ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2989/2013

Asupra contestației în anulare de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: La data de 30 aprilie 2013, invocând cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) și urm. C. proc. pen., contestatorii D.M., și D.C.S., au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1446 din 26 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, în Dosarul nr. 588/99/2008. Totodată, în temeiul art. 390 C. proc. pen. s-a solicitat suspendarea executării deciziei susmenționate. Prin decizia penală mai sus menționată au fost admise recursurile declarate de inculpații Z.C., S.P. și B.E. împotriva deciziei penale nr. 133 din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

A fost casată în parte decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 166 din 22 martie 2011 a Tribunalului lași și în rejudecare: 1. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului Z.C., în pedepsele componente de 2 ani închisoare, 4 ani închisoare, o lună închisoare și două luni închisoare pe care le repune în individualitatea lor. A fost înlăturat sporul de 6 luni închisoare. A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului Z.C.

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) și alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și lit. c), art. 76 alin. (2) C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c), dreptul de a fi asociat, administrator precum și dreptul de a ocupa vreo altă funcție de conducere la societăți comerciale, C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, menționate mai sus, și s-a dispus ca inculpatul Z.C.

să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c), dreptul de a fi asociat, administrator precum și dreptul de a ocupa vreo altă funcție de conducere la societăți comerciale, C. pen. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c), dreptul de a fi asociat, administrator precum și dreptul de a ocupa vreo altă funcție de conducere la societăți comerciale, C. pen. 2. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni aplicată inculpatului B.E. în pedepsele componente de 2 ani închisoare, 4 ani închisoare.

A fost înlăturat sporul de 6 luni închisoare. A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) și alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și lit. c), art. 76 alin. (2) C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c), dreptul de a fi asociat, administrator precum și dreptul de a ocupa vreo altă funcție de conducere la societăți comerciale, C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, menționate mai sus, și s-a dispus ca inculpatul B.E.

să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c), dreptul de a fi asociat, administrator precum și dreptul de a ocupa vreo altă funcție de conducere la societăți comerciale, C. pen. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c), dreptul de a fi asociat, administrator precum și dreptul de a ocupa vreo altă funcție de conducere la societăți comerciale, C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. și art. 86 2 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului S.P.

pe un termen de încercare de 8 ani calculat de la data rămânerii definitive a sentinței nr. 2178 din 5 noiembrie 2007 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin neapelare prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată. În temeiul art. 86 3 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași, ca organ desemnat de instanță pentru supravegherea sa; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență, precum și modalitățile de petrecere a timpului liber; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe perioada termenului de încercare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor. Au fost respinse, ca nefondate,recursurile declarate de inculpații M.A., B.I.N., D.M., A.R., D.C.S., C.D., B.V., B.M. și S.I. împotriva aceleiași decizii. A fost dedus din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.I.N., durata reținerii și arestării preventive de la 22 martie 2006 la 18 mai 2006 și de la 22 martie 2011 la 26 aprilie 2013. În motivarea căii extraordinare de atac exercitate, contestatorii au invocat faptul că la termenul la care s-a judecat cauza în recurs, procedura de citare cu partea civilă SC D.G.M.

SRL lași nu a fost legal îndeplinită, întrucât aceasta a fost citată, în mod greșit la sediul social anterior și prin afișare la sediul consiliului local în a cărei rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea, dar niciodată la sediul social actual; s-a apreciat că citarea părții civile prin afișare la sediul consiliului local „nu a fost de natură a acoperi lipsa de procedură”. Un al doilea motiv de contestație în anulare l-a reprezentat faptul că la termenul de judecată a cauzei în apel din data de 21 august 2012, completul de judecată a fost format cu participarea judecătorului fondului, fapt de natură „a duce la anularea în integralitate a judecării apelului”, fiind afectat atât dreptul la un proces echitabil, cât și dreptul la ui apel efectiv.

