ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Deliberând asupra apelurilor penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 134/P din 4 noiembrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie au fost respinse, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor ce fac obiectul cauzei, formulate de procuror și inculpați.
În temeiul prevederilor art. 396 alin. (1) și (5) cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. b) și cu) ref. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpaților A., B. și C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. (2) C. pen. 1969 precum și a inculpatului D. sub aspectul săvârșirii actelor de complicitate la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 189 alin. (2) C. pen. (1969).
În baza prev. art. 267
1
alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (1969) și în ref. la art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza prev. art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (1969) și a art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (1969) și a art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul prev. art. 33 lit. a) C. pen. și a art. 34 lit. b) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 din C. pen. au fost contopite pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, de 1 an și 6 luni închisoare și de 2 ani închisoare, aplicate inculpatului A., în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, care a fost sporită la 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
În temeiul prev. art. 71 alin. (1) C. pen. (1969) au fost interzise inculpatului A. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (dreptul de a ocupa funcția de polițist) C. pen. (1969), de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a închisorii este executată sau considerată ca executată.
În baza prev. art. 60 C. pen. inculpatul A. urma să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în regim privativ de libertate (astfel cum a s-a dispus prin încheierea din 5 noiembrie 2015 de îndreptare a erorii materiale).
În baza prev. art. 72 alin. (1) C. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. a dedus din durata pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului A. durata reținerii din data de 24 mai 2013 precum și a arestării preventive de la data de 25 mai 2013 la data de 20 septembrie 2013 (astfel cum s-a dispus prin încheierea din 5 noiembrie 2015 de îndreptare a erorii materiale).
În baza art. 267
1
alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (1969) și în ref. la art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza prev. art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (1969) și art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (1969) și a art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul prev. art. 33 lit. a) C. pen. și a art. 34 lit. b) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 din noul C. pen. au fost contopite pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, de 1 an și 6 luni închisoare și de 2 ani închisoare, aplicate inculpatului B., în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, care a fost sporită la 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
În temeiul prev. art. 71 alin. (1) C. pen. (1969) au fost interzise inculpatului B. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (dreptul de a ocupa funcția de polițist) C. pen. (1969), de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a închisorii este executată sau considerată ca executată.
În baza prev. art. 60 C. pen. inculpatul B. urma să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în regim privativ de libertate (astfel cum a s-a dispus prin încheierea din 05 noiembrie 2015 de îndreptare a erorii materiale).
În baza prev. art. 72 alin. (1) C. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. a dedus din durata pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului B. perioada reținerii din data de 24 mai 2013 precum și a arestării preventive de la data de 25 mai 2013 la data de 20 septembrie 2013 (astfel cum a s-a dispus prin încheierea din 05 noiembrie 2015 de îndreptare a erorii materiale).
În baza prev. art. 267
1 alin. (1)
C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (1969) și art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza prev. art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (1969) și a art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (1969) și a art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul prev. art. 33 lit. a) și a) art. 34 lit. b) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 din C. pen. au fost contopite pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, de 1 an și 6 luni închisoare și de 2 ani închisoare, aplicate inculpatului C., în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, pe care o sporește la 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
În temeiul prev. art. 71 alin. (1) C. pen. (1969) au fost interzise inculpatului C. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (dreptul de a ocupa funcția de polițist) C. pen. (1969), de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a închisorii este executată sau considerată ca executată.
În baza prev. art. 60 C. pen. inculpatul C. urma să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în regim privativ de libertate (astfel cum a s-a dispus prin încheierea din 5 noiembrie 2015 de îndreptare a erorii materiale).
În baza prev. art. 72 alin. (1) C. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. a dedus din durata pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului C. perioada reținerii din data de 25 mai 2013 precum și a arestării preventive de la data de 26 mai 2013 la data de 10 iulie 2013 (astfel cum s-a dispus prin încheierea din 5 noiembrie 2015 de îndreptare a erorii materiale).
În baza prev. art. 267
1
alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (1969) și art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul prev. art. 71 alin. (1) C. pen. (1969) au fost interzise inculpatului D. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (dreptul de a ocupa funcția de polițist) C. pen. (1969), de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a închisorii este executată sau considerată ca executată.
În temeiul prev. art. 86
1
C. pen. 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D. pe un termen de încercare de 5 ani stabilit, în temeiul prev. art. 86
2
C. pen. 1969.
În temeiul prev. art. 86
3
C. pen. (1969) s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul D. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Constanța,organ desemnat cu supravegherea sa;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
În temeiul art. 86
3
alin. (2) C. pen. (1969) datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) și d) au fost comunicate Serviciului de Probațiune Constanța.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. (1969) pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului D..
În temeiul art. 86
4
C. pen. 1969 s-a atras atenția inculpatului D. asupra consecințelor încălcării prevederilor art. 86
4
alin. (2) C. pen. 1969 privind posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligațiilor stabilite de instanță, precum și în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în termenul de încercare.
În temeiul prev. art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații A., B., C. și D. să plătească statului suma de câte 1650 RON cheltuieli judiciare la urmărirea penală și judecata în fond.
În temeiul art. 272 C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, urmează a fi plătit din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de avocați Constanța pentru avocat E. (delegație seria x nr. x din 17 septembrie 2013).
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin Rechizitoriul nr. x/2013 din 30 august 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Urmărire penală și Criminalistică s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A., B. și C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: tortură, prev. și ped. de art. 267
1
alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. (2) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., fals intelectual, prev. și ped. de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.. Prin același rechizitoriu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tortură, prev. și ped. de art. 267
1
alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și complicitate la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 26 raportat la art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Față de învinuiții F. și G. s-a dispus încetarea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. și ped. de art. 260 alin. (1) C. pen. întrucât există o cauză de nepedepsire.
