ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3539/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3539/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

penale de față, constată următoarele:

Prin sentința

penala nr. 615 din 31.07.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția î-a penală,

în dosarul nr, 15706/3/2013, în baza art. . 197 alin. (1) alin. (2) lit. a) și

alin. (3) C. pen,, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen,, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.B. la pedeapsa de 7 ani și

6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

În baza art. 65

alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului A.B. pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen., pe

o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 181

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.B. la pedeapsa de 2 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

În baza art. 189

alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat mculpatui A.B. la pedeapsa de 5 ani și

6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod

ilegal.

În baza art. 33

lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. art. 35 alin. (1)

C. pen., a fost contopită pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare cu pedepsele de

2 ani închisoare și 5 ani și 6 luni închisoare stabilite prin prezenta, urmând ca

inculpatul A.B. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare,

sporită cu 6 luni închisoare, în total să execute pedeapsa de 8 ani închisoare,

alături de care se aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen,, pe o durată de

4 ani.

În baza art. 71

C. pen. au fost interzise inculpatului A.B. ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării

pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a

și lit. b) C. pen. (dreptul de a li ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice; respectiv dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității

de stat).

În temeiul

art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a

inculpatului A.B.

În temeiul

art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive, începând cu data de 28 februarie 2013 la zi.

În baza art. 197

alin. (1) alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 99 C. pen.,

art. 109 C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat

inculpatul D.A.Ș.N. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de viol.

În baza art. 181

alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 99 C. pen., art. 109 C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.A.Ș. la pedeapsa de 1 an

și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

În baza art. 189

alin. (1), alin. (2) C. pen.

;

cu aplicarea art. 99 C. pen., art. 109

C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul

D.A.Ș. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire

de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33

lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost contopită pedeapsa

de 7 ani și 6 luni închisoare cu pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare și 4 ani

închisoare stabilite prin prezenta, urmând ca inculpatul D.A.Ș. să execute pedeapsa

cea mai grea. de 7 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total

să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 71

C. pen. au fost interzise inculpatului D.A.Ș. ca pedeapsă accesorie, pe perioada

executării pedepsei închisorii, drepturile revăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice

sau în funcții elective publice; respectiv dreptul de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat), după împlinirea vârstei de 18 ani.

În temeiul

art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a

inculpatului D.A.Ș..

În temeiul

art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării

preventive, începând cu data de 28 februarie 2013 la zi.

În baza art. 112

lit. f) C. pen. raportat la art. 118 lit. b) C. pen. a fost dispusă confiscarea

specială de la inculpatul. A.B. a următoarelor bunuri aflate la camera de corpuri

delicte a Poliției Sector 6 - o curea, o sfoară.

În baza art. 109

C. proc. pen. au fost restituite inculpatului A.B. următoarele bunuri aflate la

camera de corpuri delicte a Poliției Sector 6 - rucsac, sac rafie, doi patenți.

În baza art. 112

lit. f) C. pen. raportat ia art. 118 lit. b) C. pen. a fost dispusă confiscarea

speciala de la inculpatul D.A.Ș. a unor fragmente de țeava metalică, ce se afiă

la camera de corpuri deiicte a Poliției Sector 6.

S-a luat act de

nulitatea cererii de constituire de parte civilă formulată de numita M.A.R., având

în vedere că nu a precizat cuantumul pretențiilor civile în cauză.

În baza art. 14

C. proc. pen., art. 17 alin. (1) și (3) C. proc. pen. raportat la art. 346 C.

proc. pen., cu referire cu referire la art. 1349 din noul C. civ., art. 1357 din

noul C. civ., art. 1372 din noul C. civ., art. 1382 din noul C. civ., au fost obligați,

în solidar, pe inculpații A.B. și D.A.Ș., din care inculpatul D.A.Ș. în solidar

cu părțile responsabile civilmente D.I.P. și D.N., la plata către partea vătămată

minoră M.C.M. (prin reprezentant legal M.A.R.) a sumei de 10.000 RON reprezentând

daune morale.

În baza art. 14

C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 1349 din noul

C. civ., art. 1357 din noul C. civ., art. 1372 din noul C. civ., art. 1382 din noul

C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acțiunea civilă exercitată

de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii G.A. București și au fost

obligați, în solidar, pe inculpații A.B. și D.A.Ș., din care inculpatul D.A.Ș. in

solidar cu părțile responsabile civiimente D.I.P. și D.N., ia plata către partea

civilă a sumei de 467,96 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru

minorul M.C.M.

În baza art. 191

alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A.B. la plata sumei

de 2.500 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 191

alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul D.A.Ș.

