ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1393/2013

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 161/ F din 05 mai 2011, Tribunalul Ialomița a hotărât următoarele: A respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații B.G., B.Ș. și Z.M. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.G., la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 Iit. a teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru infracțiunea de înșelăciune. În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 - 76 C. pen., a condamnat pe inculpații B.Ș.

și Z.M., la câte 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpaților B.G., B.Ș. și Z.M. pe durata executării pedepselor exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă R.I.B. S.A. București. în baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ., art. 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpații B.G., B.Ș. și Z.M. la plata sumei de 3.051.221,69 lei, despăgubiri civile plus dobânda aferentă până la achitarea debitului către partea civilă R.I.B.

S.A. București. În baza art. 163 C. proc. pen., a menținut sechestrul asigurător instituit asupra apartamentului compus din 2 camere și dependințe situat în Municipiul Slobozia, județul Ialomița, dobândit în anul 1994, proprietatea inculpatului B.G., și asupra apartamentului compus din 3 camere și dependințe, situat în Municipiul Slobozia, județul Ialomița, dobândit în anul 1994, proprietatea inculpatului B.Ș., sechestru instituit prin Ordonanța nr. 43/ P din 16 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial București - Biroul Teritorial Slobozia. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpații B.G., B.Ș. și Z.M., la câte 4.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Judecătorul fondului a reținut ca situație de fapt, în esență, că inculpatul B.G., în calitate de director al R.I.B. S.A. Sucursala Slobozia, în executarea aceleiași rezoluții infracționale, în înțelegere cu numitul T.P.C. și cu ajutorul nemijlocit al inculpaților B.Ș. și Z.M., cu prilejul încheierii Actului adițional la contractul din 27 iunie 2007 și Actului adițional la contractului din 27 iunie 2007 i-a indus în eroare pe membrii Comitetului de Conducere al R.I.B. - Sucursala Slobozia și Centralei R.I.B. S.A. prin prezentarea unor rapoarte de evaluare nereale și inserarea în documentațiile de credit a unor situații nereale, care, dacă ar fi fost cunoscute, nu ar fi determinat majorarea și respectiv acordarea plafoanelor de credit.

De asemenea, s-a reținut că inculpații B.Ș. și Z.M. în calitate de evaluatori C.E.C.C.A.R. (primul) și A.N.E.V.A.R. (al II-lea) în executarea aceleiași rezoluții infracționale și în scopul de a-I ajuta pe inculpatul B.G. în prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, au întocmit rapoarte de evaluare cuprinzând situații și date nereale inducând în eroare partea civilă R.I.B - S.A la încheierea contractelor de credit pentru SC E. SRL și SC P.L. SRL. În argumentarea soluției date, instanța de fond a avut în vedere următoarele: Potrivit Normei privind administrarea creditelor din 30 martie 2007 art. 3.2 la nivelul sucursalei R.I.B. S.A., Directorul sucursalei răspunde de întreaga activitate de administrarea creditelor și avea în subordine - ofițer bancar - seller - printre atribuțiile acestuia din urmă aflându-se și aceea de a verifica garanțiile imobiliare.

În conformitate cu Normele metodologice nr. 2/2006 privind creditarea persoanelor juridice operațiunile de aprobare, acordare și utilizare a creditelor au la bază „prudența bancară" ca principiu fundamental ce caracterizează întreaga activitate a băncii. În conformitate cu normele metodologice nr. 6/2006 privind evaluarea bunurilor mobile și imobile de natura activelor imobilizate corporale și necorporale activitatea de creditare trebuie să se bazeze în primul rând pe capacitatea clientului de a genera lichidități ca principala sursă de rambursare a creditului și de plată a dobânzii. Operațiunea de evaluare a bunurilor propuse drept garanție poate fi efectuate de a) evaluatorii băncii atestați A.N.E.V.A.R.; b) de instituții specializate, c) de către evaluatori din afara băncii.

În situația de la pct. b și c, rapoartele de evaluare vor fi verificate de evaluatorii băncii. Etape premergătoare întocmirii raportului de evaluare. Etapa I - solicitarea în scris formulată de ofițerul de credite referitoare la întocmirea raportului de evaluare pentru bunurile ce se doresc a fi evaluate. Etapa II - deplasarea la fața locului împreună cu ofițerul de credite, în scopul verificării existenței bunurilor solicitate, constatările stării acestora, cât și pentru determinarea elementelor necesare întocmirii raportului de evaluare. Etap de evaluarea propriu-zisă. Cap. 3 al acestor norme cuprind Procedura de lucru pentru evaluarea terenurilor : etapa I - verificarea documentelor ce se prezintă inițial de client pentru terenurile extravilane ca în speța dedusă judecății se vor solicita adeverința de la D.A.J.A.I.A.

din care să rezulte utilizarea și clasa de calitate a terenului evaluat; etapa 2 - inspecția la fața locului care va fi făcută de evaluatori numai în baza notei de avizare juridică emisă de consilierul juridic al sucursalei care solicită în scris întocmirea raportului de evaluare; .etapa 3 - calculul valorii terenului; etapa 4 - întocmirea raportului de evaluare. S-a reținut că, în cauza dedusă judecății, inculpatul B.G. nu a respectat minimul din normele mai sus amintite, inculpatul B.Ș. a încălcat codul etic și Regulamentul C.E.C.C.A.R. iar inculpatul Z.M. - Statutul și Codul deontologic A.N.E.V.A.R., conducând Ia inducerea în eroare a părții civile la acordarea creditelor. Analiza coroborată a declarațiilor inculpatului B.Ș., a martorului B.L.R., a concluziilor raportului de constatare întocmit de specialiștii din cadrul D.N.A.

și a raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul A.V. la cercetarea judecătorească, au condus tribunalul la concluzia că niciuna din dispozițiile normelor mai sus indicate nu au fost respectate. Referitor la Actul adițional din 04 iunie 2007 la Contractul de credit din 04 noiembrie 2004 s-a constatat că prin Actul adițional din 04 iunie 2007 s-au modificat prevederile art. 1 la Contractul de credit din 04 noiembrie 2004, stabilindu-se un plafon de credit la nivelul de 4.100.000 lei. Prin contractul de garanție imobiliară, autentificat din 26 iunie 2007, încheiat între N.V., în calitate de „garant fidejusor ipotecar" și SC R.I.B.B. SA, în calitate de creditor ipotecar, reprezentantă prin G.B.