În fapt, s-a reținut că, în noaptea de 2/3 mai 2013 inculpații A., B. și C., împreună cu învinuitul D., toți lucrători în cadrul B.C.C.O. Constanța, desfășurau o acțiune pe linia combaterii traficului de droguri în zona H. din Mamaia.
În zonă, în același timp, își desfășura activitatea - sub identitatea J. - un investigator sub acoperire autorizat de procurori din cadrul D.N.A., secția de combatere a corupției.
Pentru realizarea activității autorizate, investigatorului sub acoperire i s-a pus la dispoziție, în prealabil, un plic din plastic transparent conținând fragmente vegetale de culoare verde, fără ca produsul să aibă efecte psihoactive (conform pr. verbal din 2 mai 2013 de către D.G.A. - Serviciul special).
În jurul orei 01:25, investigatorul sub acoperire J. l-a abordat, în zona barului I., pe ofițerul de poliție C., întrebându-l dacă nu dorește să cumpere ceva care l-ar putea face să se simtă mai bine.
Imediat după ce investigatorul a scos plicul cu substanță vegetală a intervenit A., care, după declinarea calității de polițist, i-a luat investigatorului din buzunar portmoneul și două telefoane mobile, împreună cu C..
Ulterior, inculpații A. și C., aflând de la investigatorul sub acoperire J. că este cazat la hotelul K., situat în apropierea locului în care se aflau, unde ar mai avea bunuri de interes pentru anchetă, i-au cerut să-i conducă acolo, toți trei intrând în camera nr. 14, locație în care a venit și inculpatul B..
Investigatorul sub acoperire J. le-a predat celor trei inculpați amintiți suma de 2700 RON relatându-le, că o parte din aceasta provin din vânzarea drogurilor iar o altă parte reprezintă bani personali.
Fără a deține autorizație de percheziție domiciliară, cei trei inculpați au percheziționat camera de hotel, fără a mai găsi alte droguri sau sume de bani, ridicând doar suma de 2.700 RON prezentată de investigatorul sub acoperire.
Pe fondul apariției suspiciunii că J. ar putea fi un investigator sub acoperire, inculpații A., B., C. și D. au declanșat o acțiune susținută de supunere a investigatorului la suferințe puternice fizice și psihice, pentru a obține de la acesta mărturisirea că este polițist și lucrează sub acoperire, pentru a-l intimida pe el și persoanele care l-au autorizat, precum și pentru a-l pedepsi pentru "lipsa de loialitate" și îndrăzneala de a fi testat probitatea profesională. Faptele au fost comise în parcarea clubului L. din localitatea Mamaia, în parte în autoturismul de serviciu al poliției marca x și în parte în vecinătatea acestuia.
În realizarea scopurilor urmărite inculpații menționați l-au încătușat, timp de 20 - 25 de minute, fără a fi întrunite cerințele legale pentru o astfel de măsură, pe J., l-au lovit în mod repetat cu pumnii în zona capului, cerându-i constant și pe un ton ridicat să mărturisească faptul că este polițist, care lucrează sub acoperire și persoanele care l-au autorizat, l-au dezbrăcat complet în parcarea clubului L., l-au lovit peste picioare cu o bâtă, l-au amenințat verbal, în mod repetat, atât pe el, cât și pe familia sa, precum și pe aceia care "l-au trimis", iar inculpatul B., folosind pistolul de serviciu, l-a amenințat cu realizarea unei înscenări, constând în împușcarea în genunchi, apoi i-a lipit victimei pistolul de tâmplă pentru ca, mai apoi, în timp ce era poziționat aproximativ paralel cu abdomenul victimei să apese pe trăgaci, moment în care victima a realizat că în timpul acționării manșonului pistolului încărcătorul fusese coborât ușor din crosă pentru a se evita preluarea cartușului pe țeavă.
Pe parcursul desfășurării evenimentelor, investigatorul sub acoperire J. a fost ținut la dispoziția inculpaților sub aparența efectuării unor cercetări pentru trafic de droguri, cu toate că, în fapt, acțiunile acestora vizau un alt scop, respectiv acela al deconspirării calității de investigator sub acoperire a sus-numitului.
Privitor la acțiunile desfășurate în noaptea de 2/3 mai 2013 asupra investigatorului sub acoperire J., inculpații A., C. și B. au întocmit, la data de 3 mai 2013 un proces-verbal de constatare, înregistrat în evidențele B.C.C.O. Constanța sub nr. x din 5 mai 2013, în care au inserat mai multe mențiuni false. Astfel, în actul menționat s-a atestat în mod nereal că investigatorul i-ar fi invitat pe inculpați în camera de hotel; că s-ar fi realizat o predare voluntară a sumei de 2.700 RON, omițându-se descrierea acțiunilor de deschidere a seifului din dotarea camerei, precum și a altor acte specifice procedurii percheziției domiciliare; că numitul J. a devenit agresiv, ceea ce a făcut necesară întrebuințarea forței pentru imobilizarea lui; că datorită orei înaintate din noapte nu s-a putut asigura prezența unui martor asistent deși nu s-a făcut nici un demers în acest sens, iar locul era intens circulat.
Referitor la infracțiunea de tortură s-a reținut în rechizitoriu că inculpații A., B., C. și D., împreună, în noaptea de 2/3 mai 2013, în timp ce erau de serviciu ca lucrători de poliție judiciară, efectuând activități specifice pe raza stațiunii Mamaia, i-au provocat numitului J., investigator sub acoperire, suferințe fizice și psihice de durată, exercitând asupra acestuia agresiuni, amenințări și diferite forme de umilire, cu scopul de a obține de la acesta mărturisiri cu privire la adevărata sa calitate, pentru a-l intimida pe acesta și pe persoanele care l-au autorizat, precum și pentru a-l pedepsi pentru "lipsa de loialitate", constând în îndreptarea unor asemenea acțiuni împotriva unor colegi polițiști și pentru "îndrăzneala" de a le fi testat probitatea profesională.
Cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, reținută în sarcina inculpaților A., B. și C. s-a reținut că ar consta în aceea că, în noaptea de 2/3 mai 2013 l-au ținut pe martorul J. o perioadă îndelungată încătușat, sub aparența unor cercetări pentru trafic de droguri, deși, în fapt, acțiunile acestora aveau un alt scop, respectiv acela menționat anterior.
Actele de complicitate la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, reținută în sarcina inculpatului D. ar consta în ajutorul material și moral acordat inculpaților prin încătușarea martorului J. la cerere, precum și susținerea acestora în reținerea martorului o perioadă excesivă și pentru motive neîntemeiate, prin implicarea, din proprie inițiativă sau la cerere în diferite faze ale activității infracționale.
Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, reținută în sarcina inculpaților A., B. și C. este conturată de acțiunile coinculpaților care, în noaptea de 2/3 mai 2013 au efectuat o percheziție în camera de hotel în care era cazat J., fără a avea autorizație de percheziție domiciliară.
Infracțiunea de fals intelectual reținută în sarcina inculpaților A., B. și C. constă, în opinia acuzării, în întocmirea, în noaptea de 02/03 mai 2013, a procesului-verbal de constatare referitor la acțiunile desfășurate în legătură cu investigatorul sub acoperire J., act ce cuprinde mențiuni false precum și în omisiunea intenționată a înscrierii anumitor activități.
În sarcina învinuiților F. și G. a fost reținută săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. și ped. de art. 260 alin. (1) C. pen., urmare faptului că în declarațiile de martori din 24 mai 2013 au făcut afirmații mincinoase și au omis, cu știință, să relateze tot ceea ce știau cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora au fost întrebați.
Întrucât la data de 17 iunie 2013, cu ocazia audierii lor, F. și G. și-au retras mărturiile mincinoase, s-a dispus încetarea urmăririi penale pentru existența unei cauze legale de nepedepsire, respectiv aceea prev. de art. 260 alin. (2) C. pen.
În cursul cercetării judecătorești s-au administrat următoarele probe: au fost audiați inculpații A., B., C. și D. la data de 10 ianuarie 2014, martorii "J." (denunțător sub acoperire), F., G., M., N. la data de 7 februarie 2014, martorul O. la data de 11 februarie 2014, martorii P., Q. și R. la data de 17 aprilie 2014, martorul S., T. la data de 23 octombrie 2014, s-a dispus și efectuat Raportul de expertiză criminalistică nr. 47 din 11 februarie 2015 a Laboratorului Județean de Expertize Criminalistice București, au fost atașate procesul-verbal de transcriere a înregistrării ambientale, obiecțiunile la Raportul de expertiză MJ - I.N.E.C. nr. 47 din 11 februarie 2015 ale expertului tehnic judiciar și expert criminalist autorizat dr. ing. U. - expert parte și precizările referitoare la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, răspunsul la obiecțiuni înaintat instanței cu Adresa nr. x din 5 mai 2015 emisă de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, obiecțiunile la raportul de expertiză criminalistică formulate de inculpați, răspunsul la obiecțiunile inculpaților înaintate cu adresa din 3 iulie 2015 emisă de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București.
Din analiza coroborată a probatoriului administrat în cauză, instanța de fond a reținut că, în noaptea de 02/03 mai 2013 inculpații A., B., C. și D., toți lucrători în cadrul B.C.C.O. Constanța, desfășurau o acțiune pe linia combaterii traficului de droguri în zona H. din stațiunea Mamaia, jud. Constanța.
Concomitent, în zonă, își desfășura activitatea ca investigator sub acoperire autorizat de procurori din cadrul D.N.A., secția de combatere a corupției, sub identitatea atribuită conform prevederilor art. 244
1
C. proc. pen., J.
Pentru realizarea activității autorizate investigatorul sub acoperire J. a primit, în prealabil, un plic din material plastic, transparent, conținând fragmente vegetale de culoare preponderent verde, fără ca respectivul produs să fie susceptibil de efecte psihoactive (proces-verbal din 2 mai 2013 al Direcției Generale Anticorupție - Serviciul Special).
Aproximativ în jurul orei 01:25 din noaptea de 02/03 mai 2013, investigatorul sub acoperire J. l-a abordat în zona H. din Stațiunea Mamaia pe inculpatul C. și l-a întrebat dacă dorește să cumpere ceva care l-ar ajuta să se simtă mai bine, după care a scos din buzunar plicul cu substanța vegetală preponderent verde pentru care a precizat prețul de 100 RON.
În momentul abordării inculpatului C., investigatorul sub acoperire J. cunoștea calitatea de polițist a inculpatului respectiv iar misiunea ordonată a investigatorului îl viza pe inculpat.
În timp ce inculpatul C. examina conținutul plicului primit de la investigatorul J. a intervenit și inculpatul A. care și-a declinat identitatea și calitatea de polițist, ceea ce a făcut și inculpatul C., solicitându-i investigatorului să se legitimeze, acesta din urmă prezentându-le o carte de identitate pe numele J.
Întrebat fiind dacă mai are droguri asupra sa de către inculpatul A., investigatorul sub acoperire J. a negat, declarând că acela era ultimul plic, imediat după aceea inculpatul C. a procedat la controlul prin buzunare a hainelor de unde a scos două telefoane mobile, mai multe chei și un portofel ce conținea suma de 736 RON și 100 euro.