în solidar cu părțile responsabile civiimente D.I.P. și D.N. la plata sumei de 2.700

RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din 16

aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus trimiterea

în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților A.B., pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) Iit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplic.

art. 751 lit. c) C. pen., art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C.

pen., art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 751 lit. c) C. pen.,

toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și D.A.Ș., pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 197 alin. (1) alin. (2) lit. a) și alin. (3), cu aplic. art. 99 și

urmat. C. pen., art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 99 și urmat. C. pen.,

art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 99 și urmat. C. pen., toate

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Din ansamblul

probator administrat in cauză, respectiv: procesele-verbale încheiate de organele

de poliție din cadrul secției 20 Poliție; plângerea și declarațiile părții vătămate

M.C.M., procesul-verbal de sesizare din oficiu și planșă fotografică, proces-veroal

de cercetare la fața locului și planșă fotografică, raportul de expertiză medico-legală,

raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică din 22 martie 2013, raportul

de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpatul major A.B., raportul

de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpatul minor D.A.Ș., înscrisuri

medicale, diagnostic și foaie de observație emise de Spitalul Clinic de Urgență

pentru Copii G.A.; procese-verbale de investigații și planșă fotografică, proces-verbal

de recunoaștere din grup de persoane și planșă fotografică, declarațiile martorilor

P.D.F., C.M., A.M., declarațiile numiților M.A.R. și D.I.P., declarațiile inculpaților

de recunoaștere a faptelor, tribunalul a reținut, în esență, următoarea situație

de fapt:

La data de 27

din 28 februarie 2013, în timp ce partea vătămată minoră M.C.M. (cu vârsta de 13

ani potrivit copiei foii de observație clinică a nou-născutului și declarației mamei

acestuia M.A.R., data nașterii fiind 02 ianuarie 2000), se afla împreună cu inculpații

A.B. și D.A.Ș. (pe care îi cunoscuse în urmă cu 3 luni de la o sală de internet),

într-un spațiu dezafectat situat sub platforma scării blocului din C.C., sectorul

6 București. Inculpații A.B. și D.A.Ș. au legat-o cu o sfoară de mâini și de picioare,

au strâns-o de gât cu o curea, timp în care au supus-o la suferințe fizice,exercitând

în mod repetat acte de violență, respectiv loviri cu pumnii, picioarele și obiecte

contondente (pânză de bonfaier, țeava metalică) și arderea cu o brichetă în zona

genitală.

La aceeași dată,

inculpatul A.B. și inculpatul minor D.A.Ș., prin constrângerea părții vătămate,

au întreținut raporturi sexuale anale și orale cu partea vătămată, împotriva voințeței

acesteia.

Partea vătămată

minoră M.C.M. a fost internată la Spitalul Clinic de Urgență pentru copii G.A. cu

diagnosticul „politraumatism prin agresiune. T.C.C. minor nivel 0. Hematoame epicraniene

parietal bilateral, reg. zigomatică stg. contuzie masetariană. Traumatism piramidă

nazală, cu fractura oaselor proprii nazale. Epistaxis ant. bilateral oprit. Contuzie

forte ambii ochi. Hemoragie suhconjuctivală bilateral. Traumatism regiunea cervicală

anterioară cu multiple mărci traumatice. Traumatism toraco-abdominal. Fisură anală".

Potrivit concluziilor

raportului de expertiză medico-legală întocmit de I.N.M.L. M.M., numitul M.C.M.

a prezentat .leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire repetată cu

corp dur, prin zgâriere și prin contact cu flacără. Leziunile traumatice s-au putut

vroduce în intervalul 25 februarie 2013-28 februarie 2013. Gravitatea leziunilor

traumatice se cuantifică, conform criteriologiei medico-legale în 25-30 zile de

îngrijiri medicale. Leziunile traumatice nu au pus în primejdie viata victimei.

La examinarea victimei s-a constatat o fisură anală ce s-a putut produce prin extensia

forțată, a sfincterului anal în condițiile unui act sexual.

Din coroborarea

mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, s-a putut constata

că unele dintre actele de agresiune fizică s-au exercitat de cei doi inculpați tară

a avea o legătură cu constrângerea părții vătămate în vederea întreținerii de act

sexual, iar multe dintre actele de violență fizică realizându-se după întreținerea

de act sexual.

Față de dispozițiile

art. 69 C. proc. pen., Tribunalul a apreciat ca parțial sincere declarațiile inculpatului

A.B. din faza de urmărire penală și a înlăturat susținerile nesincere ale acestuia,

că nu ar fi avut act sexual anal cu partea vătămată, împotriva voinței acesteia,

întrucât sunt infirmate de mijloacele de probă administrate, respectiv declarațiile

părții vătămate, mențiunile procesului-verbal de consemnare a plângerii formulată

de partea vătămată, raportul de expertiză medico-legală întocmit de I.N.M.L. M.M.,

mențiunile procesului-verbal de prezentare pentru recunoaștere, prin geam, din data

de 01 martie 2013.

Din mențiunile

rapoartelor de expertiză medico-legală psihiatrică din 03 aprilie 2013 și ar efectuate

de I.N.M.L. M.M. București, a reieșit că alât inculpatul D.A.Ș., cât și inculpatul'

A.B. păstrează capacitatea ps'hică de apreciere critică a conținutului și consecințelor

faptelor sale, ace discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este

cercetat.