- director și V.G. - contabil șef, s-a constituit o ipotecă de rang, asupra imobilului - teren extravilan cu S = 10.000 m.p., aparținând lui N.V., situat în comuna Limanu, parcela A - Lot 3. Obiectul contractului de garanție imobiliară l-a constituit garantarea obligației de rambursare a creditului în sumă de 4.100.000 lei, din care 1.025.000 lei inițial acordat și 3.075.000 lei suplimentar, acordat debitorului SC E. SRL Conform pct. 4, ultimul alineat de la pag. 8 din Propunerea de credit din 14 mai 2007, care a stat la baza Actului adițional din 04 iunie 2007: „Verificarea garanțiilor a fost efectuată de către d-nul B.G. -directorul sucursalei și B.L. - ofițer de credite". În realitate, conform declarațiilor date de B.G.

- directorul sucursalei și B.L. - ofițer de credite la sediul D.N.A. - Serviciul Teritorial București, Biroul Teritorial Slobozia, a rezultat că aceștia nu s-au deplasat pe teren pentru verificarea faptică a amplasamentului imobilului - teren extravilan cu S = 10.000 m.p., aparținând lui N.V., situa în comuna Limanu, parcela A - Lot 3. Obligația pe care reprezentanții R.I.B. S.A. - Sucursala Slobozia o aveau de a verifica faptic, la fața locului, garanția constituită în favoarea băncii nu a fost îndeplinită conform pct. 158 din Norma metodologică nr. 2/2006 privind creditarea persoanelor juridice, cu modificările și completările ulterioare, dacă verificarea faptică ar fi fost realizată era posibilă observarea amplasamentului real al terenului, care în realitate diferă de amplasamentul menționat în Raportul de evaluare din data de 11 mai 2007. Referitor la contractul de credit din 26.06,2007 cu SC P.L.

SRL s-a constatat că prin contractul de credit amintit, încheiat între R.I.B. S.A. - Sucursala Slobozia, reprezentată prin G.B. -director și V.G. - contabil șef, SC P.L. SRL, reprezentată legal prin T.A. - administrator și N.V., în calitate de garant ipotecar fidejusor, banca a acordat împrumutatului un plafon de credit la nivelul de 1.500.000 lei. Ulterior, prin Actul adițional din data de 03 iulie 2007, „părțile au convenit de comun acord ca la Contractul de împrumut pentru plafon de credit din 26 iunie 2007, completat cu prezentul, să intervină următoarele modificări: Prevederile art. 1 se modifică și va avea următorul conținut: 1. Banca acordă împrumutatului un plafon de credit la nivelul de 2.000.000 lei (două milioane lei), cu o rată a dobânzii curente de bază (Radcb) de 16 % pe an, la data încheierii prezentului act adițional". Conform pct. 4, pag.

3 din Propunerea de plafon de credit din 27 iunie 2007, privind clientul SC P.L. SRL: „în baza cererii din 26 iunie 2007, societatea solicită un plafon de credit de tip revolving în sumă de 2.000.000 lei pentru care va garanta cu un teren extravilan în suprafață de 30.000 mp, situat în com. Limanu, parcela A , proprietatea lui N.V., valoare de piață 5.706.000 lei, valoare justă admisă în garanție (80 %) 4.564.800 lei. Propunerea de plafon de credit din 27 iunie 2007, privind clientul SC P.L. SRL a fost întocmită de către P.C. și semnată de către : B.G. - director; G.V. - șef contabil și O.L. - ofițer administrare credit. Ca și în cazul Actului adițional din 04 iunie 2007, nici în vederea aprobării contractului de credit din 26 iunie 2007, reprezentanții băncii nu au verificat faptic, la fața locului garanția constituită în favoarea băncii și anume imobilul „Teren extravilan" cu S = 30.000 mp, aparținând lui N.V., situat în com.

Limanu, județul Constanța. Obligația verificării faptice a garanției nu a fost îndeplinită conform pct. 158 din Norma metodologică din 2006 privind creditarea persoanelor juridice, cu modificările și completările ulterioare, dacă verificarea faptică ar fi fost realizată era posibilă observarea amplasamentului real al terenului, care în realitate diferea de amplasamentul menționat în Raportul de evaluare din data de iunie 2007. Referitor la Actul adițional din din 04 iunie 2007 la Contractul de credit nr. 40 din 04 noiembrie 2004 s-a reținut că pentru acordarea majorării creditului în valoare de 3.075.000 lei, banca a constituit garanții la valoarea justă de 5.273.194 lei, din care imobilul - teren extravilan cu S = 10.000 mp, aparținând lui N.V., situat în com.

Limanu, parcela A - Lot 3 ; 839 a fost admis și acceptat ca garanție la valoarea justă de 3.175.040 lei, adică 60,2 %. În cazul unei evaluări reale a terenului (la valoarea reală de piață în sumă de 142.988 lei], garanțiile nu ar mai fi fost acoperite și în consecință SC E. SRL nu ar mai fi putut beneficia de majorarea de plafon în sumă de 3.075.000 lei. Constituirea și acceptarea unei garanții supraevaluate ar fi putut fi evitată dacă funcționarii bancari și-ar fi îndeplinit obligațiile de a verifica la fața locului amplasamentul imobilul - teren extravilan cu S = 10.000 mp, aparținând lui N.V., situa în comuna Limanu, parcela A - Lot 3. Referitor la contractul de credit din 26 iunie 2007 cu SC P.L.

SRL s-a constatat că pentru acordarea împrumutatului un plafon de credit la nivelul de 2.000.000 lei, banca a constitui o garanție la valoarea justă de 4.564.800 lei, constând exclusiv în imobilul „Teren extravilan" cu S = 30.000 mp, aparținând lui N.V., situat în com. Limanu, județul Constanța, parcela A. În cazul în care funcționarii bancari își îndeplineau atribuțiile de verificare a amplasamentului terenului, se putea evita constituirea unei garanții supraevaluate la valoarea justă de 4.564.800 lei, față de valoarea sa reală de piață în sumă de 17.607 lei. În situația evaluării reale a terenului, garanția nu ar mai fi fost acoperitoare și în consecință SC P.L. SRL nu ar mai fi putut beneficia de un plafon de credit în sumă de 2.000.000 lei.

