ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 876/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 876/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față;

în

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Decizia penală nr. 130 din 16 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 4478/1/2012 s-a admis

contestația în anulare formulată de contestatoarea D.M. împotriva Deciziei

penale nr. 1974 din 08 iunie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2085/33/2009.

S-a

desființat în parte Decizia penală nr. 1974 din 08 iunie 2012 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr.

2085/33/2009, numai cu privire la inculpata D.M.

S-a

fixat termen la data de 13 martie 2013, pentru rejudecarea recursului declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Sentinței penale nr. 57

din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind

numai pe această inculpată, cu citarea părților.

Onorariul

parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare până la

prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul

Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea contestației în anulare au rămas în

sarcina statului.

Pentru

a decide astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin

Decizia penală nr. 1974 din 08 iunie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2085/33/2009 s-a admis recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Sentinței

penale nr. 57 din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de

minori.

S-a

casat în parte sentința penală atacată, s-a reținut cauza spre rejudecare și în

fond:

În

baza art. 246 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor a fost condamnată inculpata D.M. la pedeapsa închisorii

în cuantum de 1 an.

În

baza art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune a fost condamnat inculpatul S.I. la pedeapsa închisorii în cuantum

de 3 ani.

S-a

făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și art. 71 alin.

(2) C. pen.

În

temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepselor aplicate celor doi inculpați.

În

temeiul art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 3 ani pentru inculpata

D.M. și 5 ani pentru inculpatul S.I. de la data rămânerii definitive a

prezentei hotărâri.

În

temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția fiecărui inculpat asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

În

temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a

executării pedepsei închisorii aplicată celor doi inculpați s-a dispus și suspendarea

executării pedepselor accesorii. S-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

S-a

respins, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC S.I.Z. SRL

împotriva aceleiași sentințe penale.

A

obligat recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

A

obligat inculpata D.M. la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 50 RON onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

A

obligat inculpatul S.I. la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

În

temeiul art. 199 C. proc. pen. s-a dispus scutirea de plată a amenzii în sumă

de 1000 RON aplicată prin încheierea din 24 februarie 2012 avocatului F.M.,

apărător ales al intimatei inculpate D.M. Pentru a decide astfel, instanța de

recurs a reținut următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 57 din 27 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

secția penală și de minori, s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpaților:

-D.M.,

de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de "abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și

-

S.I., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.

215 alin. (1) și (3) C. pen.

S-a

constatat ca inculpații au achitat părții civile SC S.I.Z. SRL în cursul

procesului suma de 22.207,84 RON cu titlu de despăgubiri civile. S-au respins

celelalte pretenții formulate de partea civilă.

S-a

stabilit în favoarea Baroului de avocați Cluj suma de 100 RON onorariu parțial

pentru apărătorul din oficiu al inculpatei D.M., av. B.O., sumă ce se va plăti

din fondurile Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului.

Pentru

a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea

situație de fapt:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj nr. 217/P/2008 din 25

noiembrie 2009, au fost trimiși în judecată inculpații D.M., cetățean român,

studii superioare, notar public, fără antecedente penale, pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.

246 C. pen. și S.I., studii medii, școală profesională, căsătorit, un copil

minor, fără antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune

prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. În ceea ce privește fapta pentru

care inculpata D.M. a fost trimisă în judecată, respectiv aceea că, în calitate

de notar public, cu știință, în timp ce se afla în exercițiul atribuțiilor sale

de serviciu, nu a îndeplinit mai multe acte sau le-a îndeplinit în mod

defectuos cauzând prin aceasta vătămarea intereselor legale ale SC S.I.Z. SRL,

Curtea a reținut că aceasta nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. și urmează a dispune achitarea în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru

următoarele considerente:

S-a

reținut ca real faptul ca, potrivit art. 45 din Legea nr. 36/1995 actualizată

până la data de 17 iunie 2003, în vigoare la data încheierii contractului de

garanție imobiliară, notarul public are obligația să deslușească raporturile

reale dintre părți cu privire la actul pe care vor să-l încheie, să verifice

dacă scopul pe care-l urmăresc este în conformitate cu legea și să dea

îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice. De asemenea, potrivit art.

70 din Ordinul nr. 710/C din 05 iulie 1995, pentru adoptarea Regulamentului de

punere în aplicare a legii notarilor publici și a activității notariale nr.

36/1995, "în actele de transmisiuni sau constituiri de drepturi reale imobiliare,

notarul public va verifica situația proprietății și sarcinile bunului. În acest

scop, notarul va pretinde prezentarea titlului de proprietate sau, după caz,

extrasul de carte funciară sau certificatul de sarcini, precum și certificatul

de evidență fiscală cu valoare de impozitare", iar potrivit art. 60 din

același ordin "în cazul actelor supuse publicității imobiliare, notarul

este obligat în baza art. 45 din lege, să întreprindă de îndată în numele

titularilor acestor drepturi, direct sau prin angajații săi, demersurile

necesare la biroul de publicitate din circumscripția sa și să înmâneze părților

dovezile referitoare la înscrierea drepturilor". Cu toate acestea,

inculpata D.M. a acceptat să autentifice, sub nr. 3965, 3966 din 16 noiembrie

2004, actul de parcelare și contractul de garanție imobiliară, fără a solicita

un extras de carte funciară actualizat și, cu toate că a înaintat actele în

vederea transcrierii ipotecii în cartea funciară, nu s-a asigurat că dreptul

conferit părții vătămate a fost înscris. Din verificările efectuate în cursul

urmăririi penale a rezultat că după înaintarea de către inculpată a actelor

necesare înscrierii garanției imobiliare la cartea funciară, a fost depusă o

cerere de retragere a documentației completată de numita D.L., angajată la

biroul notarial în calitate de îngrijitoare, în numele și cu datele secretarei

biroului P.M.A.. Din susținerile martorei D.L., coroborate cu declarația

martorei T.A.C. a rezultat că această cerere a fost întocmită la indicațiile

unuia dintre funcționarii de la cartea funciară iar din declarația martorei

P.M.A. a rezultat că D.L. nu i-ar fi adus la cunoștință că cineva de la biroul

notarului să-i fi solicitat retragerea dosarului. În această situație,

declarația lucrătorului de carte funciară, M.M., în sensul că a adus la

cunoștința notarului despre imposibilitatea de înscriere a ipotecii în cartea

funciară și că retragerea cererii a fost înaintată la solicitarea inculpatei nu

se confirmă în mod cert prin probele administrate în cauză. Deși se poate

reține în sarcina notarului că și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de

serviciu, prin aceea că nu a verificat situația de carte funciară pentru a

stabili raporturile reale dintre părți și nu a înmânat părților dovezile

referitoare la înscrierea drepturilor, încălcându-și obligațiile impuse prin

art. 45 alin. (1) și (3) din Legea nr. 36/1995 și cele prev.de art. 60 și art.

