus la cunoștință că cineva de la biroul notarului să-i fi solicitat retragerea dosarului.în această situație, declarația lucrătorului de carte funciară, M.M., în sensul că a adus la cunoștința notarului despre imposibilitatea de înscriere a ipotecii în cartea funciară și că retragerea cererii a fost înaintată la solicitarea inculpatei nu se confirmă în mod cert prin probele administrate în cauză. Deși se poate reține în sarcina notarului că și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, prin aceea că nu a verificat situația de carte funciară pentru a stabili raporturile reale dintre părți și nu a înmânat părților dovezile referitoare la

;

înscrierea drepturilor, încălcându-și obligațiile impuse prin art. 45 alin. (1) și (3) din Legea nr. 36/1995 și cele prev.de art. 60 și art. 70 din ordinul nr. 710 din 5 iulie 1995, în vigoare la data încheierii actelor, iar clauza inserată în contract în sensul că părțile își asumă toate riscurile pentru declarațiile pe care le fac în fața notarului în raport de neînțelegerile ce vor interveni ulterior, nu se circumscrie dispozițiile art. 6 alin. (3) și (4) din Legea nr. 36/1995, întrucât acesta se referă la situația în care „notarul public nu poate refuza autentificarea actului" ceea ce nu al fost cazul în speță, pentru a ne afla în prezența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, este necesar ca acțiunea ilicită de îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu ale unui funcționar să fi determinat vătămarea intereselor legale ale unei persoane, dar și să existe legătură de cauzalitate între aceasta și eventuala vătămare, ceea ce în cauza de față nu s-a dovedit.

Din verificarea extrasului CF Y1 Bistrița, în extenso, a rezultat că la data încheierii contractului de garanție imobiliară, asupra terenului și construcțiilor de sub nr. top Z1, în suprafață de 5590 mp, erau constituite ipoteci în favoarea B.R.D. Bistrița înscrise în cartea funciară în baza unor contracte de ipotecă autentificate de notarul public D.M. la solicitarea inculpatului S.I. și a B.R.D., unitate bancară care prin reprezentanții săi se ocupa în cea mai mare parte de verificarea situației de carte funciară și obținerea documentelor necesare înscrierii drepturilor conferite ulterior. Cu toate că notarul a autentificat contracte de

ipotecă asupra imobilului de sub A+l-3 teren și construcție, în CF Y1 cu nr. top Z2, Z3, Z4, Z5, Z6, Z1, înscriindu-se drepturi de ipotecă cu ranguri diferite, în afara unor prezumții nu se poate constata cu certitudine că la data încheierii contractului de garanție imobiliară ce formează obiectul prezentului dosar, inculpata D.M. avea reprezentarea exactă a tuturor drepturilor reale înscrise în cartea funciară, inclusiv cu privire la imobilul de sub nr. top pentru care s-a efectuat parcelarea și apoi a fost oferit ca și garanție.

Pe de altă parte, cartea funciară nu a întocmit o încheiere de respingere a cererii înregistrate în vederea înscrierii dreptului de ipotecă în favoarea SC S.I SRL, în care să arate care sunt motivele pentru care lucrarea nu a fost operată, întrucât, chiar și în situația în care imobilul ar fi fost grevat de sarcini, s-ar fi putut opera inclusiv dezmembrarea, deoarece potrivit art. 42 alin. (1) din Legea cadastrului nr. 7/1996 și potrivit art. 134 din Decretul-lege nr. 115/1938, dezlipirea unui imobil sau a unei parcele din imobil se face împreună cu sarcinile ce grevează imobilul, concomitent cu intabularea unei ipoteci de rang subsecvent.

În

această situație, între acțiunea notarului de întocmire a unui act, prin care se transmit drepturi reale, fără a verifica situația de carte funciară și neînscrierea dreptului conferit prin contractul de garanție imobiliară în cartea funciară, s-a reținut că nu există legătură de cauzalitate.

Mai mult, între aceeași acțiune și vătămarea intereselor legale ale unei persoane nu există legătură de cauzalitate specifică laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu. De asemenea, nici apărarea inculpatei în sensul că fapta sa constituie contravenție prin prisma modificărilor aduse Legii 7/1996, care, în art. 64 alin. (2), prevede că fapta notarului de a întocmi acte translative de proprietate fără un extras CF reprezintă o contravenție, nu poate fi primită, deoarece ceea ce i se impută inculpatei este împrejurarea că întocmirea unui act translativ de proprietate fără un extras CF a determinat vătămarea intereselor legale ale unei persoane, neexistând o suprapunere de texte cu cel prevăzut în art. 246 C. pen., iar în toate situațiile, faptele constituie contravenție dacă nu sunt săvârșite în așa fel, încât, să constituie infracțiune. În consecință nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Referitor la fapta pentru care inculpatul S.I. a fost trimis în judecată, în sarcina sa reținându-se că a indus în eroare pe reprezentantul părții vătămate SC S.I. SRL determinându-l să accepte încheierea și executarea contractului de furnizate de anvelope, creând părții vătămate o situație necorespunzătoare adevărului asupra existenței unei garanții imobiliare valide, iar partea vătămată a acceptat să încheie și să execute contractul doar în baza convingerii că este deținătoarea unui drept real de ipotecă, valabil constituit, s-a stabilit, de asemenea, că aceasta nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune în convenții prev.de art. 215 alin. (1) și 3 C. pen. Corespunde

realității faptul că inculpatul S.I., în calitate de reprezentant al SC A.I. SRL s-a prezentat la notarul public având asupra sa o

documentație de parcelare a unui teren înscris în CF Y1 Bistrița, aflat în

proprietatea sa și copia extrasului CF eliberat în anul 1998, ulterior dovedindu-se

că inculpatul a grevat același imobil cu ipoteci în favoarea B.R.D. Bistrița, constituite

pe toată suprafața, astfel că actele respective nu reflectau situația la zi. Acest act a

fost prezentat părții vătămate care având încredere în notar, a acceptat încheierea

contractului de garanție imobiliară, fără să cunoască împrejurarea că pe terenul ce

urma a fi oferit drept garanție pentru plata mărfurilor livrate, există și alte ipoteci.