S-a apreciat, de asemenea, că nu au fost respectate dispozițiile normei metodologice din 2006 de către ceilalți doi inculpați B.Ș. și Z.M. în sensul că potrivit art. 6 din aceeași normă, raportul de evaluare întocmit de ei pentru cele două terenuri trebuia verificat de evaluatorii bancari, fapt ce s-a întâmplat în luna august 2007, când martorul N.E. - evaluator intern al R.I.B. SA. Centrala București s-a deplasat în com. Limanu și a vizionat acest teren și a întocmit Nota privind raportul de evaluare a celor două terenuri. Metoda folosită de evaluatorul intern a fost cea a comparației prin bonitare, aceeași folosită și de expertul desemnat de instanță - B.I.

Tribunalul a constatat că nu au fost respectate normele metodologice din 2006 privind creditarea persoanelor juridice, deoarece cererea de creditare a SC E. SRL a fost formulată anterior raportului de evaluare, propunerea de creditare și acordării efective a creditului, cuantumul majorării plafonului urmând a fi determinată de valoarea din raportul de evaluare. Acest lucru a rezultat din depozițiile martorilor P.C. și F.L. și datele conținute din raportul de evaluare din 21 mai 2007. Martora F.L. a declarat că și-a încetat raportul de muncă la R.I.B. - Sucursala Slobozia Ia 17 mai 2007. Conform documentației de creditare, cererea de creditare formulată de SC E. SRL a fost înregistrată din 10 mai 2007 și menționa valoarea rezultată din raportul de evaluare a terenului de 10.000 mp.

Acest raport de evaluare are ca dată de întocmire 11 mai 2007, deci ulterioară formulării cererii de creditare. Din depozițiile martorilor P.C. - ofițer de credite persoane juridice, a rezultat că ea a fost cea care a completat cererea de creditare, fiind angajata băncii la data de 21 mai 2007, conform contractului individual de muncă din 2007. Din declarația martorei F.L. (actualmente P.L.) a rezultat faptul că inculpatul B.G. i-a spus să întocmească propunerea de creditare, pe care a și întocmit-o parțial, nefînalizând fișa de calcul a performanței financiare a SC E. SRL. În aceste condiții, folosindu-se de autoritatea pe care o avea de director al sucursalei, inculpatul B.G. a dispus finalizarea acestei fișe de martorul B.L.

care era ofițer de credite persoane fizice, care s-a conformat dispozițiilor primite, întocmind propunerea de creditare și fișa de calcul. Mai mult decât atât, inculpatul B.G. nu a respectat normele de creditare privind eligibilitatea clientului SC E. SRL, deoarece aceasta era înregistrată în Centrala Riscurilor Bancare cu credite restante (așa cum rezultă din conținutul suplimentului de expertiză contabilă. Audiate fiind la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească, martorele G.V. și O.L. - membre ale Comitetului de conducere al Sucursalei R.I.B., au declarat că au avut reprezentarea că datele și situațiile din propunerile de creditare sunt cele reale. Suspiciunea martorei G.V. cu privire la valoarea „exagerată", a terenului a fost înlăturată de inculpații B.G.

și B.Ș. care i-au confirmat că pentru stabilirea valorii terenului de 10.000 mp s-au efectuat deplasări la Primăria Limanu, la un notar și la o agenție imobiliară. Și pentru creditul obținut de SC P.L. SRL s-a procedat în același mod, martora P.C. precizând în declarațiile date că a primit raportul de evaluare a terenului în suprafață de 30.000 mp situat în com. Limanu, de la inculpatul B.G., acesta dispunându-i să întocmească propunerea de creditare. Dacă martorele G.V. și O.L., precum și martorul G.L. - director în Centrala R.I.B. S.A. ar fi cunoscut că terenurile sunt supraevaluate, nu ar fi fost de acord cu aprobarea, respectiv avizarea creditului, astfel cum au declarat aceștia la urmărirea penală și cercetarea judecătorească.

Că terenurile de 10.000 mp și 30.000 mp au fost supraevaluate de inculpatul B.Ș. și Z.M. cu ocazia întocmirii rapoartelor de evaluare, întocmai o dovedește și raportul de expertiză întocmit de expertul Bâcu Ion la instanță, care folosind metoda de comparație prin bonitare, recunoscută ca una din metodele de evaluare a terenurilor, de normele de creditare din 2006 privind evaluarea bunurilor mobile și imobile, care a ajuns la concluzia că valoarea terenului de 10.000 mp este de 179.700 lei sau 55.000 euro, iar terenul în suprafață de 30.000 mp este evaluat la suma de 18.000 lei sau 5.700 euro. Din coroborarea acestor probe, Tribunalul a conchis că inculpatul B.G.

a săvârșit infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., deoarece, cum a rezultat din probele administrate în cauză deși avea cunoștință de modalitatea de întocmire a rapoartele de evaluare pentru cele două terenuri fără a se respecta normele metodologice în vigoare și conținând date nereale, a expus situația ca fiind conformă cu realitatea, inducându-i în eroare pe membrii ai Comitetului de conducere R.I.B. S.A. - Sucursala Slobozia și Centrala R.I.B. S.A., care dacă ar fi cunoscut realitatea nu ar fi avizat favorabil, iar Centrala R.I.B. nu ar fi aprobat acordarea majorării plafonului creditului. Totodată, același inculpat, l-a determinat pe inculpatul B.Ș.

să întocmească rapoartele de evaluare stabilind valorile de piață ale celor două terenuri cu mult peste cele reale și fără vizionarea acestor terenuri contrar normelor metodologice și cunoscând că este vorba de teren extravilan pentru care potrivit normei metodologice din 05 septembrie 2006 privind evaluarea bunurilor mobile și imobile de natura activelor imobilizate corporale și necorporale - cap. B - este necesară adeverință de la D.A.J.A.I.A. din care să rezulte utilizarea și clasa de calitate a terenului evaluat. De asemenea, a determinat-o pe martora F.L. să întocmească propunerea de creditare pentru SC E. SRL și pe martorul B.L. să finalizeze propunerea de creditare și fișa de calcul a performanței financiare, deși era ofițer credite persoane fizice și nu juridice și să însereze în propunerea de creditare că „verificarea garanțiilor a fost efectuată de către d-nul B.G.