În drept, fapta

inculpatului A.B., care îa data de 27 din 28 februarie 2013, împreună cu inculpatul

minor D.A.Ș. (în vârstă de 16 ani), în timp ce se aflau într-un. spațiu dezafectat

situat sub platforma scării blocului din C.C. sectorul 6 București, au imobilizat-o

prin legarea membrelor superioare și interioare cu o sfoară și o cursa pe partea

vătămată minoră M.C.M. (cu vârsta de 13 ani, potrivii copiei foii de observație

clinică a nou-născutului și declarației mamei acestuia M.A.R., data nașterii fiind

02 ianuarie 2000), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire

de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplic.

art. 75 lit. c) C. pen.

Fapta aceiuiași

inculpat, care ia dată de 27 din 28 februarie 2013, împreună cu inculpatul minor

D.A.Ș. (în vârstă de 16 ani), în timp ce se aflau într-un spațiu dezafectat situat

suo platforma scării blocului 9 ICEM din C.C., nr. 46, sectorul 6 București, au

suspus-o ta suferințe fizice pe partea vătămată minoră M.C.M., exercitând în mod

repetat acte de violență, respectiv loviri cu pumnii, picioarele și obiecte contondente

(pânză de bonfaier, țeava metalică) și arderea cu o brichetă în zona genitală, leziunile

traumatice cauzate părții vătămate necesitând 25-30 zile de îngrijiri medicale.

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev.

de art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen.

Fapta inculpatului

A.B.. care la data de 27 din 28 februarie 2013, împreună cu inculpatul minor D.A.Ș.

(în vârstă de 16 ani), în timp ce se aflau într-un spațiu dezafectat situat sub

platforma scării blocului din C.C. sectorul 6 București, prin constrângerea părții

vătămate minore M.C.M., a întreținut un act sexual anal cu partea vătămată, împotriva

voinței acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev,

de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplic art. 75

lit. c) C. pen.

Fapta inculpatului

minor D.A.Ș., care la data de 27 din 28 februarie 2013, împreună cu inculpatul A.B.,

în timp ce se aflau într-un spațiu dezafectat situat sub platforma scării blocului

din C.C. București, au imobilizat-o prin legarea membrelor superioare și inferioare

cu o sfoară și o curea pe partea vătămată minoră M.C.M, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin.

(1), alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen.

Fapta aceluiași

inculpat, care la data de 27 din 28 februarie 2013, împreună cu inculpatul A.B.,

în timp ce se aflau într-un spațiu dezafectat situat sub platforma scării blocului

din C.C., București, au suspus-o la suferințe fizice pe partea vătămată minoră M.C.M.,

exercitând în mod repetat acte de violență, respectiv loviri cu pumnii, picioarele

și obiecte, contondente (pânză de bonfaier, țeava metalică) și arderea cu o brichetă

în zona genitală, leziunile traumatice cauzate părții vătămate necesitând 25-30

zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen.

Fapta inculpatului

minor D.A.Ș., care la data de 27 din 28 februarie 2013, împreună cu inculpatul A.B.,

în timp ce se aflau într-un spațiu dezafectat situat sub platforma scării blocului

din C.C., sectorul 6 București, prin constrângerea părții vătămate minore M.C.M.,

a întreținut act sexual anal și oral cu partea vătămată, împotriva voinței acesteia

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. de art. 197

alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 99 C. pen.

Având în vedere

că sunt îndeplinite prevederile art. 345 C. proc. pen., respectiv faptele există,

constituie infracțiuni, au fost săvârșite de către inculpați, Tribunalul a dispus

condamnarea inculpaților.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., și anume faptul că a ținut cont de natura fiecărei

infracțiuni (o infracțiune contra libertății sexuale, o infracțiune contra libertății

fizice a persoanei, dreptul acesteia de a se deplasa și acționa potrivit propriei

voințe, precum și o infracțiune încălcarea normelor referitoare la integritatea

coiporală și sănătatea persoanei), gradul ridicat de pericol social al fiecărei

fapte săvârșită de către inculpatul A.B. ce rezultă din condițiile concrete de săvârșire

a fiecărei infracțiuni, împreună cu un inculpat minor, (intensitatea agresiunilor

la care a fost supusă partea vătămată, lipsirea de libertate a acesteia pentru o

perioadă de 24 ore, supunerea părții vătămate la acte sexuale, prin constrângerea

acesteia, vârsta părții vătămate, un minor cu vârsta de 13 ani), urmările produse,

precum și aspectele legate da persoana inculpatului (care este tânăr - în vârstă

de 27 ani, nu este căsătorit, are un grad de instrucție, însă prezintă tulburare

organică de personalitate cu manifestări antisociale., intelect liminar, conform

ranortului de expertiză medico-legală emis de I.N.M.L. "M.M." București;

deși nu are antecedente penale, totuși inculpatul nu se află la prima abatere de

la legea penală, acesta figurând în fișa de cazier judiciar cu 3 sancțiuni administrative

aplicate pentru fapte contra patrimoniului și fals privind identitatea), atitudinea

procesuală manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal.

Inculpații au

recunoscut și regretat comiterea infracțiunilor, fiind astfel îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen.

Partea civilă

M.A.R. nu și-a precizat cuantumul pretențiilor civile, iar Spitalul Clinic de Urgență

pentru Copii G.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 467,96 RON reprezentând

cheltuieli de spitalizare efectuate pentru numitul M.O.M.