Totodată, inculpatul a făcut o declarație în fața notarului, în sensul că imobilul

respectiv nu este grevat de sarcini. Din contractele de ipotecă aflate în copie la

dosarul de urmărire penală rezultă că s-au constituit mai multe

ipoteci în CF Y1 Bistrița sub toate numerele topografice inclusiv Z1 pentru

care s-a întocmit actul de parcelare, dar la încheierea acestor contracte S.I. și soția S.D. în calitate de proprietari ai imobilului, au fost reprezentați pe

baza unor procuri autentificate de un notar din Austria, de angajați ai societății

comerciale și anume A.S. și T.V., aceștia declarând că în cea

mai mare parte a timpului, inculpatul se afla în Austria, iar actele se întocmeau pe

baza procurilor respective.

Prejudiciul pe care l-a suferit partea vătămată la data de 8 ianuarie 2008 când se presupune că efectele neînregistrării contractului de garanție imobiliară în cartea funciară s-au produs, prin imposibilitatea valorificării dreptului de ipotecă ca urmare a neplății unor mărfuri livrate în baza contractului de distribuție pentru executarea căruia s-a încheiat acel contract, a constat în diferența unor valori rămase de achitat pentru facturile emise, în sumă totală de 36.305 RON, iar aceasta a fost plătită ulterior de SC A.I. SRL.

Între cele două societăți comerciale s-au derulat raporturile ce au derivat din contractele încheiate, plățile fiind efectuate în numerar sau prin compensare în modalitatea specifică unor astfel de relații iar neînțelegerile dintre acestea ce au determinat introducerea plângerii penale au fost generate de faptul că SC A.I. SRL nu considera că datorează sumele pe care le pretindea partea vătămată, susținerile reprezentanților acesteia confirmându-se în cele din urmă, atât prin soluțiile pronunțate în procesele comerciale, cât și în urma expertizei contabile efectuate în cursul judecății, stabilindu-se că SC A.I. SRL nu mai datorează părții vătămate SC S.I. SRL decât 0,46 RON și că suma cu care s-a constituit parte civilă nu este justificată.

Pentru ca partea vătămată să poată executa silit imobilul pe care inculpatul l-a oferit ca și garanție, trebuia, potrivit art. 372 și art. 379 C. proc. civ., să aibă un titlu care să constate existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar aceasta nu a

avut la nici un moment un astfel de titlu, sumele de achitat fiind stabilite doar în cursul procesului penal prin expertiza contabilă efectuată la solicitarea inculpaților care au dorit să onoreze pretențiile părții vătămate în măsura în care acestea se vor dovedi. Astfel, între acțiunea notarului de întocmire și autentificare a contractului de garanție imobiliară și imposibilitatea executării acestuia nu există legătură de cauzalitate și în consecință, fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, nefiind îndeplinită latura obiectivă.

Fapta pentru care inculpata a fost trimisă în judecată în modalitatea în care

este descrisă în actul de acuzare și conform stării de fapt reținute de instanță, nu

poate primi o altă încadrare juridică, și anume cea de neglijență în serviciu prev.de

art. 249 C. pen., întrucât încălcarea obligațiilor stabilite prin lege a avut loc cu știință

și nu ca urmare a unor erori sau din culpă, chiar inulpata fiind cea care a susținut

că a atras părților atenția că, pentru a se încheia actul, este necesar un extras CF

actuaIizat, inserarea acelei clauze cu asumarea tuturor riscurilor, neputându-o

exonera de răspundere în condițiile în care rolul acesteia este tocmai acela de a

desluși raporturile reale dintre părți și de a conferi actelor pe care le întocmește

caracter autentic pentru a putea fi valorificate în circuitul civil. Deși se poate

presupune că inculpatul S.I. a cunoscut împrejurarea că imobilul înscris

în

CF Y1 Bistrița este grevat de sarcini, fiind proprietarul acestuia, iar contractele

de ipotecă s-au încheiat cu acordul său, în favoarea B.R.D., nu s-a dovedit în cauză

că acesta a urmărit obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material

injust și nici că, prin prezentarea unei alte situații decât cea reala, s-a produs un

prejudiciu. Infracțiunea de înșelăciune se comite doar cu intenție directă, respectiv

făptuitorul își dă seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin

aceasta pricinuiește o pagubă, urmare a cărei producere o dorește.

Între acțiunea inculpatului de a nu fi adus la cunoștința părții vătămate situația reală a imobilului și mai întâi, neînscrierea contractului de garanție imobiliară, iar apoi imposibilitatea executării acesteia și cauzarea unui prejudiciu, nu există legătură de cauzalitate.

Între părți s-au derulat raporturi comerciale, după cum s-a reținut mai sus, datoria societății reprezentată de inculpat față de partea vătămată fiind o consecință a modului de colaborare între aceste societăți și nu a atitudinii inculpatului în momentul încheierii contractului de garanție imobiliară sau ulterior, prin încheierea unor alte contracte de ipoteca pe același imobil pe care se presupunea a fi înscrisă cea constituită în favoarea părții vătămate.