Inculpatul A. l-a întrebat pe J. dacă mai are droguri iar acesta a răspuns că mai are în camera nr. 14 a hotelului K. unde era cazat. Flancat de cei doi inculpați, V. și W., investigatorul sub acoperire a fost condus la camera de hotel nr. 14.
Ajunși la hotelul K. cei trei au mers la camera nr. 14 pe care a deschis-o inculpatul C., aflat în posesia cheilor ridicate de la investigator la momentul controlului corporal, urmat de investigator și inculpatul V.
În cameră, investigatorul sub acoperire J., la cererea inculpaților V. și W., a scos dintr-un sertar al unei comode suma de 2.700 RON, despre care a susținut, că provine, în parte din vânzarea drogurilor pe care le obținuse de la o persoană cu care locuia în cameră și pe care o cunoscuse în mijlocul de transport cu care venise pe litoral, iar altă parte sunt bani personali.
Întrebat dacă mai are plicuri cu droguri, investigatorul J. a negat, fapt ce i-a determinat pe cei doi inculpați, V. și W., să scotocească prin cameră, în coșul de gunoi și prin baie, fără a deține autorizație de percheziție domiciliară.
Între timp, inculpatul V. a apelat un coleg cerându-i să vină la hotelul K., la camera nr. 14, și după aproximativ 1 - 2 minute a venit acolo și inculpatul B. care, după ce a examinat plicul ridicat de la investigatorul J., a afirmat că este ceai.
După ce toți trei inculpați au purtat o discuție scurtă în baie, când au revenit în cameră observând într-un dulap, a cărui ușă era deschisă, un seif, i-au cerut investigatorului să-l deschidă, acesta precizându-le că nu știe codul deoarece nu l-a folosit. În condițiile menționate, inculpatul C. l-a adus în cameră pe recepționerul hotelului care nici el nu a reușit să deschidă respectivul seif. După ce recepționerul a adus cheia seifului, acesta a fost deschis, constatându-se că este gol.
În tot acest timp, investigatorul sub acoperire J. le-a cerut inculpaților să-l lase să plece, înțelegând să lase la dispoziția acestora suma de bani de 2.700 RON și promițându-le că nu vor mai auzi de el.
Deoarece investigatorul sub acoperire J. pretindea că are drogurile de la persoana pe nume X., cu care locuia în cameră și în raport de susținerile contradictorii ale investigatorului referitor la cantitatea de droguri valorificată, inculpatul B. i-a înmânat unul dintre cele două telefoane mobile ce fuseseră găsite asupra investigatorului, acesta purtând o discuție cu numitul X. și care i-a comunicat că este pe plajă cu altcineva și nu poate să vină la cameră.
Observând că J. nu are bagaje și că le cerea să fie lăsat să plece, în mod insistent, sugerându-le că le lasă suma de 2.700 RON pentru a nu-i întocmi dosar penal, inculpații V., W. și B. au început să aibă suspiciunea că J. ar putea fi polițist în structurile speciale sau investigator sub acoperire.
În continuare, investigatorul sub acoperire J. a fost condus de inculpații C. și B. la autoturismele de serviciu aflate în parcarea hotelului Marea Neagră din stațiunea Mamaia, iar inculpatul A. plecase înainte pentru a-l informa pe coordonatorul acțiunii de prevenire și combatere a traficului de droguri, comisar șef N., despre încercarea lui J. de a-i mitui pentru a fi lăsat în pace.
Trebuie precizat că la plecarea din camera de hotel toate bunurile găsite asupra investigatorului sub acoperire J., inclusiv cheile de la cameră, au rămas în posesia inculpatului W., acesta fiind acela care i-a cerut recepționerului de la hotelul K. fișa persoanelor cazate în camera 14, fără a intra în posesia ei la momentul respectiv.
Ajunși în parcarea hotelului Marea Neagră, inculpatul D. i-a relatat investigatorului J. că urmează să i se întocmească două dosare penale, unul pentru trafic de droguri și altul pentru că a încercat să-i mituiască pe polițiștii care îl anchetau.
La un moment dat, inculpatul V. le-a atras atenția colegilor din echipa operativă asupra faptului că șoferul unei mașini marca x de teren, parcată la o distanță de 3 - 4 mașini de la mașinile poliției, și-ar confecționa o țigară de tip "joint", cerându-le să intervină. Drept urmare, inculpații V., W. și B., împreună cu polițiștii M., O. și G. s-au deplasat la mașina x pentru constatările de rigoare. Între timp, întrucât J. rămăsese numai în supravegherea inculpatului D., inculpatul V. s-a întors la locul unde se aflau cei doi și i-a cerut lui D. să-l încătușeze pe J. pentru ca acesta să nu încerce să fugă, lucru care s-a și întâmplat.
După intervenția la mașina x, inculpatul B. a revenit la locul unde se afla J., care era încătușat și repeta că vrea să plece acasă și să fie lăsat în pace.
Pentru întocmirea actelor de constatare a infracțiunii de trafic de droguri inculpatul C. a urcat în autoturismul de serviciu x pe locul din dreapta față, pe bancheta din spate inculpatul D. l-a urcat pe J. încătușat iar lângă acesta a urcat inculpatul B., pe partea dreaptă.
Procedând la verificarea agendelor celor două telefoane mobile ridicate de la investigatorul J. inculpatul C. a constatat, că acestea prezentau date similare, aspect ce evidențiază că J. se cunoștea cu persoana cazată cu el în camera nr. 14 a hotelului K. din Stațiunea Mamaia iar una dintre agende conținea mai multe numere specifice M.A.I., ceea ce i-a întărit suspiciunea inculpatului W. asupra faptului că e foarte posibil ca J. să fie polițist în structurile M.I., investigator sub acoperire autorizat sau colaborator al poliției, suspiciune împărtășită și celorlalți inculpați din echipa operativă.