- directorul sucursalei și B.L. - ofițer credite". Astfel, s-a apreciat că s-au încălcat normele de creditare din 2006 potrivit cu care ofițerul de credite întocmește propunerea de creditare, iar ca etapă premergătoare întocmirii raportului de evaluare este necesară deplasarea la față locului împreună cu evaluatorul astfel cum s-a mai arătat în cuprinsul sentinței. Martorele G.V. și O.L. au avut reprezentarea că rapoartele de evaluare sunt corect întocmite, cuprinzând date care coresmmd realității, nentru că a-a cum au arătat, dacă ar fi cunoscut situația reală nu ar fi fost de acord cu solicitarea SC E. SRL Atunci când martora G.V. a arătat că valoarea terenului este exagerat, inculpatul B.G.

i-a precizat că pentru stabilirea valorii s-a documentat la Primăria Limanu, notar, agenți imobiliari, deși din contractele aflate la dosar, rezultă că prețul de vânzare a unor terenuri situate în aceeași zonă este mult sub cel la care au fost evaluate de experți. Inculpatul B.G. este cel care i-a înmânat inculpatului B.Ș. documentația pentru terenurile de 10.000 mp și 30.000 mp, solicitându-i că trebuie să întocmească raportul de evaluare în regim de urgență. A primit rapoartele de evaluare a acestor suprafețe și a dispus martorei P.C. - ofițer de credit, să întocmească propunerea de creditare din 27 iunie 2007, a întocmit Nota de avizare a documentație de creditare din 26 iunie 2007, semnând-o și în calitate de consilier juridic al R.I.B.

- Sucursala Slobozia și a aprobat în calitate de director propunerea de creditare susmenționată pentru SC P.L. SRL care a fost transmisă și avizată de Centrala SC R.I.B. S.A. S-a constatat că ceilalți doi inculpați, B.Ș. și Z.M. au săvârșit infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. Din probele administrate în cauză a rezultat că acești doi inculpați, prin întocmirea rapoartelor de evaluare a celor două terenuri de 10.000 mp și 30.000 mp, au prezentat ca adevărate fapte și situații nereale, constituite în raportul de evaluare care a constituit mijlocul fraudulos folosit de inculpatul B.Ș. Mențiunile din raportul de evaluare privind întocmirea acestuia de către cei doi inculpați, aplicarea metodelor de evaluare și standardele, poziționarea celor două suprafețe de teren, vizualizarea proprietăților imobiliare împreună cu martorul N.C.

(aspect negat de acesta cu ocazia audierii la parchet și instanță) sunt nereale, dar au fost prezentate ca adevărate și în felul acesta au determinat obținerea de credite de către SC E. SRL și SC P.L. SRL, cauzând un prejudiciu părții civile R.I.B. Așa cum rezultă din raportul de constatare întocmit de specialiștii din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial București și raportul de expertiză întocmit de expertul B.I., între raportul de evaluare întocmit de inculpatul B.Ș. și Z.M. și datele reale consemnate în cele două constatări tehnico-științifice există diferențe în ceea ce privește amplasarea, vecinătățile și valoarea de piață a celor două terenuri, după cum urmează: Referitor la amplasarea imobilul teren în suprafață de 10.000 mp, conform pct. 11, pag.

5 din raportul de evaluare din data de 11 mai 2007,. s-a precizat că proprietatea imobiliară supusă evaluării este situată într-o zonă cu potențial turistic ridicat, pe D.N. 39, ce leagă Mangalia de Vama Veche, cu ieșire la litoralul bulgăresc. Terenul se afla amplasat la cea. 30 metri de malul Mării negre, 3 km de Vama veche și 6 km de Mangalia. Raportul de constatare tehnico-științifică din data de 19 martie 2010 al D.N.A. și raportul de expertiză efectuat de expertul B.I., s-a identificat amplasamentul imobilului teren în zona de referință: extravilanul comunei Limanu, în apropierea stației de epurare a Șantierului Naval Daewoo Mangalia. Accesul se face pe DJ 39 (drum asfaltat), la cca. 1 km de intersecția cu DN 39/E 87, drum de acces la Vama Veche (Bulgari).

Referitor la vecinătăți, conform pct. 3, par.3 din raportul de evaluare din data de 11 mai 2007, s-a precizat că vecinătățile sunt: Nord - C.L. Limanu; Sud - DN 39; Est - D.E. și Vest - C.L. Limanu. Conform paginii 7 din Raportul de constatare tehnico-științifică din data de 19 martie 2010 al D.N.A. și raportul de expertiză efectuat de expertul B.I., vecinătățile conform actelor de proprietate sunt : Nord - Consiliul Local Limanu (cale ferată uzinală); Sud - DJ 39; Est - D.E. și Vest -lot 2 V.V. Referitor la valoarea rezultată, conform pct. 2, paginii 3 din raportul de evaluare din data de 11 mai 2007, s-a precizat că în urma procesului de evaluare pentru imobilul „Teren extravilan" cu S = 10.000 m.p., aparținând lui N.V., situat în comuna Limanu, valoarea de piață a acestuia obținută prin metoda comparației directe, este de : V = 1.210.000 euro sau 3.968.800 lei, Valoarea nu conține T.V.A.

Conform pag. 14 din Raportul de constatare tehnico-științifică din data de 19 martie 2010 al D.N.A., valoarea de piață în luna mai 2007, a imobilului „teren extravilan" cu S = 10.000 mp, aparținând lui N.V., situat în comuna Limanu, parcela A - Lot 3, era de 43.695 euro sau 142.988 lei. Raportul de expertiză imobiliară întocmit la instanță stabilește valoarea terenului la 179.700 lei, sau 55.000 euro. În concluzie, s-a putut observa intenția clară de a schimba amplasamentul terenului într-o zonă total diferită de amplasamentul real (extravilanul comunei Limanu, în apropierea stației de epurare a șantierului naval Daewoo Mangalia) la cea. 30 metri de malul Mării Negre, 3 km de Vama Veche și 6 km de Mangalia, cu schimbarea accesului de la DJ 39 la DN 39 cu scopul de a-i crește valoarea de piață în mod artificial.