Pentru aceste considerente precum și cele ce au stat la baza soluției de achitare a inculpatei D.M., privind inexistența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu, dar și a lipsei intenției, prin prisma unui scop urmărit de făptuitor, Curtea a dispus achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În latura civilă a cauzei, s-a constatat că, potrivit expertizei contabile, singura sumă de achitat din partea SC A.I. SRL către SC S.I. SRL este 0,46 RON, iar dobânzile legale în raport de scadența fiecărei facturi în parte sunt în cuantum de 13.311 RON, sume pe care, alături de cheltuielile făcute cu executorul judecătoresc, respectiv suma de 1.874,92 RON, inculpata Ie-a achitat prin ordinul de plată nr. 1 din 12 aprilie 2011 emis de C.E.C. Bank Bistrița. De asemenea inculpatul S.I. a achitat către SC S.I. SRL, suma de 715,84 RON conform facturii din 11 aprilie 2011, reprezentând dobânzile legale pentru cele două facturi plătite cu întârziere precum și

suma de 0,46 RON.

Prin hotărârea pronunțată, s-a luat act de aceste plăți, și s-au respins restul pretențiile formulate de partea vătămată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 998 C. civ. privind răspunderea civilă delictuală, prejudiciul cauzat ca urmare a unor neînțelegeri de natură comercială, nefiind urmarea imediată a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, dar în același timp, s-a constatat că singurele sume pe care SC A.I. SRL le datora sunt cele menționate mai sus.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de apel Cluj și partea civilă SC S.I. SRL Câmpulung Moldovenesc.

Parchetul de pe lângă Curtea de apel Cluj a criticat soluția primei instanțe invocând incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 și a solicitat condamnarea inculpaților întrucât în mod greșit s-a dispus achitarea acestora actele dosarului relevă neechivoc vinovăția inculpaților.

Partea civilă SC S.I. SRL Câmpulung Moldovenesc a criticat soluția primei instanțe sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile întrucât acestea au fost acordate parțial,prejudiciul nefiind acoperit în totalitate.

Înalta Curte analizând recursurile formulate prin prisma cazurilor de casare invocate a apreciat ca fondat doar recursul parchetului pentru considerentele ce vor fi expuse:

Cât privește incidența dispozițiilor art. 385

9

pct. 18, în sensul că s-a comis o gravă eroare de fapt cu consecința achitării inculpaților Înalta Curte a apreciat că situația de fapt reținută de instanța de fond nu este conformă cu mijloacele de probă administrate în cauză și nu are legătură cu faptele reținute în sarcina inculpaților incidența cazului de casare invocat găsindu-și pe deplin aplicabilitatea.între partea vătămată SC S.I. SRL Câmpulung Moldovenesc și SC A.I. SRL Bistrița al cărei administrator este inculpatul S.I. a fost încheiat contractul de colaborare din 15 octombrie 2004 și contractul de distribuție exclusivă din 16 noiembrie 2004 prin care partea vătămată s-a obligat să vândă distribuitorului SC A.I. SRL anvelope de B.P.P.,

R., M., C., iar distribuitorul s-a obligat să le revândă pe teritoriul județului Bistrița Năsăud, contractul fiind încheiat pe 5 ani. În scopul executării contractului s-a constituit un fond de marfa pus de vânzător la dispoziția distribuitorului, până la 50% din valoarea garanției depuse. Plata anvelopelor urma a fi făcută în baza unui raport de vânzări emis de distribuitorul SC A.I. SRL, urmare căruia furnizorul emitea factura fiscală privind mărfurile vândute.

Ca urmare a înțelegerii existente între reprezentanții celor două societăți, la data de 16 noiembrie 2004 a fost încheiat contractul de garanție imobiliară cu ipotecă autentificat sub nr. X2 din 16 noiembrie 2004 de către, inculpata D.M. în calitate de notar public, la biroul notarului public cu același nume din municipiul Bistrița, fiind semnat de către debitoarea SC A.I. SRL prin administrator S.I., iar creditoarea SC S.I. SRL prin reprezentantul P.G.

Conform acestui contract, S.I. și S.D., în calitate de garanți, au înțeles să garanteze firma SC S.I. SRL Câmpulung Moldovenesc, până la concurența sumei de 2.100.000.000 ROL, pentru mărfurile livrate de creditoare debitoarei SC A.I. SRL Bistrița, conform contractului de distribuție exclusivă din 16 noiembrie 2004 și pentru pagubele cauzate de către debitoare creditoarei, în derularea contractului de distribuție exclusivă, garanția fiind făcută cu parcela cu nr. topografic nou Z7, nr. cadastral 4600, constând din teren arabil cu o suprafață totală de 700 mp, desprinsă din terenul înscris în CF nr. Y1 Bistrița sub A+3, nr. top Z1, situat în intravilanul municipiului Bistrița.

Garanții ipotecari au consimțit la înscrierea ipotecii asupra terenului prezentat ca și garanție, pentru suma de 2.100.000.000 ROL, au consimțit la investirea cu formulă executorie a actului notarial și cu punerea în executare silită fără nici o altă formalitate, în cazul SC A.I. SRL Bistrița nu își va executa obligațiile contractuale ale contractului de distribuție exclusivă din 16 noiembrie 2004. Cu toate acestea, deși în contractul de garanție imobiliară inculpatul S.I. a arătat la punctul 2 că terenul descris anterior nu face obiectul vreunui litigiu, nu a fost vândut, donat sau ipotecat și s-a angajat să nu greveze de sarcini terenul depus ca și garanție, la data la care partea vătămată s-a adresat executorului judecătoresc E.I. pentru executare silită întrucât exista o datorie pe care societatea reprezentată de inculpatul S.I. refuza să o achite, s-a constatat imposibilitatea executării silite, deoarece nr. topografic  Z7 nu există în CF Y1 Bistrița.