70 din Ordinul nr. 710 din 05 iulie 1995, în vigoare la data încheierii actelor

- iar clauza inserată în contract în sensul că părțile își asumă toate

riscurile pentru declarațiile pe care le fac în fața notarului în raport de

neînțelegerile ce vor interveni ulterior, nu se circumscrie disp. art. 6 alin.

(3) și (4) din Legea nr. 36/1995, întrucât acesta se referă la situația în care

"notarul public nu poate refuza autentificarea actului" ceea ce nu a

fost cazul în speță, pentru a ne afla în prezența infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor - este necesar ca acțiunea ilicită de

îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu ale unui funcționar să fi

determinat vătămarea intereselor legale ale unei persoane, dar și să existe

legătură de cauzalitate între aceasta și eventuala vătămare, ceea ce în cauza

de față nu s-a dovedit.

Din

verificarea extrasului CF X Bistrița, in extenso, a rezultat că la data

încheierii contractului de garanție imobiliară, asupra terenului și

construcțiilor de sub nr. top X6, în suprafață de 5590 mp, erau constituite

ipoteci în favoarea B.R.D. - Bistrița înscrise în cartea funciară în baza unor

contracte de ipotecă autentificate de notarul public D.M. la solicitarea

inculpatului S.I. și a B.R.D., unitate bancară care prin reprezentanții săi se

ocupa în cea mai mare parte de verificarea situației de carte funciară și

obținerea documentelor necesare înscrierii drepturilor conferite ulterior. Cu

toate că notarul a autentificat contracte de ipotecă asupra imobilului de sub

A+1-3 teren și construcție, în CF X cu numerele top X1, X2, X3, X3, X4, X5, X6,

înscriindu-se drepturi de ipotecă cu ranguri diferite, în afara unor prezumții

nu se poate constata cu certitudine că la data încheierii contractului de

garanție imobiliară ce formează obiectul prezentului dosar, inculpata D.M. avea

reprezentarea exactă a tuturor drepturilor reale înscrise în cartea funciară,

inclusiv cu privire la imobilul de sub nr. top pentru care s-a efectuat

parcelarea și apoi a fost oferit ca și garanție.

Pe

de altă parte, cartea funciară nu a întocmit o încheiere de respingere a

cererii înregistrate în vederea înscrierii dreptului de ipotecă în favoarea SC

S.I.Z., în care să arate care sunt motivele pentru care lucrarea nu a fost

operată, întrucât, chiar și în situația în care imobilul ar fi fost grevat de

sarcini, s-ar fi putut opera inclusiv dezmembrarea, deoarece potrivit art. 42

alin. (1) din Legea cadastrului nr. 7/1996 și potrivit art. 134 din

Decretul-lege nr. 115/1938, dezlipirea unui imobil sau a unei parcele din

imobil se face împreună cu sarcinile ce grevează imobilul, concomitent cu

intabularea unei ipoteci de rang subsecvent.

În

această situație, între acțiunea notarului de întocmire a unui act -prin care

se transmit drepturi reale, fără a verifica situația de carte funciară și

neînscrierea dreptului conferit prin contractul de garanție imobiliară în

cartea funciară, s-a reținut că nu există legătură de cauzalitate.

Mai

mult, între aceeași acțiune și vătămarea intereselor legale ale unei persoane

nu există legătură de cauzalitate specifică laturii obiective a infracțiunii de

abuz în serviciu. De asemenea, nici apărarea inculpatei în sensul că fapta sa

constituie contravenție prin prisma modificărilor aduse Legii nr. 7/1996, care,

în art. 64 alin. (2), prevede că fapta notarului de a întocmi acte translative

de proprietate fără un extras CF reprezintă o contravenție, nu poate fi

primită, deoarece ceea ce i se impută inculpatei este împrejurarea că

întocmirea unui act translativ de proprietate fără un extras CF a determinat

vătămarea intereselor legale ale unei persoane, neexistând o suprapunere de

texte cu cel prevăzut în art. 246 C. pen., iar în toate situațiile, faptele

constituie contravenție dacă nu sunt săvârșite în așa fel, încât, să constituie

infracțiune. În consecință nu se poate face aplicarea disp. art. 10 lit. b) C.

proc. pen.

Referitor

la fapta pentru care inculpatul S.I. a fost trimis în judecată, în sarcina sa

reținându-se că a indus în eroare pe reprezentantul părții vătămate SC S.I.Z.

SRL determinându-l să accepte încheierea și executarea contractului de

furnizate de anvelope, creând părții vătămate o situație necorespunzătoare

adevărului asupra existenței unei garanții imobiliare valide, iar partea

vătămată a acceptat să încheie și să execute contractul doar în baza

convingerii că este deținătoarea unui drept real de ipotecă, valabil

constituit, s-a stabilit, de asemenea, că aceasta nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții prev. de art. 215

alin. (1) și (3) C. pen. Corespunde realității faptul că inculpatul S.I., în

calitate de reprezentant al SC A.I. SRL s-a prezentat la notarul public având

asupra sa o documentație de parcelare a unui teren înscris în CF X Bistrița,

aflat în proprietatea sa și copia extrasului CF eliberat în anul 1998, ulterior

dovedindu-se că inculpatul a grevat același imobil cu ipoteci în favoarea

B.R.D. Bistrița, constituite pe toată suprafața, astfel că actele respective nu

reflectau situația la zi. Acest act a fost prezentat părții vătămate care având

încredere în notar, a acceptat încheierea contractului de garanție imobiliară,

fără să cunoască împrejurarea că pe terenul ce urma a fi oferit drept garanție

pentru plata mărfurilor livrate, există și alte ipoteci. Totodată, inculpatul a

făcut o declarație în fața notarului, în sensul că imobilul respectiv nu este

grevat de sarcini. Din contractele de ipotecă aflate în copie la dosarul de

urmărire penală rezultă că s-au constituit mai multe ipoteci în CF X Bistrița

sub toate numerele topografice inclusiv X6 pentru care s-a întocmit actul de

parcelare, dar la încheierea acestor contracte S.I. și soția "D." în

calitate de proprietari ai imobilului, au fost reprezentați pe baza unor

procuri autentificate de un notar din Austria, de angajați ai societății

comerciale și anume A.S. și T.V., aceștia declarând că în cea mai mare parte a

timpului, inculpatul se afla în Austria, iar actele se întocmeau pe baza

procurilor respective.