Pe fondul iritării inculpaților datorată necorelării afirmațiilor investigatorului sub acoperire J., inculpatul D. i-a pus cătușele, care i-au fost scoase numai atunci când a trebuit să scrie o declarație olografă după dictare, victima a fost lovită repetat cu pumnii, preponderent în cap de inculpații B., V. și W., agresiunile fizice fiind însoțite de violențe verbale (înjurături) și multiple amenințări la adresa ei și a familiei sale, inclusiv cu pistolul de serviciu de către inculpatul B.
Pentru a crea o presiune suplimentară asupra victimei inculpatul B. i-a lipit pistolul de tâmplă, l-a amenințat cu împușcarea în genunchi pentru ca acesta să nu mai meargă niciodată, sub pretextul că ar fi încercat să fugă, iar acțiunea de intimidare a culminat cu acționarea manșonului pistolului x, ce echivala cu introducerea glonțului în țeavă și în timp ce arma era îndreptată către abdomenul victimei inculpatul B. a acționat și trăgaciul, arma percutând, fără consecințe întrucât nu erau gloanțe pe țeavă, manevrele respective creând o reală și puternică temere victimei.
Ulterior menționatelor acțiuni de violență fizică și psihică investigatorul J. a fost supus unei percheziții corporale amănunțite, cerându-i-se să se dezbrace complet în parcarea unde se aflau mașinile de serviciu ale poliției dar și alte mașini personale, împrejurare în care inculpații A. și D. au căutat eventuale dispozitive de înregistrare, fără succes, iar inculpatul V. l-a lovit pe victimă cu o bâtă peste coapse și spate, pe care a luat-o din mașina de serviciu.
Toate acțiunile celor patru inculpați, de la momentul când investigatorul a fost dus în parcarea clubului L. din stațiunea Mamaia unde erau parcate autoturismele de serviciu ale B.C.C.O. Constanța (ora 2
10
) și până la momentul când investigatorul J., pentru a întrerupe violențele fizice și psihice asupra sa, a declarat că este lucrător de poliție în cadrul S.O.S., fiind autorizat de către D.I.I.C.O.T. (ora 3
33
), au avut drept scop devoalarea calității de investigator sub acoperire a lui J. iar nu efectuarea unor cercetări pentru trafic de droguri.
După percheziția corporală investigatorul J. a fost introdus în autoturismul poliției, unde inculpatul B. a continuat să-i dicteze declarația ce i s-a impus și pentru că în respectiva declarație trebuia consemnat că investigatorul ar fi încercat să ofere polițiștilor în camera de hotel suma de 2.700 RON mită iar acesta a refuzat să consemneze respectiva situație, ceea ce l-a determinat pe inculpatul B. să-i aplice mai multe lovituri cu pumnul în zona capului iar inculpații C. și A. i-au adresat înjurături și amenințări cu referire inclusiv la cei care l-au "trimis" în misiune.
După ce inculpatului A. i s-a confirmat telefonic faptul că J. este investigator sub acoperire autorizat, acesta a fost condus cu autoturismul poliției la sediul B.C.C.O. Constanța unde s-au prezentat și reprezentanții D.G.A. - Serviciul Județean Anticorupție Constanța, investigatorul fiind lăsat să plece abia în jurul orei 8:00.
Ofițerii de poliție A. și C. și agentul de poliție B. au întocmit, la data de 3 mai 2013, un proces-verbal de constatare, înregistrat în evidențele structurii de poliție anterior menționată sub nr. x din 5 martie 2013 în conținutul căruia au făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului referitoare la faptul că investigatorul i-a condus pe polițiști la camera nr. 14 a hotelului K. din Mamaia pentru a le preda 3 plicuri cu droguri, că suma de 2.700 RON a fost predată de bună voie de investigator și că în timpul percheziției domiciliare în camera de hotel acesta a devenit agresiv, motiv pentru care s-a trecut la folosirea forței pentru imobilizarea lui.
Totodată, s-a menționat în procesul-verbal amintit anterior, că nu s-a putut asigura prezența unui martor asistent datorită orei înaintate din noapte.
S-a reținut din analiza ansamblului probator administrat în cauză faptul că inculpații A., C., B. și D. au săvârșit în parte faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
În apărare, inculpații au înțeles să conteste comportamentul abuziv în privința modului de efectuare a percheziției domiciliare în camera nr. 14 a hotelului K. din stațiunea Mamaia, susținând, că investigatorul J. le-a dat acceptul să percheziționeze camera în care era cazat, fiind interesat să le ofere suma de 2.700 RON cu titlu de mită pentru a-și atinge obiectivul acțiunii pentru care fusese autorizat, că seiful făcând parte din mobilierul camerei era cuprins în acceptul inițial de percheziție a camerei și cum investigatorul nu era o persoană față de care se desfășura un act procedural nu se poate vorbi de o vătămare a intereselor legale ale acestuia.
În consecință, inculpații A., C. și B. au solicitat achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. teza I, în sensul că faptele nu sunt prevăzute de legea penală.
Instanța a reținut că apărarea celor trei inculpați nu poate fi primită întrucât este contrazisă de probele administrate în cauză.
Astfel, din declarațiile investigatorului sub acoperire J., coroborate cu declarațiile inculpaților A. și C. rezultă, că cei doi inculpați, după abordarea lui W., au efectuat un control corporal asupra investigatorului în urma căruia au ridicat de la acesta două telefoane mobile, un mănunchi de chei și un portofel în care erau sumele de 736 RON și 100 euro. În condițiile date inculpații V. și W. l-au întrebat pe investigatorul J. dacă mai are droguri sau bani proveniți din vânzarea acestora, iar răspunsul a fost în sensul că mai are în camera 14 a hotelului "K." unde este cazat și este de acord să le predea. Nicio clipă inculpații nu i-au cerut investigatorului să le permită percheziționarea camerei fără mandat. În aceeași ordine de idei, s-a reținut că toate cheile găsite asupra investigatorului au rămas la inculpatul W., acesta fiind acela care a deschis ușa camerei, după care investigatorul J. a intrat primul urmat de inculpații W. și V.