Din analiza CF Y1 Bistrița, a rezultat că la data de 16 noiembrie 2004 dată la care a fost semnat contractul de garanție imobiliară cu ipotecă autentificat, situația reală din C.F. nr. Y1 Bistrița era cu totul alta decât cea

prezentată de S.I. în fața reprezentantului părții vătămate. În concret, situația reală era aceea că toate terenurile din CF nr. Y1 Bistrița erau ipotecate, respectiv asupra imobilelor de sub A+l-3 erau înscrise nu mai puțin de 6 ipoteci, la pozițiile C 10, C 11, C 12, C 14, C 16 și C 18, precum și trei interdicții de grevare, înstrăinare și constituire de desmembrăminte, la pozițiile C 15, C 17 și C 19, toate sarcinile și interdicțiile fiind constituite în favoarea creditorului B.R.D., sucursala județeană Bistrița.

Printre terenurile ipotecate în mod repetat, se numără evident și cel înscris în CF nr. Y1, nr. top Z1 în suprafață totală de 5.590 mp. Interdicțiile și ipotecile înscrise în CF Y1 Bistrița au fost înscrise în baza contractelor de ipotecă autentificate de notarul public D.M. Prin aceste contracte S.I., S.D. și SC A.I. SRL (reprezentați în fiecare caz prin mandatarii A.S. șl T.V., angajați ai firmei inculpatului) au consimțit să garanteze cu ipoteci înscrise asupra imobilelor din C.F. nr. Y1 Bistrița, restituirea unor împrumuturi bancare contractate de SC A.I. SRL Bistrița, respectiv SC S.D.D. SA. în cazul contractului de ipotecă acesta urmărea garantarea rambursării sumelor care urmau a fi plătite de B.R.D., în temeiul unui contract-angajament la o scrisoare de garanție emisă de această unitate bancară.

Inculpatul S.I., cu ocazia semnării contractului de garanție imobiliară cu ipotecă, autentificat sub nr. X2 din 16 noiembrie 2004, a indus în eroare reprezentantul părții vătămate, amăgindu-l cu privire la adevărata situație de carte funciară, susținând în mod mincinos că terenul ipotecat nu ar mai fi fost grevat anterior de alte sarcini reale.

Notarul public a ascuns față de reprezentantul SC S.I. SRL adevărata situație de carte funciară și existența ipotecilor și interdicțiilor anterioare, deși D.M. cunoștea cu exactitate situația reală, din motivele arătate mai sus și oricum avea posibilitatea și obligația legală de a solicita extrasul de carte funciară actual al terenului, ceea ce cu intenție nu a făcut.

Inculpata D.M. a acceptat să autentifice la 16 noiembrie 2004 contractul arătat, deși cunoștea că situația prezentată de S.I. este neconformă adevărului, că declarațiile inculpatului privitor la situația juridică a imobilului ipotecat (declarații consemnate în cuprinsul contractului) sunt false. În acest mod, prin faptul că notarul public D.M. a acceptat să autentifice acest contract, reprezentanții părții vătămate SC S.I. SRL, au avut convingerea că dețin într-adevăr un drept real de ipotecă asupra terenului în cauză și deci că dețin o garanție validă, ceea ce i-a determinat să accepte să execute contractul încheiat cu SC A.I. SRL.

La aceeași dată de 16 noiembrie 2004, sub nr. X1, notarul public D.M. a autentificat, premergător contractului încheiat cu SC S.I. SRL un act de parcelare teren. Prin acest act de parcelare, proprietarii tabulari S.I. și S.D. au decis parcelarea terenului de 5.590 mp, înscris în C.F. nr. Y1 Bistrița A+3, nr. top Z1, arabil situat în intravilanul municipiul Bistrița, în parcela cu nr. topografic nou Z7, nr. cadastral nr. 4600, teren în suprafață de 700 mp, care urma a fi transcris într-o carte funciară nou înființată și parcela cu număr topografic nou Z8, teren arabil de 4.890 mp, care urma a fi reînscris în CF nr. Y1 Bistrița. Și în acest act de parcelare, redactat tot la biroul notarului public D.M., s-a consemnat total neconform adevărului, că terenul din CF nr. Y1 Bistrița A+3, nr. top Z1 ar fi liber de sarcini, în condițiile în care atât semnatarul S.I., cât și notarul D.M. cunoșteau cu exactitate că situația reală de carte funciară este de drept alta. Acest act de parcelare a premers contractul încheiat cu partea vătămată, fiind redactat și autentificat în aceeași zi și cu aceeași ocazie, având drept scop evidențierea distinctă a unei parcele de 700 mp care urma a fi ipotecată în favoarea SC S.I. SRL.

Inculpata D.M. nu a fost în măsură să prezinte în original sau copie vreun extras de carte funciară din perioada lunii noiembrie 2004 pe care să-l fi solicitat de la Oficiul de Cadastru Bistrița Năsăud și să-l fi utilizat în documentația aferentă autentificării contractului de garanție imobiliară din 2004.

Actul de parcelare autentificat sub nr. X1 din 16 noiembrie 2004 și contractul de garanție imobiliară cu ipotecă autentificat sub nr. X2 din 16 noiembrie 2004 au fost depuse la Judecătoria Bistrița, Cartea Funciară, în vederea înscrierii în cartea funciară, lucrările înregistrându-se din 17 noiembrie 2004 și fiind repartizate învinuitei M.M., care în perioada respectivă avea funcția de conducător de carte funciară (din 1 ianuarie 2005 a îndeplinit activitatea de asistent registrator în cadrul O.C.P.I. Bistrița-Năsăud).