Prejudiciul

pe care l-a suferit partea vătămată la data de 08 ianuarie 2008 când se

presupune că efectele neînregistrării contractului de garanție imobiliară în

cartea funciară s-au produs, prin imposibilitatea valorificării dreptului de

ipotecă ca urmare a neplății unor mărfuri livrate în baza contractului de

distribuție pentru executarea căruia s-a încheiat acel contract, a constat în

diferența unor valori rămase de achitat pentru facturile emise, în sumă totală

de 36.305 RON, iar aceasta a fost plătită ulterior de SC A.I. SRL.

Între

cele două societăți comerciale s-au derulat raporturile ce au derivat din

contractele încheiate, plățile fiind efectuate în numerar sau prin compensare

în modalitatea specifică unor astfel de relații, iar neînțelegerile dintre

acestea ce au determinat introducerea plângerii penale au fost generate de

faptul că SC A.I. SRL nu considera că datorează sumele pe care le pretindea

partea vătămată, susținerile reprezentanților acesteia confirmându-se în cele

din urmă, atât prin soluțiile pronunțate în procesele comerciale, cât și în

urma expertizei contabile efectuate în cursul judecății, stabilindu-se că SC

A.I. SRL nu mai datorează părții vătămate SC S.I.Z. SRL decât 0,46 RON și că

suma cu care s-a constituit parte civilă nu este justificată.

Pentru

ca partea vătămată să poată executa silit imobilul pe care inculpatul l-a

oferit ca și garanție, trebuia, potrivit art. 372 și art. 379 C. proc. civ., să

aibă un titlu care să constate existența unei creanțe certe, lichide și

exigibile, iar aceasta nu a avut la niciun moment un astfel de titlu, sumele de

achitat fiind stabilite doar în cursul procesului penal prin expertiza

contabilă efectuată la solicitarea inculpaților care au dorit să onoreze

pretențiile părții vătămate în măsura în care acestea se vor dovedi. Astfel,

între acțiunea notarului de întocmire și autentificare a contractului de

garanție imobiliară și imposibilitatea executării acestuia nu există legătură

de cauzalitate și în consecință, fapta sa nu întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de abuz în serviciu, nefiind îndeplinită latura obiectivă.

Fapta

pentru care inculpata a fost trimisă în judecată în modalitatea în care este

descrisă în actul de acuzare și conform stării de fapt reținute de instanță, nu

poate primi o altă încadrare juridică, și anume cea de neglijență în serviciu

prev. de art. 249 C. pen., întrucât încălcarea obligațiilor stabilite prin lege

a avut loc cu știință și nu ca urmare a unor erori sau din culpă, chiar

inculpata fiind cea care a susținut că a atras părților atenția că, pentru a se

încheia actul, este necesar un extras CF actualizat, inserarea acelei clauze cu

asumarea tuturor riscurilor, neputând-o exonera de răspundere în condițiile în

care rolul acesteia este tocmai acela de a desluși raporturile reale dintre

părți și de a conferi actelor pe care le întocmește caracter autentic pentru a

putea fi valorificate în circuitul civil. Deși se poate presupune că inculpatul

S.I. a cunoscut împrejurarea că imobilul înscris în CF X Bistrița este grevat

de sarcini, fiind proprietarul acestuia, iar contractele de ipotecă s-au

încheiat cu acordul său, în favoarea B.R.D., nu s-a dovedit în cauză că acesta

a urmărit obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust

și nici că, prin prezentarea unei alte situații decât cea reală, s-a produs un

prejudiciu. Infracțiunea de înșelăciune se comite doar cu intenție directă,

respectiv făptuitorul își dă seama că desfășoară o activitate de inducere în

eroare și că prin aceasta pricinuiește o pagubă, urmare a cărei producere o

dorește.

Între

acțiunea inculpatului de a nu fi adus la cunoștința părții vătămate situația

reală a imobilului și mai întâi, neînscrierea contractului de garanție

imobiliară, iar apoi imposibilitatea executării acesteia și cauzarea unui

prejudiciu, nu există legătură de cauzalitate.

Între

părți s-au derulat raporturi comerciale, după cum s-a reținut mai sus, datoria

societății reprezentată de inculpat față de partea vătămată fiind o consecință

a modului de colaborare între aceste societăți și nu a atitudinii inculpatului

în momentul încheierii contractului de garanție imobiliară sau ulterior, prin

încheierea unor alte contracte de ipotecă pe același imobil pe care se

presupunea a fi înscrisă cea constituită în favoarea părții vătămate.

Pentru

aceste considerente precum și cele ce au stat la baza soluției de achitare a

inculpatei D.M., privind inexistența legăturii de cauzalitate între faptă și

prejudiciu, dar și a lipsei intenției, prin prisma unui scop urmărit de

făptuitor, Curtea a dispus achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În

latura civilă a cauzei, s-a constatat că, potrivit expertizei contabile,

singura sumă de achitat din partea SC A.I. SRL către SC S.I.Z. SRL este 0,46

RON, iar dobânzile legale în raport de scadența fiecărei facturi în parte sunt

în cuantum de 13.311 RON, sume pe care, alături de cheltuielile făcute cu

executorul judecătoresc, respectiv suma de 1.874,92 RON, inculpata le-a achitat

prin ordinul de plată nr. l din 12 aprilie 2011 emis de C.E.C.B. Bistrița. De

asemenea inculpatul S.I. a achitat către SC S.I.Z. SRL, suma de 715,84 RON

conform facturii nr. 00013730 din 11 aprilie 2011, reprezentând dobânzile

legale pentru cele două facturi plătite cu întârziere precum și suma de 0,46

lei.

Prin

hotărârea pronunțată, s-a luat act de aceste plăți, și s-au respins restul

pretențiilor formulate de partea vătămată, întrucât nu sunt îndeplinite

condițiile prev. de art. 998 C. civ. privind răspunderea civilă delictuală,

prejudiciul cauzat ca urmare a unor neînțelegeri de natură comercială, nefiind

urmarea imediată a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată,

dar în același timp, s-a constatat că singurele sume pe care SC A.I. SRL le

datora sunt cele menționate mai sus.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de apel Cluj

și partea civilă S.I.Z. SRL Câmpulung Moldovenesc.