Tribunalul a apreciat

că față de inculpați se impune aplicarea unor pedepse proporționale cu gravitatea

faptelor săvârșite, cu periculozitatea fiecărui inculpat. În ceea ce-l privește

pe inculpatul A.B., i s-a aplicat și o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată

de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii.

Întrucât faptele

comise se afla în concurs real, în baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la

art. 34 alin. (1) lit. b) C.pen. art. 35 alin. (1) C. pen., Tribunalul a dispus

contopirea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare cu pedepsele de 2 ani închisoare

și 5 ani și-6 luni închisoare stabilite prin prezenta, astfel că inculpatul va executa

pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare,

cu executare in regim de detenție (tacă de existenta concursului de infracțiuni,

concurs ce reprezintă, o stare de agravare a pedepsei și vizează ansamblul activității

infracționale), în total să execute pedeapsa de 8 ani închisoare, alături de care

s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-Il-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

Prin ordonanța

de reținere din data de 01 martie 2013 emisă de D.G.P.M.B., secția 20 Poliție, Biroul

Investigații Criminale, s-a dispus reținerea inculpatului A.B. pe timp de 24 ore,

începând cu data de 01 martie 2013, până la data de 01 martie 2013, ora 20,30 (din

care au fost deduse 9 ore, reprezentând perioada de timp prevăzută de art. 144

alin. (1), teza 2 din C. proc. pen.).

Ulterior, față

de inculpatul A.B., s-a dispus arestarea preventivă, pe o durată de 19 zile, de

la 01 martie 2013 până la 19 martie 2013, inclusiv, prin încheierea de ședință din

data de 10 martie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 9050/3/2013 a Tribunalului București,

secția a II-a penală, fiind emis M.A.P. din 01 martie 2013.

Prin încheierile

de ședință din data de 14 martie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală

(Dosar nr. 10554/3/2013), respectiv din data de 03 aprilie 2013 a Tribunalului București,

secția I penală (Dosar nr. 13121/3/2013), s-a dispus, în mod succesiv, prelungirea

duratei arestării preventive a inculpatului.

Prin încheierea

din 24 aprilie 2013 a Tribunalului București, secția I penală, dată în Dosarul

nr. 15706/3/2013, s-a constatat, conform art. 300

1

alin. (1) și (3)

C. proc. pen., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive cu privire

la inculpatul A.B., s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.

Totodată, prin

încheierile din 10 mai 2013, 07 iunie 2013, Tribunalul a dispus, în mod succesiv,

conform art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea stării de arest preventiv a inculpatului

A.B.

Întrucât inculpatul

D.A.Ș. era minor la data săvârșirii infracțiunilor, Tribunalul a avut în vedere

dispozițiile art. 100 alin. (1) C. pen. care prevăd că, în situația minorului care

răspunde penal, la alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol social

ai faptei săvârșite, de starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea

lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de alte elemente

de natura să caracterizeze persoana minorului.

Prin raportul

de expertiză medico-legală psihiatrică din data de 03 aprilie 2013 efectuat de I.N.M.L.

M.M. București, prin care s-a concluzionat că inculpatul prezintă diagnosticul tulburare

de conduită tip socializat, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a

conținutului și consecințelor faptelor sale, are discernământul păstrat în raport

cu faptele pentru care e cercetat.

Din cuprinsul

referatului, de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Ilfov a rezultat, în esență, că. se evidențiază o limitare la nivelul resurselor

de care dispune inculpatul D.A.Ș. în procesul de reintegrare socială.

Inculpatul D.A.Ș.

a comis mai multe infracțiuni de furt pe raza orașului Otopeni, fiind un copil problemă

în familie, în societate și la școală, iar din cauza corecțiilor fizice aplicate

de tatăl său, minorul pleca frecvent de la domiciliu, de regulă pe raza mun. București,

unde era în anturaj cu alte persoane fără adăpost.

S-a mai învederat

și faptul că minorul a fost instituționalizat în Centrul de primire în regim de

urgență pentru copilul abuzat, neglijat și exploatat - Complexul de servicii comunitare

Bârlad și că potrivit adresei comunicate de D.G.A.S.P.C. Vaslui, la admiterea în

centrul susmenționat, minorul se prezenta în stare de disconfort psiho-emoțional,

agresivitate, impulsivitate, tendințe de bravură, aspect neîngrijit.

S-a mai menționat

că, în plan educațional, minorul D.A.Ș. a absolvit 4 clase, iar corecțiile fizice

repetate și de o violență extremă aplicate de tatăl său și abuzul sexual săvârșit

de fratele său asupra minorului la o vârstă la care procesul de dezvoltare psiho-fizică

era în curs de derulare, dar nu în ultimul rând de eșuare a părinților în obligația

de creștere, educare și supraveghere a minorului, abandonul școlar, vagabondajul

repetat sunt factori care au determinat implicarea în fapte.

S-a susținut că

violența ridicată și deviația sexuală de care a dat dovadă la o vârstă fragedă nu

pot constitui decât o consecință a abuzurilor comise, Iar în prezent minorul nu

are planuri de viitor, fiind confuz, părinții inculpatului sunt dezinteresați de

viitorul fiului lor.

