ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2989/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2989/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

contestației în anulare de față;

În baza

actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

La data de 30 aprilie 2013,

invocând cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) și urm. C. proc. pen.,

contestatorii D.M., și D.C.S., au formulat contestație în anulare împotriva

deciziei nr. 1446 din 26 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, ca instanță de recurs, în Dosarul nr. 588/99/2008. Totodată, în

temeiul art. 390 C. proc. pen. s-a solicitat suspendarea executării deciziei

susmenționate.

Prin decizia

penală mai sus menționată au fost admise recursurile declarate de inculpații Z.C.,

S.P. și B.E. împotriva deciziei penale nr. 133 din 18 septembrie 2012 a Curții

de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

A fost casată

în parte decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 166 din 22

martie 2011 a Tribunalului lași și în rejudecare:

descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată

inculpatului Z.C., în pedepsele componente de 2 ani închisoare, 4 ani

închisoare, o lună închisoare și două luni închisoare pe care le repune în

individualitatea lor.

A fost

înlăturat sporul de 6 luni închisoare.

A fost redusă

pedeapsa aplicată inculpatului Z.C. pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3),

alin. (4) și alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74

alin. (1) lit. a) și lit. c), art. 76 alin. (2) C. pen., de la 4 ani închisoare

la 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c), dreptul de a fi asociat,

administrator precum și dreptul de a ocupa vreo altă funcție de conducere la

societăți comerciale, C. pen.

În baza

dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite

pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, menționate mai sus, și s-a

dispus ca inculpatul Z.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b) și lit. c), dreptul de a fi asociat, administrator precum și

dreptul de a ocupa vreo altă funcție de conducere la societăți comerciale, C.

pen.

Pe durata și

în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.

c), dreptul de a fi asociat, administrator precum și dreptul de a ocupa vreo

altă funcție de conducere la societăți comerciale, C. pen.

descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni aplicată inculpatului B.E.

în pedepsele componente de 2 ani închisoare, 4 ani închisoare.

A fost

înlăturat sporul de 6 luni închisoare.

A fost redusă

pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,

prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4)

și alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1)

lit. a) și lit. c), art. 76 alin. (2) C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani

și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c), dreptul de a fi asociat, administrator

precum și dreptul de a ocupa vreo altă funcție de conducere la societăți

comerciale, C. pen.

În baza

dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite

pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, menționate mai sus, și s-a

dispus ca inculpatul B.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b) și lit. c), dreptul de a fi asociat, administrator precum și dreptul

de a ocupa vreo altă funcție de conducere la societăți comerciale, C. pen.

Pe durata și

în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.

c), dreptul de a fi asociat, administrator precum și dreptul de a ocupa vreo

altă funcție de conducere la societăți comerciale, C. pen.

În baza art.

86

1

C. pen. și art. 86

2

C. pen. s-a dispus suspendarea

sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului S.P. pe un termen de

încercare de 8 ani calculat de la data rămânerii definitive a sentinței nr.

2178 din 5 noiembrie 2007 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin

neapelare prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicată.

În temeiul

art. 86

3

C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare

inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se

prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

lași, ca organ desemnat de instanță pentru supravegherea sa;

- să anunțe,

în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență, precum

și modalitățile de petrecere a timpului liber;

- să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă.

În temeiul

art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.

86

4

C. pen.

În baza art.

71 alin. (5) s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată

inculpatului, pe perioada termenului de încercare.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Au fost

respinse, ca nefondate,recursurile declarate de inculpații M.A., B.I.N., D.M., A.R.,

D.C.S., C.D., B.V., B.M. și S.I. împotriva aceleiași decizii.

A fost dedus

din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.I.N., durata reținerii și

arestării preventive de la 22 martie 2006 la 18 mai 2006 și de la 22 martie

2011 la 26 aprilie 2013.

În motivarea căii

extraordinare de atac exercitate, contestatorii au invocat faptul că la termenul

la care s-a judecat cauza în recurs, procedura de citare cu partea civilă SC

D.G.M. SRL lași nu a fost legal îndeplinită, întrucât aceasta a fost citată, în

mod greșit la sediul social anterior și prin afișare la sediul consiliului local

în a cărei rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea, dar niciodată la sediul social

actual; s-a apreciat că citarea părții civile prin afișare la sediul consiliului

local „nu a fost de natură a acoperi lipsa de procedură”.

Un al doilea motiv

de contestație în anulare l-a reprezentat faptul că la termenul de judecată a cauzei

în apel din data de 21 august 2012, completul de judecată a fost format cu participarea

judecătorului fondului, fapt de natură „a duce la anularea în integralitate a judecării

apelului”, fiind afectat atât dreptul la un proces echitabil, cât și dreptul la

ui apel efectiv.

Pentru toate aceste

motive s-a invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile

art. 386 lit. a) C. proc. pen.

Cu ocazia judecării

admisibilității în principiu, apărătorul ales al contestatorilor, doamna avocat

L.C. nu a solicitat să se ia act de cererea de renunțarea la cererea de contestație

formulată de contestatorul D.C.S., astfel încât, Înalta Curte va proceda și la judecarea

admisibilității în principiu a cererii de contestație formulată de acest contestator.