Învinuita M.M. nu a soluționat cererea primită până la data de 27 ianuarie 2005. Această cerere, depusă în xerocopie la dosar a fost formulată și semnată de S.I. și S.D., având ca obiect intabularea dreptului de proprietate în baza unui contract de parcelare teren, fiind vizată suprafața din CF nr. Y1 Bistrița A+3, nr. top Z1, fără a fi făcută vorbire despre ipoteca constituită în favoarea părții vătămate.

În

registrul general de carte funciară au fost înscrise la pozițiile AA -BB cererea de înscriere a actului de parcelare, iar la pozițiile CC-DD cererea de înscriere a ipotecii. în registru s-a consemnat cu privire la „data rezolvării", doar că ambele cereri au fost retrase cu „D833/2005". Învinuita M.M. nu a emis în acest caz încheiere de admitere sau respingere a

cererilor și nici nu a solicitat judecătorului delegat emiterea unei asemenea încheieri.

La data de 27 ianuarie 2005, a fost depusă la O.C.P.I. Bistrița Năsăud o cerere olografa întocmită și semnată în numele unei angajate a B.N.P. D.M., respectiv numita P.M.A. Cererea viza retragerea dosarelor de la nr. AA la nr. DD, stabilindu-se că învinuita D.L. angajată ca îngrijitoare la biroul B.N.P. D.M. a scris și semnat cererea înregistrată în locul colegei sale, P.M.A. (secretară).

Interesul retragerii cererilor din 17 noiembrie 2004 rezultat însă cu claritate din faptul că a fost solicitată în 27 ianuarie 2005 emiterea do către O.C.P.I. Bistrita Năsăud a unui nou extras de carte funciară din 27 ianuarie 2005, necesar în mod obligatoriu în vederea autentificării unui nou contract de ipotecă în favoarea B.R.D., sucursala județeană Bistrița-Năsăud.

La data de 27 ianuarie 2005, a fost semnat un nou contract de ipotecă, anexă la contractul angajament la scrisoarea de garanție bancară, între B.R.D., sucursala județeană Bistrița Năsăud și debitorul ipotecar SC A.I. SRL, reprezentat prin administratorul și asociatul unic S.I. și garanții ipotecari S.I. și S.D. Prin acest contract, garantul și debitorii ipotecari au consimțit să constituie ipotecă în favoarea creditorului și interdicție de înstrăinare, grevare și constituire de desmembrăminte, în vederea rambursării unor sume care urmau a fi plătite de B.R.D. în favoarea S.N.P. P. Ipoteca urmărea garantarea plății sumei de 1.000.000.000 ROL și era constituită prin ipotecarea construcției tip hală și a clădirii în curs de execuție, precum și a terenului aferent, toate intabulate în C.F. nr. Y1 Bistrița cu nr. topografice descrise anterior, inclusiv Z1. Ipoteca se constituia cu rangul VII, iar în contractul semnat de inculpatul S.I. se menționa că „imobilele descrise mai sus, asupra cărora se constituie ipoteca de rang VII, sunt proprietatea garanților și a societății debitoare ... imobilul respectiv fiind grevat doar de sarcinile și procesele din extrasul CF din 27 ianuarie 2005".

Contractul de ipotecă din 27 ianuarie 2005 a fost autentificat de notarul public D.M. din 27 ianuarie 2005, inculpata solicitând deîndată înscrierea acestuia în cartea funciară, înscriere care s-a și efectuat în baza încheierii CF, în 28 ianuarie 2005.

Astfel, a rezultat cu claritate că a fost necesară retragerea de la O.C.P.I. Bistrița Năsăud a lucrărilor anterioare nr. AA-DD din 17 noiembrie 2004, tocmai pentru a se putea obține extrasul CF din 27 ianuarie 2005, iar inculpata D.M. a acționat evident cu intenția ca în acest nou extras CF să nu figureze ipoteca în favoarea SC S.I. SRL, pentru a-l ajuta pe inculpatul S.I., pentru ca acesta să poată în continuare să ipotecheze terenul din CF nr. Y1 Bistrița în favoarea B.R.D.

S-a apreciat că este evident că inculpata D.M., a autentificat la 27 ianuarie 2005 un nou contract de ipotecă asupra terenurilor înscrise în CF nr. Y1 Bistrița, inclusiv nr. top Z1, deși cunoștea foarte bine că anterior, respectiv în 16 noiembrie 2004, tot ea autentificase un act de parcelare a suprafeței cu nr. top Z1, precum și contractul de ipotecă în favoarea SC S.I. SRL.

Inculpata a ignorat cu bună-știință faptul neînscrierii ipotecii autentificate tot de ea în favoarea SC S.I. SRL și a acceptat să autentifice la 27 ianuarie 2005 o nouă ipotecă asupra acelorași terenuri, în lipsa înscrierii ipotecii constituită în favoarea părții vătămate. Nu numai că inculpata D.M. a ignorat cu știință faptul neînscrierii ipotecii părții vătămate, dar chiar a determinat această neînscriere, prin retragerea cererilor anterioare. În acest mod, inculpatul S.I., care a semnat și contractul de ipotecă din 27 ianuarie 2005, împreună cu inculpata D.M., care a autentificat acest act, au reușit să determine înscrierea asupra aceluiași teren a unei ipoteci ulterioare de rangul VII, în favoarea B.R.D., în condițiile în care ipoteca constituită în favoarea părții vătămate nu figura în cartea funciară. Inculpatul S.I. a ascuns această împrejurare față de reprezentanții părții vătămate, menținându-i în eroare pe parcursul executării contractului, necomunicându-le că în realitate la data de 27 ianuarie 2005 a ipotecat din nou în favoarea unei alte persoane juridice, inclusiv suprafața de teren pe care consimțise să o ipotecheze în favoarea părții vătămate. în acest mod, pe parcursul executării contractului, partea vătămată nu a cunoscut nici un moment că în realitate, garanția constituită în favoarea sa este total inutilizabilă și inoperantă, terenul respectiv fiind din nou ipotecat în favoarea altei persoane juridice, acceptând datorită acestei mențineri în eroare să livreze în continuare mărfuri către SC A.I. SRL.