Cu privire la

modalitatea de executare a pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei, s-a considerat că întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile privind

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, aceasta este neîntemeiată.

În ce privește

aplicarea pedepselor accesorii inculpatului, aceasta trebuie realizată atât în baza

art. 71 C. pen. și art 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor

Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, astfel că Tribunalul nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedepsele accesorii

prev. de art. 64 C. pen. A avut în vedere Decizia nr. L1/2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secțiile unite, cu privire la aplicarea dispozițiilor art.

71 C. pen. inculpaților minori.

Prin ordonanța

de reținere din data de 01 martie 2013 ernisă de D.G.P.M.B.-Secția 20 Poliție, Biroul

Investigații Criminale, s-a dispus reținerea. învinuitului D.A.Ș. pe timp de 24

ore, începând cu data de 01 martie 2013, ora 04,50 până la data de 01 martie 2013,

ora 20,30 (din care au fost deduse 8 ore și 20 minute, reprezentând perioada de

timp prevăzută de art. 144 alin. (1), teza a II-a din C. proc. pen.).

Ulterior, față

de inculpatul D.A.Ș., s-a dispus arestarea preventivă, pe o durată de 19 zile, de

la 01 martie 2013 până. la 19 martie 2013, inclusiv, prin încheierea de ședință

din data de 01 martie 2013 pronunțată. în Dosarul nr. 9050/3/2013 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, fiind emis M.A.P. din 01 martie 2013.

Prin încheierile

de ședința din dala de 14 martie 2013 a Tribunalului București, secția a Il-a penală

(Dosar nr. 10554/3/2013), respectiv din data de 03 aprilie 2013 a Tribunalului București,

secția I-a penală (Dosar nr. 13121/3/2013) s-a dispus, în mod succesiv, prelungirea

duratei arestării preventive a inculpatului.

Prin încheierea

din 24 aprilie 2013 a Tribunalului București, secția I-a penală, dată

în

Dosarul nr. 15706/3/2013, s-a constatat,conform art. 300

1

alin. (1)

și (3) C. proc. pen., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preveutwe cu privire

la inculpatul D.A.Ș., s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.

Totodată, prin

încheierile din 10 mai 2013, 07 iunie 2013, 04 iulie 2013., Tribunalul a dispus.

în mod succesiv,, conform art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea stării de arest preventiv a inculpatului

minor.

Cu privire la

latura civilă a cauzei, TrIbunalul a reținut că în faza de urmărire penală, numita

M.A.R., reprezentantul legal al minorului M.C.M., a susținut că a născut copilul

la data de 02 ianuarie 2000, la Maternitatea P., însă nu a decorat numele ia registratură

pentru că nu s-a descurcat să ajungă la acel birou al registraturii dm cadrul maternității

și nu avea certificatul de naștere asupra sa. Totodată, aceasta a mai învederat

că față de autorii comiterii infracțiunii de viol asupra fiului său, M.C.M., se

constituie parte civilă in procesul penal.

Ulterior, după

învestirea instanței cu rechizitoriu, deși a fost citată la toate adresele cunoscute,

partea civilă M.A.R. nu s-a prezentat.

Întrucât partea

civilă M.A.R. nu a precizat obiectul cererii, respectiv cuantumul pretențiilor cMle,

TriDunalul a apreciat că este nulă constituirea de parte civilă formulată de numita

M.A.R.

Tribunalul a luat

act de nulitatea cererii de constituire de parte civilă formulată de partea civilă

M.A.R., având în -vedere că nu și-a precizat cuantumul pretențiilor civile în cauză.

În raport de împrejurarea

că partea vătămată M.C.M. este un minor lipsit de capacitate de exercițiu și fața

de dispozițiile art. 17 alin. (1) și (3) C. proc. pen., acțiunea civilă se pornește

și se exercită din oficiu, când cel vătămat este o persoană este lipsită de capacitate

de exercițiu sau cu o capacitate de exercițiu restrânsă, instanța fiind obligată

să se pronunțe asupra reparării pagubei și a daunelor morale, chiar dacă persoana

vătămată nu s-a constituit parte civilă. Tribunalul a apreciat că prin acțiunile

celor doi inculpați și urmările produse, s-a cauzat un prejudiciu moral minorului

M.C.M., ca urmare a suferințelor de natură psihică generate de spaima și oroarea

pe care a trăit-o în momentul în care a fost lipsit de libertate, violat, agresat

fizic, suferințe care pot dăinui în timp și ținând seama și ae faptul ca minorul

a necesitat îngrijiri medicale în vederea restabilirii sănătății fizice.

În continuare,

Tribunalul a reținut că potrivit art. 1349 alin. (1) din noul C. civ., orice persoană

are 'îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului

le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor

sau intereselor legitime ale altor persoane, iar la alin. (2) din același art.,

se arată că, cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de

toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Potrivit art.

1357 alin. (1) din noul C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o

faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

Tribunalul a apreciat

că din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile

delictuale, trebuie să fie întrunite anumite condiții:

existența unei

fapte ilicite; a prejudiciului; a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui

care a cauzat prejudiciul.