Investigatorul J. a deschis sertarul unei comode și de acolo a scos suma de 2.700 RON despre care a declarat că parte provine din vânzarea de droguri și parte sunt bani personali iar despre droguri a afirmat că nu mai deține nicio cantitate.
Totodată, s-a reținut că înregistrarea audio-video realizată în camera de hotel relevă faptul că inculpații V. și W. au început să scotocească în cameră, în baie, în coșul de gunoi după droguri fără a găsi ceea ce căutau.
În ceea ce privește deschiderea seifului din camera de hotel relevant este dialogul transcris la filele x din vol. 1 d.u.p. care confirmă faptul că nu a existat acordul prealabil al investigatorului, acesta precizând că nu l-a folosit și nu are parola de acces. Or, la momentul efectuării percheziției domiciliare din camera de hotel nr. 14 inculpații desfășurau procedurile pentru constatarea unei infracțiuni flagrante de trafic de droguri și aveau obligația legală de a respecta întocmai atribuțiile de serviciu, independent de calitatea persoanei cercetată. În aceeași ordine de idei, s-a mai reținut că atâta timp cât investigatorul J. era autorizat să acționeze potrivit legii sub acoperire el era protejat de orice abuzuri sau ilegalități pe perioada desfășurării activităților ordonate, trebuind să i se respecte dreptul la inviolabilitatea domiciliului.
Conform prevederilor art. 31 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002, republicată, în situația săvârșirii unei infracțiuni sau al urmăririi unor infractori polițiștii au dreptul să intre în incinta locuințelor însă cu respectarea dispozițiilor legale, iar în alin. (2) al aceluiași articol de lege se precizează că, în exercitarea drepturilor conferite de lege, polițistul are obligația să respecte întocmai drepturile și libertățile fundamentale ale omului "prevăzute de lege și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului". Mai mult, în alin. (3) al art. 32 din Legea nr. 218/23 aprilie 2002 republicată, se stipulează că, în activitatea de culegere, verificare și valorificare a datelor și informațiilor, polițiștilor le este interzis să lezeze în vreun fel sau să îngrădească în mod ilegal drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, viața privată, onorarea sau reputația acestora.
Prin urmare, față de toate aceste argumente, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 396 alin. (2) C. proc. pen., în sensul, că faptele inculpaților A., C. și B. de a efectua în noaptea de 02/03 mai 2013 o percheziție domiciliară în camera nr. 14 a hotelului "K." din stațiunea Mamaia, în care era cazat, investigatorul sub acoperire J., fără acceptul acestuia în prealabil și fără mandat legal de percheziție, vătămând drepturile persoanei cercetate, prin încălcarea unui drept fundamental, întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și a fost săvârșită de aceștia, sens în care se impune condamnarea lor, contrar susținerilor apărării.
Referitor la acțiunile desfășurate de inculpații A., C. și B., în noaptea de 02/03 mai 2013, în camera nr. 14 a hotelului K. din stațiunea Mamaia, unde era cazat investigatorul sub acoperire J., cercetat pentru o infracțiune flagrantă de trafic de droguri, s-a reținut că, probele administrate fac dovada certă că s-a întocmit procesul-verbal de constatare înregistrat în evidențele B.C.C.O. Constanța sub nr. x din 5 mai 2013, semnat de cei trei inculpați menționați anterior, în care s-a menționat în mod nereal că investigatorul J. i-ar fi invitat pe inculpați în camera de hotel, că suma de 2.700 RON a fost predată voluntar, omițând a descrierea acțiunilor de deschidere a seifului din dotarea camerei, precum și a se descrie activitățile de scotocire prin mobilierul camerei, baie și coșul de gunoi specifice percheziției domiciliare, afirmându-se, nereal, că a existat acordul prealabil al investigatorului pentru respectivele acțiuni, că investigatorul J. a devenit agresiv, ceea ce a făcut necesară întrebuințarea forței pentru imobilizarea lui și că datorită orei înaintate din noapte nu s-a putut asigura prezența unui martor asistent, deși, în realitate, nu s-a făcut niciun demers în acest sens, iar locul era intens circulat.
În baza probatoriului administrat s-a reținut că nici înainte de deplasarea inculpaților V. și W. împreună cu investigatorul sub acoperire J. la hotelul K., nici după pătrunderea celor trei în camera nr. 14, unde era cazat investigatorul, nu s-a solicitat acordul acestuia din urmă pentru o percheziție domiciliară, relevante fiind înregistrarea audio-video de la hotel, imaginile de pe camerele de luat vederi ale hotelului K., coroborate cu declarațiile inculpaților V. și W. și cele ale investigatorului J. în care nu se face nicio referire la acordul pentru percheziția camerei fără mandat legal.
Astfel, dialogul purtat între inculpații C., B. și A. și investigatorul J. redat la dosar evidențiază, că investigatorul nu a umblat la seiful din cameră și că inculpații insistă să fie deschis fără niciun acord prealabil.
Aceleași convorbiri dintre inculpații V., W. și B. cu investigatorul sub acoperire J. contrazic afirmațiile din Procesul-verbal de constatare nr. x din 5 mai 2013 privind faptul că investigatorul J. ar fi devenit violent, fiind necesară forța pentru imobilizarea lui, în discuțiile celor patru investigatorul insistând doar să fie lăsat în pace și să poată pleca pentru că nu va mai veni niciodată acolo.