În consecință, valoarea de piață a imobilului „teren extravilan" cu S = 10.000 mp, aparținând lui N.V., situat în comuna Limanu, parcela A - Lot 3, a crescut în mod artificial de la 142.988 la 3.968.800 lei, adică de 27,7 ori. Referitor la amplasarea imobilului teren în suprafață de 30.000 mp, conform pct. 11, pag. 5 din Raportul de evaluare din iunie 2007, s-a precizat că proprietatea imobiliară supusă evaluării este situată într-o zonă cu potențial turistic ridicat, pe DN 39, ce leagă Mangalia de Vama Veche, cu ieșire la litoralul bulgăresc. Terenul se află amplasat la cea. 30 metri de malul Mării negre, 3 km de vama Veche și 6 km de Mangalia. Conform paginii 10 din Raportul de constatare tehnico-științifică din data de 19 martie 2010 al D.N.A.

și raportul de expertiză efectuat de expertul B.I., s-a identificat amplasamentul imobilului teren în zona de referință: extravilanul comunei Limanu, sat Hagieni, în apropierea zonei intravilane Accesul se face pe DC 8 (drum pietruit), de la cea. 2 km de intersecția cu DJ 39, drum de acces în comuna Albești și drum de pământ bătătorit. Referitor la vecinătăți, conform pct. 3, pag. 3 din raportul de evaluare din iunie 2007, s-a precizat că vecinătățile sunt : Nord - C.L. Limanu; Sud -DN 39; Est - V.I. și Vest - Z.T. Conform paginii 10 din Raportul de constatare tehnico-științifică din data de 19 martie 2010 al D.N.A., vecinătățile conform actelor de proprietate sunt: Nord - intravilan Hagieni; Sud - DCL 113; Est – V.I.

și Vest - Z.T. Referitor la valoarea rezultată, conform pct. 2, pag. 3 din Raportul de evaluare din iunie 2007, s-a precizat că în urma procesului de evaluare pentru imobilul „Teren extravilan" cu S = 30.000 mp, aparținând lui N.V., situat în comuna Limanu, județul Constanța, valoarea de piață a acestuia obținută prin metoda comparației directe, este de : V = 1.800.000 euro sau 5.706.000 lei, Valoarea nu conține T.V.A. Conform paginii 4 din Raportul de constatare tehnico-științifică din data de 19 martie 2010 al D.N.A. și raportul de expertiză efectuat de expertul B.I., valoarea de piață în luna iunie 2007, a imobilului „Teren extravilan" cu S = 30.000 mp, aparținând lui N.V., situat în comuna Umanii, parcela A, era de 5.618 euro sau 17.607 lei.

Valoarea stabilită de expertiza imobiliară întocmit în cursul cercetării judecătorești pentru terenul de 30.000 mp este de 18.000 lei sau 5.700 euro. Prin Raportul de evaluare din iunie 2007, amplasamentul imobilului „teren extravilan" cu S = 30.000 mp, aparținând lui N.V., situat în comuna Limanu, parcela A și implicit valoarea de piață a acestuia au fost modificate artificial, astfel amplasamentul terenului a fost schimbat din extravilanul comunei Limanu, sat Hagieni într-o zonă cu potențial turistic ridicat, pe DN 39, ce leagă Mangalia de Vama Veche, cu ieșire la litoralul bulgăresc. Terenul se află amplasat la cea. 30 metri de malul Mării Negre, 3 km de Vama Veche și 6 km de Mangalia. În consecință, valoarea de piață a imobilului „teren extravilan" cu S = 30.000 mp, aparținând lui N.V., situat în comuna Limanu, parcela A, a crescut în mod artificial de la 17.607 lei la 5.706.000, adică de 324 ori.

S-a reținut că în drept, fapta inculpatului B.G. care în calitate de director al R.l.B. S.A. - Sucursala Slobozia, în executarea aceleiași rezoluții infracționale, în conivență cu numitul Toma Paul Cristian, cu ajutorul nemijlocit al inculpaților B.Ș. și Z.M., cu prilejul încheierii Actului adițional la Contractul din 2004, Contractului din 27 iunie 2007 și Actului adițional la Contractului din 27 iunie 2007, i-a indus în eroare pe membrii Comitetului de Conducere ai R.l.B. - Sucursala Slobozia și Centrala R.l.B. SA prin prezentarea unor rapoarte de evaluare nereale și inserarea în documentațiile de credit a unor situații nereale, care dacă ar fi fost cunoscute, nu ar fi determinat majorarea/acordarea plafoanelor de credit, cauzând R.l.B - S.A.

un prejudiciu în cuantum de 5.075.000 lei, constituie infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. Faptele inculpaților B.Ș. și Z.M., care în calitate de evaluatori C.E.C.C.A.R. și respectiv A.N.E.V.A.R., în executarea aceleiași rezoluții infracționale și în scopul realizat de a-l ajuta pe inculpatul B.G. în prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, au întocmit rapoarte de evaluare cu situații și date nereale ce au fost utilizate potrivit scopului infracțional și prin inducerea în eroare a părții civile SC R.l.B. - S.A. la încheierea și executarea contractelor de credit pentru SC E. SRL și SC P.L.

SRL, s-a cauzat un prejudiciu în cuantum de 5.075.000 lei nerecuperat, constituie infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportată la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art, 41 alin. (2) C. pen. Inculpații au solicitat schimbarea de încadrare juridică a faptei prin înlăturarea circumstanțelor agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. -motivat de faptul că cei trei inculpați nu se cunoșteau între ei, că inculpatul B.G. îl cunoștea pe inculpatul B.Ș., iar inculpatul B.Ș. și Z.M. se cunoșteau între ei, și prin înlăturarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. - motivat de faptul că SC P.L. SRL a achitat prejudiciul și deci nu subzistă infracțiunea de înșelăciune în formă continuată.

Judecătorul fondului a respins aceste solicitări având în vedere următoarele considerente: Circumstanța prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. instituie o cauză generală, obligatorie de agravare a răspunderii penale pentru acele cazuri speciale de participație penală care presupun un număr minim de 3 participanți și o lorma aparte ue conrucrare șî anume- a aceieia ue cooperare concomitentă sau simultană, deci de săvârșire a faptei penale împreună. S-a reținut că, fiind și o circumstanță reală, incidența sa va deveni posibilă și în acele cazuri de complicitate anterioară care deși nu întrunesc condiția simultaneității sau concomitentei vor atrage agravarea răspunderii penale în temeiul art. 28 C. pen., potrivit căruia circumstanțele reale se pot răsfrânge asupra celorlalți participanți în măsura în care aceștia le-au prevăzut sau cunoscut, dacă evident se va face dovada îndeplinirii în speță a acestor din urmă condiții.