Ulterior, la datele de 24 mai 2005, 20 martie 2006 și 20 martie 2006, sub nr. W1/2005 CF, W2/2006 CF și W3/2006 CF, au mai fost înscrise în CF nr. Y1 Bistrița alte trei contracte de ipotecă din 24 mai 2005, din 17 martie 2006 și din 17 martie 2006, toate în favoarea B.R.D., Sucursala Bistrița, fiind ipotecate în fiecare caz toate terenurile și imobilele înscrise în CF nr. Y1 Bistrița A+l-3, pentru garantarea unor împrumuturi de 100.000 euro, 100.000 euro, respectiv 300.000 RON și a dobânzilor aferente.

Aceste contracte de ipotecă au fost autentificate de notarul public D.M.I., respectiv de inculpata D.M. și au fost înscrise în CF la pozițiile C 23, C 25 și C 27, iar la pozițiile C 24, C 26 și C 28, au fost înscrise alte trei interdicții de înstrăinare, grevare și constituire de desmembrăminte, toate în favoarea aceleiași unități bancare.

Și această situație a fost ascunsă de inculpatul S.I. fată de reprezentanții părții vătămate nefiind adusă la cunoștința acestora, practic inculpatul S.I. consimțind la înscrierea a încă trei ipoteci și trei interdicții asupra imobilului din CF nr. Y1 Bistrița, implicit și asupra parcelei ipotecată în favoarea părții vătămate, care fiind menținută în eroare în acest interval de timp, a continuat să-și execute obligațiile contractuale față de SC A.I. SRL, fără a avea în realitate nici un fel de posibilitate legală de a-și valorifica pretinsa garanție imobiliară. Mai mult, la data de 27 aprilie 2006, inculpata D.M. a autentificat un act de parcelare de teren cu construcții, prin care inculpatul S.I. și soția sa, S.D., reprezentată de T.V., în calitate de proprietari ai terenului înscris în C.F. nr. Y1 Bistrița și de asociați ai SC A.I. SRL (firmă titulară a drepturilor de concesiune pe teren și proprietară a clădirilor edificate sau în curs de execuție pe aceste terenuri), au decis să împartă imobilele în cinci parcele.

În

ceea ce privește pe inculpata D.M., s-a constatat că aceasta și-a încălcat obligațiile prev.de art. 45 alin. (1) și (3) din Legea nr. 36/1995, potrivit cărora notarul public are obligația să deslușească raporturile reale dintre părți cu privire la actul pe care vor să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care-l urmăresc este în conformitate cu legea și să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lor juridice. De asemenea, și-a încălcat obligația expres instituită de art. 60 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici nr. 36/1995 adoptat prin ordinul nr. 710/C din 5 iulie 1995 al Ministrului Justiției care prevede că „în cazul actelor supuse publicității mobiliare sau imobiliare, notarul public este obligat să întreprindă de îndată în numele titularilor acestor drepturi, direct ori prin angajații săi, demersurile necesare la biroul de publicitate competent și să înmâneze părților dovezile referitoare la înscrierea drepturilor".

Cu ocazia autentificării actului de parcelare și a contractului de ipotecă sub nr. X1 și nr. X2 din 16 noiembrie 2004, inculpata D.M. a încălcat vădit prevederile art. 70 alin. (1) din același regulament, care stipulează că „în actele de transmisiuni sau constituiri de drepturi reale imobiliare, notarul public este obligat să verifice situația proprietății și sarcinile bunului. În acest scop, notarul public va pretinde prezentarea titlurilor de proprietate ale înstrăinătorului și, după caz, extrasul de carte funciară sau certificatul de sarcini, precum și certificatul de atestare fiscală".

Inculpata nu și-a îndeplinit aceste atribuții de serviciu, neverificând situația proprietății și sarcinile bunului, nepretinzând prezentarea extrasului de carte funciară. Efectiv, inculpata a procedat la autentificarea celor două acte fără a avea în documentația aferentă un extras de carte funciară actual în ceea ce privește situația C.F. nr. Y1 Bistrița și fără a avea un consimțământ al B.R.D. Bistrița Năsăud, exprimat pe calea unei adrese scrise, cu privire la parcelarea terenului.

Mai mult, prin adresa din 12 septembrie 2008, inculpata a depus ia dosarul cauzei actul de parcelare autentificat sub nr. X1 din 16 noiembrie 2004, fiind depusă la dosar și documentația pe care învinuita a avut-o în posesie la momentul acestei autentificări, respectiv documentația tehnică de lotizare a terenului întocmită de SC G. SRL, pe verso-ul ultimei file a acestei documentații fiind aplicate ștampila și semnătura notarului public, cu mențiunea „prezenta documentație face parte integrantă din actul de parcelare de teren autentificat sub nr. X1/2004". În această documentație se găsește și extrasul CF nr. 6775/1998 eliberat de judecătoria Bistrița la 13 mai 1998 privind situația C.F. nr. Y1 Bistrița, din care rezultă că asupra imobilelor din această carte funciară nu sunt înscrise sarcini.