Împrejurarea că în realitate inculpații nu au făcut niciun demers pentru a asigura prezența unui martor asistent la întocmirea procesului-verbal de constatare este probată de următoarea convorbire în mediul ambiental dintre inculpații W. și V.:
"C.: Acuma trebuie să-i fac formularea aia de ... oră înaintată și ..., nu s-a putut asigura prezența unui martor asistent. Asta trebuie să scriu, nu?" A.:
"Bine, oră înaintată și faptul că erau zece mii de oameni.", C.:
"Sunt drogați, mă."(...); C.:" Da, mă, scriu că nu era niciun recepționer!".
În dovedirea împrejurării că mențiunea din procesul-verbal referitoare la faptul că nu era niciun recepționer este falsă, s-a reținut ca fiind relevantă declarația martorului T. care a arăta că, în noaptea de 02/03 mai 2013 era de serviciu la hotelul K. din stațiunea Mamaia, în calitate de recepționer, că inculpatul W., fără a-și declina calitatea de polițist, i-a cerut să deschidă seiful din camera nr. 14, ceea ce a făcut, după ce a cerut parola de la directorul Q. și că a refuzat să pună la dispoziție inculpatului W. fișa cu datele persoanelor cazate în camera nr. 14 iar, la plecarea inculpaților și investigatorului, cheile de la cameră nu au fost lăsate la recepție.
La rândul său martorul Q., director al hotelului K. din stațiunea Mamaia, a declarat că recepționerul T. l-a trezit pentru a-i cere parola de la seiful din camera nr. 14 și pentru că nu a găsit-o la acel moment i-a dat cheile seifului respectiv.
Raportat la aceste elemente probatorii, instanța de fond a apreciat că faptele inculpaților A., B. și C. de a face mențiuni nereale în procesul-verbal de constatare nr. x din 5 mai 2013, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de fals intelectual, prev. și ped. de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969, a fost săvârșită de inculpați A., B. și C., astfel că, se impune tragere la răspundere penală a celor trei acuzați.
S-a reținut că, declarațiile inculpaților A., B. și C. coroborate cu înregistrările convorbirilor purtate de aceștia cu investigatorul sub acoperire J., cu aspectele relatate de inculpați în legătură cu lipsa bagajelor ceea ce le-a creat convingerea că respectiva cameră nu părea a fi locuită, fac dovada că inculpații au avut la acel moment suspiciunea că J. ar putea fi polițist ce lucrează sub acoperire. În sensul respectivei bănuieli este relevantă convorbirea din 2/3 mai 2013 purtată în camera nr. 14 a hotelului K..
"A.: Băi, taci mă. Că bă, nu știu, eu te cunosc, nu cumva ești gabor, mă?
J.: Cine?
A.: Tu (...).
J.: Hai mă șefule, terminați, mă iei cu de-astea la mișto?
(...).
A.: Băi, taci mă din gură ... mânca-ți-aș ... (...).
Stai să vedem ce e cu tine, că ești cam dubios . . . . . . . . . .
C.: Nu prea îmi place (...). Nu știu de ce am un feeling ... ( ...).
B.: Și tu cu ce te ocupi, mă?
J.: Cu nimic (...).
A.: Păi și din ce trăiești mă?
B.: Din ce trăiești? (...). Lucrezi cumva la stat? (...). Adică ești bugetar?"
Prin urmare, bănuiala că J. ar putea fi polițist ce lucrează sub acoperire, ar fi trebuit în aprecierea instanței de fond să-i determine pe inculpații A., B., C. și D. să respecte întocmai procedurile legale privind constatarea infracțiunii flagrante de trafic de droguri, însă, dimpotrivă, inculpații au început să exercite concertat asupra investigatorului sub acoperire multiple acte de violență, amenințare cu moartea și umilire, în scopul evident ca acesta din urmă să deconspire apartenența sa la o structură specializată a poliției Române și persoanele care i-au autorizat activitatea prin care li se verifica probitatea profesională.
În continuare investigatorul J. a fost condus de către inculpații C. și B. în parcarea clubului "L." din stațiunea Mamaia, unde erau parcate autoturismele de serviciu ale B.C.C.O. Constanța și se mai aflau și alți polițiști între care G., D., O., M., F. și N., șeful Serviciului Antidrog.
După ce inculpatul A. le-a relatat celorlalți polițiști că investigatorul J. a încercat să ofere droguri inculpatului C. și apoi să le ofere mită suma de 2.700 RON, pentru a fi lăsat să plece fără a i se întocmi actele de constatare a infracțiunii flagrante de trafic de droguri, inculpatul D. i-a adus la cunoștință lui J. faptul i se vor întocmi două dosare penale, unul pentru trafic de droguri și altul pentru dare de mită, moment în care acesta a început să se lamenteze și să ceara să fie lăsat să plece.
Între timp, inculpatul A. a observat că în parcare a oprit o mașină de teren marca x al cărui șofer își confecționa o țigară artizanală cu droguri, iar la intervenția inculpatului V., șoferul respectiv a aruncat țigara și a încercat să fugă.
În condițiile menționate inculpatul V. i-a alertat pe ceilalți polițiști care au intervenit și ei, moment în care lângă J. a rămas numai inculpatul D.
Inculpatul A. a revenit la locul unde se afla J. și i-a cerut inculpatului D. să-l încătușeze, pentru ca să nu încerce să fugă și astfel să se sustragă cercetărilor penale, inculpatul D. conformându-se.
Inculpații C. și B. au revenit de la autoturismul x, primul s-a așezat în față lângă locul șoferului iar al doilea l-a introdus pe Y. pe bancheta din spate a autoturismului de serviciu cu nr. de înmatriculare x, fără a-i scoate cătușele, după care s-a așezat și el lângă J.