Chiar dacă inculpații nu se cunoșteau între ei, aceștia au cooperat concomitent la săvârșirea faptei de înșelăciune, au știu că la săvârșirea infracțiuni, cooperează și ceilalți în condițiile în care inculpatul B.Ș. cunoștea că în conformitate cu normele bancare, rapoartele de evaluare trebuie întocmit de un expert A.N.E.V.A.R., apoi verificat de evaluator intern al băncii și de aceea l-a solicitat pe inculpatul Z.M. să semneze raportul de evaluare alături de el, iar inculpatul B.G. cunoștea care sunt dispozițiile legale și știa că rapoartele de evaluare întocmite de inculpatul B.Ș. nu pot fi luate în considerare decât dacă erau întocmite și semnate de un expert A.N.E.V.A.R. - inculpatul Z.M.

De asemenea, tribunalul a respins și solicitarea de a se înlătura din încadrarea juridică a faptei, dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. Potrivit art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. În cazul infracțiuni de înșelăciune comisă în formă continuată, rezultatul infracțiunii este unic și reprezintă suma prejudiciilor produse prin fiecare acțiune ce intră în conținutul infracțiunii continuate. S-a constatat că, faptul că SC P.L. SRL a rambursat creditul în valoarea de 2.000.000 lei la data de 30 iunie 2008 așa cum rezultă din raportul de expertiză contabil nu are relevanță sub aspectul încadrării juridice a faptei ci numai sub aspectul laturii civile.

Referitor la pretinsa lipsă de datorie a SC P.L. SRL către R.I.B. SA. La datele de 27 iunie 2007 și 03 iulie 2007, prin Contractul de credit din 2007 și Actul adițional, încheiate prin fraudă, SC P.L. SRL a primit sumele de 1.500.000 lei și respectiv 500.000 lei, care au fost utilizați integral la data de 03 iulie 2007 prin virare în conturile SC E. SRL și SC T.R.B.G. SRL, firma aparținând lui T.P.C. Prin contractul de novație din 23 iunie 2008, debitul societății SC P.L. SRL în sumă de 2.132.,500 lei, decurgând din Contractul din 2007, este novat de SC R.I.B. - SA către SC T.R.B.G. SRL și achitat printr-un împrumut angajat de SC T.G. SRL tot la SC R.I.B. SA Astfel, s-a stins datoria lui SC P.L.

SRL, în timp ce SC T.G. SRL a rămas dator, poziție în care se află și astăzi. S-a concluzionat că în raport cu specificul infracțiunii - înșelăciune cu ocazia încheierii executării unui contract de creditare - prejudicierea unității bancare a avut loc la momentul onorării contractelor frauduloase, respectiv la 27 iunie 2007 și 03 iulie 2007, destinația și circuitul banilor, care reprezintă produsul infracțiunii, neaducând nici o modificare conținutului infracțiunii. Faptul că, prin operațiuni bancare, debitul SC P.L. SRL, care se confundă cu prejudiciul cauzat de infracțiune, este transferat în partida alei societăți bancare, nu echivalează nici cu inexistența rezultatului infracțiuni și nici măcar cu o modalitate de reparare a pagubei pricinuite.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului B.G. s-a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, modul de săvârșire a infracțiunii, calitatea pe care o avea - aceea de director al Sucursalei R.I.B. (cu pregătire juridică corespunzătoare) care presupune o cunoaștere și o respectare întocmai a dispozițiilor legale în materie, respectarea principiului prudenței bancare - ce guvernează întreaga activitate de creditare, îndeplinirea întocmai a atribuțiilor prevăzute în fișa postului. Pe toată perioada reținută în actul de inculpare, inculpatul nu a respectat normele de creditare și cele de evaluare, acționând cu T.P.C.

să obțină pentru SC E. SRL și SC P.L. SRL, credite, prezentându-l și susținându-l pe acesta în fața conducerii centralei R.I.B. S.A. - astfel cum a rezultat din depozițiile martorilor B.T.C., G.L., Ș.G.H. Inculpatul și-a impus autoritatea în fața angajaților băncii - martorilor F.L. și B.L. și l-a determinat pe inculpatul B.Ș. să întocmească în regim de urgență cele două rapoarte de evaluare cu încălcarea normelor bancare în vigoare. Prin activitatea sa infracțională, coroborate cu cea a inculpaților B.Ș. și Z.M., s-a produs un prejudiciul părții civile de 3.051.221,69 lei, nerecuperat.

S-a argumentat că fapta a fost comisă împreună cu ceilalți doi inculpați în mod continuu, ceea ce îi conferă un grad de pericol social sporit iar faptul că nu este cunoscut că antecedente penale și are o situație familială stabilă, nu atenuează răspunderea penală a inculpatului și nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub limitele prevăzute de lege, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 80 C. pen. La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de art. 215 C. pen., modul de săvârșire - intervenind și semnând raportul de evaluare a celor două terenuri fără a fi vizualizate, cuprinzând date eronate cu privire la poziție, amplasament, vecinătăți și valoarea de piață, iar fără acest raport de evaluare, cele două societăți, SC E. SRL și SC P.L.

SRL neputând obține creditele. Pregătirea lor profesională, ca și faptul că erau experți C.E.C.C.A.R. și respectiv evaluator A.N.E.V.A.R., cu experiență trebuiau să constituie argumente pentru care să nu acționeze în sensul solicitat de inculpatul B.G. Cei doi inculpați au avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a contribuției fiecăruia la activitățile desfășurate, nu au antecedente penale, că au copii minori în îngrijire, se bucură de aprecierea colectivității în care trăiesc (cum o dovedesc actele în circumstanțiere depuse] ceea ce au condus tribunalul la concluzia că se impune reținerea de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. cu consecința coborârii pedepsei sub minimul prevăzut de lege, conform art. 76 lit. a) C. pen.