Practic, inculpata D.M. a procedat la autentificarea actelor din 16 noiembrie 2004 având la dispoziție în documentație doar acest extras C.F. emis în mai 1998 (deci cu mai mult de 6 ani înainte de autentificare), deși cunoștea că în realitate imobilele în cauză erau în întregime grevate de sarcini înscrise în CF nr. Y1, respectiv 6 ipoteci și 3 interdicții înscrise în favoarea B.R.D. în perioada 2003-mai 2004, în baza unor contracte autentificate tot de D.M.

Conform art. 51 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 36/1995, îndeplinirea unui act notarial poate fi respinsă pentru motivul neprezentării documentației necesare sau prezentării ei incomplete, însă inculpata D.M. a autentificat actele din 16 noiembrie 2004 în pofida acestei prevederi legale, cunoscând că practic că situația prezentată de S.I. reprezentantului părții vătămate este nereală și fără a aduce la cunoștința reprezentantului părții vătămate această situație.

Toate aceste aspecte au relevat pe deplin că inculpatul S.I. a indus în eroare cu știință pe reprezentantul părții vătămate SC S.I. SRL, determinând-o prin amăgire să accepte încheierea și executarea contractului de furnizare de anvelope, creând o reprezentare necorespunzătoare adevărului asupra existenței unei garanții imobiliare valide. Partea vătămată a acceptat să încheie și să execute contractul doar în baza motivului determinant al convingerii că este deținătoarea unui drept real de ipotecă valabil constituit și înscris în cartea funciară, însă în realitate dreptul de ipotecă constituit prin contractul autentificat sub nr. X2 din 16 noiembrie 2004 era totalmente inapt juridic și practic să servească scopului vizat de partea vătămată, respectiv garantarea executării obligațiilor contractuale de către SC A.I. SRL.

Inculpatul S.I. a prezentat părții vătămate o faptă mincinoasă ca fiind adevărată, respectiv a susținut în mod mincinos că terenul supus ipotecării nu este grevat de alte sarcini reale. În acest mod, S.I. a indus în eroare partea vătămată, profitând de faptul că inculpata D.M. (care a acceptat

autentificarea actelor fără a solicita și deține un extras de carte funciară actual, fără a verifica situația proprietății și sarcinile bunului, fără a aduce la cunoștința reprezentantului părții vătămate situația reală de fapt, pe care notarul public o cunoștea), și-a încălcat cu știință atribuțiile de serviciu.

S.I. a menținut partea vătămată în eroare pe parcursul executării contractului, ipotecând în mod repetat, ulterior datei de 16 noiembrie 2004, terenurile menționate mai sus. S-a menționat că la pct. 2 din contractul de garanție imobiliară cu ipotecă din 16 noiembrie 2004, inculpatul S.I. s-a obligat să nu înstrăineze terenul ipotecat în favoarea părții vătămate, și să nu-l greveze de sarcini pe toată perioada derulării contractului de distribuție exclusivă. La pct. 4, S.I. a consimțit la investirea cu formulă executorie a contractului și la punerea lui în executare silită fără nici o altă formalitate, în cazul în care SC A.I. SRL Bistrița nu își va executa obligațiile contractuale ale contractului de distribuție exclusivă. Această din urmă „consimțire" a învinuitului nu este decât un alt aspect al inducerii în eroare, întrucât în mod evident, atunci când partea vătămată a încercat să execute silit imobilul ipotecat, a constatat că în realitate dreptul său de ipotecă nu fusese înscris în CF, că imobilul în cauză fusese supus unor multiple ipoteci, atât anterior, cât și ulterior datei de 16 noiembrie 2004, mai mult, CF nr. Y1 Bistrița fusese sistată. Prin fapta inculpatului S.I. a fost cauzată părții vătămate o pagubă de 40.734,18 RON, mărfuri livrate și neachitate la data formulării plângerii penale. La momentul demarării procedurilor de executare silită de către SC S.I. SRL, în ianuarie 2008, paguba suferită de această firmă se ridica la 70.734,18 RON, din care 30.000 RON au fost restituiți de S.I., după repetate insistențe, la 13 martie 2008, anterior formulării plângerii penale.

În

latura civilă a cauzei, Înalta Curte a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 164 din 14 ianuarie 2009 a Judecătoriei Rădăuți, Dosar nr. 6646/285/2008, s-a dispus admiterea cererii de somație de plată formulată de SC S.I. SRL, fiind somată debitoarea SC A.I. SRL să achite creditoarei suma de 29.429,18 RON. Împotriva acestei sentințe debitoarea a formulat contestație în anulare. De asemenea, în Dosarul nr. 3284/112/2008 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, prin sentința comercială nr. 241 din 10 aprilie 2009 a fost admisă inițial cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva SC A.I. SRL Bistrița, formulată de partea vătămată. Ulterior, în urma deciziei nr. 1944 din 9 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, cauza a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul Bistrița-Năsăud, reținându-se că prima sentința nu a fost motivată.În continuare, în Dosarul nr. 2039/112/2009 al Tribunalului Bistrița-Năsăud a fost numita ca lichidator Societatea Civilă Profesionala „Consult Management UV IPURL" Bistrița, care a întocmit tabelul definit al creanțelor, în care este consemnată și creanța părții vătămate de 29.250 RON. SC A.I. SRL a solicitat expertului contabil G.V. efectuarea unei expertize contabile extrajudiciare, care a fost

depusă la Dosarul de recurs nr. 3284/112/2008 al Curții de Apel Cluj, în care a și fost emisă sentința nr. 1944/2009. Raportul de expertiză contabilă extrajudiciară este depus în xerocopie la dosar, din acestea rezultând în concluzie că la data de 1 noiembrie 2008 SC A.I. SRL ar mai fi avut o datorie nesemnificativă, doar de 0,44 RON, față de partea vătămată. S-a menționat că expertul contabil a fost angajat extrajudiciar de firma administrată de S.I. și i s-a solicitat să precizeze dacă și în ce modalitate au fost plătite către partea vătămată facturile din 14 august 2006 în valoare de 8.421,54 RON și din 15 aprilie 2006 în valoare de 21.918,33 RON, ambele reprezentând anvelope livrate de SC S.I. SRL.

