ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3944/2013

Asupra cauzei penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3660/1/2013 contestatoarea P.V.l. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 1797 din 27 mai 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 11294/2/2009. Prin cererea formulată a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, respectiv schimbarea încadrării juridice, precizând că va depune motivele contestației după redactarea hotărârii. Analizând actele și lucrările dosarului, se rețin următoarele: Prin decizia penală nr. 1797 din 27 mai 2013, a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

și de inculpații R.D., P.V.l., M.E., S.I. și S.Z. împotriva sentinței penale nr. 81 din data de 23 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. A fost casat, în parte, sentința atacată și s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., aplicată inculpatului R.D. S-au redus cele două pedepse aplicate inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, de la câte 7 ani închisoare la câte 5 ani și 6 luni închisoare și a condamnat pe inculpatul R.D. la două pedepse de câte un an închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de favorizare a infractorului, prevăzute de art. 264 C. pen.

În temeiul art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul R.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64. alin. (1) lit. a) teza a II-a literele b) și c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64. alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., aplicată inculpatei P.V.I. S-au redus cele două pedepse aplicate inculpatei, pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, de la câte 5 ani închisoare la câte 4 ani închisoare.

A fost condamnată inculpata P.V.I. la două pedepse de câte un an închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 264 C. pen. În temeiul art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate, urmând ca inculpata P.V.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64. alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64. alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. S-a ridicat măsura asiguratorie luată prin ordonanța procurorului din 12 noiembrie 2009 asupra imobilului deținut de inculpata P.V.I., până la concurența sumei de 18 000 euro, sau echivalentul în lei, constatând că aceasta a consemnat la C.E.C.

suma de 18 000 euro, conform recipisei nr. 2559264/1 din 24 iunie 2010 și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. S-a redus pedeapsa aplicată inculpatei S.I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 C. pen., raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, precum și durata termenului de încercare stabilit conform art. 86 2 C. pen., de la 6 ani la 5 ani și s-au menținut în ce o privește pe această inculpată, celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A fost redusă pedeapsa principală aplicată inculpatului S.Z., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 255 C. pen. și la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare și s-au menținut în ce îl privește pe acest inculpat, restul dispozițiilor sentinței atacate.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului M.E., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 255 C. pen., raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, precum și durata termenului de încercare stabilit conform art. 82 C. pen., de la 5 ani la 4 ani. S-a constatat că inculpații S.Z. și S.I. sunt arestați în altă cauză. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, care nu sunt contrare prezentei hotărâri, iar cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor rămân în sarcina statului. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea P.V.I., arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice și precizând, totodată, că va depune motivele contestației ulterior, iar prin apărătorul desemnat din oficiu a fost invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc.

pen. Potrivit dispozițiilor art. 391 C. proc. pen., instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzute în art. 386 lit. a) – c) și e) C. proc. pen., fără citarea părților. Totodată, potrivit alin. (2) al art. 391 C. proc. pen., instanța admite în principiu contestația și dispune citarea părților dacă aceasta a fost făcută în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen., iar în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar. În conformitate cu dispozițiile art. 386 C. proc.

pen., se poate formula contestație în anulare împotriva hotărârii penale definitive în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (V) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc. pen. În speță, contestatoarea P.V.l. a formulat contestație, nu a motivat cererea și nu a depus dovezi la dosar astfel cum prevăd dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen. Totodată, decizia contestată a fost pronunțată la data de 27 mai 2013. iar contestatoarea a formulat contestație în anulare la data de 20 iunie 2013, peste termenul de 10 zile prevăzut de lege. Motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc.

pen., invocat de apărătorul desemnat din oficiu referitor la cazul când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) – i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar, nu a motivat și nu s-au depus dovezi cu privire la cazul de contestație invocat. Cu privire la critica referitoare la faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, se constată că în motivarea deciziei contestată, a fost analizată și motivată solicitarea contestatoarei de schimbare a încadrării juridice a faptei din complicitate la infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (l) C. pen., în infracțiunea de complicitate la dare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 255 C. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 391 și 386 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea P.V.l., iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., o va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea P.V.l. împotriva deciziei penale nr. 1797 din 27 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 11294/2/2009. Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 10 decembrie 2013.