Ca modalitate de executare a pedepsei aplicate, tribunalul a considerat că având în vedere modul în care au acționat și prejudiciul mare produs părții civile și care nu a fost recuperat, singura modalitate de natură a asigura scopul coercitiv educativ al pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. este aceea în regim de detenție, într-un cuantum care să releve contribuția infracțională a fiecăruia. Pe latura civilă a cauzei, dovedindu-se vinovăția acestora, inculpații au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 3.051.221,60 lei reprezentând prejudiciul și dobânda aferentă până la acoperirea prejudiciului către SC R.I.B. SA București, în conformitatea cu art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 998-999 și art. 1003 din C. civ.

S-a constatat că în cauza dedusă judecății, prin Ordonanța nr. 43/P/2009 din 16 aprilie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial București - Biroul Teritorial Slobozia s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra apartamentului compus din două camere și dependințe situat în Slobozia, județul Ialomița, dobândit în anul 1994, proprietatea inculpatului B.G. și a unui apartament compus din 3 camere și dependințe situat în Mun. Slobozia, județul Ialomița, dobândit în anul 1994, proprietatea inculpatului B.Ș. și s-a menținut sechestrul asigurător instituit, conform art. 163 C. proc. pen., asupra celor două apartamente proprietatea inculpaților B.G.

și B.Ș., în ceea ce-l privește pe inculpatul Z.M., conform adresei din 22 aprilie 2010 emisă de Primăria Mun. Slobozia, acesta nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile. Sentința a fost apelară de inculpați, solicitând, în esență, achitarea în temeiul art. 2 pct. 2 rap. la art. 10 lit. a) (inculpatul B.G.) și art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen. (inculpatul Z.M.) Apărătorul inculpatului B.Ș. a învederat instanței că vis-a-vis de poziția procesuală de recunoaștere a acestuia manifestată cu ocazia judecării în fond, apelul său vizează doar soluționarea laturii civile a cauzei, cu argumentele consemnate, sub acest aspect, în partea introductivă a hotărârii. Apelanta - parte civilă R.I.B.

a solicitat obligarea inculpaților în solidar la plata sumei de 5.075.000 lei în loc de 3.075.000 lei, cum în mod greșit a dispus instanța de fond. Prin Decizia penală nr. 318/ A din 27 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, au fost admise apelurile inculpaților, desființată în parte, hotărârea atacată, în rejudecare a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului B.G. de la 10 la 7 ani închisoare prin reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului B.Ș. și Z.M. au fost reduse la 3 ani și respectiv 4 ani închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A fost respins, ca nefondat apelul părții civile Romanian International Bank București, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor inculpaților au rămas în sarcina statului. Evaluând probatoriului administrat în cauză și în baza propriului examen, instanța de apel a constatat că acesta este concludent și suficient atât în dovedirea existenței faptelor deduse judecății, cât și a săvârșirii lor cu vinovăție de către cei trei inculpați apărările inculpatului B.G. și Z.M. neavând puterea unor probe în sensul cerut de art. 63 C. proc. pen., fiind doar aserțiuni ce se circumscriu unor apărări. Deși potrivit art. 66 alin. (1) din C. proc. pen., inculpatul nu este obligat să-și probeze nevinovăția, dar alin. (2) al aceluiași articol prevede că în cazul în care există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie, ceea ce aceștia nu au făcut.

Având în vedere că poziția procesuală a inculpaților în apel a fost similară celei manifestată la judecarea în fond, aceștia reiterând solicitările și motivările făcute în fața primei instanțe, s-a achiesat la punctul de vedere al judecătorului fondului sub toate aspectele învederate de inculpați.

A fost complinită motivarea primei instanțe sub următoarele aspecte: - infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina celor trei inculpați s-a consumat în momentul prezentării garanțiilor false constând în cele două terenuri supraevaluate față de valoarea reală, teren în suprafață de 10.000 mp trebuia evaluat la 179.000 lei, valoarea reală, care a servit la acordarea creditului de 3.175.000 lei, iar cel de 30.000 mp trebuia evaluat la 18.000 lei, fiind adus ca garanție pentru un supliment de credit până la 4.500.000 lei, deci supraevaluarea a fost de câteva zeci de ori, respectiv de câteva sute de ori; - faptul că ulterior creditul a fost achitat, reprezintă o modalitate de acoperire a prejudiciului ce a fost avut în vedere la soluționarea laturii civile a cauzei și nu echivalează cu inexistența faptelor pendinte; - raportul de constatare tehnico-științifică efectuat la urmărirea penală a fost dublat în instanță de o altă expertiză, care a ajuns la aceleași concluzii; - faptul că nu au fost respectate normele de creditare ale băncii nu are relevanță juridică în cauză pentru că inculpaților nu li se impută infracțiunea de abuz în serviciu, ci aceea de înșelăciune fiind analizată activitatea de inducere în eroare comisă de cei 3 inculpați, după cum nici faptul că nu toți inculpații se cunosc între ei nu este relevant.

Concluzionându-se, s-a constatat că tragerea la răspundere penală a inculpaților s-a făcut în baza unor probe concludente care au răsturnat prezumția de nevinovăție instituită de art. 66 alin. (1) C. proc. pen. în favoarea acestora. Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților, s-a considerat că instanța fondului nu a avut în vedere că dintre cei trei inculpați, doar inculpatul B.Ș. a recunoscut săvârșirea faptelor, ajutând organele de urmărire penală să deslușească mecanismul infracțional, motiv pentru care s-a considerat că în cazul său trebuie acordată o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante, chiar dacă s-a opinat că și în cazul coinculpatului Z.M. trebuie dată o relevanță mai mare acestor circumstanțe, pedepsele celor doi trebuind să fie însă diferențiate.

De asemenea, s-a considerat că în ciuda poziției procesuale și a rolului principal deținut în săvârșirea faptei pendinte, se poate reține în favoarea inculpatului B.G. circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., valorificându-i astfel conduita bună manifestată înainte de săvârșirea faptei căreia i se va da eficiență conform art. 76 lit. a) C. pen., urmând ca pedeapsa să fie fixată într-un cuantum îndestulător atingerii coerciției și prevenției pedepsei. Având în vedere că apelul părții civile R.I.B. nu a fost susținut nici oral și nici scris și cum nu s-a constatat existența unor motive care se iau în considerare din oficiu, în baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de aceasta, cu obligarea, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., la cheltuieli judiciare statului. - în raport de celelalte considerații susmenționate, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpați, desființată, în parte, sentința penală apelată și în rejudecare, reduse pedepsele aplicate acestora, astfel: - pentru inculpatul B.G. de la 10 ani la 7 ani închisoare, prin reținerea art. 74 lit. a) și 76 lit. a) C. pen.; pentru inculpatul B.Ș. de la 5 ani la 3 ani închisoare; - pentru inculpatul Z.M. de la 5 ani la 4 ani închisoare. Celelalte dispoziții ale sentinței penale au fost menținute. împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recurs: Partea civilă SC R.B.