Parchetul

de pe lângă Curtea de apel Cluj a criticat soluția primei instanțe invocând

incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 și a

solicitat condamnarea inculpaților întrucât în mod greșit s-a dispus achitarea

acestora, actele dosarului relevă neechivoc vinovăția inculpaților.

Partea

civilă S.I.Z. SRL Câmpulung Moldovenesc a criticat soluția primei instanțe sub

aspectul greșitei soluționări a laturii civile întrucât acestea au fost

acordate parțial, prejudiciul nefiind acoperit în totalitate.

Înalta

Curte analizând recursurile formulate prin prisma cazurilor de casare invocate

a apreciat ca fondat doar recursul parchetului pentru considerentele ce vor fi

expuse:

Cât

privește incidența dispozițiilor art. 385

9

pct. 18, în sensul că s-a

comis o gravă eroare de fapt cu consecința achitării inculpaților, Înalta Curte

a apreciat că situația de fapt reținută de instanța de fond nu este conformă cu

mijloacele de probă administrate în cauză și nu are legătură cu faptele

reținute în sarcina inculpaților, incidența cazului de casare invocat

găsindu-și pe deplin aplicabilitatea, între partea vătămată SC S.I.Z. SRL

Câmpulung Moldovenesc și SC A.I. SRL Bistrița al cărei administrator este

inculpatul S.I. a fost încheiat contractul de colaborare din 15 octombrie 2004

și contractul de distribuție exclusivă nr. 001 din 16 noiembrie 2004 prin care

partea vătămată s-a obligat să vândă distribuitorului SC A.I. SRL anvelope de

B.P.P., R., M., C., iar distribuitorul s-a obligat să le revândă pe teritoriul

județului Bistrița-Năsăud, contractul fiind încheiat pe 5 ani. În scopul

executării contractului s-a constituit un fond de marfă pus de vânzător la

dispoziția distribuitorului, până la 50% din valoarea garanției depuse. Plata

anvelopelor urma a fi făcută în baza unui raport de vânzări emis de

distribuitorul SC "A.I." SRL, urmare căruia furnizorul emitea factura

fiscală privind mărfurile vândute.

Ca

urmare a înțelegerii existente între reprezentanții celor două societăți, la

data de 16 noiembrie 2004 a fost încheiat contractul de garanție imobiliară cu

ipotecă autentificat sub nr. 3966 din 16 noiembrie 2004 de către-inculpata D.M.

în calitate de notar public, la biroul notarului public cu același nume din

Mun. Bistrița, fiind semnat de către debitoarea SC A.I. SRL prin administrator S.I.,

iar creditoarea SC S.I.Z. SRL prin reprezentantul P.G.

Conform

acestui contract, S.I. și S.D., în calitate de garanți, au înțeles să garanteze

firma SC "S.I.Z." SRL Câmpulung Moldovenesc, până la concurența sumei

de 2.100.000.000 lei vechi, pentru mărfurile livrate de creditoare debitoarei

SC "A.I." SRL Bistrița, conform contractului de distribuție exclusivă

nr. 001 din 16 noiembrie 2004 și pentru pagubele cauzate de către debitoare

creditoarei, în derularea contractului de distribuție exclusivă, garanția fiind

făcută cu parcela cu număr topografic nou X6/1, constând din teren arabil cu o

suprafață totală de 700 mp, desprinsă din terenul înscris în C.F. nr. X

Bistrița sub A+3, nr. top X6, situat în intravilanul municipiului Bistrița.

Garanții

ipotecari au consimțit la înscrierea ipotecii asupra terenului prezentat ca și

garanție, pentru suma de 2.100.000.000 lei vechi, au consimțit la învestirea cu

formulă executorie a actului notarial și cu punerea în executare silită fără

nicio altă formalitate, în cazul în care SC. "A.I." SRL Bistrița nu

își va executa obligațiile contractuale ale contractului de distribuție

exclusivă nr. 001 din 16 noiembrie 2004. Cu toate acestea, deși în contractul

de garanție imobiliară inculpatul S.I. a arătat la punctul 2 că terenul descris

anterior nu face obiectul vreunui litigiu, nu a fost vândut, donat sau ipotecat

și s-a angajat să nu greveze de sarcini terenul depus ca și garanție, la data

la care partea vătămată s-a adresat executorului judecătoresc E.I. pentru

executare silită întrucât exista o datorie pe care societatea reprezentată de

inculpatul S.I. refuza să o achite, s-a constatat imposibilitatea executării

silite, deoarece numărul topografic X6/1 nu există în CF X Bistrița.

Din

analiza CF X Bistrița, a rezultat că la data de 16 noiembrie 2004 dată la care

a fost semnat contractul de garanție imobiliară cu ipotecă autentificat sub nr.

3966/2004, situația reală din CF. nr. X Bistrița era cu totul alta decât cea

prezentată de S.I. în fața reprezentantului părții vătămate. În concret,

situația reală era aceea că toate terenurile din CF. nr. X Bistrița erau

ipotecate, respectiv asupra imobilelor de sub A+1-3 erau înscrise nu mai puțin

de 6 ipoteci, la pozițiile C 10, C 11, C 12, C 14, C 16 și C 18, precum și trei

interdicții de grevare, înstrăinare și constituire de desmembrăminte, la

pozițiile C 15, C 17 și C 19, toate sarcinile și interdicțiile fiind

constituite în favoarea creditorului B.R.D. - Sucursala Județeană Bistrița.

Printre

terenurile ipotecate în mod repetat, se numără evident și cel înscris în CF.

nr. X, nr. top X6 în suprafață totală de 5.590 mp. Interdicțiile și ipotecile

înscrise în CF X Bistrița au fost înscrise în baza contractelor de ipotecă nr.

171/2003, 172/2003, 174/2003, 39/2004, 187/2004, 188/2004 toate autentificate

de notarul public D.M. Prin aceste contracte S.I., S.D. și SC "A.I."

SRL (reprezentați în fiecare caz prin mandatarii A.S. și T.V., angajați ai

firmei inculpatului) au consimțit să garanteze cu ipoteci înscrise asupra

imobilelor din CF. nr. X Bistrița, restituirea unor împrumuturi bancare

contractate de SC "A.I." SRL Bistrița, respectiv SC

"S.D.D." SA. În cazul contractului de ipotecă nr. 39/2004 acesta

urmărea garantarea rambursării sumelor care urmau a fi plătite de B.R.D., în

temeiul unui contract-angajament la o scrisoare de garanție emisă de această

unitate bancară.