Contestația în

anulare formulată de contestatorii D.M. și D.C.S. este inadmisibilă pentru următoarele

considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație

în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura

de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a

fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța

de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre

cele prevăzute de art. 10 lit. f)-lit. i

1

), cu privire la care existau

probe în dosar;

d) când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent

nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Contestația în

anulare este mijlocul procesual prin care, în anumite cazuri prevăzute de lege,

se poate cere unei instanțe care a pronunțat o hotărâre definitivă să rejudece cauza

penală și să revină în total sau în parte asupra soluțiilor date acesteia.

Contestația în

anulare este, așadar, o cale de atac îndreptată contra unei hotărâri definitive,

deci o cale de atac extraordinară, care nu devine folosibilă decât atunci când o

cauză penală a fost definitiv judecată.

Contestația în

anulare, ca orice cale de atac, provoacă o amplificare în desfășurarea procesului

penal, dincolo de limita ordinară a acestui proces, dar în vederea readucerii lui

înlăuntrul acestei limite prin eventuala rejudecare a cauzei penale.

Contestația în

anulare se adresează instanței care a pronunțat hotărârea definitivă pentru a provoca

un autocontrol judecătoresc, care poate duce la o rejudecare a cauzei de către aceeași

instanță, așa încât, contestația în anulare are caracterul de cale de atac de retractare.

Potrivit dispozițiilor

art. 386 C. proc. pen. contestația în anulare împotriva hotărârilor penale definitive

poate fi făcută numai în cazurile anume prevăzute în aceste dispoziții. Condiția

comună tuturor cazurilor de contestație este ca hotărârea atacată să fie definitivă.

În cadrul procedurii

de soluționare a contestației în anulare, instanța este obligată, potrivit art.

391 C. proc. pen. să examineze mai întâi admisibilitatea în principiu a cererii

de contestație, întemeiată pe vreunul din cazurile prevăzute în art. 386 lit.

a)-lit. c) și lit. e) C. proc. pen., ocazie cu care constată dacă cererea de contestație,

este făcută în termenul prevăzut de art. 388 C. proc. pen., clacă motivul pe care

se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și

dacă în sprijinul contestației s-au depus ori au fost invocate dovezi care sunt

la dosar.

Înalta Curte constată

că, deși contestația în anulare a fost introdusă de contestatorii D.M. și D.C.S.

în termenul prevăzut de art. 388 alin. (1) C. proc. pen., motivul de contestație

invocat este însă neîntemeiat.

Conform art. 386

lit. a) C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație

în anulare „când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat

cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii”.

Raportând acest

caz de contestație în anulare la dispozițiile din Titlul V, Capitolul II privitor

la citarea și comunicarea actelor procedurale, art. 175-art. 184 C. proc. pen.,

cu referire la art. 197, art. 6 și art. 289 din același cod, se constată că participarea

părților la judecata în primă instanță sau în căile de atac constituie un drept

procesual derivat direct din dreptul la apărare și este garantată, printre altele,

și de principiul contradictorialității procesului penal.

Drept urmare,

când nu s-au respectat dispozițiile legale privind asigurarea participării părților

la judecată, intervine o nulitate relativă care, dacă privește judecarea în recurs

a cauzei penale, poate atrage anularea hotărârii definitive.

Însă, nulitatea

relativă decurgând din neîndeplinirea procedurii de citare operează exclusiv în

interesul părții în raport de care iudecata s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor

art. 291 alin. (1) C. proc. pen. și, drept urmare, acesteia i s-a adus o vătămare

ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului procesual.

Rezultă deci că

acest caz de contestație în anulare [art. 386 lit. a) C. proc. pen.] poate fi invocat

exclusiv de partea care a fost lipsă la judecată, din motivul mai sus arătat.

Înalta Curte constată

că D.M. și D.C.S. au invocat în contestația în anulare formulată, neîndeplinirea

procedurii de citare cu partea civilă SC D.G.M. SRL lași și nu propria citare nelegală,

la judecarea în recurs a cauzei penale.

Totodată,

Înalta Curte constată că cealaltă critică formulată de contestatori (privind faptul

că la termenul de judecată a cauzei în apel din data de 21 august 2012, completul

de judecată a fost format cu participarea judecătorului fondului) nu se încadrează

în nici unul din cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel încât nu este

îndeplinită una din cerințele de a căror întrunire cumulativă este condiționată

admiterea în principiu a contestației în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C.

proc. pen.

Față de cele menționate

mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 391 alin. (2) C. proc.

pen. va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorii

D.M. și D.C.S., în raport de împrejurarea că aceștia au invocat nelegala îndeplinire

a procedurii de citare a altei părți și nu propria lipsă de procedură.

Totodată, în baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligați la plata sumei de

câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorii D.M. și D.C.S. împotriva deciziei

penale nr. 1446 din 26 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

în Dosarul nr. 588/99/2008.

Obligă contestatorii

la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 3 octombrie 2013.