SA a solicitat obligarea inculpaților la plata integrală a despăgubirilor civile provocate prin faptele penale pentru care a formulat plângere penală - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.- după cum rezultă din motivele de recurs scrise (filele 22-27 vol. I dosar recurs) și din concluziile orale ale reprezentantului parchetului expuse în extenso în încheierea de dezbateri de la termenul de judecată din 16 aprilie 2013, cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.; s-a arătat că modul de stabilire a pedepsei aplicată inculpatul B.Ș. încalcă dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen.

(cuantumul acesteia neputând fi mai mic de 3 ani și 4 luni închisoare), că reducerea pedepsei inculpatului B. nu a fost motivată, neindividualizându-se elementele concrete ce au determinat reținerea circumstanței atenuante prev.de dispozițiile art. 74 lit. a), iar în condițiile incidenței de circumstanțele agravante se impunea a se face aplicarea dispozițiilor art. 80 C. pen., fiind, totodată, necesar a se observa modul de reparare/nereparare a prejudiciului și contribuția inculpatului la activitatea infracțională. De asemenea, s-a menționat că nu s-a motivat reducerea pedepsei aplicată inculpatului Z.M. (prin amplificarea efectului circumstanțelor atenuante). În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice pusă în discuție din oficiu la termenul de judecată din 19 martie 2013, s-a arătat că încadrarea juridică dată faptei este cea de înșelăciune, iar nu de abuz în serviciu față de modul de comitere a faptei și activitățile derulate de inculpați.

2. Inculpatul B.G., invocând -potrivit motivelor scrise de recurs (filele 51-61 și 64-65 vol. I dosar recurs), concluziilor scrise (filele 21-24 vol. IV dosar recurs) și concluziilor orale ale apărătorului ales, nelegala, săvârșirea niciunei infracțiuni- ceea ce impunea achitarea conform art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.; s-a menționat că, în activitatea sa, inculpatul și-a îndeplinit corect atribuțiile de serviciu, a respectat normele de creditare, nu a exercitat presiuni asupra nimănui pentru a se acorda creditul SC E. SRL și, în orice caz, nu era în măsură să avizeze singur o propunere de creditare. In cauză nu s-a produs nici un prejudiciu întrucât creditul acordat SC P.L.

SRL a fost achitat la 30 iunie 2008 de T.R.B. Group, garanțiile oferite pentru majorarea plafonului de credit pentru SC E. SRL au fost multiple și nu s-au limitat la terenul de 10.000 mp, dar nu au fost în totalitate valorificate, sau au fost defectuos valorificate (într-o perioadă de timp ulterioară celei în care inculpatul deținuse funcția de director), inculpatul nu avea ca atribuție verificarea rapoartelor de evaluare, nu a inițiat colaborarea cu inculpatul B.Ș., coordonatele terenului adus ca garanție au fost confirmate de O.C.P.I. Constanța; probele au fost greșit interpretate, sau chiar ignorate, ele infirmând comiterea vreunei infracțiuni.

In cauză nu putea fi avut în vedere raportul întocmit de specialistul D.N.A., care nu avea calitatea de expert A.N.E.V.A.R., în activitatea sa inculpatul a avut în vedere toate garanțiile aduse (ponderea lor în acordarea creditelor fiind, însă, de doar 5%), clarificarea aspectelor vizând valoarea și poziționarea terenurilor presupuneau efectuarea de expertize de către experți A.N.E.V.A.R., ceea ce însă nu s-a realizat, probele putând fi administrate dacă s-ar dispune soluția de casare cu trimitere spre rejudecare. În drept, au fost invocate cazurile de casare prev.de art. 385 9 pct. 12 și 18 C. proc. pen. 3. Inculpatul B.Ș.

invocând, potrivit motivelor de recurs (filele 68-69 vol. I dosar recurs), concluziilor scrise (filele 13-20 vol. IV dosar recurs) și a concluziilor orale ale apărătorului său, inducerea sa în eroare cu privire la destinația evaluării nedefinitivă și cu caracter pur informativ, pe care a întocmit-o (care nu constituia un veritabil raport de evaluare) întrucât nu se parcurseseră etapele prevăzute de Norma Metodologică nr. 2/2006); inculpatul a informat pe inculpatul B. cu privire la caracterul neeligibil al terenului adus ca garanție, nu avea posibilitatea -ca expert- să conteste documentele cadastrale, a indicat poziția terenului bazându-se pe actele de proprietate și cele cadastrale, neexistând probe că a comis cu intenție infracțiunea de înșelăciune, putându-i fi imputată, eventual, infracțiunea de abuz în serviciu.

în susținerea cazului de casare prev.de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. s-a arătat că are un copil de 11 luni în îngrijire și suferă de miopie într-un stadiu extrem de avansat, impunându-se aplicarea unei pedepse în cuantum minim. S-a menționat, totodată, că în cazul schimbării încadrării juridice trebuie avut în vedere și cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. S-a solicitat casarea hotărârii atacate și reținerea cauzei spre rejudecare, urinând a se dispune conform art. 385 16 C. proc. pen. referitor la probele ce urmează a fi administrate.

Analizând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate și din oficiu, se constată că acestea sunt fondate -în ceea ce privește criticile vizând soluția dispusă cu privire la latura penală a cauzei și vor fi admise, pentru considerentele ce urmează: După cum rezultă din interpretarea și analizarea dispozițiilor art. 215 C. pen., rezultă că infracțiunea de înșelăciune -în oricare din variantele sale normative face parte din categoria infracțiunilor patrimoniale și are ca obiect juridic relațiile sociale de ordin patrimonial a căror ocrotire este asigurată prin apărarea avutului personal, obiectul jurid