ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3944/2013

Asupra cauzei

penale de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 3660/1/2013 contestatoarea P.V.l. a formulat contestație

în anulare împotriva deciziei penale nr. 1797 din 27 mai 2013, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 11294/2/2009.

Prin cererea

formulată a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere,

respectiv schimbarea încadrării juridice, precizând că va depune motivele

contestației după redactarea hotărârii.

Analizând

actele și lucrările dosarului, se rețin următoarele:

Prin decizia

penală nr. 1797 din 27 mai 2013, a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au

admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.N.A. și de inculpații R.D., P.V.l., M.E., S.I. și S.Z. împotriva

sentinței penale nr. 81 din data de 23 februarie 2012 a Curții de Apel

București, secția I penală.

A fost casat,

în parte, sentința atacată și s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani

închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., aplicată inculpatului R.D.

S-au redus cele

două pedepse aplicate inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, de la câte 7 ani închisoare la câte 5 ani și 6 luni închisoare și a

condamnat pe inculpatul R.D. la două pedepse de câte un an închisoare, pentru

săvârșirea a două infracțiuni de favorizare a infractorului, prevăzute de art. 264

C. pen.

În temeiul art.

33, art. 34 și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca

inculpatul R.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare

și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64. alin. (1) lit. a) teza a II-a literele b) și c) C. pen.

S-a făcut

aplicarea art. 71 - art. 64. alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C.

pen. și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

S-a descontopit

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C.

pen., aplicată inculpatei P.V.I.

S-au redus cele

două pedepse aplicate inculpatei, pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C.

pen., raportat la 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000, de la câte 5 ani închisoare la câte 4 ani închisoare.

A fost

condamnată inculpata P.V.I. la două pedepse de câte un an închisoare, pentru

săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la infracțiunea de favorizare a

infractorului, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 264 C. pen.

În temeiul art.

33, art. 34 și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate,

urmând ca inculpata P.V.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare

și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64.

alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

S-a făcut

aplicarea art. 71 – art. 64. alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C.

pen.

S-a ridicat

măsura asiguratorie luată prin ordonanța procurorului din 12 noiembrie 2009

asupra imobilului deținut de inculpata P.V.I., până la concurența sumei de 18

000 euro, sau echivalentul în lei, constatând că aceasta a consemnat la C.E.C.

suma de 18 000 euro, conform recipisei nr. 2559264/1 din 24 iunie 2010 și s-au

menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

S-a redus

pedeapsa aplicată inculpatei S.I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 C.

pen., raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, de la 3 ani

închisoare la 2 ani închisoare, precum și durata termenului de încercare

stabilit conform art. 86

2

C. pen., de la 6 ani la 5 ani și s-au

menținut în ce o privește pe această inculpată, celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

A fost redusă

pedeapsa principală aplicată inculpatului S.Z., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 26 raportat la art. 255 C. pen. și la art. 7 alin. (2) din

Legea nr. 78/2000, de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare și s-au menținut

în ce îl privește pe acest inculpat, restul dispozițiilor sentinței atacate.

S-a redus

pedeapsa aplicată inculpatului M.E., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 255 C. pen., raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, de la

3 ani închisoare la 2 ani închisoare, precum și durata termenului de încercare

stabilit conform art. 82 C. pen., de la 5 ani la 4 ani.

S-a constatat

că inculpații S.Z. și S.I. sunt arestați în altă cauză.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, care nu sunt contrare

prezentei hotărâri, iar cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea

recursurilor rămân în sarcina statului.

Împotriva

acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea P.V.I.,

arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării

juridice și precizând, totodată, că va depune motivele contestației ulterior,

iar prin apărătorul desemnat din oficiu a fost invocat cazul de contestație în

anulare prevăzut de dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor

art. 391 C. proc. pen., instanța examinează admisibilitatea în principiu a

cererii de contestație prevăzute în art. 386 lit. a) – c) și e) C. proc. pen.,

fără citarea părților.

Totodată,

potrivit alin. (2) al art. 391 C. proc. pen., instanța admite în principiu

contestația și dispune citarea părților dacă aceasta a fost făcută în termenul

prevăzut de lege, motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele

prevăzute în art. 386 C. proc. pen., iar în sprijinul contestației se depun ori

se invocă dovezi care sunt la dosar.

În conformitate

cu dispozițiile art. 386 C. proc. pen., se poate formula contestație în anulare

împotriva hotărârii penale definitive în următoarele cazuri:

a) când

procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

c) când

instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului

penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i

1

), cu

privire la care existau probe în dosar;

d) când

împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași

faptă.

e) când, la

judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs,

inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie

potrivit art. 385

14

alin. (V) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

În speță,

contestatoarea P.V.l. a formulat contestație, nu a motivat cererea și nu a

depus dovezi la dosar astfel cum prevăd dispozițiile art. 391 alin. (2) C.

proc. pen.

Totodată,

decizia contestată a fost pronunțată la data de 27 mai 2013. iar contestatoarea

a formulat contestație în anulare la data de 20 iunie 2013, peste termenul de

10 zile prevăzut de lege.

Motivul de

contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., invocat de

apărătorul desemnat din oficiu referitor la cazul când instanța de recurs nu

s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele

prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) – i

1

), cu privire la care

existau probe în dosar, nu a motivat și nu s-au depus dovezi cu privire la

cazul de contestație invocat.

Cu privire la

critica referitoare la faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de

schimbare a încadrării juridice, se constată că în motivarea deciziei

contestată, a fost analizată și motivată solicitarea contestatoarei de

schimbare a încadrării juridice a faptei din complicitate la infracțiunea de

luare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (l) C. pen., în

infracțiunea de complicitate la dare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art.

255 C. pen.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu

dispozițiile art. 391 și 386 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatoarea P.V.l., iar în temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., o va obliga la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea P.V.l. împotriva

deciziei penale nr. 1797 din 27 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în dosarul nr. 11294/2/2009.

Obligă

contestatoarea la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi, 10 decembrie 2013.