Inculpatul

S.I., cu ocazia semnării contractului de garanție imobiliară cu ipotecă,

autentificat sub nr. 3966 din 16 noiembrie 2004, a indus în eroare

reprezentantul părții vătămate, amăgindu-l cu privire la adevărata situație de

carte funciară, susținând în mod mincinos că terenul ipotecat nu ar mai fi fost

grevat anterior de alte sarcini reale.

Notarul

public a ascuns față de reprezentantul SC "S.I.Z." SRL adevărata

situație de carte funciară și existența ipotecilor și interdicțiilor

anterioare, deși D.M. cunoștea cu exactitate situația reală, din motivele

arătate mai sus și oricum avea posibilitatea și obligația legală de a solicita

extrasul de carte funciară actual al terenului, ceea ce cu intenție nu a făcut.

Inculpata

D.M. a acceptat să autentifice la 16 noiembrie 2004 contractul arătat, deși

cunoștea că situația prezentată de S.I. este neconformă adevărului, că

declarațiile inculpatului privitor la situația juridică a imobilului ipotecat

(declarații consemnate în cuprinsul contractului) sunt false. În acest mod,

prin faptul că notarul public D.M. a acceptat să autentifice acest contract,

reprezentanții părții vătămate SC "S.I.Z." SRL, au avut convingerea

că dețin într-adevăr un drept real de ipotecă asupra terenului în cauză și deci

că dețin o garanție validă, ceea ce i-a determinat să accepte să execute

contractul încheiat cu SC "A.I." SRL.

La

aceeași dată de 16 noiembrie 2004, sub nr. 3965, notarul public D.M. a

autentificat, premergător contractului încheiat cu SC "S.I.Z." SRL un

act de parcelare teren. Prin acest act de parcelare, proprietarii tabulari S.I.

și S.D. au decis parcelarea terenului de 5.590 mp, înscris în C.F. nr. X

Bistrița A+3, nr. top X6, arabil situat în intravilanul mun. Bistrița, în

parcela cu nr. topografic nou X6/1, nr. cadastral nr. Y, teren în suprafață de

700 mp, care urma a fi transcris într-o carte funciară nou-înființată și

parcela cu număr topografic nou X6/2, teren arabil de 4.890 mp, care urma a fi

reînscris în C.F. nr. X Bistrița. Și în acest act de parcelare, redactat tot la

biroul notarului public D.M., s-a consemnat total neconform adevărului, că

terenul din C.F. nr. X Bistrița A+3, nr. top X6 ar fi liber de sarcini, în

condițiile în care atât semnatarul S.I., cât și notarul D.M. cunoșteau cu

exactitate că situația reală de carte funciară este de drept alta. Acest act de

parcelare a premers contractul încheiat cu partea vătămată, fiind redactat și

autentificat în aceeași zi și cu aceeași ocazie, având drept scop evidențierea

distinctă a unei parcele de 700 mp care urma a fi ipotecată în favoarea SC

"S.I.Z." SRL.

Inculpata

D.M. nu a fost în măsură să prezinte în original sau copie vreun extras de

carte funciară din perioada lunii noiembrie 2004 pe care să-l fi solicitat de

la Oficiul de Cadastru Bistrița-Năsăud și să-l fi utilizat în documentația

aferentă autentificării contractului de garanție imobiliară nr. 3996/2004.

Actul

de parcelare autentificat sub nr. 3965 din 16 noiembrie 2004 și contractul de

garanție imobiliară cu ipotecă autentificat sub nr. 3966 din 16 noiembrie 2004

au fost depuse la Judecătoria Bistrița - Cartea Funciară, în vederea înscrierii

în cartea funciară, lucrările înregistrându-se sub nr. Z1 - Z4 din 17 noiembrie

2004 și fiind repartizate învinuitei M.M., care în perioada respectivă avea

funcția de conducător de carte funciară (din 01 ianuarie 2005 a îndeplinit

activitatea de asistent registrator în cadrul O.C.P.I. Bistrița-Năsăud).

Învinuita

M.M. nu a soluționat cererea primită până la data de 27 ianuarie 2005. Această

cerere, depusă în xerocopie, a fost formulată și semnată de S.I. și D., având

ca obiect intabularea dreptului de proprietate în baza unui contract de

parcelare teren, fiind vizată suprafața din C.F. nr. X Bistrița A+3, nr. top

X6, fără a fi făcută vorbire despre ipoteca constituită în favoarea părții

vătămate.

În

registrul general de carte funciară au fost înscrise la pozițiile Z1 - Z2

cererea de înscriere a actului de parcelare, iar la pozițiile Z3 - Z4 cererea

de înscriere a ipotecii. În registru s-a consemnat cu privire la "data

rezolvării", doar că ambele cereri au fost retrase cu

"D833/2005". Învinuita M.M. nu a emis în acest caz încheiere de

admitere sau respingere a cererilor și nici nu a solicitat judecătorului

delegat emiterea unei asemenea încheieri.

La

data de 27 ianuarie 2005, sub nr. 833 a fost depusă la O.C.P.I. Bistrița-Năsăud

o cerere olografă întocmită și semnată în numele unei angajate a B.N.P. D.M.,

respectiv numita P.M.A. Cererea viza retragerea dosarelor de la numărul Z1 la

nr. Z4, stabilindu-se că învinuita D.L. angajată ca îngrijitoare la biroul BNP

D.M. a scris și semnat cererea înregistrată sub nr. 833 în locul colegei sale,

P.M. (secretară).

Interesul

retragerii cererilor nr. 8425-Z4 din 17 noiembrie 2004 rezultat însă cu

claritate din faptul că a fost solicitată în 27 ianuarie 2005 emiterea de către

O.C.P.I. Bistrița-Năsăud a unui nou extras de carte funciară nr. 1233 din 27

ianuarie 2005, necesar în mod obligatoriu în vederea autentificării unui nou

contract de ipotecă în favoarea B.R.D. - Sucursala Județeană Bistrița-Năsăud.

La

data de 27 ianuarie 2005, sub nr. 42 a fost semnat un nou contract de ipotecă,

anexă la contractul angajament la scrisoarea de garanție bancară nr. 8/2005,

între B.R.D. - Sucursala Județeană Bistrița-Năsăud și debitorul ipotecar SC

"A.I." SRL, reprezentat prin administratorul și asociatul unic S.I.