În

cuprinsul raportul de expertiză s-a menționat că expertul extrajudiciar a consultat doar documentele din dosarele comerciale aflate pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud și judecătoriei Rădăuți și documentele din evidența contabilă a SC A.I. SRL. Expertul nu a cercetat documentele din evidența contabilă a părții vătămate și nici nu a convocat reprezentanții SC S.I. SRL pentru desfășurarea expertizei. Din acest motiv, nu s-au luat în considerare concluziile acestei expertize extrajudiciare. De altfel, chiar dacă s-ar lua în considerare constatările acestei expertize, acestea practic nu sunt de natură să influențeze starea de fapt reținută în prezentul rechizitoriu. De exemplu, expertul G.V. reține că, SC A.I. SRL a întocmit o fișă a furnizorului (furnizorul fiind partea vătămată), în care chiar firma administrată de S.I. a evidențiat că la 17 august 2006 ar fi avut o datorie totală față de furnizor de 36.305,44 RON, expertul menționând că această datorie ar fi fost achitată prin ordinele de plată din 7 octombrie 2008 și din 13 martie 2008 în valoare de 6.305 RON, respectiv 30.000 RON, deci putem constata că, chiar și în opinia expertului menționat, aceste plăți au fost efectuate doar după demararea procedurilor de executare silită de către partea vătărrjma. La data de 7 octombrie 2009 a fost încheiată o convenție-între SC S.I. SRL și notarul public D.M., conform căreia inculpatul D.M. a constituit un depozit în sumă de 29.250 RON, cu titlu de consemnațiune în favoarea părții vătămate, la C.E.C. Bank S.A., sucursala Bistrița, depozitul având drept scop garantarea plății datoriei SC A.I. SRL, societate în prezent în insolvență, creanța părții vătămate fiind consemnată în tabelul definitiv al creanțelor întocmit de lichidator. În convenție se menționează că partea vătămată va putea lichida depozitul în sumă de 29.250 RON, în cazul imposibilității recuperării sumei de la SC A.I. SRL, în caz contrar depozitul putând a fi lichidat de către D.M. La dosarul cauzei, este depusă în xerocopie și recipisa de consemnare din 7 octombrie 2009, conform căreia D.M. a consemnat la unitatea bancară suma de 29.250 RON, consemnarea fiind făcută pe seama și !a dispoziția inculpatei.

Prin urmare, la dosarul cauzei a fost depusă o adresă din partea părții vătămate, datată 7 octombrie 2009, conform căreia SC S.I. SRL a precizat că nu mai are pretenții materiale sau de altă natură de la inculpata D.M., practic partea vătămată își retrage plângerea depusă raportat la aceasta. S-a menționat că la momentul demarării procedurilor de executare silită paguba suferită de partea vătămată era de 70.734,18 RON (mărfuri livrate și neachitate), iar la momentul formulării plângerii penale datoria societății administrată de S.I., către partea vătămată, se cifra la suma de 40.734,18 RON, care în acel moment nu putea fi recuperată de la SC A.I. SRL, întrucât executarea silită asupra terenului ipotecat nu putea avea loc, din motivele descrise în prezentul rechizitoriu. Prin plângerea penală formulată, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 40.734,18 RON, împotriva inculpaților, solicitând și acordarea dobânzii legale, iar din declarația administratorului părții vătămate, numita H.A.N., rezultă că partea vătămată se mai constituia parte civilă la 13 februarie 2009 cu suma de 32.000 RON debit neachitat și dobânda legală de 8% pe an. Inculpata D.M., audiată fiind în cursul urmăririi penale și în fața instanței, a declarat că nu se consideră vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată. Aceasta a susținut că la data la care părțile s-au prezentat la biroul notarial în vederea autentificării contractului de garanție imobiliară, aveau asupra lor toată documentația necesară pentru parcelarea unui teren asupra căruia urma să se efectueze înscrierea unei ipoteci pentru garantarea executării unui contract de furnizare de anvelope, a verificat actele, a atras atenția părților că pentru autentificare este necesar un extras CF actualizat și nu-și asumă răspunderea pentru autentificarea unui astfel de contract de garanție fără actul respectiv. În aceste condiții, la insistențele celor doi reprezentanți ai societăților comerciale, părți contractante, a fost de acord să autentifice contractul de garanție imobiliară inserând o clauză în contract referitoare la riscurile pe care acestea și le asumă în cazul în care se vor ivi unele inadvertențe în situația de carte funciară prezentată și cea reală. A mai arătat inculpata că la data încheierii contractului nu știa că imobilul este grevat de alte sarcini și chiar dacă a autentificat alte contracte de garanție imobiliară pe același teren, nu știa că este vorba de unul și același cu privire la care a autentificat și contractul de garanție între cele două societăți. Inculpata a declarat de asemenea că nu a fost cea care a solicitat retragerea cererii