Mai mult decât

atât, relevante sunt și dispozițiile art. 1382 din noul C. civ., cei care răspund

pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat.

Prin urmare, temeiul

răspunderii juridice a inculpaților A.B. și D.A.Ș. își are originea în faptele ilicite

cauzatoare de prejudicii, iar părțile responsabile civilmente, părinții inculpatului

minor, D.I.P. și D.N. răspund în solidar cu inculpatul D.A.Ș., prin voința legiuitorului,

potrivit prevederilor art. 1372 alin. (1) din noul C. civ., cel care în temeiul

legii este obligat să supravegheze un minor răspunde de prejudiciul cauzat altuia.

Cu privire la

acest ultim aspect, Tribunalul a mai reținut că în faza de urmărire penală, tatăl

inculpatului minor, D.I.P., a susținut, în esență, că fiul său, D.A.Ș. a fugit de

acasă în luna noiembrie 2012 și după ce a anunțat poliția, minorul a fost adus acasă,

dar acesta a fugit din nou, motiv pentru care nu l-a mai căutat.

Printr-o decizie

a Tribunalului Suprem nr. 6 din 1973 s-a statuat că, pentru paguba pricinuită printr-o

infracțiune de un minor care a fugit de la domiciliu sunt răspunzători părinții

sau cei care, potrivit legii, aveau, în momentul pricinuirii pagubei, îndatorirea

de supraveghere., cu excepția cazurilor în care se dovedesc că și-au îndeplinit

cum se cuvine această obligație - asigurându-se ca minorul să se afle tot timpul

la domiciliul lor - sau că fapta păgubitoare s-ar fi produs chiar dacă supravegherea

ar fi fost exercitată cu grija cuvenită.

Referitor la stabilirea

cuantumului sumei ce urmează a fi acordată în privința despăgubirilor pentru daune

morale, Tribunalul a avut în vedere să se realizeze o justă reparație în raport

cu suferința produsă părții vătămate M.C.M., ținând cont de caracterul reparator

(de dezdăunare), acestea să aibă efecte compensatorii și să nu constituie o îmbogățire

fără justă cauză.

Prin adresa

din 05 iunie 2013, emisă de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii G.A. s-a comunicat

faptul că se constituie parte civilă cu suma de 467,96 RON care reprezintă cheltuieli

de spitalizare efectuate pentru numitul M.C.M.

Din mențiunile

biletului de ieșire din spital, precum și de pe foaia de observație clinică generală

privind pe minorul M.C.M. emise de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii G.A.

reiese faptul că părții vătămate M.C.M. a beneficiat de tratament de specialitate

în cadrai acestei unități sanitare menționată anterior.

Totodată, Tribunalul

a mai reținut., că potrivit art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma

în domeniu! sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei

persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului

de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența

medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fî recuperate de

către furnizorii de servicii medicale. în litigiile având ca obiect recuperarea

acestor sume, aceștia din urmă subrogsndu-se în toate drepturile și obligațiile

procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândind calitatea procesuală

a acestora. În toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor

judecătorești,

indiferent de raza c'e judecata.

Aplicând aceste

dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, îngrijirile medicale acordate

părții vătămate M.C.M. de către Spitalul Clinic de Urgența pentru Copii G.A., producându-i

acestei unități sanitare un prejudiciu material reprezentat ce contravaloarea cheltuielilor

cu îngrijirile medicale acordate părții vătămate, astfel că Tribunalul apreciază

fiind îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale

privind pe inculpați.

Cu ocazia audierii

în fața instanței, inculpații A.B. și D.A.Ș. au declarat că nu sun: ce acord să

despăgubească partea civilă Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii G.A., cu suma

cu care aceasta s-a constituit parte civilă, întrucât na au posibilități financiare.

Având în vedere

vinovăția dovedită a inculpaților A.B. și D.A.Ș., existența faptei ilicite (vătămare

corporală) ce a generat prejudiciu părții civile și a raportului de cauzalitate

stabilit între acestea, în baza arc. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C.

proc. pen. cu referire la art. 1349 din noul C. civ., art. 1357 din noul C.

civ., art. 1372 din noul C. civ., art. 1382 din noul C. civ., art. 313 din

Legea nr. 95/2006, a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul

Clinic de Urgență pentru Copii G.A. București și a obligat, în solidar, pe inculpații

A.B. și D.A.Ș., din care inculpatul D.A.Ș. în solidar cu părțile responsabile civilmente

D.I.P. și D.N., la plata către partea civilă a sumei de 467,96 RON reprezentând

cheltuieli de spitalizare efectuate pentru minorul M.C.M.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchete! de pe lângă Tribunalul București, inculpații

A.B. și B.A.Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de apei

depuse în scris de către Parchet vizează:

omisiunea instanței

de fond ele a aplica măsurile asigurătorii, instituite de art. 163 alin. (6)

lit. b) C. proc. pen.;

netemeinicia hotărârii

instanței de fond în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate

inculpatului A.B.;

netemeinicia hotărârii

in ceea ce privește soluționarea laturii civile;

neaplicarea prevederilor

art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea probelor biologice de la inculpați.