și garanții ipotecari S.I. și D. Prin acest contract, garantul și debitorii

ipotecari au consimțit să constituie ipotecă în favoarea creditorului și

interdicție de înstrăinare, grevare și constituire de desmembrăminte, în

vederea rambursării unor sume care urmau a fi plătite de B.R.D. în favoarea

S.N.P.P. Ipoteca urmărea garantarea plății sumei de 1.000.000.000 ROL și era

constituită prin ipotecarea construcției tip hală și a clădirii în curs de

execuție, precum și a terenului aferent, toate intabulate în C.F. nr. X

Bistrița cu nr. topografice descrise anterior, inclusiv X6. Ipoteca se

constituia cu rangul VII, iar în contractul semnat de inculpatul S.I. se

menționa că "imobilele descrise mai sus, asupra cărora se constituie

ipoteca de rang VII, sunt proprietatea garanților și a societății debitoare

(...) imobilul respectiv fiind grevat doar de sarcinile și procesele din

extrasul C.F. nr. 1233 din 27 ianuarie 2005".

Contractul

de ipotecă nr. 42 din 27 ianuarie 2005 a fost autentificat de notarul public

D.M. sub nr. 153 din 27 ianuarie 2005, inculpata solicitând de îndată

înscrierea acestuia în cartea funciară, înscriere care s-a și efectuat în baza

încheierii nr. 898/2005 C.F., în 28 ianuarie 2005 la poziția C 20 și C 21.

Astfel,

a rezultat cu claritate că a fost necesară retragerea de la O.C.P.I.

Bistrița-Năsăud a lucrărilor anterioare nr. Z1 - Z4 din 17 noiembrie 2004, tocmai

pentru a se putea obține extrasul C.F. nr. 1233 din 27 ianuarie 2005, iar

inculpata D.M. a acționat evident cu intenția ca în acest nou extras C.F. să nu

figureze ipoteca în favoarea SC "S.I.Z." SRL, pentru a-l ajuta pe

inculpatul S.I., pentru ca acesta să poată în continuare să ipotecheze terenul

din C.F. nr. X Bistrița în favoarea B.R.D.

S-a

apreciat că este evident că inculpata D.M., a autentificat la 27 ianuarie 2005

un nou contract de ipotecă asupra terenurilor înscrise în C.F. nr. X Bistrița,

inclusiv nr. top X6, deși cunoștea foarte bine că anterior, respectiv în 16

noiembrie 2004, tot ea autentificase un act de parcelare a suprafeței cu nr.

top X6, precum și contractul de ipotecă în favoarea SC "S.I.Z." SRL.

Inculpata

a ignorat cu bună-știință faptul neînscrierii ipotecii autentificate tot de ea

în favoarea SC "S.I.Z." SRL și a acceptat să autentifice la 27

ianuarie 2005 o nouă ipotecă asupra acelorași terenuri, în lipsa înscrierii

ipotecii constituită în favoarea părții vătămate. Nu numai că inculpata D.M. a

ignorat cu știință faptul neînscrierii ipotecii părții vătămate, dar chiar a

determinat această neînscriere, prin retragerea cererilor anterioare. În acest

mod, inculpatul S.I., care a semnat și contractul de ipotecă nr. 42 din 27

ianuarie 2005, împreună cu inculpata D.M., care a autentificat acest act, au

reușit să determine înscrierea asupra aceluiași teren a unei ipoteci ulterioare

de rangul VII, în favoarea B.R.D., în condițiile în care ipoteca constituită în

favoarea părții vătămate nu figura în cartea funciară. Inculpatul S.I. a ascuns

această împrejurare față de reprezentanții părții vătămate, menținându-i în

eroare pe parcursul executării contractului, necomunicându-le că în realitate

la data de 27 ianuarie 2005 a ipotecat din nou în favoarea unei alte persoane

juridice, inclusiv suprafața de teren pe care consimțise să o ipotecheze în

favoarea părții vătămate. În acest mod, pe parcursul executării contractului,

partea vătămată nu a cunoscut niciun moment că în realitate, garanția constituită

în favoarea sa este total inutilizabilă și inoperantă, terenul respectiv fiind

din nou ipotecat în favoarea altei persoane juridice, acceptând datorită

acestei mențineri în eroare să livreze în continuare mărfuri către SC

"A.I." SRL.

Ulterior,

la datele de 24 mai 2005, 20 martie 2006 și 20 martie 2006, sub numerele

7756/2005 C.F., 3617/2006 C.F. și 3618/2006 C.F., au mai fost înscrise în C.F.

nr. X Bistrița alte trei contracte de ipotecă numerele 375 din 24 mai 2005, 156

din 17 martie 2006 și 155 din 17 martie 2006, toate în favoarea B.R.D. -

Sucursala Bistrița, fiind ipotecate în fiecare caz toate terenurile și

imobilele înscrise în C.F. nr. X Bistrița A+1-3, pentru garantarea unor

împrumuturi de 100.000 euro, 100.000 euro, respectiv 300.000 RON și a

dobânzilor aferente.

Aceste

contracte de ipotecă au fost autentificate de notarul public D.M.I., sub nr.

894/2005, respectiv de inculpata D.M., sub nr. 635/2006, respectiv nr. 636/2006

și au fost înscrise în C.F. la pozițiile C 23, C 25 și C 27, iar la pozițiile C

24, C 26 și C 28, au fost înscrise alte trei interdicții de înstrăinare,

grevare și constituire de desmembrăminte, toate în favoarea aceleiași unități

bancare.

Și

această situație a fost ascunsă de inculpatul S.I. față de reprezentanții

părții vătămate nefiind adusă la cunoștința acestora, practic inculpatul S.I.

consimțind la înscrierea a încă trei ipoteci și trei interdicții asupra

imobilului din C.F. nr. X Bistrița, implicit și asupra parcelei ipotecată în

favoarea părții vătămate, care fiind menținută în eroare în acest interval de

timp, a continuat să-și execute obligațiile contractuale față de SC "

A.I." SRL, fără a avea în realitate niciun fel de posibilitate legală de

a-și valorifica pretinsa garanție imobiliară. Mai mult, la data de 27 aprilie

2006, sub nr. 1115/2006, inculpata D.M. a autentificat un act de parcelare de

teren cu construcții, prin care inculpatul S.I. și soția sa, S.D., reprezentată

de T.V., în calitate de proprietari ai terenului înscris în C.F. nr. X Bistrița

și de asociați ai SC "A.I." SRL (firmă titulară a drepturilor de

concesiune pe teren și proprietară a clădirilor edificate sau în curs de

execuție pe aceste terenuri), au decis să împartă imobilele în cinci parcele cu

numere cadastrale noi Y/1-5.