Pentru toate aceste motive s-a invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. Cu ocazia judecării admisibilității în principiu, apărătorul ales al contestatorilor, doamna avocat L.C. nu a solicitat să se ia act de cererea de renunțarea la cererea de contestație formulată de contestatorul D.C.S., astfel încât, Înalta Curte va proceda și la judecarea admisibilității în principiu a cererii de contestație formulată de acest contestator. Contestația în anulare formulată de contestatorii D.M. și D.C.S. este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 10 lit. f)-lit. i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen. Contestația în anulare este mijlocul procesual prin care, în anumite cazuri prevăzute de lege, se poate cere unei instanțe care a pronunțat o hotărâre definitivă să rejudece cauza penală și să revină în total sau în parte asupra soluțiilor date acesteia. Contestația în anulare este, așadar, o cale de atac îndreptată contra unei hotărâri definitive, deci o cale de atac extraordinară, care nu devine folosibilă decât atunci când o cauză penală a fost definitiv judecată. Contestația în anulare, ca orice cale de atac, provoacă o amplificare în desfășurarea procesului penal, dincolo de limita ordinară a acestui proces, dar în vederea readucerii lui înlăuntrul acestei limite prin eventuala rejudecare a cauzei penale.

Contestația în anulare se adresează instanței care a pronunțat hotărârea definitivă pentru a provoca un autocontrol judecătoresc, care poate duce la o rejudecare a cauzei de către aceeași instanță, așa încât, contestația în anulare are caracterul de cale de atac de retractare. Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. contestația în anulare împotriva hotărârilor penale definitive poate fi făcută numai în cazurile anume prevăzute în aceste dispoziții. Condiția comună tuturor cazurilor de contestație este ca hotărârea atacată să fie definitivă. În cadrul procedurii de soluționare a contestației în anulare, instanța este obligată, potrivit art. 391 C. proc. pen. să examineze mai întâi admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, întemeiată pe vreunul din cazurile prevăzute în art. 386 lit. a)-lit.

c) și lit. e) C. proc. pen., ocazie cu care constată dacă cererea de contestație, este făcută în termenul prevăzut de art. 388 C. proc. pen., clacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori au fost invocate dovezi care sunt la dosar. Înalta Curte constată că, deși contestația în anulare a fost introdusă de contestatorii D.M. și D.C.S. în termenul prevăzut de art. 388 alin. (1) C. proc. pen., motivul de contestație invocat este însă neîntemeiat. Conform art. 386 lit. a) C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare „când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii”.

Raportând acest caz de contestație în anulare la dispozițiile din Titlul V, Capitolul II privitor la citarea și comunicarea actelor procedurale, art. 175-art. 184 C. proc. pen., cu referire la art. 197, art. 6 și art. 289 din același cod, se constată că participarea părților la judecata în primă instanță sau în căile de atac constituie un drept procesual derivat direct din dreptul la apărare și este garantată, printre altele, și de principiul contradictorialității procesului penal. Drept urmare, când nu s-au respectat dispozițiile legale privind asigurarea participării părților la judecată, intervine o nulitate relativă care, dacă privește judecarea în recurs a cauzei penale, poate atrage anularea hotărârii definitive.

Însă, nulitatea relativă decurgând din neîndeplinirea procedurii de citare operează exclusiv în interesul părții în raport de care iudecata s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor art. 291 alin. (1) C. proc. pen. și, drept urmare, acesteia i s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului procesual. Rezultă deci că acest caz de contestație în anulare [art. 386 lit. a) C. proc. pen.] poate fi invocat exclusiv de partea care a fost lipsă la judecată, din motivul mai sus arătat. Înalta Curte constată că D.M. și D.C.S. au invocat în contestația în anulare formulată, neîndeplinirea procedurii de citare cu partea civilă SC D.G.M. SRL lași și nu propria citare nelegală, la judecarea în recurs a cauzei penale.

Totodată, Înalta Curte constată că cealaltă critică formulată de contestatori (privind faptul că la termenul de judecată a cauzei în apel din data de 21 august 2012, completul de judecată a fost format cu participarea judecătorului fondului) nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel încât nu este îndeplinită una din cerințele de a căror întrunire cumulativă este condiționată admiterea în principiu a contestației în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen. Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 391 alin. (2) C. proc. pen. va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorii D.M.

și D.C.S., în raport de împrejurarea că aceștia au invocat nelegala îndeplinire a procedurii de citare a altei părți și nu propria lipsă de procedură. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii D.M. și D.C.S. împotriva deciziei penale nr. 1446 din 26 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 588/99/2008. Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 octombrie 2013.