Inculpatul C. a început să scrie un proces-verbal și i-a cerut lui J. să precizeze datele de stare civilă, câte droguri a adus cu el și câți bani a obținut din vânzarea acestora. Totodată, a început să cerceteze cele două telefoane mobile ridicate de la J., ocazie cu care a constatat că acestea conțin numere de telefon specifice Ministerului Afacerilor Interne și că unele numere erau similare, aspecte ce evidențiau nerealitatea susținerilor lui J. privind faptul că l-a cunoscut pe proprietarul telefonului mobil care nu îi aparținea pe drumul spre Constanța, precum și faptul că nu are calitatea de investigator sub acoperire autorizat de o structură specializată a poliției.
Referitor la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. (2) C. pen. 1969 instanța de fond a reținut că, deși în actul de sesizare se face referire la încătușarea nejustificată a lui J. și prelungirea fără temei a procedurii de investigare a infracțiunii flagrante de trafic de droguri, în condițiile în care scopul real urmărit de inculpați era altul, respectiv deconspirarea calității de investigator sub acoperire a lui J., probele administrate dovedesc contrariul.
Astfel, din declarațiile inculpaților A., B., C. și D. coroborate cu declarațiile martorilor J., M. și P. rezultă că că încătușarea lui J. a fost justificată, pe de o parte, de insistențele acestuia de a fi lăsat să plece fără întocmirea actelor de constatare a infracțiunii de trafic de droguri iar, pe de altă parte, de faptul că polițiștii investigatori fuseseră solicitați să intervină la constatarea unei alte infracțiuni de consum și trafic de droguri, acesta rămânând în supravegherea numai a inculpatului D. și mai apoi și a lui A.
Din perspectiva duratei operațiunii de încătușare a martorului J. s-a reținut, că aceasta nu a fost excesivă, în condițiile în care după revenirea inculpaților A., B. și C. de la cealaltă investigație, inculpatul D., la solicitarea inculpatului V., i-a scos cătușele pentru a putea scrie declarația.
Conform depoziției martorului P., durata anchetei față de martorul J. a fost de aproximativ 20 minute. Chiar dacă martorul P. a perceput numai o parte a investigației ce se desfășura față de investigatorul J., durata respectivei investigații incluzând și percheziția de la camera de hotel, precum și întocmirea actelor de constatare, inclusiv declarația persoanei cercetate, s-a apreciat că nu se poate susține că s-a depășit termenul necesar constatării în flagrant a infracțiunii de trafic de droguri, cu atât mai mult cu cât răspunsurile date de investigatorul J. în legătura cu sursa de aprovizionare cu droguri, cantitatea deținută și suma obținută din vânzarea drogurilor erau confuze și contradictorii, impunându-se clarificarea aspectelor controversate, ceea ce evident necesita un timp mai îndelungat.
Totodată, s-a mai reținut că deși, în paralel, investigațiile inculpaților au avut drept scop și deconspirarea calității de investigator sub acoperire a lui J., nu există probe care să confirme cu certitudine că ancheta s-a prelungit excesiv și exclusiv din acest motiv și nici că inculpații ar fi acționat cu intenția, fie și indirectă, de a-l lipsi pe cel anchetat de libertate în mod ilegal, prin urmare, nu poate fi angajată răspunderea penală a inculpaților A., B., C. și D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. (2) C. pen. 1969 și respectiv de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal față de inculpatul D.
Din analiza ansamblului probator administrat în cauză și cu precădere a declarațiilor investigatorului J., a înregistrărilor video și audio ale inculpaților din mediul ambiental coroborate cu declarațiile martorilor N., F., M., R. și O. dar și cu declarațiile inculpaților de la urmărirea penală și de la instanță, s-a reținut că în continuare și în paralel cu ancheta pentru constatarea infracțiunii flagrante de trafic de droguri față de investigatorul J., inculpații A., B., C. și D. au declanșat o acțiune susținută de supunere a martorului menționat la repetate și puternice suferințe fizice și psihice în scopul obținerii de la acesta a mărturisirii că este investigator sub acoperire autorizat legal, dar și pentru a-l pedepsi pentru încercarea acestuia de a le fi testat probitatea profesională. Astfel, în timp ce i se lua declarație despre drogurile deținute și vândute investigatorului J. i s-a cerut să explice de ce are în agenda telefoanelor mobile ridicate de la el numere de telefon specifice serviciilor specializate al Ministerului Afacerilor Interne și cum acesta nega orice legătură cu astfel de servicii, inculpații au început să-l lovească, preponderent în zona capului cu pumnii și să-i adreseze amenințări inclusiv cu privire la familie și la adresa organelor care l-au autorizat ca și investigator sub acoperire.
S-au reținut ca fiind relevante în privința violențelor și amenințărilor inculpaților față de investigatorul J. pentru ca acesta să mărturisească că era în misiune aprobată de organele în drept, înregistrările din mediul ambiental din data de 3 mai 2013, coroborate cu declarațiile martorilor N., R., G., F. și P., cu declarațiile investigatorului și recunoașterea vocilor inculpaților din înregistrările audio de către colegii lor care participau la evenimentele din noaptea de 2/3 mai 2013, precum și cu declarațiile inculpaților, atât de la urmărirea penală cât și de la instanță (convorbirea dintre inculpați și investigatorul J. de la momentul 54.14 al înregistrării ambientale,.
Scopul urmărit de inculpați, anume acela ca investigatorul J. să mărturisească faptul că se află în misiune autorizată de o structură specializată a poliției, rezultă cu evidență și din conținutul convorbirii aflată la dosar. Astfel, inculpații B. și Z. îl întreabă în mod direct pe investigator cine l-a trimis, dacă a fost trimis să ofere banii polițiștilor de la AA. și chiar îl amenință cu exercitarea violențelor fizice "(...) Îți rup genunchii