În

ceea ce privește pe inculpata D.M., s-a constatat că aceasta și-a încălcat

obligațiile prev. de art. 45 alin. (1) și (3) din Legea nr. 36/1995, potrivit

cărora notarul public are obligația să deslușească raporturile reale dintre

părți cu privire la actul pe care vor să-l încheie, să verifice dacă scopul pe

care-l urmăresc este în conformitate cu legea și să le dea îndrumările necesare

asupra efectelor lor juridice. De asemenea, și-a încălcat obligația expres

instituită de art. 60 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii

notarilor publici nr. 36/1995 adoptat prin Ordinul nr. 710/C din 05 iulie 1995

al Ministrului Justiției care prevede că "în cazul actelor supuse

publicității mobiliare sau imobiliare, notarul public este obligat să

întreprindă de îndată în numele titularilor acestor drepturi, direct ori prin

angajații săi, demersurile necesare la biroul de publicitate competent și să

înmâneze părților dovezile referitoare la înscrierea drepturilor".

Cu

ocazia autentificării actului de parcelare și a contractului de ipotecă sub nr.

3965 și nr. 3966 din 16 noiembrie 2004, inculpata D.M. a încălcat vădit

prevederile art. 70 alin. (1) din același regulament, care stipulează că

"în actele de transmisiuni sau constituiri de drepturi reale imobiliare,

notarul public este obligat să verifice situația proprietății și sarcinile

bunului. În acest scop, notarul public va pretinde prezentarea titlurilor de

proprietate ale înstrăinătorului și, după caz, extrasul de carte funciară sau

certificatul de sarcini, precum și certificatul de atestare fiscală".

Inculpata

nu și-a îndeplinit aceste atribuții de serviciu, neverificând situația

proprietății și sarcinile bunului, nepretinzând prezentarea extrasului de carte

funciară. Efectiv, inculpata a procedat la autentificarea celor două acte fără

a avea în documentația aferentă un extras de carte funciară actual în ceea ce

privește situația C.F. nr. X Bistrița și fără a avea un consimțământ al B.R.D.

Bistrița-Năsăud, exprimat pe calea unei adrese scrise, cu privire la parcelarea

terenului cu nr. top Z/1.

Mai

mult, prin adresa nr. 509 din 12 septembrie 2008, inculpata a depus la dosarul

cauzei actul de parcelare autentificat sub nr. 3965 din 16 noiembrie 2004,

fiind depusă la dosar și documentația pe care învinuita a avut-o în posesie la

momentul acestei autentificări, respectiv documentația tehnică de lotizare a

terenului întocmită de SC "G." SRL, pe verso-ul ultimei file a

acestei documentații fiind aplicate ștampila și semnătura notarului public, cu

mențiunea "prezenta documentație face parte integrantă din actul de

parcelare de teren autentificat sub nr. 3965/2004". În această

documentație se găsește și extrasul C.F. nr. 6775/1998 eliberat de judecătoria

Bistrița la 13 mai 1998 privind situația C.F. nr. X Bistrița, din care rezultă că

asupra imobilelor din această carte funciară nu sunt înscrise sarcini.

Practic,

inculpata D.M. a procedat la autentificarea actelor din 16 noiembrie 2004 având

la dispoziție în documentație doar acest extras C.F. emis în mai 1998 (deci cu

mai mult de 6 ani înainte de autentificare), deși cunoștea că în realitate

imobilele în cauză erau în întregime grevate de sarcini înscrise în C.F. nr. X,

respectiv 6 ipoteci și 3 interdicții înscrise în favoarea B.R.D. în perioada

2003 - mai 2004, în baza unor contracte autentificate tot de D.M.

Conform

art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 36/1995, îndeplinirea unui act notarial

poate fi respinsă pentru motivul neprezentării documentației necesare sau

prezentării ei incomplete, însă inculpata D.M. a autentificat actele din 16

noiembrie 2004 în pofida acestei prevederi legale, cunoscând că practic

situația prezentată de S.I. reprezentantului părții vătămate este nereală și

fără a aduce la cunoștința reprezentantului părții vătămate această situație.

Toate

aceste aspecte au relevat pe deplin că inculpatul S.I. a indus în eroare cu

știință pe reprezentantul părții vătămate SC S.I.Z. SRL, determinând-o prin

amăgire să accepte încheierea și executarea contractului de furnizare de

anvelope, creând o reprezentare necorespunzătoare adevărului asupra existenței

unei garanții imobiliare valide. Partea vătămată a acceptat să încheie și să

execute contractul doar în baza motivului determinant al convingerii că este

deținătoarea unui drept real de ipotecă valabil constituit și înscris în cartea

funciară, însă în realitate dreptul de ipotecă constituit prin contractul

autentificat sub nr. 3966 din 16 noiembrie 2004 era totalmente inapt juridic și

practic să servească scopului vizat de partea vătămată, respectiv garantarea

executării obligațiilor contractuale de către SC "A.I. SRL.

Inculpatul

S.I. a prezentat părții vătămate o faptă mincinoasă ca fiind adevărată,

respectiv a susținut în mod mincinos că terenul supus ipotecării nu este grevat

de alte sarcini reale. În acest mod, S.I. a indus în eroare partea vătămată,

profitând de faptul că inculpata D.M. (care a acceptat autentificarea actelor

fără a solicita și deține un extras de carte funciară actual, fără a verifica

situația proprietății și sarcinile bunului, fără a aduce la cunoștința reprezentantului

părții vătămate situația reală de fapt, pe care notarul public o cunoștea),

și-a încălcat cu știință atribuțiile de serviciu.

S.I.

a menținut partea vătămată în eroare pe parcursul executării contractului,

ipotecând în mod repetat, ulterior datei de 16 noiembrie 2004, terenurile

menționate mai sus. S-a menționat că la pct. 2 din contractul de garanție

imobiliară cu ipotecă din 16 noiembrie 2004, inculpatul S.I. s-a obligat să nu

înstrăineze terenul ipotecat în favoarea părții vătămate, și să nu-l greveze de

sarcini pe toată perioada derulării contractului de distribuție exclusivă. La

pct. 4, S.I. a consimțit la învestirea cu formulă executorie a contractului și

la punerea lui în executare silită fără nicio altă formalitate, în cazul în

care SC "A.I." SRL Bistrița nu își va executa obligațiile

contractuale ale contractului de distribuție exclusivă. Această din urmă

"consimțire" a învinuitului nu este decât un alt aspect al inducerii

în eroare, întrucât în mod evident, atunci când partea vătămată a încercat să

execute silit imobilul ipotecat, a constatat că în realitate dreptul său de

ipotecă nu fusese înscris în C.F., că imobilul în cauză fusese supus unor

multiple ipoteci, atât anterior, cât și ulterior datei de 16 noiembrie 2004,

mai mult, C.F. nr. X Bistrița fusese sistată. Prin fapta inculpatului S.I. a

fost cauzată părții vătămate o pagubă de 40.734, 18 RON, mărfuri livrate și

neachitate la data formulării plângerii penale. La momentul demarării

procedurilor de executare silită de către SC "S.I.Z." SRL, în

ianuarie 2008, paguba suferită de această firmă se ridica la 70.734,18 RON, din

care 30.000 RON au fost restituiți de S.I., după repetate insistențe, la 13

martie 2008, anterior formulării plângerii penale.