Inculpații A.B.

și D.A.Ș. au criticat hotărârea instanței de fond pentru greșita individualizare

a pedepselor aplicate. în ceea ce privește apelul declarat de Parchet, au solicitat

respingerea cererii de majorare a pedepsei aplicate inculpatului A.B., iar cu privire

la majorarea daunelor morale, au arătat că inculpații nu se opun, dar solicită a

se avea în vedere situația acestora materială. Solicită admiterea punctelor III

și IV din motivele de apel ale Parchetului.

Prin decizia penală

nr. 248/A din 24 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a II-a penală s-a admis apelul, declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

S-a desființat

în parte sentința penală nr. 615 din 31 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul București,

secția I penală și rejudecând:

S-au descontopit

cele 3 pedepse aplicate inculpatului A.B. și s-au majorat pedepsele aplicate în

cazul infracțiunilor prev. de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) cu

aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. de la 7

ani și 6 luni închisoare la 9 ani închisoare, iar în cazul infracțiunii prev. de

art. 189 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. de la 5 ani și 6 luni închisoare la 7 ani închisoare.

În baza art. 33

lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen.

s-au contopit pedepsele de mai sus și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru

infracțiunea prev. de art. 181 alin. (1) cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și

art. 320 C. proc. pen. urmând să execute în final pedeapsa de 9 ani închisoare și

4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

S-a majorat cuantumul

despăgubirilor morale de la 10.000 RON la 25.0000 RON.

S-a dispus instituirea

sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și părților

responsabile civilmente până la concurența sumei de 25.000 RON. '

S-a dispus prelevarea

probelor biologice de la cei 2 inculpați.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

S-au respins,

ca nefondate, apelurile inculpaților A.B. și D.A.Ș.

S-a dedus detenția

preventivă de la 28 februarie 2013 la zi.

S-a menținut starea

de arest a inculpaților.

Au fost obligați

inculpatul A.B. la plata sumei de 600 RON cheltuielile judiciare către stat, iar

inculpatul D.A.Ș. la plata aceleiași sume în solidar cu părțile responsabile civilmente.

Onorariile centru

avocați din oficiu în cuantum de câte 300 RON se avansează din fondurile Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut pe baza mijloacelor de probă administrate

în faza de urmărire penală (procesele-verbale încheiate de organele de poliție;

plângerea și declarațiile părții vătămate M.C.M., procesul-verbal de sesizare din

oficiu și planșă fotografică, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă

fotografică., raportul de expertiză medico-legală, raportul ele constatare tehnico-științifică

dactiloscopică din 22 martie 2013, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică

privind pe inculpatul major A.B., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică

privind pe inculpatul minor D.A.Ș., înscrisuri medicale, diagnostic și foaie de

observație emise de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii G.A.; procese-verbale

de investigații și planșă fotografică, proces-verbal de recunoaștere din grup de

persoane și planșă fotografică, declarațiile martorilor PD.F., C.M., A.M., declarațiile

numiților M.A.R., D.I.P.), că situația de fapt a fost corect reținută de instanța

de fond.

S-a reținut în

esență că Ia data de 27/28 februarie 2013, inculpații A.B. și D.A.Ș. au lipsit-o

de libertate în mod ilegal pe partea vătămată minoră M.C.M., în vârstă de 13 ani,

într-un spațiu dezafectat situat sub platforma scării blocului din C.C. sectorul

6 București unde, prin imobilizare, prin legarea membrelor superioare și inferioare

cu o sfoară și o curea, au supus-o la suferințe fizice și psihice prin exercitarea

de acte de violență -loviri cu pumnii și picioarele - și obiecte contondente (pânză

de bonfaier, țeava metalică) și arderea cu o brichetă în zona genitală. În această

împrejurare, împotriva voinței părții vătămate, inculpatul A.B. a întreținut cu

aceasta un act sexual anal, iar inculpatul D.A.Ș. a întreținut acte sexuale anale

și orale.

Inculpații au

recunoscut săvârșirea infracțiunilor în condițiile descrise în rechizitoriu, și-au

însușit: probele administrate în faza de urmărire penală și au solicitat aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

S-a arătat că

faptelor reținute ii s-a. dat o corectă încadrare juridică, respectiv infracțiunea

de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., infracțiunea

de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. și infracțiunea de lipsire

de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (

1)

și (2) C. pen.

De asemenea, întrucât

inculpatul A.B. a săvârșit cele trei infracțiuni împreună cu uri minor, în mod justificat

s-a reținut incidența circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. c) C. pen.,

precum și starea de minoriiate în cazul inculpatului D.A.Ș.

Fiind dovedita

vinovăția inculpaților, s-a arătat ca în mod corect s-a dispus condamnarea acestora.