În

latura civilă a cauzei, Înalta Curte a reținut următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 164 din 14 ianuarie 2009 a Judecătoriei Rădăuți, Dosar nr.

6646/285/2008, s-a dispus admiterea cererii de somație de plată formulată de SC

"S.I.Z." SRL, fiind somată debitoarea SC "A.I." SRL să

achite creditoarei suma de 29.429,18 RON. Împotriva acestei sentințe debitoarea

a formulat contestație în anulare. De asemenea, în Dosarul nr. 3284/112/2008 al

Tribunalului Bistrița-Năsăud, prin Sentința comercială nr. 241 din 10 aprilie

2009 a fost admisă inițial cererea de deschidere a procedurii insolvenței

împotriva SC"A.I." SRL Bistrița, formulată de partea vătămată.

Ulterior, în urma Deciziei nr. 1944 din 09 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj,

cauza a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul Bistrița-Năsăud, reținându-se

că prima sentință nu a fost motivată. În continuare, în Dosarul nr.

2039/112/2009 al Tribunalului Bistrița-Năsăud a fost numită ca lichidator

Societatea Civilă Profesionala "C.M.I." Bistrița, care a întocmit

tabelul definit al creanțelor, în care este consemnată și creanța părții

vătămate de 29.250 lei. SC "A.I." SRL a solicitat expertului contabil

G.V. efectuarea unei expertize contabile extrajudiciare, care a fost depusă la

dosarul de recurs nr. 3284/112/2008 al Curții de Apel Cluj, în care a și fost

emisă Sentința nr. 1944/2009. Raportul de expertiză contabilă extrajudiciară

este depus în xerocopie la dosar, din acestea rezultând în concluzie că la data

de 01 noiembrie 2008 SC "A.I." SRL ar mai fi avut o datorie

nesemnificativă, doar de 0,44 RON, față de partea vătămată. S-a menționat că

expertul contabil a fost angajat extrajudiciar de firma administrată de S.I. și

i s-a solicitat să precizeze dacă și în ce modalitate au fost plătite către

partea vătămată facturile nr. 9147540 din 14 august 2006 în valoare de 8.421,54

RON și nr. 2837815 din 15 aprilie 2006 în valoare de 21.918,33 RON, ambele

reprezentând anvelope livrate de SC "S.I.Z." SRL.

În

cuprinsul raportului de expertiză s-a menționat că expertul extrajudiciar a

consultat doar documentele din dosarele comerciale aflate pe rolul Tribunalului

Bistrița-Năsăud și judecătoriei Rădăuți și documentele din evidența contabilă a

SC "A.I." SRL. Expertul nu a cercetat documentele din evidența

contabilă a părții vătămate și nici nu a convocat reprezentanții SC

"S.I.Z." SRL pentru desfășurarea expertizei. Din acest motiv, nu s-au

luat în considerare concluziile acestei expertize extrajudiciare. De altfel,

chiar dacă s-ar lua în considerare constatările acestei expertize, acestea

practic nu sunt de natură să influențeze starea de fapt reținută în prezentul

rechizitoriu. De exemplu, expertul G.V. reține că, SC "A.I." SRL a

întocmit o fișă a furnizorului (furnizorul fiind partea vătămată), în care

chiar firma administrată de S.I. a evidențiat că la 17 august 2006 ar fi avut o

datorie totală față de furnizor de 36.305,44 RON, expertul menționând că

această datorie ar fi fost achitată prin ordinele de plată nr. 251 din 07

octombrie 2008 și nr. 545 din 13 martie 2008 în valoare de 6.305 RON, respectiv

30.000 RON, deci putem constata că, chiar și în opinia expertului menționat,

aceste plăți au fost efectuate doar după demararea procedurilor de executare

silită de către partea vătămată. La data de 07 octombrie 2009 a fost încheiată

o convenție-între SC "S.I.Z." SRL și notarul public D.M., conform

căreia inculpatul D.M. a constituit un depozit în sumă de 29.250 RON, cu titlu

de consemnațiune în favoarea părții vătămate, la C.E.C.B. S.A. - Sucursala

Bistrița, depozitul având drept scop garantarea plății datoriei SC "A.I."

SRL, societate în prezent în insolvență, creanța părții vătămate fiind

consemnată în tabelul definitiv al creanțelor întocmit de lichidator. În

convenție se menționează că partea vătămată va putea lichida depozitul în sumă

de 29.250 RON, în cazul imposibilității recuperării sumei de la SC

"A.I." SRL, în caz contrar depozitul putând a fi lichidat de către

D.M. La dosarul cauzei este depusă în xerocopie și recipisa de consemnare nr.

39987 din 2 din 07 octombrie 2009, conform căreia D.M. a consemnat la unitatea

bancară suma de 29.250 RON, consemnarea fiind făcută pe seama și la dispoziția

inculpatei.

Prin

urmare, la dosarul cauzei a fost depusă o adresă din partea părții vătămate,

datată 07 octombrie 2009, conform căreia SC "S.I.Z." SRL a precizat

că nu mai are pretenții materiale sau de altă natură de la inculpata D.M.,

practic partea vătămată își retrage plângerea depusă raportat la aceasta. S-a

menționat că la momentul demarării procedurilor de executare silită paguba

suferită de partea vătămată era de 70.734, 18 RON (mărfuri livrate și

neachitate), iar la momentul formulării plângerii penale datoria societății

administrată de S.I., către partea vătămată, se cifra la suma de 40.734,18 RON,

care în acel moment nu putea fi recuperată de la SC "A.I." SRL, întrucât

executarea silită asupra terenului ipotecat nu putea avea loc, din motivele

descrise în prezentul rechizitoriu. Prin plângerea penală formulată, partea

vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 40.734,18