Cât privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului A.B., Curtea a apreciat

că este fondată critica Parchetului în legătură cu pedepsele aplicate pentru infracțiunile

de viol și lipsire de libertate în mod ilegal, acestea fiind nejustificat de reduse

față de gravitatea deosebită a infi-acțiunilor săvârșite. Pe de altă parte, instanța

de fond nu a ținut cont de contribuția concretă a inculpaților la săvârșirea infracțiunilor,

precum și de împrejurarea că în cazul inculpatului A.B. sunt incidente dispozițiile

art. 75 lit. c) C. pen. Pe cale de consecință, au fost respinse, ca nefondate, criticile

inculpatului A.B. pe acest aspect, procedându-se Ja majorarea pedepselor aplicate

în acord cu dispozițiile art. 72 C. pen.

De asemenea, au

fost respinse, ca nefondate și criticile inculpatului D.A.Ș. cu privire la individualizarea

pedepselor, apreciindu-se că acestea au fost stabilite corespunzător și sunt apte

să realizeze scopurile prevenției generale și ale celei speciale.

S-a arătat că

solicitarea inculpaților de reținere a unor circumstanțe atenuante nu poate fi primită

față de gravitatea deosebită a faptelor, iar atitudinea de recunoaștere și regret

a acestora a fost valorificată prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen.

S-a arătat că

este fondat și cel de-al doilea motiv de apel al Parchetului, respectiv faptul că

despăgubirile morale acordate victimei au fost stabilite într-un cuantum nejustificat

de redus față de gravitatea deosebită a infracțiunilor și de suferințele morale

cauzate părții vătămate, care a fost supusă unor umilințe extreme, fiind profund

marcată de acțiunile îndreptate împotriva sa.

Dispunând obligarea

în solidar a inculpaților (inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente)

la despăgubiri civile instanța de fond a omis să ia măsuri asigurătorii asupra bunurilor

mobile și imobile ale debitorilor, în acord cu dispozițiile art. 163 alin. (1) și

(2) C. proc. pen., astfel că și acest motiv de apel al Parchetului este fondat.

Tot astfel, s-a

constatat că instanța de fond a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 7

alin. (1) din Legea nr. 76/2008, în sensul că nu a dispus prelevarea de probe biologice

de la inculpați.

În ce privește

celelalte aspecte ale cauzei (pedeapsa complementară, pedepsele accesorii, contopirea

pedepselor ca efect al concursului de infracțiuni, menținerea arestării preventive,

computarea detenției preventive, confiscarea unor bunuri și restituirea altora,

latura civilă în privința numitei M.A.R., cheltuielile judiciare, onorariile pentru

avocați din oficiu) s-a arătat că au primit o rezolvare legală și temeinică, nefiind

identificate temeiuri de desființare care să fie invocate din oficiu.

Împotriva deciziei

înstanDei de apeî au declarat recurs inculpații A.B. și D.A.Ș., criticând-o cu privire

la individualizarea pedepselor pe care le apreciază ca exagerate având în vedere

împrejurările în care s-au comis faptele și circumstanțele personale ale inculpaților.

A fost invocat

cazul de casare prev. de art. 385 pct. 17 C. proc. pen.

Recursurile inculpaților

sunt nefondate.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpații nu au motivat recursurile

în termenul prevăzut de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., respectiv

cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, iar motivele invocate

nu sunt dintre cele care se iau în examinare din oficiu.

Având în vedere

data pronunțării deciziei atacate, respectiv 24 septembrie 2013., în cauză sunt

aplicabile prevederile Legii nr. 2/2013, prin care s-a realizat o nouă limitare

a devoluției recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar

altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului

de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385 C. proc. pen., intenția legiuitorului

fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,

reglementat ca a doua cale ordinară de atac. doar la chestiuni de drept. Prin modificările

aduse de această lege, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul

a înțeles să elimine din cuprinsul cazurilor de casare, situațiile în care s-au

aplicat pedepse greșit individualizate, așa încât, după modificările menționate,

temeiul de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen. poate fi invocat doar

atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decâ: cele prevăzute de lege.

În ce privește

motivul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc.

pen. invocat de ambii inculpa și, se constată că acesta nu a suferit nicio modificare

prin Legea nr. 2/2013 însă potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen. a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în examinare din

oficiu.

Verificând îndeplinirea

condițiilor prev. de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că inculpații A.B. și D.A.Ș. și-au motivat recursurile în

sedința publică din 14 noiembrie 2013, fiind încălcate obligațiile prev. de

art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., având în vedere dispozitiile

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se va proceda la examinarea criticilor

formulate de inculpați.

În ședința publică

din 17 octombrie 2013, inculpatul D.A.Ș. a depus la dosar un memoriu, din cuprinsul

căruia nu rezultă motivele de recurs ci se plânge de faptul că a greșit și se află

la închisoare, solicitând să fie judecat în primul rând cu „sufletul și cu inima"'.

Având în vedere

cele menționate, J.C. constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate,

urmâna ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respinse.

În baza art. 88

alin. (1) C. pen. se va deduce din pedepsele aplicate recurenților inculpați

reținerea și arestarea preventivă de la 28 februarie 2013.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații A.B. și D.A.Ș. împotriva deciziei penale

nr. 248/A din 24 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a II-a penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 28 februarie

2013 la 14 noiembrie 2013.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300

RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

14 noiembrie 2013.